Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Mihai BERCA: AVENTURA BOBULUI DE GRÂU
CINE IMPULSIONEAZĂ HAOSULÎN CONTEMPORANEITATE ? - Adrian Botez: Bravada neruşinată, Viruşi ai haosului internaţional subliniaţi de presa străină: News Week despre modelul de afaceri al FMI, REALITATI CONSEMNATE DE ZIARUL „DAILY MAIL”, Acesti oameni josnici au condus si conduc lumea, Rockefeller si elita mondiala- Interviu cu Alfred Lambremont Webre - directorul Institutului pentru Cooperare in Spatiu (ICS)- PARTEA I
CINE IMPULSIONEAZĂ HAOSUL IN CONTEMPORANEITATE? - PARTEA II
CINE IMPULSIONEAZĂ HAOSUL IN CONTEMPORANEITATE? - PARTEA III
Delincvența haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011 – articole de Adrian Majuru, acad.Florin Constantiniu, acad. Dinu C. Giurăscu, Ion Longin Popescu, Georgeta Resteman, Magdalena Albu, Adrian Botez, Viorfel Băetu, Daniel Roxin.
Delincvența haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011 - continuare I
Delincvența haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011 - continuare II
IN LOC DE CONCLUZII, O PĂRERE PRIVIND EVOLUȚIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
EMINESCOLOGIA PRACTICATĂ CU PROFESIONALISM ȘI DĂRUIRE POETICĂ DE LUCIA OLARU NENATI
DIN NOU DESPRE FĂNUŞ: CUVINTE PENTRU FĂNUŞ NEAGU ŞI DESPRE VREMURILE NOASTRE, de Darie Novăceanu
ŞI TOT CĂTRE FĂNUŞ MĂ-NDREPT… de Corneliu Leu
ASTĂZI E ZIUA TA de Ramona Vintilă
O CARTE DESPRE VISUL ROMÂNILOR CĂ: „VIN AMERICANII”
CĂLĂUL LUI DRACULA A DEVENIT „DRACULA`S EXECUTIONER”
La femme même reine…
SOLUŢIA MERITOCRATICĂ
POEZIA ROMÂNĂ ÎN LIMBILE LUMII - OCTAVIAN GOGA ÎN VERSIUNEA FRANCEZĂ A LUI CONSTANTIN FROSIN
DAN LUPESCU LA 62 DE ANI
NOI APARITII EDITORIALE ALE AUTORILOR: Melania CUC, George BACIU, Stefan DORU DANCUS, Emil ISTOCESCU, Samson IANCU, Veronica STIR, Doina DRAGUT, Gheorghe Andrei NEAGU, Ion CATRINA, RECENZATE DE: Victor STIR, Daniel DEJANU, Ioamna STUPARU, Al. Florin TENE, Melania CUC, Georgeta NEDELCU, Tudor CICU, Veturia COLCEAG - Partea I
NOI APARIŢII EDITORIALE - Partea II
DISTINSUL POET DIMITRIE GRAMA PROPUNE O DEZBATERE PE TEMA RELIGIEI, A OMULUI MASINĂ ŞI A VIITORULUI OMENIRII
MOARTEA UMANISMULUI ATEU de Corneliu Drinovan
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea I
Partea II
Rubrica lui Ionut Caragea
SECUNDO TEMPO - DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - partea I
Rubrica lui Ioan Lilă
PAGINA A SASEA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI


                      
                    DIN PARTEA REDACŢIEI


Se împlinesc trei ani de când, în aceste pagini electronice – pornind de la faptul că publicistica  virtuală îndeamnă mult mai mulţi cititori să devină autori sau participanţi la elaborarea unei scriituri făcută public, asigurând circulaţia textelor direct, oriunde şi între  un număr de adrese incredibil de mare - s-a încercat definirea sferei folclorului internet şi a modalităţilor de exprimare ale acestuia, care aduc o  mare diversificare şi combinare de mijloace.
Petrecându-se acest lucru concomitent cu dezvoltarea reţelelor de socializare pe internet, precum şi a sistemelor tehnice de comunicare, cu modernizarea continuă a programelor de soft,  a capacităţilor de stocare şi a vitezei de memorie, acest folclor şi-a subliniat originalitatea  nu atât prin elementul clasic al „autorului necunoscut” cât prin capacitatea uluitoare de transmitere şi circulaţie în masă a unor idei, creaţii noi şi reinterpretări cu alte modalităţi de exprimare artistică a unor creaţii mai vechi. El devine folclor datorită răspândirii în masă, dar din om în om, prin receptarea promptă şi reflexul de retransmitere care s-a creat; deci, printr-o largă circulaţie publică. Şi, mai ales, prin acumularea contribuţiilor şi adăugirilor făcute de cei pe la care trece,  profitând de facilitarea realizării metaforei artistice prin tehnici de graniţă şi colaje inter-arte capabile să sporească atât efectul emoţional cât şi impactul public a ceea ce înainte era doar scriitură, sau melodie, sau imagine.
Astfel, de unde până acum, baza comunicării noastre era tot textul scris, adăugând doar ca ilustrare câte un slide-show sau un mic montaj filmic, ajungem astăzi ca această pagină, măsurată ca durată de „timp de lectură”, să aibă în mai mică proporţie text decât trimiteri de start pentru spectacolul unor creaţii vizuale combinate sau trimiteri de conectare la o multitudine de adrese de internet  cu care comunicarea noastră se integrează completându-se, devenind mai vastă şi chiar căpătând o dimensiune în plus faţă de comunicarea media prin mijloace clasice. Astfel, apare un întreg tronson de revistă în care exprimarea nu se face prin simplul text, ci prin mijloace de comunicare complexe specifice internetului, ceea ce defineşte caracterul deosebit prin care publicaţiile electronice îşi pot ocupa locul lor aparte, impunându-se ca atare şi nu doar ca o variantă pur tehnică la cele clasice.
Fapt pentru care facem apel la publicul şi colaboratorii noştri să reluăm prin diferite consideraţii, opinii şi analize de experienţe proprii pe care le aşteptăm de la Domniile Lor, dezbaterea despre diversitatea modalităţilor de exprimare publicistică, ştiinţifică, educaţională şi artistică pe care le oferă internetul într-o modernizare continuă a mijloacelor de comunicare, ca şi a posibilităţilor neîngrădite de socializare în timp real, care pot aduce schimbări substanţiale în viaţa comunitară.
O tematică pe cât de generoasă pe atât de largă, în definirea căreia sunt la fel de bine venite părerile specialiştilor, ale creatorilor  şi ale publicului beneficiar pe care internetul îl implică din ce în ce mai mult în însăşi dezvoltarea lui.
    

 

DESCHIDEM COLECŢIA NOASTRĂ DE FOLCLOR INTERNET PREZENTÂND REZULTATELE UNEI EXPERTIZE CAPITALE DIN PUNCT DE VEDERE ANTROPOLOGIC PRIN CARE ACTUALA GUVERNARE A ROMÂNIEI A REUŞIT SĂ IMPUNĂ DEFINITIV PROTOCRONIA NOASTRĂ ÎN ORIGINILE LUMII.
ŞI CLAMĂM: GLORIE ACESTOR MARI BĂRBAŢI PLEŞUVI SAU ÎNCĂRUNŢIŢI, CA ŞI FEMEILOR  BLONDE CARE ÎI SUSŢIN, CA ŞI FEMEILOR BRUNETE CARE LE-AU STRICAT FIRMA, CA ŞI FIILOR LOR (DE BANI GATA), CA ŞI FIICELOR LOR  (DE VOTURI DE-A GATA)!...
GLORIE LOR, CELOR CARE AU DEPĂPŞIT GENIULCARPAŢILOR  ŞI AU RIDICAT ROMÂNUL PE NOI CULMI,  PÂNĂ LA STRĂMOŞII PRIMORDIALI
DUCÂNDU-L ÎNAPOI
LA VIAŢA LIPSITĂ DE NEVOI,
CA SĂ TRĂIASCĂ BINE
ÎN EDENUL DORIT DE ORICINE,
DAR DOBÂNDIT NUMAI DE NOI
PRIN EXPERTIZA ACESTOR EROI!
(CARE SCURMĂ-N GUNOI)...

( Dati click aici)
PENTRU A EVALUA EXPERTIZA

 

Citat dintr-o scrisorică primită de la Finanţe:

...."Suntem nevoiţi să vă returnăm declaraţia fiscală cu rugămintea să o revedeţi şi să faceţi corecturile necesare, deoarece nu putem accepta răspunsul dvs. de la rubrica PERSOANE AFLATE IN INTREŢINERE unde aţi trecut Guvernul, Parlamentul, funcţionarii administraţiei locale, judeţene şi de stat precum şi sute de mii de interlopi dubioşi".

 
Miezul nopţii.
Un beţiv care dă din gard în gard, e oprit de un poliţist.
- Actele la control şi să-mi spuneţi unde mergeţi !
- Şefu, mă duc la o conferinţă despre efectele nocive ale alcoolului şi despre riscul beţivilor de a deveni rataţi.
- La ora asta? Cine ţine o conferinţă despre asa ceva la miezul nopţii ?
- Nevasta-mea şi mai mult ca sigur asistenta, soacra-mea.


„Asa ceva la noi, la Cluj, nu se poate intampla”

Dupa o ploaie zdravana, un ardelean sta pe un trotuar din Bucuresti, in asteptarea unui autobuz. La un moment dat, o masina trece in tromba printr-o balta de la marginea trotuarului, stropindu-l din cap pina-n picioare; in mod evident, fara a se opri... Fara a se enerva, ardeleanul comenteaza cu voce tare :
- No, asa ceva la noi - la Cluj - nu se poate intampla!...
La care, unul de langa el il intreaba:
- Da ce, ba' ardelene, la voi, la Cluj nu sunt balti ?!?
- Ba sunt!... Da' daca te stropeste cu masina, soferul opreste, se da jos si-si cere iertare, te urca in masina, te duce acasa la el, iti da un rind de haine uscate, te pune sa faci un dus, iti da o masa pe cinste si-un sfert de palinca, te tine sa te culci acolo si dimineata, la plecare, iti da si o suta de euro.
- Ha, ha!... Te-ai tampit, omule, zau asa!... Ti s-a intamplat tie una ca asta ?!?...
- Mie, nu!... Da' lu' nevasta-mea, da!...
 
 
Declaraţii despre BAC.
Vizionarea poate dăuna lui Funeriu, dar dumneavoastră daţi click mai jos:
http://www.220.ro/umor-romanesc/Hitler-Despre-BAC-2011/VS1j6Ofzff/
 
http://www.vplay.ro/watch/z57e4ytb/
 
 Temă de studiu la Uniunea Europeană:
„Cum se explică faptul că 95% dintre români
înţeleg spontan limba moldoveneasca ”
 
(Nu-i banc, dar e bun!)
Un studiu demarat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene a relevat, în mod absolut surprinzator, ca 95.26% dintre români înteleg spontan limba oficiala a Republicii Moldova, respectiv, limba moldoveneasca.
Fenomenul este cu atât mai teribil cu cât limba în cauza este, dupa cum probabil se cunoaste, una dintre cele mai noi limbi indo-europene, aparuta pe planeta de abia doua decenii, mai exact, în anul 1989.
  .
Uluiti, cercetatorii britanici afirma ca singura explicatie plauzibila este ca românii sunt înzestrati genetic cu inteligenta deosebita, talent în comunicare si o profunda înclinatie spre limbi straine.
 Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este si acela ca procentul de 4.74% din populatie care nu manifesta o asemenea întelegere spontana este reprezentat de minoritati nationale, în special, ungare, care de asemenea, nu înteleg nici limba româna. Studiul a fost demarat de autoritatile europene în încercarea de a cuantifica necesarul de traducatori autorizati din limba româna în limba moldoveneasca.


ACUM VĂ OFERIM O ALTĂ GLUMĂ EUROPEANĂ:


               Coşbuc reloaded: L'hiver sur la ulitza




 
Nu e cuşer, Dar e bine
> Pentru Sarkozy, acum;
> Taberele-s toate scrum,
> Dar năvalnic vuiet vine
> De pe drum.
Sunt ţigani şi balabuste,
> Vin la Otopeni ţipând,
> Şi se-mping şi sar râzând,
> Şi se-mpiedică de fuste,
> Vrând-nevrând.
Cei mai mari, acum, din sfadă,
> Stau pe-ncăierare puşi,
> Cei mai mici, de foame-aduşi,
> Se scâncesc şi stau grămadă
> Lângă uşi.
Colo-n colţ, acum răsare
> Un ţigan mai mărunţel,
> Chinuindu-se să care
> O sacoşă mult mai mare
> Decât el.
Opt cercei cu dânsul are,
> Cinci brăţări şi-un portofel,
> De la nişte trecătoare,
> Pe sub turnul ăla mare,
> Zis Eiffel.


 Altul, zău, cu dânsul, n-are
> Nici bagaje, nici nimic,
> Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
> Care saltă în mişcare
> Pe buric.
Trei ţigănci cu burta mare
> Şi cu rochii fistichii,
> Nu au loc ca să coboare,
> C-alăptează fiecare
> Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
> Să le ia un interviu
> Şi se-nvârte în pustiu
> Până când răspunde-o babă,
> Cam târziu.
Se-oţărăşte rău bătrâna
> Către cel cu microfon,
> Şi-l înjură francofon,
> Fi'ncă nu mai e româna
> De bonton.
Zice: -"Merde, cam mare graba,
> N-am făcut nimica rău,
> Uite-aici, îţi spune baba,
> Ne băgară pe degeaba
> La bulău.
Şi, degeaba ne-au dat banii
> Că, mai şmecheri suntem noi.
> Într-un an sau maxim doi,
> Ne întoarcem, toţi ţiganii
> Înapoi.
Nu e mare socoteală
> Că acasă NE-aţi trimis,
> Ne-adunăm la repezeală
> Şi să vezi atunci ciordeală
> La Paris "! --
 

ŞI, SPRE A NU SE SPUNE CĂ NE AXĂM DOAR PE CUCERIRILE PREZENTULUI IGNORÂND TRECUTUL, IATĂ, ÎN ÎNCHEIEREA PRIMEI PĂRŢI DIN FOLCLORUL INTERNETULUI ŞI CÂTEVA ...

 
...COMUNISME

Gigel, fericit, către învăţătoare:
- Tovarăşă, ne-a fătat pisica cinci pisoi şi să ştiţi că toţi cinci sunt comunişti.
După un timp, învăţătoarea se interesează ce mai fac pisoii comunişti.
- Sunt bine, răspunde Gigel, dar nu mai sunt comunişti.
- Cum aşa?
- Păi, acum au făcut ochi.

Trăim epoca marilor prefaceri: Eu mă prefac, tu te prefaci, el se preface.

De ce este societatea socialistă multilateral dezvoltată cea mai avansată formă de organizare socială? Pentru că a preluat creator tot ce a fost mai semnificativ de-a lungul istoriei:
   Din epoca de piatră - relaţiile
   Din comuna primitivă - organizarea
   Din sclavagism - retribuţia
   Din feudalism - inchiziţia
   Din capitalism - falimentul.

Capitalismul este pe marginea prăpastiei. Ce face acolo? Se uită de sus la noi...

În România nu se mai fabrică paturi. Nu mai avem nevoie. Duşmanul de clasă nu doarme, partidul veghează, iar clasa muncitoare lucrează necontenit.

Ce este Securitatea? Inima partidului care bate, bate, bate...

 
RUBRICA LUI IONUŢ CARAGEA:

Buna ziua dragi prieteni, dragi colegi, dragi pasionati de poezie.
 
Iată că, după ceva muncă, am finalizat lucrul la varianta html a volumului Suflet zilier. Acuma puteţi pune textele pe bloguri, pe situri, pe pereţi ca icoane şi tot ce vrea sufletul vostru. Să nu ziceţi că nu am fost generos cu voi pana la capat!
 
                                                              Ionut Caragea
 
http://www.ionutcaragea.ro/poezii_files/HTML_files/suflet%20zilier.htm

 SECUNDO TEMPO DIN FOLCLORUL INTERNETULUI, dezvăluindu-vă aici şi numele celor ce, luând exemplul culegătorilor de căpşuni care nu se ştie dacă vor mai fi primiţi în Spania, s-au specializat în culegerea folclorului internet şi ne-au oferit produsele de faţă pentru care le mulţumim:
Sergiu GABUREAC, Dan GHELASE, Alina IUGA, Vlad LEU, Dan LUPESCU, Valeriu RĂUT, George ROCA, Sandu TICU
Începem tot cu evocări din trecut pe care le descoperă internauţii –


   Ion Pribeagu
(gustând umorul, dar ne cunoscând istoria lui, junele care a selectionat această cronică rimată l-a botezat „Pribegeanu” pe cunoscutul autor interbelic)


 Scandal in familie

In orasul – nu spun care –
Nu departe de aici,
Locuia un om cu stare,
Domnul Natan Smilovici.
Si, pe langa pravalie
Si o casa cu balcon,
Natan mai avea sotie
Si un singur fiu, Aron.
Tanar, cu purtari alese,
Elegant si studiat,
El era mandria casei,
O podoaba de baiat.
Despre tatal sau – de Natan -
Fabricant de jaluzele,
Se spunea ca-n tinerete
A fost mare pui de lele!
A facut el multe pozne
Cand era mai tinerel.
Dar cum varsta potoleste,
S-a cam potolit si el.
Intr-o dupa amiaza vaga,
Vine Aron, imbietor,
Si ii spune : – Tata draga,
Vreau cu Ester sa ma-nsor!
– Care Ester? – sare Natan,
Parca prins de-o amintire –
– Fata Blimei de pe Carmel,
Una blonda si subtire.
– Nu se poate! E o taina
Si mi-e greu a-ti relata,
Ca…de mult…adica Ester,
Ester este sora ta!
A plecat Aron, da’n suflet
Clocotea ca un vulcan.
Si incet, incet, de-atuncea
S-a mai scurs aproape-un an.
Si-ntr-o seara, Aron aduse


 Tatalui, o veste proasta:
– Aba, o iubesc pe Leia
Si-am s-o iau chiar de nevasta!
– Vai de mine! – exclama Natan,
Iarta-ma de-ti stau in cale,
Insa, si de data asta,
Fi-voi contra vrerei tale !
Fiindc’odata, mama Leiei –
Crede si nu cerceta–
M-a convins, pana la urma,
Ca… si Leia-i sora ta!
Turburat de cele-aflate,
Bietu’ Aron s-a dus distrus
La mamica lui iubita,
Si i-a spus:
– Mama, imi vine sa-mi iau viata
Toata lumea s-o impac.
Da-mi, mamico, o povata
Si ma-nvata ce sa fac?!
Cand am vrut s-o iau pe Ester –
Floare, fir de micsunea,
Tata m-a oprit, spunandu-mi
C-ar fi Ester sora mea.
Azi, cand o-ndragesc pe Leia,
Stea scaldata de aurora –
Tata iarasi se opune,
Ca si Leia-mi este sora.
Mama a ramas furata
Parca de un gînd ascuns,
Si-apoi, dupa o clipa,
Foarte vesela-a raspuns:
– Ia pe care vrei din ele!
Si nici n-o sa-ti para rau,
Fiindca am sa-ti spun o taina:
Natan nu e tatal tau!
 Iar, cum folclorul este făcut ca să circule, iată că, pe această temă, se brodează şi o poveste contemporană:

Valeriu Raut raut@comhem.se
Date: 2011/7/16
Subject: Bancuri in vara lui 2011


J. J. J. J. Khan, studiind in vest, isi suna mama la telefon:
- Mama, am SIDA!
- Atunci sa nu te mai intorci, fiule.
- De ce, mama?
- Daca te intorci, sotia ta va fi infectata.
  De la sotia ta se va infecta fratele tau, de la fratele tau femeia de serviciu, de la ea tatal tau,  de la tatal tau sora mea, de la ea sotul ei, de la sotul ei ma infectez eu, de la mine soferul meu,
de la el sora ta si daca sora ta se infectează cu SIDA, se va imbolnavi tot orasul.
  Asa ca, in numele Domnului, nu te intoarce acasa!

.
******************************************
.

.
Sa devii drogata, alcoolica si curva e foarte simplu.
E suficient ca odata sa nu saluti batranele din fata blocului!

.
******************************************
.
Criza este mai nasoala decat divortul.
Pierzi jumatate din bani, dar iti pastrezi sotia.

.
******************************************
.
Adevarata fericire consta in lucrurile mici: o mica vila, un mic iaht, o mica mostenire.
.
******************************************
.
Anunt: Pierdut telefon mobil.
Gasitorul este rugat sa stearga fisierul video: "Eu si Ionel, prima data".
.

******************************************
.
- Te-ai culcat cu nevasta-mea! Vei plati pentru asta!
- O lae!... Eu, de doua ori nu platesc!

.
******************************************
.
Sunt zile cand esti porumbel si zile cand esti monument.
.
******************************************
.
Sotia se duce la Politie sa-si declare sotul disparut.
- Ce mesaj sa-i transmitem in cazul in care il vom gasi?
- Spuneti-i ca mama nu mai vine la noi, s-a razgandit!

.
******************************************

Fotografia sotiei din portofel imi aminteste de fiecare data ca in locul ei ar fi fost o gramada de bani.
******************************************


 

        De-ale Căsniciei
By: Pitic Frumos in Postari Recente, Surprize Surprize on Iul. 27, 2011

El, plecand de-acasa, ii lasa sotiei urmatorul mesaj:
“Draga mea, trebuie sa intelegi niste lucruri. Mariajul nostru este in pericol. Te rog ia aminte:
1. In primul rand: nu ma mai bate la cap cu colacul vasului de WC! “Cand faci shu-shu ridica capacul!“, asta imi repeti de fiecare data, ca atunci cand fac pipi te comporti de parca as avea intre picioare un furtun de pompieri scapat de sub control, da’ cand ne bagam in pat imi spui “Micutule!“.
2. Vaaai ce ma mai tii in teroare cand sunt la volan cu “Meeergi maaai inceeet!”! Da’ce-ai draga, esti militian?! Ai radar in ovare?! Faci tu un algoritm in care introduci indici de frecare intre anvelope si suprafata asfaltica, calculezi factorii de rezistenta la inaintare, ai coeficientul de cx lipit de cortex, de-mi tot croncani “Las-o mai moale!” ?!
3. Suntem de 6 ani impreuna, avem doi copii, stii cum imi miros ciorapii si stiu cum mirosi cand vii de la sala; dar n-ar putea sa-ti intre si tie in cap ca-mi repeti degeaba, de atata amar de vreme, “Spala vasele!“?! Nu le spal si stiu de cand le arunc in chiuveta c-o sa am scandal garantat, da’ nu-mi place sa spal vasele! Nu le spal!
4. Da, vin acasa si-mi transform toate hainele intr-o movilita mica, la picioarele scrinului din dormitor. Si de fiecare data tu ma iei de mana, ma duci la gramajoara aia de bumbac si mi-o arati cu atata scarba de parca tocmai am facut un cacarez groaznic de mirositor si de aburind pe fetele de perna de la muma-ta (stai ca ajung si la fetele alea de perna, ca n-a avut hoasca aia batrana altceva de facut decat sa-ti dea fete de perna!). Sunt obosit si cand ajung acasa numai la cum trebuiesc asezate bulendrele alea nu-mi sta capul! Asa o sa le las pan-oi muri si chiar si dupa!
5. Ti-a dat muma-ta (ca daca zic “ma-ta” iar faci scandal!) niste fete de perna. Albe. De bumbac cu poliester. Si de fiecare data cand e sarbatoare scoti scarbele alea si imbraci pernele in ele. Si daca uit sa aduc un elogiu carpelor alora imi faci scandal, ca e un moment deosebit din viata nostra, ca parca mi-as pune fata pe chilotii lu’ Margaret Thacher, nu pe un “set dormitor Doina“! Si daca in somn imi curge vreo baluta pe ele, imi faci de dimineata un scandal de parca atunci cand dorm pe fetele alea de perna ar trebui sa dorm mai respectuos, sa nu sforai, sa stau drept si sa am un ochi deschis, ca sa nu cumva… ‘ti-ar fetele de perna ale dracului!
6. De ce trebuie sa ma cacarizez asa cum vrei tu?! Imi place sa citesc pe buda! Nu, nu ca-mi place, iubesc sa citesc pe buda! Da’ de fiecare data cand ma vezi iesind din baie cu ziarul ala in mana faci de parca tocmai am folosit in loc de hartie igienica ultimele 3 pagini din Alchimistul, fi-ti-ar si Coelho ala al dracului, cu chimiile lui cu tot!
7. Nu intelegi ca nu-mi place muma-ta?! Ce e atat de greu de inteles?! Ce?! Se uita la mine de parca priveste in buda, gateste oribil si asteapta aplauze pentru niste oua ochiuri uscate si cand imi vorbeste aproape ca-si lipeste fata de fata mea… si ii pute gura! Na c-am spus-o! Lu’ ma-ta ii pute gura de parc-ar fi mancat un caine mort! Sa ma lasi in pace cu hodoroaga aia nebuna!
8. Fumez. De mic. Fumam si atunci cand ne-am cunoscut. Da’ parca nu te deranja atat de tare, eram bine-facut, aveam plete si cantam superb la chitara. Da’ acum c-am pus burtica, ca am nitica chelie si ca avem doi copii, brusc nu mai suporti mirosul de tigara!
9. Cand ma uit la meci, ma uit la meci! Nu ma intereseaza ce crezi tu despre Mutu si Banel Nicolita! Nu ma intereseaza ce masina si-au luat aia de la 5! Ma doare-n cot ca si-a scos Leana de la parter covorul la batator si ca nu mai avea decat jumatate dintre ciucuri! Ma uit la meci si ma gandesc la meci! Si nu ma mai intreba ce-i aia “verticalizare“, ti-am explicat de 174 de ori!
10. Si fi-ti-ar migrenele alea ale dracului!”
Dupa doua zile barbatul se intoarce acasa si gaseste biletul in acelasi loc. Pe un colt al biletului era scris mare, cu rosu:
“COSTELE, TU NU MA MAI IUBESTI!“.

           Rubrica lui Ioan LILA:   PASO DOBLE

Eu doar încerc cuvintele, muşc din ele, ca să văd dacă sînt autentice şi nu doar sună ca nişte tinichele suflate cu aur, pentru că, iată, şi aurul poate fi calp! Strălucirea aia care ne orbeşte poate fi adesea o transfigurare a realitaţii, confuzia dintre umbră şi lumină, linia anemică denumită degradeu (trecerea subtilă de la o nuanţă la alta).

„...de cîte ori se schimbă stăpînii în ţară, eroii regimului trecut devin trădători, iar trădătorii fostului regim devin eroi. Cu ei la cîrmă, tot înainte, tovarăşi!”
„Cît priveşte istoria poporului roman, acaparaţi de lupta pentru bani şi putere, aproape toţi guvernanţii post-decembrişti au confundat răscoala de la 1907 cu grevele sindicale din 1933.” Maria Diana Popescu, (www.agero-stuttgart.de)

„ ŞI TOT CĂTRE FĂNUŞ MĂ-NDREPT” - scrie Corneliu Leu:

    „Către Fănuş mă-ndrept, considerîndu-l cel mai îndreptăţit să-mi confirme că, la un asemenea filistin concept privind drogarea lui Caragiale, ar însemna că noi, ăştia care o avem cu vinul, ne superdrogăm; iar dacă ajungem în lumea votcarilor, reprezentată cîndva cu glorie de Ahoe, Pucă, Pîcă şi alte mari talente de pe urma cărora a rămas cîte ceva, acolo e desfrîul absolut, stingerea omenirii civilizate şi, mai ales, riscul de a primi o gravă sancţiune de partid ca pe vremea cînd asemenea concepţii despre drogare emanau de la secţia de propagandă şi agitaţie a comitetului central, care îndruma în mod total şi univoc literatura.”

Ce facem atunci cu EDGAR ALLAN POE ?

"Quant aux rumeurs d'alcoolisme, elles sont fondées sur le fait que, d'une part, il ne supportait pas l'alcool, et que, d'autre part, plusieurs personnes, soit qu'elles fussent fâchées avec lui (comme Thomas Dunn English), soit qu'elles pussent se compter comme ses ennemis, ont profité de ces quelques occurrences où il est apparu ivre pour généraliser et prétendre qu'il était alcoolique, cela afin de le blesser et de salir son honneur, puis sa mémoire[20],[21]."
Dar cu fascinanţii poeţi ARTHUR RIMBAUD şi PAUL VERLAIN ?

    Dar să-i lăsăm pe aceşti drogaţi cu lapte supt din vîrful dealului să se dezmăţeze în liniştea gîndirii lor fără de gîndire şi cu pizmă şi-nrăire! Pentru că aceştia nu numai că n-au citit nimic sau, dacă au citit, nimic au înţeles! Şi mai ales, pentru că... şi ne mai spun nimic, pentru că las’ că ştie (sic!) dumnealor!

    Mă gîndisem să îi fac un portret scriitorului Lucinius (Aurel Avram Stanescu ), dar nu mai este nevoie, pentru că, uite cum scrie: „o apăsau pasiunile mele, nehotarârile mele / remuşcările noastre, dar s-a îndreptat mîndră / apropiindu-se devenea tot mai înaltă / deşi era mai scundă decît mine / pînă m-a acoperit cu-n văl de romantism ceţos”.
Şi încă un citat:
„sînii săi minunaţi mă mîngîiau dansînd în aşteptare / se-nghesuiau între noi / mă fixau în afara nemărginirii / mă-ncercuisera în vazduh”
Poemul acesta, « Vîrsta prescrisă », începe cu o invocare a vieţii : « Când n-au trecut toti anii peste noi ? »
    Va să zică, vine o vreme… soseşte şi ea, vremea aceea, nu putem să trişăm.

EU NU ŞTIU
Eu nu ştiu cum se face
De m-am trezit bătrîn
Dar clipa asta sacră nu vreau să o amîn
Gîndind că alte visuri mă vor lăsa în pace

Încă mă simt ca cerbul ce ia luna în coarne
Un uragan ce sparge cîmpia în bucăţi
Cu toate astea nu sînt mai breaz ca-n alte dăţi
Şi nici coarnele-mi sacre nu au ce sa rastoarne

În fine, senectutea nu este o povară
Ci doar o altă clipă trăită în alt vis
În care fiecare se vrea în Paradis
Dar timpul fără milă ne macină-ntr-o doară!



Corneliu Leu citează de undeva: ...să urmăm indemnul dat de poetul şi eseistul britanic, Charles Lamb; „Nu câştigăm nimic dacă suntem în compania celor ca noi. Ne încurajam unii pe alţii în mediocritate. Întotdeauna mi-am dorit să fiu în compania  oamenilor excelenţi, mai capabili decât mine". (We gain nothing by being with such aş ourselves. We encourage one another în mediocrity. I’m always longing to be with men more excellent than myself). Aceeaşi cerebralitate o regăsim şi la Buddha, care ne-a recomandat ca, „în viaţa, să căutăm compania oamenilor la fel de inteligenţi ca noi, sau (chiar) mai inteligenţi si, dacă nu-i găsim, să umblăm singuri". Cred că, dacă vom căuta să aplicăm aceasta axiomă la nivelul oamenilor politici (de azi), vă asigur că fiecare dintre noi, care a evitat să pătrundă în acest infestat domeniu, va umbla singur..."
În această singuratate tradiţională, asimetrică, ermetică şi convenţională, am intrat, feţii moşului, dintr-o garantată şi semantică eroare (h)umana !
Maestrul nostru de necontestat, Corneliu LEU, ma innebuneste cu analizele lui pertinente spre care eu nu am nici o fărîmă de chemare, poate si pentru ca traiesc in sihastria mea frantuzeasca de citiva ani buni (rau de tot )!; da' nu voiam să mă plîng, ci să mă alătur gîndirii împlinite a maestrului meu! Am lăcrimat cînd mi-au plecat prietenii, dar cel mai mult m-a tulburat plecarea lui "nea Fane", cum îi spuneau prietenii; eu nu-i eram prieten, nu pot să mă fălesc cu această conjunctură, dar exista între noi un dram de cordialitate, cum, de altfel, mă suporta şi Mircea Micu, încă de pe la vîrsta mea de douazeci şi ceva de ani, sau maestrul inegalabil al nostru, al tuturor, Gheorghe PITUT. În urmă cu vreo şase ani i-am ingrijit lui Fanus NEAGU două romane, şi am avut acest privilegiu, deşi m-a înnebunit cu acele bilete, bileţele, note şi adnotari pe care le tot insera in textura romanului, din dorinţa lui absolută de a nu pierde nimic din vedere, nici o nuanţă a textului nefiindu-i pe deplin armonioasă, dacă nu era rotundă ca floarea soarelui. Cînd, în fine, peste citeva zile, romanele au apărut (am uitat să spun ca i-am îngrijit o carte şi lui Mircea MICU, pe care îl admiram fără rezerve pentru talentul şi spiritului lui viu !), nea Fane m-a invitat sa bem o bere la o ciorbă de burtă în Piaţa Unu Mai (sper ca asa ii zice) - şi, în timp ce mergeam noi pe stradă, impreuna cu Mircea Micu, deodată îl văd pe Nea Fane că se ascunde după un tomberon uriaş din satele pietei de ţărani: "Sase, uite-o pe Stela !" Cind ii duceam maniscrisul corectat, ma primea în salon. Doamna Stela ma invita sa ma asez într-un fotoliu şi să-l astept pe Fanuş. Nea Fane se aseza întotdeauna pe canapeaua cu spetele spre fereastra dinspre strada. Lua manuscrisul, il rasfoia cu o aviditate înnebunitoare, apoi începea să introducă fraze în text. Intr-o zi i-am spus: "Nea Fane, aşa nu o să mai terminăm niciodata!" A ris, amuzat: "Pai, tu la ce crezi ca e buna eternitatea!"
    Ei bine, sint sigur că eternitatea va avea destulă răbdare cu maestrul Fănuş Neagu şi romanele lui, pe care le va scrie acolo, pentru că, ce ar putea face altceva, ca să nu se plictisească?



În
continuare, distinsul nostru colaborator, ne prea ştiind să pună punct între proza ce reprezintă maturitatea şi versurile care sunt o boală a adolescenţei iremediabile, profită de internet ca să-şi poată explica ermetismul poetic al pudorilor sale. Dacă apasaţi aici îi puteţi citi ultimul volum:

                                 ( Dati click aici)

Dar nici noi nu ne lăsăm mai prejos şi îi răspundem cu:

                         „MURPHY
        acoperindu-şi cu flori opiniile despre sex”

                           ( Apasati bine aici)!


Fapt pentru care, spre a încheia acest număr cu gust  bun, de cafea japoneză, rugându-vă să apăsaţi acolo unde vă va spune, el vine cu această replică:
ghici din ce, cu voluptate,
mi-as bea cafeaua cu lapte ?
ca eu nu sunt japonez,
sa muncesc pâna turbez!


Şi, după aceste rime care s-ar dori haiku, ne kinvită să urmărim un filmuleţ din ciclul: „Asa a ajuns Japonia o superputere mondiala, pâna când a fost lovita de bomba aia atomica numita tzunami ! ”

( APASA AICI PENTRU A CITI Haiku-ul )!


 DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971