Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
- GRUPUL SINODAL DE REZISTENŢĂ ANTICOMUNISTĂ DIN ORTODOXIA ROMÂNĂ
SUPRIMAREA IERARHULUI SI ANIHILAREA ÎNTREGII EPARHII
FAMILIA SI PERSONALITATEA EPISCOPULUI GRIGORIE
ARTICOLUL: “EPISCOPUL MARTIR” PUBLICAT DE PATRIARHUL TEOCTIST IN REVISTA “MAGAZIN ISTORIC”1994
ARTICOLUL PĂRINTELUI GALERIU PUBLICAT ÎN “ROMANIA LIBERA” ÎN 1993
ÎNCHEIERE
ADDENDA
PROBLEME ACTUALE ALE BUNULUI COMUN CA PROPRIETATE A TUTUROR CETÃŢENILOR ROMÂNIEI ŞI UNELE DIRECŢII DE DEZVOLTARE A PRODUCŢIEI ALIMENTARE
BUGETUL CETÃŢEANULUI ŞI ABUZURILE FACTURÃRILOR MONOPOLISTE – SEMNALARE PRIVIND UNELE DIRECŢII DE BLOCARE A PIEŢII LIBERE ŞI OFERTEI CONCURENŢIALE
APEL PENTRU ÎNGRÃDIREA ORICÃREI ÎNCERCÃRI DE AGRESARE MONOPOLISTÃ A DREPTULUI DE OPŢIUNE PE O PIAŢÃ LIBERÃ
DE LA APOGEUL POETULUI, LA APOGEUL POEZIEI
40 DE POEME DIN OPERA CONSACRATĂ A LUI PETRE STOICA
Vă prezentăm: Liga scriitorilor din România
PAMFLETUL CA GEN LITERAR
NOI APARIŢII EDITORIALE
AL. PAPIU-ILARIAN
ACŢIUNI ILEGALE DE INTERZICERE A ACCESULUI IN REPUBLICA MOLDOVA
Un reportaj la Ohrid
CALVARUL ROMANILOR DIN SERBIA DINTRE TIMOC SI MORAVA
INTERVIU CU UN LINGVIST BASARABEAN DESPRE LIMBA ROMÂNĂ
Ileana Graţiana Pop ne aduce o veste bună
COVÂRŞITOAREA VALORE ROMÂNEASCĂ REPREZENTATĂ LUMII DE BRÂNCUŞI
Un interviu cu Brâncuşi luat tot de Marcel Iancu
ALBUM Brâncuşi
PAGINA A SASEA

 COVÂRŞITOAREA VALORE ROMÂNEASCĂ
REPREZENTATĂ LUMII DE BRÂNCUŞI

o culegere de documente de
Dan GHELASE

Articol de Marcel Iancu publicat in revista lui Ion Vinea
„Contimporanul” - 1925

Articol senzational al marelui pictor si arhitect M.Iancu despre
Brancusi, din "Contimporanul" 1925
Inteligenta anticipativa, patriotism, solidaritate artistica tinereasca
!
 


 

 

 Numai un popor vânjos şi sensual putea da lumei pe Brâncuş.
Desinteresat de reclamă dânsul nu figurează încă în fruntea creatorilor artei noi lângă Picasso, Bracque, a profeţilor. Totuşi după Rodin iimpresionismul sculptural este imposibil. Brâncuş nu a fost acela care şi-a întors gândul în adâncimile simţirei pentru a găsi adevărul nou .El trebue să fi strigat lumei măreţia şi ştiinţa artei negre.
Pe când alţii ca Bourdelle Mayol Nadler, Haller,  Fiori, s-au perdut în cercetări de stilisare, Brâncuş a fost singurul care a priceput sensaţia de a plăsmui cu darurile lui Dumnezeu. O profundă înţelepciune pentru simplificarea  formei o vastă sensibilitate pentru plasticitatea  materiei l-au condus dintr-un început în căutarea expresiunei directe (fără intermediul intelectului) din artele primitive şi i-au luminat o dragoste neţărmurită pentru mrejele şi legile naturei.
 Opera lui Brâncuş sguduie pe cel ce vine în faţa ei curat şi credincios ca şi în faţa naturei.
Cine insă n-a iubit natura decât prin chipul redus amorf şi stupid al apusurilor cromolitografiate din cărţile poştale acela nu posedă psihul, emotivitatea nouă şi nu vede decât goliciune.
Brâncuş iubeşte viaţa şi natura cu o înţelepciune virilă. Dragostea sa nu e extatică pasivă romantică. Dimpotrivă.
Atelierul lui este o urmare a laboratorului natural. În mijlocul ei ca un uriaş stă vrăjitorul.
Toate materialele toate esenţele toate instrumentaţiile ştiinţa întreagă îl serveşte. Când crede să urmeze numai să asculte numai legile cosmice el le pussează şi compune deseori altele mai subtile mai organice mai drepte.
Ca un magician el a pătruns cele mai iscusite vrăji filtrând sufletului acea emoţie simplă senină care te cuprinde la vederea minunei.
Totuşi isbânda lui nu e întemeiată pe vre-o dexteritate. Munca lui este a sihastrului credincios care şi-a închinat gândirea elementelor fiindcă ştie că cea mai deplină satisfacţie o găseşti când te mistuie piuterea creaţiei.
În ciuda civilizaţiei şi a culturei sterpe, el este singurul sculptor care a realizat cioplitura evlavioasă într-un trunchiu de arbore , cilindrul spiritualizat, minune de aur sau bronz, sfera de marmură materie vecinic vie alimentată de lumină.
Întrevăd mărimea lui Brâncuş acolo unde a liberat instincte noi, emoţii moderne şi a refăcut meşteşugiri nemaiîntâlnite de multe secole în plastică
                                                                                         Marcel Iancu

 

 Şi un interviu cu Brâncuşi luat tot de Marcel Iancu

 

   

Într-un atelier răsvrătit caun şantier am găsit pe meşterul Brâncuş la Paris.
Un expeditor trebuia să-i împaacheteze pasărea maestră pentru o expoziţie la Amsterdam şi abea trimisese dincolo de ocean o întreagă serie de lucrări noi. Sculptorii n-au ,,manageri”, şi preparativele acestor expoziţii răpesc mult timp.
De atâta vreme râvneşte Brâncuş puţină linişte;  se plânge că nu mai poate lucra tocmai din cauză că prea se ocupă mult lumea de ceeace face.
 - N-am făcut nimic pentru vâlvă – pentru sgomot.Din contră, am înăbuşit cu încăpăţânare pe cât mi-a fost cu putinţă orice spectacol.
...Primesc   scrisori în cari mă invită Contesa x la un ceai fiindcă vrea să mă cunoască. Refuz de două ori...
- Să te fereşti de lumea care vrea să te afle. Când mă duceam vreodată, silit, făceam câte o boroboaţă de mă întorceam la lucru liniştit pentru multă vreme.
- La început toată lumea vroia să ştie ce e ,,taille directe”. S-a făcut multă gălăgie, nu s-a priceput nimic, fiindcă în totul sculptura de azi e încă pătrunsă de ceva străin. Se face sculptură eroică aşa cum făcea Michelangelo.
- Fiecare vrea să se arate mai tare, fiecare vrea să fie mai sus. Lumea e rea, fiecare pâneşte locul celuilalt. Lumea e o piramidă.
- Aici e tot păcatul. Fiecare trebui să fie la locul său, rege sau valet. Fiecare la locul său fără ură...
- Când creezi trebuie să te confunzi cu universul, cu elementele. Pentru ca să realizezi nu trebuie să nu fii tu ci să te distrugi. Trebuie să cauţi să scapi de maeştri.
Nu ajunge să ai idei.
Spiritualitatea formei, equilibrul precis matematic arhitectura trebuie să le preţuim tot atât cât şi materiale.Hedonismul materialelor e ultima mea preocupare şi puţini o înţeleg ..
Apoi meşterul îmi povesteşte din începuturile sale despre Apollinaire, Picasso, Leger şi naşterea mişcării moderne la Paris şi mai ales despre statie în care a perdut pe unul din cei mai buni prieteni ai săi.
Individualist nu vrea elevi care ,,vulgarizează”.
Vezi expoziţia de arte decorative în care n-au lucrat decât elevii elevilor.
Ne trebuie un singur Braque, un singur Apollinaire.
Părăsind atelierul ne promite o visită în ţară, poate chiar o expoziţie, fie  chiar numai pentru cei câţiva prieteni dela Contimporanul şi Ion Minulescu.
                                                       Marcel Iancu

Pentru ca, in final, sa va propunem un album Brâncuşi:

Click aici pentru download

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971