Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES Semnează:George Roca, Mihai Berca, Corneliu Leu, Mircea Popescu, Ion Coja, Mihaela Stroe, Constantin Stancu, Magdalena Albu, Alexandru Oblu, George Petrovai, Dwight Luchian Patton, Mircea Bunea, Viorel Martin, Jean Liviu Florian - Partea I
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES - Partea II
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES - Partea III
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES - Partea IV
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES - Partea V
SUPLIMENT PORT@LEU
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - Sărbătorit în familie
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - SĂRBĂTORIT DE PRIETENI
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - ARTICOLE DEDICATE (partea I)
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - ARTICOLE DEDICATE (partea II-a)
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - MESAJE
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - MESAJE VENITE ULTERIOR
Ciclul: „MISTERELE DIN PAȘNICUL ORAȘ X…”
Ciclul: „MISTERELE DIN PAȘNICUL ORAȘ X…” - continuare
Tudor LEU - CÂINELE ÎNȚELEPTULUI
Tudor LEU - CÂINELE ÎNȚELEPTULUI - continuare
Două studii despre spiritualitatea gândirii intelectuale de Stelian Gombos
Cinci recenzii de adrian Botez la N.N.Negulescu, Constantin Stancu, Mircea Dinutz, Radu Botiș, Ioan Enache
Studiul despre cancer al unui fizician român
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- Partea II
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- Partea III
PAGINA A SASEA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI

 
 ZIARELE FRANCEZE, CARE SE OCUPĂ DE DEMOCRAȚIA DIN ROMANIA, AR FACE MAI BINE SĂ SE UITE ÎN OGRADA LOR!

 
 CINE A
MAI
DEMOLAT
SPITALE
CA NOI?

 
   



 
 
 
 In 1986, intr-o vineri, Ceausescu a hotarat sa demoleze Spitalul Brancovenesc si luni a inceput demolarea.
 Era un spital proaspat renovat, monument istoric, salile de operatie erau de marmura, dar n-a contat.
Spitalul fusese fondat de Safta Brancoveanu si era o pisanie in hol care spunea ca:
 “Se face acest spital pentru saraci si de moarte napraznica in zi de Craciun sa moara cel care se va atinge de acest spital”.
 





 NOUA GASTRONOMIE ROMANEASCA 

Tocana cu ciolan à la Romania

Ingrediente:
- Un popor mare, necopt, fara miez;
- Mult ciolan;
- Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori;
- O blonda de Plescoi;
- Un varf de boc;
- O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine;
- O curte constitutionala moale si bine fragezita;
- Cateva cozi de procurori;
- Doua trei sindicate stafidite.

Condimente:
- Apa de ploaie;
- Praf in ochi;
- Gargara macinata;
- Zeama de baliverne;
- Tupeu varsat.

Mod de preparare:
Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea.
Apoi fiecare bucata se taie in doua, una buna, una rea,
si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate
dintr-o inghititura.
Se separa apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienti,
profesorii de studenti, copii de parinti, grasii de slabi, si se lasa la decantat pana se ridica la suprafata uscaturile. Acestea se culeg
cu atentie si se pun deoparte intr-un recipient caldut.
Din restul se taie 25%, se scoate vlaga si se pune la foc mic,
cu zeama de baliverne si cu praf in ochi, sa nu se prinda.
Se acopera cu un capac mare ca sa nu rasufle si din cand in
cand se stinge cu putine apa de ploaie.
Separat se ia un partid portocaliu si se intoarce de pe stanga pe dreapta. Apoi se impaneaza pe toate partile cu bucatele taiate din celelalte partide. Se presara deasupra uscaturi, iar peste se pune varful de boc si blonda de Plescoi cu ciolanul in gura, si se lasa la dospit.
Celelalte partide se toaca marunt impreuna cu sindicatele si se invelesc
cu servicii secrete. Apoi se freaca bine cu cozile de procurori, se trag in
teapa si se pastreaza la racoare. Din cand in cand se gusta si se
reevalueaza.
Se aseaza partidele intr-un parlament din teflon cu manere.
Cel portocaliu se pune cu grija in mijloc. Pe langa el se mai presara doua trei partide mici si bine fragezite. Restul de partide se presara dupa gust. Se da totul prin curtea constitutionala si se inveleste cu gargara macinata.
Se aseaza totul peste poporul deja bine instruit si se da la copt.
Din cand in cand se strange caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda si uscaturile de deasupra, iar peste restul se toarna
zeama de baliverne cu tupeul varsat.
Se serveste rece, pe stomacul gol, in piata.
In caz de probleme digestive sunati la 112.
 
                                       ,, Aiurel,, (
arhsefstoina@yahoo.com)


 
 

 
 
UNICA MEA AVERE
 
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese, parcă, de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar unica mea avere!


                                               Ella Stella
ella_stella_2006@yahoo.com






 Texte fără nume
 - RUBRICA FLORICĂI BUD

                          Plec în Bali
                                   
                                      - pamflet estival  - 
    
Sunt atât de fericită încât sar într-un picior, dând ocazie  firicelului timid de apă, ce s-a aciuat în urechea mea dreaptă, să se scurgă lin. El s-a strecurat în conductul auditiv, în urma dușului barbar care ar fi trebuit să mă trezească din falsa melancolie în care mă scald de vreo… trei decenii! Sunt exaltată din multe motive pe care aș putea să le înșir, ca pe niște perle inegale, făcând chiar și un cap de tabel furibund. Dar… fiind convinsă că nu vreți să mă urmați în starea amintită, lăsându-mă singură să-i fac față și, fiindcă Onor Aliniați În Lanțuri Dumneavoastră, v-ați instalat definitiv în lăcașul unde îmi duc traiul, mă abțin și voi numi doar trei dintre motive, restul închizându-le ermetic și pe vecie în sipetul cu… amintiri.
       Motivul principal al gestului copilăresc mărturisit ar fi  gândul liniștitor că acum este pace. Cele două motive secundare sunt banal de… umane. Primul ar fi calmul care îmi inundă ființa, acum că am aflat cum că interpreții cântecului popular ”Puşcă şi cureaua lată” au picat de acord că mai bine ar fi, și pentru populația feminină dar mai ales pentru cea masculină, ca acest şlagăr să nu devină un imn al potenţialilor impotenţi, ci o odă adusă bărbatului în deplina sa… maturitate. Adică, acelea antipatice versuri care sună cam așa: “ …ce bărbat am fost odată…”  s-au transformat în liniștitoarele cuvinte:  ” …ce bărbat mai sunt încă!…”,  deși rima a fost ucisă. Ce… dacă? Cui îi mai pasă de o biată rimă? Cel de al doilea motiv secundar ar fi  gândul napoleonic, cum că vom ajunge, noi românii, cu toţii miniştri, la un moment dat, fără să facem nimic, doar să respirăm și să așteptăm răbdători să ne vină rândul. Îndemnuri ca: Dormi studente, dormi în pace, țara inginer te face! se transformă în Anul Domnilor Miniștri în altele la fel de… somnoroase: Dormi române, dormi în pace, țara ministru te face! Haide, că de data asta am salvat și rima, dar și onoarea inginerilor, oarecum pătată sau batăr… șifonată.
               Știu că țintiți mai sus, cel puțin la funcția de Primi! Dar să-mi fie cu iertare, Aspiranți Fără Portofoliu Și Râs, chiar toți nu putem ocupa acel scaun! Dar așa cum am spus, bastonul de… ministru toți îl avem în… straiță. Noroc că ne cunoaștem limitele și, ministeriabili cum ne simțim, nu dorim să ajungem portari, deoarece acest lucru ar fi mult mai greu în aceste vremuri ciudate și pline de… mister.
              Acum, că am explicat motivele secundare de bucurie, pot să mă întorc la cel principal, respectiv pacea; adică... mai bine spus, lipsa războiului împănat cu... kalanișkoave, grenade, tunuri, tancuri şi boambe, dar mai ales morți și răniți și o populație civilă a cărei viață ar fi bulversată ireversibil. De când am început să pricep, am devenit principalul confident al bunicii Valeria, născută la începutul secolului al XIX-lea. Draga de ea, a prins cele două războaie mondiale şi, fără îndoială, trăitoare într-un sat transilvănean multinaţional a trecut prin multe. Aşa că, lait- motivul din vremea copilăriei mele a fost: Doamne fereşte, de un război! Apoi, cum am fost un copil plin de energie, căruia nu i-a plăcut să stea într-un loc și mai ales la... masă, am început să conștientizez că simplul fapt de a nu dori să gust din mâncare s-ar putea însuma motivelor pentru care omenirea ar ajunge în pragul unui nou război mondial. Am început să înţeleg că nu este atât de simplu să menții starea de pace, că ea se construieşte cu fiecare linguriţă acceptată şi cu fiecare faptă bună. De aici şi până la imprimarea definitivă în memoria mea a ideii că darul pe care ni-l putem face singuri, nouă şi celor din jur, este pacea, nu a mai fost decât un strop. Crescând, am conștientizat că faptele mele, de bună seamă, nu vor declanşa un război. Adult, am înțeles că nu voi declanșa un conflict armat, dar ceea ce este mai trist, nici nu voi putea opri războaiele declanșate, uneori, cu atâta ușurință de către alţii. Dar... ceva tot am să fac. Mă voi teleporta într-un loc îndepărtat, cald, liniștit, unde pot fi, cel puțin, mușcată de șerpi, scorpioni, crocodili și, mai ales, de către animalul sacru jawabalindonepupuholaticusecuadorizaurus.  Fiind spuse toate acestea, plec cu prima navă supersonică.... în Bali!
 
 


                       EVOLUȚIONISMUL NU MINTE



FRESCĂ DESPRE EVOLUȚIA OMULUI DESCOPERITĂ ÎN PEȘTERA MUIERII


 
MORALĂ CU POLITICIENI

Intr-o zi un florar a mers la un frizer pentru o tunsoare.
După tunsoare, el a întrebat despre factura lui, iar frizerul a răspuns:
-Eu nu pot accepta bani de la tine, eu fac asta în folosul comunităţii
în această săptămână.
Florarul a fost mulţumit şi a plecat din magazin.

A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul săua găsit la uşa
lui un "multumesc", cărţi şi un buchet mare de trandafiri roșii,
pentrru el.

Mai târziu, un poliţist vine pentru o tunsoare, şi atunci când el
încearcă să plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou:
- Eu nu pot accepta bani de la tine, eu lucrez în folosul comunităţii
în această săptămână.
Politistul a fost fericit şi a părăsit magazinul.

A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul său, a găsit la
usa lui un "multumesc", cărţi şi o duzină de gogosi, pentru el.

Apoi, un congresman a venit pentru o tunsoare, şi când a vrut să
plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou:
-Eu nu pot accepta bani de la tine. Eu lucrez în folosul comunităţii
în această săptămână.
Congresmanul a fost foarte fericit şi a părăsit magazinul.
În dimineaţa următoare, când frizerul a mers sa deschidă atelierul său
a găsit o duzină de congresmani aliniați, în aşteptare pentru o
tunsoare gratis.

Aceasta, dragii mei prieteni, ilustrează diferenţa fundamentală dintre
cetăţenii ţării şi politicienii care-i conduc.
Atât politicienii, cât şi scutecele trebuie schimbate cat mai des ...
pentru acelaşi motiv!
__._,_.___
 



                        PUTEAI SĂ AUZI CUM CADE UN AC

Dean Rusk, secretarul de stat al lui JFK era in Franta in anii 60, cand de Gaulle a decis sa iasa din NATO.  Apoi de Gaulle a spus ca vrea ca toti militarii SUA sa paraseasca Franta cat mai curand posibil. Rusk a raspuns:
Aceasta se refera si la cei inmormantati aici?
Puteai sa auzi cum cade un ac!
 
Conferinta internationala in Franta cu ingineri, inclusiv francezi si americani. Intr-o pauza, un inginer francez revine in sala spunand: Ati auzit ultima tampenie facuta de Bush? A trimis un portavion in Indonezia sa ajute victimile tsunami-ului! Ce o fi avand de gand, sa-i bombardeze?
Un inginer de la Boeing s-a ridicat si a replicat linistit:
Portavioanele noastre au trei spitale la bord si pot trata mai multe sute de pacienti. Ele sunt cu energie nucleara si pot alimenta cu electricitate instalatiile de pe uscat, au trei cantine cu o capacitate de a servi cel putin 3000 de consumatori cu trei mese pe zi. Pot produce mai multe mii de galoane de apa proaspata din apa de mare pe zi si au o jumatate de duzina de helicoptere ce transporta victime de pe puntea de aterizare.  Avem unsprezece asemenea nave. Cate are Franta?
Puteai sa auzi cum cade un ac!
 
Un amiral al Royal Navy lua parte la o conferinta navala ce cuprindea si amirali din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia si Franta. La un cocktail se afla intr-un mare grup de ofiteri din toate aceste natiuni. Toata lumea vorbea englezeste si-si sorbeau bauturile, dar un amiral francez s-a plans ca, in timp ce europenii invata numeroase limbi straine, englezii vorbesc doar englezeste. A intrebat: De ce se intampla ca mereu trebuie sa vorbim englezeste in conferintele astea si nu franceza?
Fara ezitare, amiralul britanic a replicat:
Poate ca britanicii, canadienii, australienii si americanii au facut asa incat sa nu fiti nevoiti sa vorbiti germana!
Puteai sa auzi cum cade un ac!
 
Robert Whiting, un mosulica de 83 de ani soseste la Paris cu avionul. La vama, pierde cateva minute sa-si caute pasaportul, ratacit in geanta de voiaj.
“Ati mai fost in Franta domnule?” i se adreseaza sarcastic functionarul vamal. D. Whiting admite ca a mai fost.
“Atunci trebuia sa stiti ca trebuie sa aveti pasaportul la indemana.”
Englezul replica: “Ultima oara cand am fost aici n-a trebuit sa-l arat.”
“Imposibil. Dumneavoastra englezii trebuie totdeauna sa aratati pasapoartele cand intrati in Franta”.
Batranul englez il privi adanc in ochi pe francez. Apoi explica linistit:
Cand am ajuns la tarm, la Gold Beach in ziua D in 44, pentru a ajuta la eliberarea acestei tari, n-am gasit nici un francez caruia sa-i pot arata pasaportul.”
Puteai sa auzi cum cade un ac!
 
 

Multumind colaboratorilor noștri permanenți, neobosiții culegători Dan Lupescu, Dimitrie Grama, Gh. Manea, Eugen Cojocaru, Corneliu Berbente, Octavian Alexandru, Virgil Ciucă, George Roca și  moldoveanului cu blog, trecem la partea a doua a acestei culegeri de folclor internet văzând cum, întotdeauna, bărbații se întreabă:
Să-mi iau un automobil nou, sau o femeie proaspătă?
 









STANTE PEDE

- De ce rochia de mireasa este alba?
- Asta e culoarea standard pentru toate electrocasnicele.
 
Cercetatorii britanici afirma: "Până în 2050 vom fi 10 miliarde".
Ce tampenie ! Cine dracu' are nevoie de 10 miliarde de cercetatori britanici ?!?
 
- Si ce sa fac acum cu amenda? întreaba soferul pe politist.
- Pastrati-o bine undeva, când aveti zece bucati primiti o bicicleta...
    
Când Dumnezeu a creat căsătoria, i-a promis femeii, că va găsi un bărbat, ideal, în orice colţ al Pământului.
După aceea, Dumnezeu, a făcut Pământul...rotund.
   
Undeva la ţară ... Bătaie în geam noaptea pe la ora trei:
- Hei, n-ai văzut o turmă de boi?
- De ce? Ai rămas în urmă?    
 
Dupa 31 de ani de casatorie, intr-o zi mi-am privit sotia si i-am spus:         
- Iubito, acum 31 de ani stateam cu chirie, aveam o masina ieftina, dormeam pe o canapea si ne uitam la un televizor cu ecran de 14` alb-negru, dar in fiecare noapte adormeam alaturi de o blonda sexy de 20 de ani. Acum avem o casa mare, o masina buna, un pat mare, un TV color cu plasma. Dar dorm acum cu o femeie de 50 de ani. Draga mea, cred ca avem o problema! Sotia mea fiind o femeie inteleapta, mi-a spus:   
 - Tu du-te si cauta-ti o blonda sexy de 31 de ani, ca eu ma voi ocupa ca tu sa stai din nou cu chirie, sa conduci o masina ieftina si sa dormi pe o canapea.        
 
Un marinar roman naufragiat de ani de zile pe o insula pustie,vede cu mare incantare intr-o zi o nava in departare si o barca apropiindu-se de tarm. Nu dupa mult timp barca ajunge la tarm iar unul dintre ofiteri ii inmaneaza bietului naufragiat un teanc mare de ziare si-i spune:       
 - Capitanul vrea sa citesti toate ziarele astea si apoi sa ne anunti daca mai vrei sa fii salvat...         
    
  Anglia este de acord sa lupte cu Libia pana la ultimul francez.
 
- Eu nu vreau sa ma casatoresc cu un zgarcit ca tine! Poftim inelul!
- Da' unde-i cutiuta?
 
- Cum se spune in engleza: sotia a luat copiii si a plecat pentru o saptamana in vizita la soacra?
- YES!!!
 
Broccoli: Eu arat ca un copacel!
Ciuperca: Eu arat ca o umbrela...
Marul: Eu arat ca o inima!
Banana: Va rog eu frumos, hai sa schimbam subiectul!
 
Ora de Zoologie:
- Bula, cum se cheama animalul de care si leului ii e frica? - Leoaica, doamna profesoara.
 
- Ionut, eu voi pleca cateva zile de acasa, spuse tatal baietelului sau. In absenta mea, tu vei fi barbatul in casa.
- Bine tata, dar intoarce-te repede, nu-mi place sa spal vasele
 
- Domnule, a venit un om de la garajul auto. Spune să achitaţi reparaţiile, adica 3.800 euro, soţia dv. a fost azi cu maşina acolo.
- 3.800 euro?! Dar ce s-a reparat la maşină?
- Nu de maşină e vorba ci de reparaţiile garajului...
 
Va spun o treaba... Nu-i atat de dificil sa gasesti femeia visurilor tale.
Dificil e s-o ascunzi de nevastă!
 
- Este clar ca cei mai prosti barbati au intotdeauna cele mai frumoase sotii, spune sotul sotiei sale.
- Vai, draga, dar ma flatezi cu complimentele tale, i-a raspuns zambind sotia.
 
Un barbat suna la pompieri si zice speriat:
- Domnule soacra mea vrea sa se arunce de la etaj!!
- Si care e problema?
- Nu se deschide fereastra!!!
 
 
- Căsătoria este o LOTERIE?
- Nu, nu ... La LOTO se mai şi câştigă!
 
Elefantul il intreaba pe dinozaur:
- Ti-a dat Noe add?
- Nu.
- Naspa!!!
 








 Rubrica lui Ioan LILĂ


               PASO DOBLE

Redimensionînd timpul în propriile lui coordonate infinite, el se înfăşoară în jurul propriei lui axe, generîndu-l pe zero.

În 1964, Jean Fourasième şi Claude Vimont, se întrebau: „...ou les hommes, trop nombreux, mourront-il de faim en l’an 2000 ?” Dau citate, pentru că nu vreau să se creadă că inventez. Volumul a apărut la „Presses  Universitaire de France”, Paris. Mîncarea este, la cel mai prozaic mod cu putinţă, combustibilul vieţii. În natura care ne înconjoară, fiecare fiinţă vie este, în acelaşi timp, şi vînat şi vînător. Dar să nu-l plictisesc pe singurul meu cititor, nea Gică de la fabrică. Ies eu într-o seară cu amanta mea, o domnişoară a(d)vocat la o pizza pe bulevardul Unu mai, în capitală. După ce ne-am găsit un colţ mai izolat, din nevoia noastră de intimitate discretă, domnişoara îmi zice: „Iubi, eu nu vreau, sînt la regim !” E adevărat că era putin rubensiană, dar nu depăşea limita aia din interiorul normalităţii. Şi iată, vine clipa aia fatidică: soseşte domnişoara cu rochiţă şi bentiţă, ca să ne ia comanda. Politicoasă, începe cu mine:
-Ce serviţi, domnule ?
-Eu vreau o piţă şi o cola, şi o minerală pentru amanta mea!
Oi fi fost oare destul de ferm ?
-Şi domnişoara ?
Nu ştiu ce mi-a venit, da’ am zis senin ca un cer de primăvară:
-Domnişoarei nu-i dau nimic să mănînce azi !
Să crăp dacă am mai văzut aşa ceva în viaţa mea. Fetiţa diafană cu rochiţă şi fundiţă a făcut explozie:
-Lasă, fată, că îţi dau eu o piţa de la mine, că nenorociţii ăştia ştiu doar să ne pună capră, de altceva nu sînt buni !
Şi în clipa aia domnişoara a(d)vocat s-a tăvălit într-un hohot dr rîs care a dărîmat-o pînă în temelii.

Altădată, ies cu Crisli la o terasă din Herăstrău. Găsim o masă şi ne punem pe taclale. Subiectul: vara toridă din Bucureşti! Numai noaptea puteam respira normal pe malul lacului.
-Tu ce bei ? mă întreabă ea.
-Un wischy !
-Eu nu vreau nimic, îmi zice ea; sînt obosită !
Soseşte ospătarul şi, politicos, o întreabă pe Crisli:
-Ce comandă domnişoara ?
-Un wischy, zicea ea.
-Atît ?
-Atît, deocamdată !
După vreo patru minute se întoarce garsonul cu paharul de wischy şi cu un bol plin cu cuburi de gheaţă, şi le pune pe masă în faţa lui Crisli.
Luaţi cu discuţiile noastre, n-am sesizat gestul.
Sigur că eu am golit paharul şi l-am pus apoi pe tava din mijlocul mesei.
Ospătarul, atent, revine la masa noastră şi zice:
-Oui, mademoisele ?
-Un wischy ! îi răspunde Crisli.
Scena se repetă încă de două ori! A cincia oară se apropie de noi garsonul şi o întreabă pe Crisli:
-Mai beţi un wischy, domnişoară ?

Mă opreşte într-o zi poliţia într-o mică localitate. Politicoşi, cei doi poliţişti îmi cer actele.
Le dau actele, aştept răbdător să aflu ce am făcut şi, cînd unul dintre cei doi poliţişti mă priveşte încruntat (ştiţi schema de derutare din filmele americane: poliţistul bun şi poliţistul rău!), eu mă dau un pas înapoi şi ridic mîinile în aer, vrînd să le sugerez că mă predau. Cum a zis un poet rus cînd s-a sinucis: „Nu trageţi, tovarăşi !”
Cei doi au izbucnit în rîs, apoi poliţistul bun mi-a înapoiat actele şi mi-a zis că sînt liber să circul. S-au suit apoi în maşina lor şi duşi au fost !

Acum trebuie să luăm o pauză, ca să respirăm!

Azi noapte în feresatră au înflorit salcîmii, Am auzit cocoşii spărgînd în cioburi cerul.
Pe iarba din grădină s-au presărat luceferi – Sporindu-mi mie-n taina tăcerii tot misterul

Şi tu, ca o sclipire, te-aprinzi în fiinţa mea, Şi nu mai ştiu pe unde mai hoinăresc şi azi.

O lacrimă luceşte în ochii tai de nimfă, Dar tu eşti încă neaua ce nesfîrşit mă arzi
Aş vrea să-ţi dau şi luna şi cerul plin de stele Nimic nu e mai dulce decît privirea-ţi blîndă În mine se zbat munţii şi visurile-mi toate Rîvnindu-te năvalnic se-ascund şi stau la pîndă

Azi noapte în fereastră salcîmii-au înflorit Pentru a mia oară m-au ameţit cu şoapte Te mai doresc iubito cît încă n-am pierit Şi-n sufletu-mi aievea mai am o zi şi-o noapte
Că sînt de fericire zdrobit în mii de cioburi În care se reflectă făptura-ţi gra]ioasă Şi dulcea ta tăcere te face şi mai gravă Lăsndu-mă să-ţi sorb esenţa mătăsoasă.

Şi:
Grenoble, 22/11/2009 (23:19)
Ce abisuri colosale peste dealuri cad grămadă.
O puzderie de stele, mere coapte în livadă.
Ce iubiri înălţătoare, fete dulci scăldate-n lapte, Ameţite de iubirea care le-a momit cu şoapte.

Ele freamătă duioase, fragede, îndrăgostite.
Cum le tremură fiinţa, cînd zăresc un Făt-Frumos.
Oare el va fi alesul fetelor îndrăgostite, Sau pe panoplia vieţii va muri un vis duios?

Ele sînt aşa fragile, suflete neîntinate - Fetele care suspină dureros în miez de noapte.
Unde au pierit feciorii de-mpărat, ca să le ceară, Să vibreze-ntreaga viaţă ca o coardă de vioară ?
Au musée d'art

Il n'échappe à personne que cette crise est là pour durer. On purrait se gausser de cette vue simpliste ? Mais à bien y regarder, malgré cette crise, allons à la recherche d'une autre mode de pansée, d'un modèle virtuel 3 D autour d'un principe surréaliste en Haute
définitions:

Un pied hors de la boîte
chaussures à talons rouges
femme penchée à la fenêtre
un soutien-gorge sur sa poitrine droite
un cheval blanc dans la rue

on ne vous le dira pas
tente une échappée belle
vers des mondes parallèles;
le dégout ludique
c'est le mythe technologique

Şi iată, nea Gică de la fabrică, singurul meu cititor, un fragment din romanul meu „Parfumul păpuşilor de porţelan”, cu speranţa că te va amuza !
(De, tot muza !)



CAPTATIO BENEVOLENTIAE
              
                     sau apocalipsul mioritic

Pentru că primarul noastru a asfaltat şoseaua şi pentru că a refăcut toate podurile, era deja la cel de al doilea mandat, dar proştii, chiar dacă au creier, nu gîndesc nici măcar la nivelul unei găini ce scormoneşte toată ziua pămîntul cu ghearele în căutare de rîme. Madam Jorjet l-a ocărît mult timp de la înălţimea triumfătoare a podului că şi-a făcut pod special din aluminiu iar dom’ colonel îi ţinea isonul susţinînd că asfaltarea şoselei este un fel de captatio benevolente ca să-l alegem iar şi iar şi tot aşa pînă s-o pensiona şi că se mai apucase şi de un cămin cultural mai zilele trecute în loc să-l repare p-ăla vechi care ne cădea în cap pen’că uite-aşa şi hop ş-aşa a distrus tradiţia moştenirea culturală numai pe cale orală! bătea pe loc din picioare dom’ colonel, jurîndu-se că el nici măcar un ochi n-o să-şi arunce în veci p-acoloşa, că el a luptat şi s-a zbătut pentru ţară în august la Plevna şi a dat mîna cu Principele Carol, care l-a decorat cu crucea… mamii tale de belită, ce te hlizeşti, fă, putoarea vacii?! se răţoia din cînd în cînd şi la madam Jorjet, care, deşi nu-i zicea nimic, ştia el ce gînduri îi treceau prin căpăţînă, aşa, de-a dracului, de muiere rea ce era, că cînd mă puneai să mulg vaca, nu te gîndeai că mă rîde satul ca pe un ăla prostul, că sînt eu nenorocit la suflet şi nu mă pui la mintea ta, că capu’ ţi-aş crăpa, fă, putoarea lu’ mă-ta, dar oamenii ştiau că podul cu pricina fusese făcut de ăia cu schela petrolieră, ca să nu mai rămînă izolaţi pe celălalt mal cînd veneau inundaţiile şi întreaga vale dintre dealuri se acoperea de ape repezi şi furioase, ce cărau la vale copaci întregi şi vite înecate… Ce să fi avut madam Jorjet de împărţit cu primarul, nimeni nu putea să ghicească, dar deja ditirambele ei erau atît de previzibile, încît pînă şi acei gură cască, obişnuiţi cu datul ei în stambă şi cu ridicatul poalelor, îşi vedeau de treabă, da’ nici ea şi, mai ales, nici dom’ colonel, care juca sîrba pe pod şi se acompania cu ţipuituri ca oşenii, nu se clinteau de pe pod pînă nu-şi revărsau oful din suflete, şi tocmai în clipa în care dom’ colonel şi-a reluat dansul, parcă mai cu foc, şi a început să scandeze, ca la mitingurile glorioase de după răzmeriţa din decembrie: las’ să ştie poporu, că primaru ce-mi făcu? îşi puse pod peste apă, sub care vaca se-adapă, iha-mă! vi-l spui acu’. I-ha-ha! de-al draculu’… Nea Ilie Busuioc se oprise în capul podului şi îi privea parcă nevenindu-i să-şi crează ochilor, după cum a zis Apostolul Pavel, care nu credea în cele vazute, ci în cele nevăzute, că erau eterne. Madam Jorjet, care făcuse o pauză, ca să mai respire, se holba şi ea la prost, mirîndu-se că stătea acolo şi nu trecea dracului odată, arză-l-ar focu să-l arză de necioplitul dracului, şi s-a pus cu gura pe el, pomenindu-i întreaga familie, de la tat’su ăla beţivanu, care fura noaptea struguri din viile oamenilor, pînă la  nevastă-sa aia răzbelită şi tîrfuită de toţi izmenarii, iar dom’ colonel, întărîtat de verva consoartei, schimbase şi el placa: De din vale de Rovine, treci în mă-ta-n cur bovine, că le-am tras-o şi la ruşi, din Vidin pînă la Huşi… Nea Ilie Busuioc se întorcea cam machit de la crîşma unde îşi mai înecase şi el amarul sărăciei, aşa că nu prea înţelegea el ce se întîmplă şi se întreba ce-or anunţa oamenii ăia, vreun răzbel, vreo răzmeriţă, a căzut guvernul, aş! nu la noi, că nu e în tradiţie, da’
parcă nea chiorete, cum îi zicea nevastă-sa, juca de mama focului şi se bucura şi zicea ceva, sau poate greşise el podul, că se mai trezise odată, beat mort, la dracu-n praznic, de nu mai ştia nici cum îl cheamă, o fi vreo petrecere, de care el nu aflase încă, da’ numai în doi, şi cu dans şi cu ţîpuituri sau nu mai pricepea el nimica şi era mai beat decît credea şi avea vedenii?! Şi, totuşi, se încuraja el de unul singur, podul trebuia să-l treacă, că de-aia e pod, să treci peste el şi nu prin apă, ca vacilea alea de care el şi uitase, luat cu votca pe la nas şi, clătinîndu-se, a început să înainteze şi, cînd a ajuns în faţa lu’ madam Jorjet, s-a oprit brusc, întrebîndu-se pe care parte s-o ocolească, că, de, era femeie, puţin rişpect, dă-o-n aia a mă-sii… iar madam Jorjet, care i-a auzit numai înjurătura, i-a înfipt o mînă în gît şi a prins a-l îmbrînci cu putere, pînă l-a năruit de pe picioare, pentru că şi aşa se învîrtea lumea cu el, ca tiribomba de la bîlciul de astă toamnă şi căpăţîna i-a troznit ca un dovleac copt la impactul cu dulapii de pe pod şi a leşinat s-au l-a luat somnul, vorba e că madam Jorjet s-a speriat şi, ca să-l trezească, l-a luat în spinare, că era femeie puternică, şi a fugit cu el în partea cealaltă a podului şi l-a băgat în apă, ca să-şi revină şi să nu dea ortul popii dracului, îşi zicea ea, neliniştită şi, cînd bărbatul a gemut, ea a respirat uşurată şi l-a luat la blesteme, că o speriase dinadins, golanu’ dracului cu snaga lui şi cu neamul lui de schizifreotici, care au speriat lumea de hoţi şi de nenorociţi la suflete… Apa îi bolborosea blesteme pe la urechi şi era rece şi poate el o tot ruga să-l salte de-acolo, da’ madam Jorjet l-a tras numai de picioare din apă, ca să nu se înece dracului şi i-a dat ordin lu’ dom’ colonel să-şi ţină gura, că ea l-a salvat, că leşinase, da’ dom’ colonel a început să ţipe şi să se jelească, de ziceai că e bocitoare plătită:
Omorîşi muiere omu’, ia te uită ce făcuşi… de ce nu l-ai dat în mă-sa… acu’ cine-o să te crează, din Vidin pînă la Huşi, că nici mă-ta nu-i mai brează… Chiar şi aşa cum era, într-o stare de nervi vecină cu nebunia, îngrozită şi disperată şi obsedată de gestul ei, ce i-ar fi putut fi fatal amărîtului ăluia, pe care îi căşunase fără nici un motiv, da’ se enervase, că prea era de căcat viaţa asta, doamne iartă-mă! îşi stupea ea în sîn, realizase totuşi că dom’ colonel vorbea în versuri şi, bătînd în retragere ca Napoleon, dictatorul mă-sii, care a făcutără Franţa modernă, că n-avurăm şi noi un d-ăsta acolo, că nu ne strica nici la lingurică, nici la păsărică, vorba aia!, l-a luat de guler, l-a tîrît pînă acasă, i-a dat o cană de ţuică şi, privind îngrijorată spre el, i-a zis aşa, într-o doară: Ia spune-mi tu mie, tataie, ce-am făcutără noi azi, ai? şi s-a închinat cu limba în cerul gurii, sperînd din tot sufletul să nu înceapă iară cu versurile alea, că ea una era în stare să-i scoaţă şi ălălalt ochi, de chioretele dracului! Şi dom’
colonel, cu ţuica prelingîndu-i-se pe bărbia lui de sticlă, şi-a ţuguiat buzele subţiri şi a privit-o grav: Ce vreai, fă, putoarea lu’
doamna mă-ta, tu de la mine, de mă faci de fecalele satului, de să crează lumea că sînt şi eu un d-ăla fecalistu de la tembelizor, care fonfăne pe nas c-o fi, c-o păţi, că femei, că fund internaţional, că conciliu’ ieuropeitropiei, că incunabulele, vorba lu’ alde Benedetto Croce, că arta este intuiţie pură, omorîşi omu’, fă, acesta-i adevărul în curu gol şi cu aia belită, s-o ştii de la mine!
Madam Jorjet s-a prins cu mîinile de burdihan şi s-a pus pe un rîs de toată agonia, de tremurau ferestrele de la stradă şi credeai că treceau tancurile la defilare.
Vai de mine, răgea ea printre sughiţurile de rîs, şi dom’ colonel încerca s-o liniştească, strigînd la ea: Ce-ai, fă, belito?! Şi eu care credeam că vorbeşti în versuri, tataie, ordinarule, cur de maimuţă ce eşti… Dom’ colonel s-a ridicat în picioare şi i-a zis, brav ca un luptător cu sabia dreptăţii în mînă: Da’ de ce să nu mă aiuresc şi eu, fă, de ce să nu mă delirez şi eu un pic, că, vorba aia, leagă sacul pînă e rotund, nu pînă ajunge la fund şi apoi mă mai agiutorez şi eu la gîndire cu stihu, că romînu e născut poiet şi a început să cînte: Cu ochi cereşti, ca de cicoare, Ea are faţa de sunătoare. La aflătura-i prea rîvnitoare, Mai cat şi eu, că prea mă doare... Madam Jorjet se închina de zor, uimită de năstruşniciile chioretelui ei, da’ dom’
colonel îşi vedea de inspiraţia lui şi îi arăta ciuciu: Hai acu, la opinteală, să dea zeama chiară-n oală, că e lată, măi băieţi, cîrcotaşi şi precupeţi; să intrăm în na-ţ-o-acu’, cu cu ru cu cu cu cu, şi-n latrino, că-i la modă, precum bine zis-a vodă! da’ şi noi ne-om alungi, cu ieuro pilangii, că leuţul e falit, ca romînul mucalit! Şi tu, fă, lovi-te-ar boala, dar-ar în tine scofala, că eşti mare, da’ eşti, ha, zbanghie şi cea-cea-cea! De data asta dom’ colonel întrecuse măsura şi madam Jorjet s-a ridicat să-l ia de gît şi să-l tîrnuiască pe la grajd, că acolo era bălegarul mai puturos şi mai proaspăt, da’ pe alee, de după casă, apăruse, ca un mort decedat – a apreciat madam Jorjet - nea Ilie Busuioc. Dom’ colonel, cînd s-a prins că sînt încercuiţi, a spălat putina, a măturat curtea, a văruit pomii din livadă cu var alb – cum zicea el, plin de învăţătura ştiinţifico-fantastică, a recitat trei capitole din Jules Vernes, plus ocolul bătăturii în optzeci de secunde  şi a plecat să bea o bere, da’
nu mai înainte de a-l pune la punct de nea Ilie Busuioc, ieuropean din naştere şi nu din vocaţiune: Bă, animalule, ai tu noroc că mi-e sete, că, ce ţi-aş face eu ţie şi lu’ alde curvana aia de mă-ta… şi dus a fost pe poartă, ca fumul… Madam Jorjet a simţit un val de căldură tropicală revărsîndu-i-se prin vintre şi i-a zis dulceag-amăruie-insinuantă:
Stai, mă, amărîtule, că, ori mătur ograda cu tine, ori te fac surcele, ori o punem şi noi doi de-o cafea, de o bezea, şi ce-o mai fi om vedea… şi s-a stupit pre sine însăşi cu neliniştea revelaţiei de sine a gîndirii profunde: Ptiu, fi-mi-ar rima armonioasă şi mizda gustoasă, nea Busuioace… ia vin’ mătăluţă încoace!
 Şi, zglobie că o găinuşă, că ce-avea-n guşă avea şi-n uşă, o clanţă de babă cloanţă, a scos din casă o măsuţă pentru zece-cincisprezece persoane, pe care o închiria la mort, cînd deceda vreun cadavru, drept năsălie, şi s-a pus pe juruinţe şi pe blestemăţii minunate, i-a dat vin, l-a servit cu prăjiturele şi cu comentariii pline de venin, le-a blestemat pe curviştine şi l-a tras de mărăcine… şi… mersul, versul şi eresul trenurilor, volumul doi, pagina de la mijloc în jos, nu în sus, i-a zis ea, care ar deveni după cum se consideră în felul următor, nu rîmător, care va să zică: Bă, ce limbă de intelectuali avem şi noi, ăştia, geto-dacii, faci cu ea ce vrei, filozofezi pînă te ia damblaua, redesenezi lumea, redefineşti renaşterea, simţi direct proporţional cu masa şi invers proporţional cu pătratul distanţei, mai ia şi din brînză, că am şi măsline, şi nea Ilie Busuioc, pus la început pe arţag, s-a dedat la dezmăţul incipient, pe care nu-l dezvoltăm, da-l Newton-iem! La un cap îl durea capul, la celălalt îl zgîndărea napul.
Bărbat şi el, cum ziceau strămoşii noştri, latinii, vier adică, cu trupul viermuind de dorinţi, altfel om cumsecade, cu o fostă nevastă fugită de acasă, cu o fostă concubină fugită la mă-sa, cu o fostă nu mai ştia nici el de care, suferea ca un cîine şi, cînd era rupt de realitate şi pătruns de melancolie, recita din poetul anonim, care şi-a dat viaţa pentru ţară şi onor şi cu arma la picior: Sînt atît de singur noapte de noapte, încît, mă întreb de exist, mă-ndoiesc că mai sînt, mă simt pedepsit şi nu ştiu cum să ies, din acest prăfuit şi pustiu Univers, format din fantome, care mă ispitesc, să refuz să mai cred că-n pustiu mă căznesc; sînt mai singur în noapte, sînt mai trist pe pămînt, afară e ploaia bătută de vînt, cu tristeţi infernale, cu-amăgiri şi cu şoapte, eu sînt cîinele care urlă a moarte …
 






 CAPETE CU PICIOARE . PLAFONUL CATEDRALEI DIN Metz (1220)


Arta Occidentului continuặ şi nu se mai terminặ încặ din secolele XII - XIII, în timp ce chinezii încep cu vreo mie de ani mai devreme. Sặ nu-i uitặm însặ pe dadaişti şi pe malagambişti. Vặ mai amintiţi cine i-a creat (pe malagambişti) ? Sergiu Malagamba ! Omul a impus un ritm netextualist, aşa cặ nu meritặ sặ fie uitat în devặlmặşia Historiei cea (nu hặis) histerice. Aici trebuie sặ pomenim de Turkestanul chinezesc. Un triunghi isoscel format din urechile a trei iepuri ce se învîrt în jurul propriilor lor urechi în interiorul unui cerc din centrul tavanului – (grotele mặnặstirii budiste din Tuen-huang). Criticii au bặnuit cặ este o emblemặ a cosmografiei religioase, dar eu cred că ei au descoperit elicea, pentru cặ eu inţeleg care este rolul urechilor, dar ce cautặ iepurii în acest melanj emblematic ?! Artiştii musulmani au preluat tema (care deja se rặspîndise prin Europa). Aceeaşi temặ au tratat-o şi egiptenii cu mult timp înainte, dar iepurii sînt înlocuiţi cu peşti ce se rotesc în jurul ochiului lor comun din centrul cercului. Cred cặ am încurcat eu timpii istorici, de a ieşit o asemenea bramburealặ, dar timpul (neistoric) este un instrument de (re)creare a miracolelor şi mai are şi o continuitate aleatorie în interiorul lui exteriorizat. În timpul ặsta, dragi iepuraşi zglobii de pe tavane şi cîmpii, pe vremea lui Haroun al-Rachid, matematicienii (lui) au împrumutat de la indieni numerotarea modernặ şi cifra zero, uitînd, desigur, sặ le-o mai dea înapoi, şi uite aşa ne procopsirặm cu toţii. Şi acum, tot pe drumul timpului. Europa s-a nặscut în anul 987. Pot sặ vặ spun şi ziua şi luna, ba chiar şi ora, dar nu vreau sặ vặ încarc memoria. Germania în 911, Franţa în 987, Ungaria în 1001, cînd Étienne I devine primul rege al Ungariei. Papa Urban II organizeazặ în Franţa prima cruciadặ. Pe la 1450 Gutenberg inventeazặ tipografia. În 1291 se naşte Suedia. Şi, tot în acest timp, populaţia ce umplea teritoriul Romaniei se lupta din rặsputeri cu tendinţele expansioniste ale vecinilor şi nu numai – tặtari, polonezi, turci, huni, avari, slavi, bulgari, maghiari... Mircea cel Bặtrîn (1365-1418), Vlad Ţepeş în 1448, 1456 – 1462, Stefan cel Mare (1457 – 1504). Austria şi-a anexat Oltenia (1718 -1739) şi Bucovina (1775 – 1918), Rusia ne-a luat Moldova dintre Prut şi Nistru. In 1291 ungurii cuceresc Banatulul Severinului.
Ceva, care provine din interiorul nostru, ne-a ţinut pe loc şi eu cred cặ motivul ar fi geo-politic.
De, prea multe capete cu picioare !
 








 

AJUTORUL PENTRU LUMEA A TREIA
Ajutor plătit de săracii din țările bogate pentru a ajuta bogații din țările sărace.

AMOR
Cuvânt de 4 litere: două vocale, două consoane... și doi proști.

AUTOSTOPISTĂ
Tânără în general frumoasă și cu fusta scurtă care îți iese în cale atunci când ești în mașină cu prietena

AVOCAT
Singura persoană capabilă să scrie un document de 10.000 cuvinte și să-l intituleze “Sumar”

BABY SITTERI
Adolescenți care trebuie să se comporte ca adulții, în asa fel încât adulții care pleacă de-acasă să se poată comporta ca adolescenții.

BANCHER
Un tip care-ți împrumută o umbrelă când e senin și care ți-o ia înapoi atunci când începe să plouă.
BOLERO
Vestă scurtă spaniolă pusă pe muzică de Ravel.

CAPITALISM
Regim în care omul îl exploatează pe om. În regimul socialist e invers.

CĂSĂTORIE
Unire care face două persoane să suporte lucruri pe care n-ar fi trebuit să le suporte vreodată dacă ar fi rămas singure.

CELIBATAR
Bărbat care poate avea mai multe femei pe genunchi, dar niciuna pe brațe.

A COMPLICA
Nimic nu e mai complicat decât a simplifica, nimic nu e mai simplu decât a complica.

CONSULTANT
Specialist care-ți ia ceasul de la mână, îți spune cât e ora și te face să-i plătești serviciul.

CURTEA CU JURI
Grup de douăsprezece persoane trase la sorți pentru a decide cine, dintre acuzat și victimă, are cel mai bun avocat.

DANS
Expresie verticală a unei dorințe orizontale
DEMOCRAT
Prea sărac pentru a fi capitalist și prea bogat pentru a fi comunist.

DEMOCRAȚIE
Regim în care fiecare are dreptul sa susțină că e sub dictatură.

DICTATURĂ
Regim în care toata lumea trebuie să spună că e democrație.

DEZILUZIE
Sentiment resimțit atunci când posteriorul superb pe care-l admirai nu coincide cu fața care se întoarce.

DIPLOMAT
Cel care-ți spune să te duci la dracu’ cu o asemenea eleganță încât ați și vine să te duci.
DROMADER
Camila care are cocoașă jumătate din timp.

ECOU
Fenomen natural care are întotdeauna ultimul cuvânt, chiar și cu o femeie.

ECONOMIST
Expert care va fi capabil să spună mâine de ce nu s-a întâmplat azi ceea ce a prezis ieri.

ECONOMIE
Suma pe care o pui deoparte pentru a o avea dinainte ca să-ți asiguri astfel dinapoia.

FEMEIE
Ansamblu de curbe care fac să se îndrepte o linie.

FLIRT
Chestia în mână, mâna în chestie, dar niciodată chestia în chestie.

G
Punct sensibil al femeii situat undeva între degetele mari de la picioare.

GARDEROBĂ
Loc unde este așezată îmbrăcămintea atunci când nu mai sunt clanțe de uși disponibile.

GENEALOG
Cercetător gata să vă urmărească strămoșii atât de departe cât vă ține punga.

A HORCĂI
Mod de propagare a zgomotelor (zvonurilor) de ultimă oră.

HOMOSEXUAL
Bărbat care se distrează acolo unde ceilalți se screm.

ÎNCREDERE
Libertate acordată unei persoane pentru a face prostii.

LÂNĂ VIRGINĂ
Lâna unei oi care aleargă mai repede decât ciobanul.

MIZERIE
Situație economică în care ai avantajul că elimină teama de hoți.

MOȘTENITOR
Rudă apropiată care vă ia pulsul de fiecare dată când vă strânge mâna.

PĂRINȚI
Cuplu care învață un copil să vorbească și să meargă, pentru ca mai târziu să-i spună să stea jos și să tacă din gură.

PESIMIST
Un optimist cu experiență.

A SE PÂRŢÂI
A strănuta în chiloți.

PEȘTE
Animal acvatic care crește extrem de rapid între momentul în care este prins și momentul în care pescarul îl descrie prietenilor săi.

POLITICA
O chestie care are rolul de a împiedica oamenii să se ocupe de ceea ce-i privește

PORTJARTIER
Accesoriu feminin a cărui dispariție din cauza ciorapilor cu chilot a dus la falimentul a numeroase cinematografe de cartier.

PRIETEN(Ă)
Este o persoană de sex opus care are acel “Nu știu ce” care elimină orice dorință de a te culca cu el (ea).

PROBĂ ORALĂ
Examen de admitere a stagiarelor la Casa Albă.

PROGRAMATOR
Cineva care rezolvă o problemă pe care n-o aveați într-un mod pe care nu-l înțelegeți.

PSIHIATRU
Specialist în domeniul inteligenței care-i ajută pe oameni să înțeleagă de ce sunt sonați.

RABLĂ
Automobil dintr-o altă epocă în care toate piesele fac zgomot, cu excepția radioului.

SÂNGE RECE
O chestie ușor de avut în decembrie.

STATISTICIAN
Persoana care consideră că sunteți la temperatura potrivită atunci când stați cu capul în congelator și picioarele în cuptor.

SUPOZITOR
Invenție care va rămâne pt.totdeauna,în... anale.

TIPOGRAF
Tip care nu e lipsit de caracter și care încearcă să facă o bună impresie (imprimare).

TURISM
Activitate ce constă în a transporta niște oameni care s-ar fi simțit mai bine acasă, în locuri care ar arăta mai bine fără ei.

UȘOARĂ
Se spune despre o femeie care are aceeași morală sexuală ca bărbații.

 
 
 ÎNCHEIEM CU „POFTĂ BUNĂ!”
fapt pentru vare vă rugăm


 
... cu aceeași frenezie cu care
veți apăsa pe DA


 
 DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971