Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 |
Anul 2010
Anul 2009
Prima parte: Din folclorul internetului, caricaturi de Mardale, articole de Lucian Avramescu,Sergiu Găbureac Ion Marin Almăjan citând din C.T.Popescu, Emil Bucureșteanu, Dinu C.Giurescu.
Prima parte - continuare
ÎN LOC DE CONCLUZII LA ACEASTA PRIMĂ PARTE
PARTEA II CONTINUĂM ENUMERAREA UNOR ASPECTE PRECUM CELE DE MAI SUS ŞI, ÎN ACELAŞI TIMP, ARGUMENTAREA NOASTRĂ DIN NUMĂRUL TRECUT, PRIVIND: Sfârşitul programat al democraţiei
MISTERELE BUCEGILOR Continuarea anchetei din numărul trecut Articole de Marian RIZEA şi Radu CINAMAR
MISTERELE BUCEGILOR Continuarea anchetei din numărul trecut Articole de Marian RIZEA şi Radu CINAMAR- continure
Continuare 2
ULTIMA ORĂ
VEŞNIC CRITERIU ŞI MEREU ÎNTĂRITĂ MÂNDRIE A LIMBII ROMÂNE – PROFETISMUL EMINESCIAN de ADRIAN BOTEZ
Constantin FROSIN - Eminescu în limba franceză
Poezii de Dan Mircea CIPARIU,Aricole despre: ANUL CARAGIALE, MIHNEA GHEORGHIU, DAN PURIC, EUGEN DORCESCU, PREMIUL NOBEL, PROCESUL DE LA NURNBERG,MITROPOLIA BASARABIEI, CEZAR IVĂNESCU, ELISABETA IOSIF, GRIGORE AVRAM, INIMĂ REA, LIA RUSE, AL.FLORIN ŢENE, MIRCEDA CIOBANU, GEORGE LIXANDRU scrise de:DAN MIRCEA CIPARIU, ALEXANDRU PETRIA, VLAD LEU, VIOREL ROMAN, ŞTEFAN PLUGARU, STELIAN GOMBOS, GABRIELA CREŞAN, MELANIA CUC, LIVIU ANTONESEI, IONUŢ CARAGEA, PETRU BIRĂU, AL. FLORIN ŢENE
Actualitatea cultural artistica- Partea II
Actualiteatea culturala - Partea III
„RĂNILE SOLDAŢILOR ÎNVINGĂTORI” romanul lui Corneliu LEU în ediţie definitivă
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- Partea I
Caricaturile lui Pătrăşcan
Partea II
Paso doble rubrica lui Ioan LILA
Politica in photoshop
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - PARTEA III
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - PARTEA IV
PAGINA A SASEA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI

 



EI O TRAG CU EXPERTIZA,
PE NOI NE BELEŞTE CRIZA;
IA MAI MÂNAŢI, MĂI!...
 
Pentru ca economia mondialã sã-si revinã din crizã, sunt suficiente urmãtoarele:

1. Chinezii sa nu mãnânce o zi;
2. Rusii sa nu bea o zi;
3. Romanii sa munceascã o zi.
Pentru România există si o conditie în plus:
4. Guvernul să nu mintă câte zile mai are
!


 
           Mecanismul crizei financiar-economice


Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui.
Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape. Iata-l: 1. Ion are o crâsma.
Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea .
2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate.
Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.
6.
Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
7. Obligatiunile BEAU-BOND si BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare.VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se dupa o prabusire de 80%.
8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool   
    
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 United Airlines anulase unul din zborurile principale ale zilei. Functionara companiei, o blondina sexy, statea tacticoasa si reprograma pasagerii la urmatoarele zboruri. Se formase o coada lunga la ghiseul ei. Dintr-o data aparu un tip elegant, care fara a sta la rand, isi croieste drum la ghiseu, imbrancindu-i pe cei care asteptau rabdatori sa le vina randul. Tranti biletul pe tejghea si spuse:
- Trebuie sa iau zborul urmator, urgent. Si vreau numai clasa intai!!!!
Calma, blonda spuse:
- Domnul meu, sunt multi altii inaintea dvs. Faceti bine si asteptati pana va vine randul si o sa vedem ce se poate face.
Enervat, tipul spuse scrasnind din dinti:
- Ai cumva idee cine sunt eu?
Calma, blonda lua microfonul adresindu-se publicului prezent:
- Avem aici un calator care nu stie cine e. Cine poate sa-l ajute sa-l identifice e rugat sa se prezinte la ghiseul 2.
Rasete….
Tipul imbracat elegant se facu rosu-vinat-albastrui si scrisneste printre dinti:
- Fuck you!
Fara a se intimida, blondina ii raspunse:
- Stimate Domn, regret, dar si pentru asta va trebui sa stati la coada…


... cu ardeleni
Motto : "Banatu-i fruncea - sigur,e ! - si Ardealu mincea (daka e !)."
---------------------------------------------------------------------------

Intr-un compartiment de personal, prin Ardeal. Trenul cam pustiu, coridoarele goale, glasul rotilor de tren monoton. Un cetatean singur intr-un compartiment, cufundat in ginduri. Trenul opreste intr-o gara si in compartiment intra un alt cetatean, cu un picior de lemn. Da binete si cade si el pe ginduri. Mai trec vreo doua gari. Primul ocupant ciocaneste discret in piciorul de lemn:
- Apai, domnule draga, nu va fie cu suparare, frasin ii?
Posesorul, dupa un moment de chibzuiala:
- Ba!
Liniste. Mai trece o gara.
- Paltin ii?
- Ba!
- Fag ii?
- Ba!
- Stejar ii?
- Ba!
- Gorun ii?
- Da.
- Apai, daca-i gorun, ii fain, ca nu amortaste.
---------------------------------------------------------------
 
Legea lui Arhimede - varianta ardeleneasca:
"Un lucru cioflincat intr-un tau pociomostaste hapt atita apa pont cit ii tarhetu' lui."

---------------------------------------------------------------
 
O Femeie sta la ocazie in Apahida. Opreste o masina. Femeia:
- Bade, sui pe mine pan' la Cluj?
Soferul:
- Sui, sui, cum sa nu, dar cine mai mana motoru, no ?

---------------------------------------------------------------
 

Un ardelean, Ion, care voia sa plece in Germania il intreaba pe un vecin de-al lui ce sa faca deoarece nu stie limba germana.
- Nu-i bai. Limba germana-i ca la noi, doar ca tre' sa vorbesti mai rar. Zis si facut. Ajunge Ion la Hamburg , intra intr-un bar si spune:
- Bu-na zi-ua!
- Bu-na - raspunde barmanul la fel de rar.
- Da-ti-mi si mi-e o be-re.
- Po-f-tim be-rea.
Dupa primele inghitituri Ion spune:
- Eu su-nt de la Tu-r-da. Tu de un-de es-ti?
- To-t di-n Tu-r-da.
- No... dapai, atunci, de ce vorovim nemteste?

---------------------------------------------------------------
 
In Ardeal, el si ea in noaptea nuntii:
- Draga mea, vrei mai intai una mica ?
- Tulai, Doamne, ai doaua ?!

 
---------------------------------------------------------------

Un ardelean se trezeste dimineata si cand se uita pe geam vede trei insi care faceau poze. Ardeleanul, suparat, iese din casa si se duce la ei.
- Pai ce faceti voi aici la mine in ograda?
- Masuram bade.
- Da ce masurati?
- Pai pe aici o sa treaca autostrada Transilvania.
Ardeleanul sta si se gandeste:
- Da o sa treaca multe masini p-aci?
- Pai logic ca o sa treaca.
- Aha! si cam cate?
- Ei cate... sute, mii...
- Si o sa treaca si noaptea?
- Pai sigur ca da.
- Da crucea mamii lor... io' sa stau sa le deschid poarta la fiecare ?
 

---------------------------------------------------------------

Intra un ardelean intr-un magazin, sa cumpere un termos. Vanzatoarea ii arata unul:
- Uite, bade, termosul asta e foarte bun: vara tine ceaiul rece, iar iarna il tine cald.
Ardeleanul se scarpina dupa ureche, nedumerit:
- Apai de, cucoana, daca zici ca-i bun, iaca l-oi lua. Da', lamureste-ma si pe mine: de unde stie termosu' asta cand ii vara si cand ii iarna?

---------------------------------------------------------------

 
....
cu alții

Un nazist alerga un polonez. Il prinde, ii pune arma la tampla si il ameninta ca-l impusca. La un moment dat se deschide cerul si se aude vocea lui Dumnezeu.
-Nu-l omori pe acest om, el va deveni Papa.
La care nazistul:
- Si eu ?!
- Si tu !

---------------------------------------------------------------------------

Doi medici discuta..
- Am avut un bolnav care ar fi trebuit sa moara inca de acum 10 ani, dar traieste..
- Asta e dovada ca atunci cand bolnavul vrea sa traiasca, medicina este neputincioasa..

---------------------------------------------------------------------------
 
- Aurul expus in aer liber sufera vreo schimbare?
- Da,domnule profesor.
- Intr-adevar ! si anume ?
- O schimbare de proprietar.

---------------------------------------------------------------------------
 
Ce nationalitate au avut Adam si Eva?
Un englez, un francez, un chinez si un roman au o disputa in legatura cu nationalitatea lui Adam si Eva.
Englezul: - Ei au fost englezi. Numai un gentlemen adevarat poate oferi jumatate din singurul mar doamnei sale!
Francezul : - Nu, ei au fost cu siguranta francezi - numai o frantuzoaica poate sa se ofere pentru numai jumatate de mar!
Chinezul : - Nu sunt de acord. Ei au fost cu siguranta chinezi deoarece numai unei perechi de chinezi le sta in putere sa popu|eze in asa timp scurt tot pamantul!
Romanul : - Nu, domnilor, gresiti cu totii, ei erau romani: stateau in fundul gol pe pietre, nu aveau decat un mar pe care trebuiau sa-l imparta intre ei, dar credeau ca sunt in rai!


---------------------------------------------------------------

Daca intr-un grup de 40 de persoane doua se gandesc la sex si restul la mancare, este nunta.
Daca intr-un grup de 40 de persoane toate se gandesc la mancare, este parastas.
Daca intr-un grup de 40 de persoane toate se gandesc la sex, este "team building"! (activitati de relaxare pentru consolidarea echipei de la serviciu).

---------------------------------------------------------------

Intr-adevar, alcoolul este posibil sa fie cel mai mare dusman al omului.
Dar Biblia ne invata ca trebuie sa ne iubim dusmanii.

---------------------------------------------------------------

I : Ce s-a nascut in Anglia, a crescut in Brazilia si a murit in Romania ?
R: Fotbalul!...

---------------------------------------------------------------

Conducînd o doamna la masa, Mark Twain i-a spus:
- Ce frumoasa sînteti!
Mai putin amabila, doamna i-a raspuns:
- Îmi pare rau ca nu pot sa va reîntorc acest compliment !
- Oh ! a raspuns Twain. Procedati ca mine, doamna ! Mintiti !

---------------------------------------------------------------

Femeile cinstite nu-si pot ierta niciodata greselile pe care nu le-au comis.

---------------------------------------------------------------

Cand incalcam legile - primim amenda; cand procedam corect - platim impozite.

Tot un drac !
 


AFORISME

-Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.
-Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.
-Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.
-Când vrei să te arunci pentru o femeie de pe bloc, aminteşte-ţi că n-ai aripi, ci coarne.
-Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.
-Alcoolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie.
-Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.
-Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.
-Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna. Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.
-În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.
-Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.
-Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.
-Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.
-Cei mai buni zece ani din viaţa unei femei sunt între 28 şi 30.
-Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.
-Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.
-Ţara noastră a avut nevoie de când e ea de alt popor.
-Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.
-Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.
-Copilăria grea nu se termină niciodată.
-Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.
-Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.
-Dacă n-ar pune întrebări, copiii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.
-O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt.
-Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.
-De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajunge până la sfârşitul vieţii.
-Dacă vrei să ai o nevastă deşteaptă, frumoasă şi bogată trebuie să te însori de trei ori.
-Posibilităţile medicinii sunt nelimitate, limitate sunt doar posibilităţile pacienţilor.
-Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.
-Femeia poate să-l facă repede milionar pe orice miliardar.
-Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.
-Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale.
-Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.
 
         Paso doble rubrica lui Ioan LILA

|


JURĂMÎNTUL UNEI FEMEI
 
Îţi dăruiesc inima mea,
Născută noaptea dintr-o stea,
Ca valul ce se-ntoarce-n mare
Călare pe-o rază de soare.
 
Îţi dăruiesc un infinit,
Ca neaua, care s-a topit,
Şi se termină într-un vis
Născut şi el din Paradis.
 
Rămîne doar alt vis cu mere,
Prea nărăvite, de muiere -
Căzute-n iarbă, dulci, zemoase,
Coapte în vară între coapse,
 
Şi îţi mai dau o nouă viaţă,
Într-o grădină cu verdeaţă,
În care ne-am trezit căzuţi,
Din timpu-n care am fost rupţi !
 
 
Eu mor de sete lîngă fîntînă
            
 Eu mor de sete lîngă fîntînă
Cerul de pleoape greu îmi atîrnă
            Apa e vie, limpede, pură,
            Setea ma arde seacă în gură
 
            Da’ nu-ntind mîna să iau o cană
            Gestul în sine e o sudalmă
            E ca blestemul ce ne-a legat
            De viaţa asta grea de păcat
 
            Trec călătorii, care-şi adapă
            Caii în flăcări, avizi de apă-
            Fluturii nopţii, negri, nervoţi,
            Cad şi se-neacă, dar mor frumoşi
 
            Luna spre seară arde şi ea
            Plonjînd în apă, dulce şi grea,
            Mai trec şi păsări prin umbra zilei
            Stîrnind în mine vuietul milei
 
            Numai că mie nu îmi e milă
            Zac mort de sete ca o camilă
            Care-a purtat peste deşert
            Nisipul vieţii, sterp şi deşert
 
            Auzi cum scîrţie cumpana-n noapte
            Stelele-n apă cad cînd sînt coapte
            Iar eu de sete mor la fîntînă
            Cu ceru-n frunte şi cana-n măna
 
 
JE MEURS DE SOIF AUPRES DE LA FONTAINE
 
            Je meurs de soif auprès de la fontaine
            Le ciel accroché mes paupières lourdes
            L’eau est vive, claire, pure,
            Je brûle la soif sécheresse de la bouche
 
            “Mais ne pas étirer la mine de prendre une tasse
            Le geste lui-même est un serment
            C’est la malédiction qui nous a réunis
            Dans cette vie de péché lourds
 
            Pass Voyage, qui arrosent les
            Chevaux sur le feu, l’eau-faim
            Moth nuit, sombre, nerveux,
            Et Cad-neaca mais meurent assez
 
            Lune dans la soirée et il brûle
            Plongez dans le doux et lourd,
            Peut passer à travers l’ombre de la journée et de la volaille
            Provoquer la pitié moi rugir
 
            Mais je ne me plaignez pas
            Zac morts de soif comme un chameau
            Qu’est-ce à l’usure du désert
            Sands de la vie, et désert aride
 
            J’entends balayage scirtie-nuit
            Stars automne dans l’eau quand ils sont mûrs
            Et je meurs de soif à la fontaine
            Avec ciel-n-tête et tasse à la main
        
IOAN LILA
ioan lila
ESTILDA MELPODA
Roman
Traduction:
Cristiana Elena DANCIU
Jean-Claude CHASSAGNE
1. Estilda
 
Estilda venait de la droguerie. Un mot qui lui suggérait, comme un scintillement mystérieux, de la drogue combinée qui pouvait la guérir. C’était sa manière de prendre un mot et de le peler comme s’il était un fruit soyeux, une banane mûre qui lui fondait dans la bouche. Elle était prise d’un vertige de plaisir, mais elle était pressée, donc elle passa devant une vitrine décorée comme un sapin de Noël, avec de petits globes de verre étincelants et des rubans juste bons à embellir les robes usées afin de leur rendre un peu du faste d’antan. Quand elle était plus jeune, elle se serait arrêtée pour les admirer et s’imaginer une princesse d’un pays exotique, mais voilà qu’elle avait vingt-trois ans accomplis... eh oui, elle vieillissait, c’était la vérité, se disait-elle, le sourire triste aux coins de ses lèvres, en se regardant discrètement dans les vitrines de la ville, avec la crainte de ne pas voir autre chose, ou le soir, longuement, devant la glace... Lorsqu’elle tortillait des hanches, comme une gamine espiègle, à l’allure sautillante, impossible à confondre, Estilda semblait une biche sans souci, un pissenlit qui s’éparpillait aux yeux des passants avec le dévouement d’une pluie de printemps, un oiseau tropical. La goutte de rosée, la pluie de printemps, lorsque l’air sent les chatons de saule. Les chatons d’osier sont beaux aussi, mais ceux de saule sont encore plus beaux que ceux d’osier, car ils sont dorés! Elle marchait comme si elle était encore plus contente d’elle-même, et ses fesses fermes rebondissaient sous la robe légère, qui prenait la forme de son corps. Ô, mais elle avait tant de boulot, la journée avait à peine commencé, le panier en osier frottait ses cuisses, on voyait sa démarche encore plus sautillante, le dos tout droit, propulsant l’air frais par les pointes de ses seins dont elle était si fière, en pensant que sa féminité brillait par la grâce avec laquelle elle arpentait les rues de la ville chaque matin, lorsqu’elle allait faire des courses pour la maison de monsieur l’ingénieur; elle y travaillait comme femme de ménage, cuisinière et bonne a tout faire. Sauf que monsieur l’ingénieur  était presque froid avec elle. Il la payait bien, il ne l’embêtait pas, ce n’était même pas la peine, car elle était expéditive, elle n’arrêtait pas de la journée, elle travaillait d'arraché-pied, mais volontiers, dans la mesure ou on lui fichait la paix ; il y avait une chose qu’elle ne comprenait pas. Pourquoi monsieur l’ingénieur se plongeait-il dans sans cesse dans tous ces papiers et qu’il noircissait avec son écriture fine et ordonnée.
Le pauvre, du matin au soir il se penchait à s'en tordre le dos. Dans l'âme de cette femme brulait cette pitié dévorante pour l’homme qu’elle tenait dans ses bras, qui était, à la fois, son enfant, son amant et son maître… mais qu’est-ce qui se passait avec le bon monsieur ingénieur, qui calculait des arches de pont, qui dessinait des cariatides majestueuses, des filles aux corps cambrés comme par-dessus le front du monde, et inventait des ailes fascinantes des moulins à vent imaginaires, qui ressemblaient aux cuisses prolifiques des femmes exotiques, des ornements fonctionnels pour les couloirs des bâtiments, qui créait des métropoles fascinantes et inquiétantes qui lui donnaient le vertige, à elle – alors elle s’asseyait sur une chaise, à vrai dire elle y tombait, en s’écroulant sur elle-même, la tête comme embrumée par le vol en ballon des frères Montgolfier (1783), Bell n’avait pas encore inventé le téléphone (1876), et Marconi n’avait pas encore utilisé son télégraphe sans fil. Les lignes étaient obliques, dynamiques, ascendantes, verticales, imaginaires, froides, transparentes, sacerdotales, elle ne les comprenait pas d’ailleurs, mais elle avait quelque chose des charmes prolifiques reproduits par Parménidienne (1503-1540), dont discutaient longuement monsieur l’ingénieur et père Lorenzo ; ce dernier lui donnait, par l’immobilité de ses postures monosyllabiques, des frissons, à cause de leur dramatise dangereusement incitatif dans son incantation solitaire, comme une masturbation à froid d’une femme devant un homme pétrifié par la longue attente des signaux aphrodisiaques pour une femme exacerbée de désir, mais incapable d’exprimer ses sentiments… la chair hurlait dans son corps ondoyant : « prends-moi ! », comme une cloche vibrant à cause des sons nocturnes, mais la langue des sens était muette, l’extase charnelle était comme une menace du rapt vulgaire des vandales, l’esprit demeurait stupéfait de terreurs angoissantes, et pourtant, monsieur l’ingénieur Lucas, un nom impossible à prononcer à haute voix, car il brillait sur la voûte de son palais comme un pétale de nénuphar – colonnes, métopes et triglyphes – des entablements recomposés par Bramante en clair-obscur… et père Lorenzo, le vieux cheval qui attendait l’échelle céleste pour partir dans le voyage immortel, hennissait, nasillard, citait le nom de Dieu, devant lequel tout effort était néant, gaspillage, dépérissement, futilité ou blasphème pourvu qu’il ait la garantie de la perfection – et Estilda, qui les entendait de sa chambre du grenier, où elle se retirait discrètement une fois commencées les débats interminables sur l’âme, matière, angoisses, substantialité, catégories philosophales, Platon, la pierre philosophale, Aphrodite, le Cheval de Troie, Agamemnon, le droit romain et la vilenie de la splendeur du nénuphar dans la neige... à croire que ces mots pouvaient remplacer le tremblotement léger des paupières sensibilisées par les nervures fines des ailes d’un papillon doré dans l’inconstance cadavérique de la nuit, dont elle avait tellement peur. Bien sûr, il n’était pas possible que lui tombe dessus toute cette grandeur du monde qui se dessinait comme une fumée de neige sur les carreaux des fenêtres sombres pour la plupart du temps, puisque les mystères ressortissaient avec le scintillement délicat d’un bout de chandelle qui léchait les mûrs et créait des ombres fantastiques, des monstres issus de la réalité des registres chancis, des lettres dessinées comme à l’inverse, ayant un rôle décoratif dans la structure du raisonnement  et créateur de la démesure opulente du profil en or qui définissait le Dieu suprême de l’infini dans lequel on puisait les lois précises du hasard et l’allégorie de la guerre qui eut pour but de consolider, même par destruction, les liens secrets entre les peuples ; en les mélangeant comme dans un four où l’on polit et cisèle les sens, jusqu’au moment où l’on découvrira/aura découvert la pierre philosophale, que le prince de Lagash connaissait depuis dès siècles et en avait partagé le secret aux pharaons égyptiens, on créait la symétrie de la poésie pleine de sensualité de la pensée secrète. Penchée sur sa robe fleurie pour en recoudre l’ourlet, Estilda écoutait, comme dans un frémissement de feuilles, les paroles chuchotées de père Lorenzo, qui s’étonnait qu’aucun penseur n’ait découvert encore la quatrième dimension du monde où ils vivaient, ni même cette énergie subtile qui pouvait transmuer le plomb en or, le sable en des diamants et le corps d’un savant fou au-delà des limites de l’univers enfermé dans une goutte d’eau de rose où l’on a parsemé une pincée de poudre d’étoiles, cueillie, non sans émoi, sur la rétine pétrifiée dans l’éternité du Sphinx. La main d’Estilda tremblait, les piqûres de l’aiguille dans l’ourlet de la robe lui semblaient lourdes et l’inquiétaient, elle sentait la sueur de l’émotion s’écouler sur son échine ; elle secoua ses épaules et écouta avec attention, mais elle entendait les mots pour un temps, puis elle commençait à rêver de ce chevalier là dont son âme languissait, le rêve de toute filles  aux sens éveillés par les histoires romantiques d’amour ; pendant tout ce temps là sa tête enregistrait les chuchotements venant de la pièce d’en bas, fondus dans le bronze massif de la mémoire du monde, qui aurait été beaucoup plus simple pour elle sans la souffrance de la pensée de son maître, qui semblait peiner/se tourmenter depuis des siècles afin de rendre à l’humanité les secrets écrasés sous les roues dorées de l’histoire, et père Lorenzo gargouillait de rire, à croire qu’il suffoquait.
Certes, les images iconoclastes des empires de la pensée recomposaient la mosaïque d’un culte rigide et audacieux, basé sur le théorème pur de la géométrie mystique, interféré avec ce calcul dynamique de la convergence des couleurs froides et irréelles, auxquelles se rapportait la densité de la matière définie par son rythme pulsionnel et apparemment irrégulier, mais c’était justement ce chaos qui était plus strictement défini par des lois rigides, qui pouvaient être mises en ordre par une plus ample œuvre sur l’originalité de la symétrie in causam.
  Elle avait très chaud, elle avait transpiré et une torpeur agréable s’était insinuée entre ses fortes cuisses couleur citron et, abasourdie par le murmure des paroles qui flottaient, allaient irréelles, dans la pièce d'as, ses mains comme par leur propre volonté vers ce croisement d’étoiles et de cieux, touchant où tremblotait la fleur de son corps, des doigts avec surprise, attendant d’être prise par ce spasme du corps qui inondait son sang avec des explosions de fleurs brûlantes comme le soleil, se brisant dans une mosaïque fine et pleine de volupté, tandis que son maître, qui lui provoquait cette terrible excitation par ses incantations magiques, dessinait avec des lettres gothiques le titre du premier grand chapitre de l’ouvrage «L’Histoire, l’Ethique, la Logique et la Physique», qu’il avait déjà anagrammé « HELP », à croire qu’il donnait ainsi à l’humanité une nouvelle opportunité de se redécouvrir dans les angoisses marécageuses de la pensée – auxquelles Estilda Melpoda avait renoncées en faveur de l’extase infinie et pure qu’elle s’était provoquée toute seule, en rêvant peut-être qu’un chevalier errant l’aurait fait plonger, par ses caresses, dans l’océan des sens, et père Lorenzo conclut à la façon rubens-rubentis : « …il devait y avoir eu une forme artistique de la morale taillée dans la pierre des sens… » - et à cet instant précis Estilda Melpoda poussa le cri d’un orgasme ravageur, à croire qu’elle confirmait les propos du père, et Lucas, le maître d’Estilda Melpoda, resta pétrifié, la plume à la main. Il n’avait qu’à mettre un point après la première phrase couchée sur le papier méticuleusement, mais on dirait qu’il ne l’osait pas… non, pas encore… le point est le sabre qui tranche dans la chair du monde… qui amène le vent de la mort… il valait mieux mettre les trois points de suspension, pensait-il, pendant qu’Estilda Melpoda se caressait toujours, car elle avait déjà mis un point à une journée embaumée de ce doux orgasme qui lui avait apaisé l’esprit.
Père Lorenzo se préparait à partir, il avait ramassé déjà toutes ces notes sur la sculpture gothique qui devait s’imposer dans l’harmonie des cathédrales, un mélange fascinant de sacré et de grotesque à faire frémir la conscience des gens et pervertir leurs âmes, car l’angoisse de la mort, le jeu des ombres à travers l’empire des clairs, le clair-obscur et le blasphème avaient le rôle de définir le transcendant terrifiant où voyagerait l’âme, parce que quoi d’autre définissait mieux le sacerdoce sinon l’angoisse ? Lucas attendait patiemment que le père en finisse de ce va-et-vient inutile, car ses gestes n’étaient autre chose qu’une lourde  expression de son trouble et il pensait qu’il aurait dû encoder davantage le message sacramentel, approfondir l’ombre et repenser Phidias, Polyclète et Myron, ainsi que la dictature persuasive de Périclès pendant la démocratie athénienne
                                                           (460 – 435 av. J-Ch.).
 
 
 
 
 MULŢUMIND NEOBOSIŢILOR NOŞTRI CULEGĂTORI ȘI RETRANSMIŢĂTORI DE FOLCLOR:  ELISABETA IOSIF, IOANA VARNA, DAN LUPESCU, VALERIU RĂUT, DIMITRIE GRAMA, SERGIU GĂBUREAC, PETRE GIGEA, ALEXANDRU PETRESCU, AUREL STĂNESCU Şi sitului „MOLDOVEAN CU BLOG”,
CONTINUAM FOLCLORUL INTERNETULUI CU POLITICA ÎN PHOTOSHOP



 Morala Zen

Un cal deprimat stătea tolănit şi nu mai vrea pentru nimic în lume să se ridice.
 Stăpânul disperat chemă veterinarul.
 - Aaaa, e foarte grav, singura soluţie sunt aceste pastile pe care i le vei da câteva zile; dacă nu reacţionează, trebuie eutanasiat.
 Porcul auzi totul şi fuge la cal:
 - Ridică-te, altfel se sfârşeşte rău !!!
 Dar calul nu reacţionează şi dă încăpăţânat din cap.
 A doua zi, veterinarul vine să vadă efectul pilulelor:
 - Nu reacţionează, mai aşteptăm o zi, dar cred că nu sunt speranţe !
 Porcul fuge din nou la cal:
 - Trebuie să te scoli, altfel vei păţi mari necazuri !
 Calul, nimc !
 A treia zi, constatând lipsa progreselor, veterinarul îi cere stăpânului:
 - Du-te după carabină, a venit timpul să-l scăpam pe bietul animal de chinuri !
 Porcul fuge disperat la cal:
 - Trebuie sa reacţionezi, e ultima ocazie, te rog, aştia sunt gata să te omoare !!!
 Calul se ridică, se scutură, face câteva mişcari de dans, o ia la fugă în galop şi
sare câteva obstacole.
 Stăpânul, care ţinea mult la calul său,
foarte fericit îi spune veterinarului:
 - Mulţumesc mult, eşti un medic minunat,
ai facut un miracol !!! Trebuie neapărat să sărbătorim evenimentul! Haide să tăiem
porcul şi să facem o masă mare!!!
 Morala Zen:   Vezi-ţi mereu de treburile tale !


Doctori, boli si alte necazuri


* O femeie la doctor: > - Doctore, faceti ceva ca barbatul meu sa devina ca un taur. > Doctorul: > - Bine, dati-va jos fusta si vom incepe sa-i facem coarnele. > > * Domnule doctor boala de care sufar e o boala rara? > - Da de unde. Cimitirele sunt pline. > > * Care este culmea zgârceniei? > Sa dai un bip la 112! > > * Avantajul la sexul in grup este faptul ca daca ai treaba, poti sa pleci! > > * Un tip trece prin cimitir si vede pe un mormant un alt tip care facea sex salbatic cu una. > - Prietene, pot sa particip si eu? > - Nu! - ia lopata si cauta-ti alta! > > * Un tip statea la bar suparat nevoie mare si bea bere dupa bere, nu vorbea cu nimeni si pufnea de suparare din cand in cand. Barmanul il intreaba: > - Ce s-a intamplat, batrane? Care-i necazul? > - Lasa-ma dom’le in amaru’ meu! > - Vreo nenorocire in familie? > - Nu, nu, nu asa ceva. Uite omule, tocmai am trecut pe langa banca de sperma de vizavi si ce vad: pentru fiecare donatie se platesc 40 de dolari. Iti dai seama? > - Si, care-i problema? > - Dom’le, cand ma gandesc ce avere mi s-a scurs printre degete… >
> > * - Domnule doctor, sotia ma spune ca sunt nebun. > - De ce? > - Deoarece de fiecare data cand beau cafea mananc ceasca! > - Cummm?!! Mananci ceasca cu totul?? > - Nu, toarta o las! > - Chiar ca esti nebun! Toarta e cea mai buna! > > * La spitalul de nebuni,un doctor vede pe unul din pacientii sai cu un ciocan dandu-si peste degete. Curios, il intreaba: > - Simti vreo placere? > - Da, cand dau pe langa. > > * Un medic isi aduce studentii in vizita la un ospiciu. Se opresc la un salon unde era un barbat cu privirile ratacite. > - Vedeti, acest barbat si-a pierdut mintile fiindca femeia cu care trebuia sa se casatoreasca l-a refuzat. > - In urmatoarea rezerva il vom vizita pe cel care a luat-o…  > > * Un tip se duce la preot : > - Parinte am pacate mari. > - Spune fiule, D-zeu e mare si iarta. > - Parinte in timpul razboiului am ascuns un evreu in beci. > - Fiule, asta nu e pacat i-ai salvat viata. Mergi cu Domnul linistit acasa. > - Da, Parinte, dar i-am cerut 20 de dolari pe zi. > - Fiule, asta nu este bine. Ai profitat de necazul lui. Dar totusi i-ai salvat viata. Mergi acasa tine post 2 saptamani si fa rugaciuni.
Omul pleaca, nu prea convins, si dupa 5 minute bate la usa preotului din nou. > Intra si il intreaba pe preot: > - Parinte, crezi ca ar fi bine sa-i spun ca s-a termninat razboiul? > > * Un explorator prin jungla Amazonului s-a trezit inconjurat de canibali. > “Oh Doamne, sunt pierdut.” gandeste el. > Dintr-o data o raza de soare coborand din inaltul cerului ii cade la picioare si o voce mai groasa ii spune: > - Nu fiule, nu esti pierdut. Ia o piatra, intoarce-te si arunc-o in capul sefului lor! > Exploratorul face intocmai, dar cei 100 de canibali se napustesc spre el. Vocea din ceruri mai spune: > - Abia acum esti pierdut. > > * I: Ce este un atlet pentru canibali? > R: Fast food. > > * O blonda si o bruneta mergeau pe strada…
Bruneta il vede pe partea cealalta a strazii pe Gigel: > - Ia uite-l pe Gigel, nu-i faci cu mana? > - Sa-si faca singur! > > * Barbatul: - Este prima oara cand faci dragoste? > Blonda: -Bineinteles. De ce ma intreba toti barbatii acelasi lucru? > > > * Un urs la farmacie: > - 50 de prezervative va rog. > Doi iepurasi in spatele lui isi dadeau coate si radeau de el. > Ursu’ se intoarce, se uita crunt la ei, se intoarce la farmacist si zice: > - 52 > > * Balena mascul se invarte nervos in jurul balenei femela: > - Guvernele tuturor tarilor, sute de organizatii ecologiste, lideri politici de marca, milioane de oameni - toti se lupta ca specia noastra sa supravietuiasca, iar tu imi spui mie ca te doare capul… > > * Doi porci se intalnesc la un cerc de spiritism. Unul dintre ei il intreaba pe celalalt: > - Tu ce crezi ca e dincolo de Craciun?




ÎNCHEIEM CU BULINA „SUB 15 ANI”



- Doua oltence, colege de banca, în timpul tezei la fizică. Una şopteşte, uşor agitată, către cealaltă:
- Auzi , nu mi-e clar la problema asta cu vitezele, cat fu T1 la tine?
- Pai... cam zece minute, cred


O femeie adevărată trebuie sa cunoasca 70 de lucruri:
1. Sa spele vasele,
si 69.



- Eşti fata visurilor mele! Frumoasă, spirituală, amuzantă...
- Spui toate astea, doar ca să mi-o tragi!
- ...şi incredibil de inteligentă!



ULTIMA ORĂ:
DIN DOCUMENTELE DEZBATERII BUGETULUI PE 2012:
(o întâmpinare care nu a mai ajuns
la votul numărat de Roberta Anastase)


Subsemnatul, Penisul, cer o marire de salariu din  urmatoarele    considerente:
•        Fac munca fizica.
•         Muncesc la adancimi mari.
•        Ma arunc cu capul inainte in tot ce fac.
•        Nu imi iau liber duminica sau in sarbatori  legale.
•        Lucrez intr-un mediu umed.
•        Lucrez intr-un mediu intunecat si prost ventilat.
•        Lucrez in temperaturi ridicate.
•        Prin munca mea sunt expus la boli contagioase.
.    În plus, toţi politicienii mă bagă în interesele cetăţenilor. 
                                                             Cu respect,  
 
 
Stimate Penis,
  In urma analizarii cererii Dvs. si tinand seama de  argumentele expuse,   Comisia de Buget Finanţe a respins cererea Dvs. din  urmatoarele motive:
•        Nu lucrati 8 ore/zi incontinuu..
•       Adormiti la intervale scurte de munca.
•        Nu stati intotdeauna la locul de munca si ati  fost vazut deseori    vizitand alte locatii.
•        Sunteţi tot mai lipsit de initiativa.
•        Trebuie sa fiti presat si stimulat pentru a  incepe munca.
•        Lasati multa mizerie in urma Dvs. la sfarsitul  turei.
•        Nu va supuneti intotdeauna regulilor de protectie  a muncii, ca de  exemplu purtarea hainelor de protectie corespunzatoare.
•        Veti intra la pensie cu mult inaintea varstei de   65 de ani.
•        Sunteti incapabil sa lucrati doua schimburi la  rand.
•         Uneori parasiti locul de munca inainte sa va  indepliniti sarcinile    trasate.
•         Sunteti vazut mereu intrand si iesind de la locul  de munca carand doua  colete suspecte.
.     Puteţi fi acuzat că faceţi muncă la negru, pentru că înlocuiţi tot mai des mărirea salariilor.
 
 Dar, ca să încheiem senin  şi să însoţim cu imagini mai frumoase decât trista noastră realitate speranţele pentru noul an  în care intrăm cu îndrăzneţe urări, vă invităm să urmăriţi unele dintre cele mai frumoase imagini ale lumii noastre văzute de sus.De cât mai sus!

 
 
DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.



Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971