Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Corneliu LEU: FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ
Cultura de criză de Adrian Alui Gheorghe
MARI SCRIITORI AI UNEI GENERAŢII CE NU TREBUIE UITATĂ - Două studii de Ion Pachia Tatomirescu
PROFESORUL DE LA „SORBONA” TITUS BĂRBULESCU, O BIOGRAFIE ROMÂNEASCĂ ŞI O BIBLIOGRAFIE A LITERATURII EXILULUI ROMÂNESC Horia Stamatu ,Testamentul lui Eugen Ionesco
ZOE DUMITRESCU BUSULENGA: Insemnari la senectute
VASILE VOICULESCU ÎN ROMANELE DOCUMENTARE ALE LUI FLORENTIN POPESCU
UN POET LA DUNĂRE CU TREI SECOLE DUPĂ OVIDIU
Comorile romanesti de la Viena
Napoleon SAVESCU: CUIUL DACIC
Zamolxe din Dacia - schiţă biografică de Octavian Sărbătoare
Urme aproape româneşti în Elveţia
Viorel ROMAN : Negustorii de popoare
Constantin FROSIN prezintă în traducere franceză: POÉSIES D’ADRIAN BOTEZ
Tudor Nedelcea şi Gheorghe Pârja - DOUĂ PORTRETE DE CĂRTURARI ZUGRĂVITE DE DAN LUPESCU
Ambiţie şi performanţă la Mizil – de Lucia OLARU NENATI
Recenzii de Magdalena Albu, Al. Florin Ţene, Melania Cuc, D. Sauca, Duşsn Baiki, Ion Dumitru, referitoare la Marcu Botzan, Biblioteca română din Freiburg, Proiectul Banaticus, Nicolae Gudea, Suzana Deac, Ligza Diaconescu, Toader T. Ungureanu.
Versuri de Nicolae NICOARĂ-HORIA, Ioan LILĂ, Melania CUC, Adrian BOTEZ, George BACIU - Partea I
Partea II
Partea III
Din folclorul internetului – partea I
Partea II - Cugetările lui Mark Twain
Rege Francez din genealogia lui Stefan Cel Mare
Cugetările lui Brâncuşi
Din folclorul internetului – partea a II-a
Din folclorul internerului -partea II (b)
Cântece dăruite de Familia Aznavour
PAGINA A SASEA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
 Consiliul National de Securitate al Drumurilor a efectuat testari multiple ale unui nou design privind centura de siguranta.
Rezultatele demonstreaza ca numarul accidentelor este redus cu mai mult de 45% atunci cand centura de siguranta este instalata corespunzator.
 
Instalarea corecta a acesteia poate fi vizualizata alăturat .

 
 

Glume grafice cu câini


 



 

 



Salutări de la Abrud - de Csibi Barna

„- Draghe mamiche, se ştii că io estem sanatosul şi mai bucuros, fiinche lucrez impozit care, aicea la Abrud, beleşte la moţii, nu la secuii. Sunt bine, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara in pumnul de la un coleguş. Es am şi nişte dungi pe gât, m-a strâns de la cravata. Şi mai am o mina in gips, che mi-am prins-o la uşa de la casa unde stau, care nu are geamuri.
In restul e pace şi securitate. Pace binecuvintate de Tokespiscop şi securitate binecuvintate de mitropolitul.
Motzii e buni cu mine, invatza la io romaneşte despre tine, mamike; şi invatza chintat. Am invaţat intii „bătuta” apoi imnul la ei „Treiasche duhul lui Iancu”. Greu învăţăture. Forte greu. Colegii de birou cere se ştiu la imn pe de rost, ziua şi noaptea ca pe Tatăl nostru. Nu ştiu cine e tatăl la ei, dar am inveţat la imn tot. O se îl chint şi la ţie chind ajung acase la Harghita…Dache mai ajung…
Am inveţat şi alt chintec, e obligatoriu dimineaţa aicea la ei, „Iancule mare”. Plecut la mine se chintem cu toţii la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. Şi io şi ei. Şi chintem şi inveţem romaneşte nu numai despre tine mamike ci si despre guvernul chind punem impozituş.
Şi mincare e buna la Abrud. Cu paprika şi noduri.
Mai ales che de trei zile poci minca mai uşor. Che nu mai am doi dinţi. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu şi popa din Abrud. Care a citit din Biblia şi avea şi o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei „nu la fatza che se vede; la oase”. Es am luat apoi scaunul in dintzi. Şi Toma era la birou şi avea un furciu la iel. Simpaticus ember. Ascuţit furciu. Il plimba pe la ochii la mine.
Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine ştie.
Draghe mama, in rest e bine.
M-am obişnuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu ştiu al cui e magarul. „Apa, paie şi bataie”.
Mai am cinci luni şi jumetate şi vin acase pastramă, mamiko.
Repede trece.
Dupe ce am ieşit de la urgenţe a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism, zicea medicu. La munte e mai frig.
Treiasche Avram Iancu! (Aşe tre se strig de trei ori pe zi)
Avram Iancu prieten la mine e. Şi chintem preuna: „Iancule mare/ Bravule tare”…  Da: Tare!…  Ioi mamiche, tare doare şut cur dat la mine de Blejnar, trimis tocmai la Abrud cu „a” de la autonomie, ca la Bercea   Mondialu cu „c” de la claustrofobie. Şi nici sexul nu gaseşti se facem. Fiinche tote fetele zice la io, dache vreu amor, se fac cu autonomie.
Aşa che mergi mamiche la Constanţa, caute şi pentru familial nostru cumetrie /la Preşedinţie /se nu facem puşcherie!/Cum spune la poezie:
Ia-mi mamiko avocat,
Se me spele de pacat;
Ca la Bercea Mondialu
Să-mi ducă naşu ţucalu,
Să am pace şi onor
Ca şi Kelemen Hunor!

                                                                                        Pusilok,
                                                                         Barnavram Csibiancu”.

 ion andreita <ionandreitza@yahoo.com>
 Fw: Fwd: Fw: Scrisoarea lui Csibi Barna din Tara Motilor
To:
Date: Wednesday, March 23, 2011, 8:52 PM
----- Forwarded Message ----
 <ion.lazu@gmail.com>

Subject: Fwd: Fw: Scrisoarea lui Csibi Barna din Tara Motilor


 
 


Femeia in Istoria umanitatii (pe scurt)

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copiii  tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne,    c opilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis,    b arbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange.. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul..

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare ??? Femeia zambeste ). Mai tarziu,     barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin    barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand... peste ani...

13. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei,    barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa ,  un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si??? Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza ! blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.

Alta morala : Fara femei am trai si acum in copac.
 



In Rai,


Dumnezeu sta de vorba cu cativa romani:
- Cum o duc moldovenii tai, Stefane?
- Rau, Doamne, rau...
- Cum asa?
- Pai jumatate sunt in Spania, jumatate in Rusia.
- Da' ardelenii tai, Iancule?
- Binisor  Doamne...
- I-auzi! Pai de ce?
- Jumatate sunt in Italia, jumatate sunt in Germania !
- Da' oltenii tai, Tudore?
- Foarte bine, Doamne!
- Bravo! Cum asa?
- Pai jumatate sunt in Timisoara, un sfert in Camera Deputatilor si restul in Senat!...


Moare un inginer si ajunge la Portile Raiului. Il cauta Sfantul Petru prin catastife, prin hartii, agende, caiete, da' nu-l gaseste defel, si atunci îi spune inginerului:
- Imi pare rau, nu esti pe lista, nu pot sa te las sa intri. Trebuie sa te duci in Iad.
Tipul, ce sa mai zica, se duce in Iad. Dar nu trece multa vreme, si inginerul, satul de mizeriile specifice Iadului, se pune pe treaba si incepe sa proiecteze diverse imbunatatiri.
Cu trecerea timpului, in Iad incep sa beneficieze de ISO 9000, SAP, control de fluxuri de cenusa, aer conditionat, cuptoare de smoala cu alimentare automata, closete cu auto-spalare,  comunicatii cu fibra optica,...etc.
   Intr-o buna zi, il suna Dumnezeu pe Satana la telefon si-l intreaba:
- Ei, si cum e pe la voi, cum merg lucrurile pe acolo jos?
Ii raspunde dracul:
- Suntem pe cale sa ne certificam ISO 9000, avem un sistem de control de flux al cenusii, aer conditionat, closete cu drenaj prin infrarosii, Internet la liber... Pana si eu am publicat prima versiune a paginii mele web.
La care Dumnezeu tuna prin telefon:
- Ceeeeeeee??? Vrei sa spui ca tii cumva acolo la tine vreun inginer???
Scaraotchi, cu tupeu, îi raspunde:
- Da! Da' de ce intrebi?
- Asa ceva nu se poate admite! Ce face un inginer in Iad? Locul lui nu este in Iad. Inginerii intotdeauna merg in Rai. Sa mi-l trimiti imediat, m-ai auzit?
- Nici sa nu visezi asa ceva, zice dracul. Inginerul va ramane cu mine pentru eternitate.
- Trimite-mi-l imediat sau... TE DAU IN JUDECATA!
La care Satana începe sa râda în hohote:
- Nu zau, chiar asa?  SI... DE UNDE O SA SCOTI TU UN AVOCAT?
 


 
 
doru.sania@yahoo.com
Subject: Despre maimutze



Reflectiile unei Maimute Anecdotice

Odata, o maimuta din  neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!
Tot circula o vorba, deloc adevarata
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa!
Si, zau, savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneste
Când spune cum ca omul cu noi se înrudeste!

Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?
Copii lasati pe drumuri sau arme de razboi?
Am inventat, noi, cipuri si alte dracarii?
Insemne sataniste, otravuri, smecherii?
Vazut-ati pe vreunul, retras în jungla deasa,
Ca sa scorneasca arma distrugerii în masa?
Tot ce lasam în urma, când mai sarbatorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.

Iar omul otraveste, în fiecare zi,
Paduri, câmpii, si ape, si zarile-azurii...
N-avem starlete porno sau dive-travestiti,
Si, orisice s-ar zice, nu suntem trogloditi!
Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogati, lacomi de sânge sau homosexuali,

Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa,
Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa..
Cât am batut eu jungla, scuzati, n-am observat
În obstea maimuteasca vreun cocotier privat.
Urmând calea cea buna si, evident, corecta,
Adolescentii nostri parintii si-i respecta.

În ierarhia noastra, cum e firesc si drept,
Devine sef acela viteaz, agil, destept,
Capabil viata obstei s-o tina, s-o pazeasca,
De rele si primejdii turma sa si-o fereasca..
Adesea seful nostru îsi risca mândra blana,
Ca turmei sa-i gaseasca loc de dormit si hrana.

Pe când, priviti ! La oameni, fereasca Domnul sfânt,
Sefi sunt cei fara suflet si fara de cuvânt,
Corupti, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni dupa putere si dupa bunastare!
De turma lor n-au grija nici cât un bob de mei,
Conteaza doar averea si înmultirea ei.

Nu veti vedea vreodata, cât soarele si luna,
O minte de maimuta dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamna minciuna, intrigi, ura
Sunt legi de referinta, a doua lui natura.
Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator...

Si iata înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmpla razboi religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi,
Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,
Nici ordine mondiala, si nici nationalism,
Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism...

E-adevarat ca omul, acest biped gunoi,
Arata ca maimuta, dar n-a descins din noi!




Panseurile lui Mark Twain



   ca să citeşti panseurile lui Mark Twain ( apăsă aici)


FINE PRIMA PARTE DIN FOLCLORUL INTERNETULUI


 Regele decapitat al Franţei, Ludovic al XVI-lea a fost “stră-stră-stră... nepotul” lui Ştefan cel Mare
 

În anul 1789 are loc celebra Revoluţia franceză, prin care monarhia absolută este abolită din Franţa. Regele francez de atunci, Ludovic al XVI-lea, a fost decapitat, prin ghilotinare, 4 ani mai târziu, la 21 ianuarie 1793. Probabil că mulţi ştiu acest lucru, dar oare câţi ştiu că acest rege francez are printre strămoşii săi pe nimeni altul decât pe marele nostru domnitor moldovean, Ştefan cel Mare?
Să ne uităm puţin la descendenţii lui Ştefan cel Mare, şi să vedem cum a ajuns acest viteaz voievod român să fie străbunul celebrului rege francez decapitat.
1. Ştefan cel Mare (1435-1504), l-a avut ca fiu pe:
2. Petru Rareş (1486-1546), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiică pe:
3. Maria, care căsătorită cu Ion Movilă (mare logofăt al Moldovei), cei doi având ca fiu pe:
4. Ieremia Movilă (?-1606), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiică pe:
5. Maria Movilă (1592-1638), căsătorită cu Ştefan Potocki (1568-1631, conte polonez), cei doi având ca fiică pe:
6. Anna Potocki (1615-1690), căsătorită cu Dominic Kazanowski (1605-1648), cei doi având ca fiică pe:
7. Maria Kazanowski (1643-1687), căsătorită cu Stanislas Iablonowski (1634-1702), cei doi au avut ca fiică pe:
8. Ana Iablonowski (1658-1727), căsătorită cu Rafael Leszczynski (1650-1703),  cei doi avându-l ca fiu pe:
9. Stanislas Leszczynski (1677-1766), regele Poloniei, care a avut ca fiică pe:
10.Maria Leszczynski (1703-1768), căsătorită cu Ludovic al XV-lea (1710-1774), regele Franţei, cei doi având ca fiu pe:
11.Louis de France (1729-1765), care l-a avut ca fiu pe:
12.Ludovic al XVI-lea (1754-1793), regele Franţei.
Iată că nu e atât de mare distanţa între un domnitor moldovean şi un rege francez celebru!
 

 Constantin BRÂNCUŞI

CITATE



Motto
„Pasarea de aur!?
O lucrez incontinuu!...
 Însa nu am găsit-o încă!”

•    In sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie, nici pentru ura, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poti culege de oriunde si oricand. Consider ca ceea ce ne face sa traim cu adevarat, este sentimentul permanentei noastre copilarii in viata.
•    Trupul omenesc este frumos, numai in masura in care oglindeste sufletul.
•    Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata.
•    Ceea ce legi tu aici pe pamant - se leaga si in ceruri.
•    In timpul copilariei, am dormit in pat. In timpul adolescentei, am asteptat la usa. In timpul maturitatii, am zburat inspre ceruri...
•    Sa creezi ca un zeu, sa poruncesti ca un rege, sa muncesti ca un rob!
•    Simplitatea nu este un tel in arta - dar ajungi fara voie la ea, pe masura ce te apropii de sensul real al lucrurilor.
•    Nu trebuie sa silim materialele sa vorbeasca in limba noastra, ci trebuie sa le aducem pana la acel punct, unde altii vor intelege limba lor.
•    As vrea ca lucrarile mele sa se ridice in parcuri si gradini publice, sa se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre si monumente nascute din pamant, nimeni sa nu stie ce sunt si cine le-a facut - dar toata lumea sa simta necesitatea si prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.
•    Sunt imbecili cei care spun despre lucrarile mele ca ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentata de forma exterioara, ci de ideea din spatele ei, de esenta lucrurilor.
•    Eu am pornit, intotdeauna, de la o idee, de la Natura.
•    Nu vom fi niciodata destul de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat totul.
•    Iubirea cheama iubire. Nu este atat de important sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta.
•    Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti.
•    Noi nu intelegem, nu vedem viata reala, decat prin rasfrangerile, prin stra-lucirile ei!
•    Cand creezi, trebuie sa te confunzi cu Universul si cu elementele. Si pentru ca sa realizezi ceva, nu trebuie sa nu fii tu insuti si sa te distrugi. Si trebuie sa cauti mereu sa scapi de maestri. Nu ajunge sa posezi idei.
•    Eu nu dau niciodata prima lovitura, pana cand piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie sa ii fac. Astept pana cand imaginea interioara s-a format bine in mintea mea. Cateodata dureaza saptamani intregi, pana cand piatra imi vorbeste. Trebuie sa privesc foarte atent inlauntrul ei. Nu ma uit la vreo aparenta. Ma departez cat mai mult posibil de aparente.
•    Simplitatea este in sine o complexitate - si trebuie sa te hranesti cu esenta, ca sa poti sa ii intelegi valoarea.
•    Prietenia ramane oglindirea in alter-ego..."
•    Exista un scop in orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie sa te lepezi de tine insuti.
•    Elibereaza-te de pasiuni, elibereaza-te de pofte, elibereaza-te de greseli – acestea sunt trei precepte, zale si scut, pentru orice Spirit. Purtand aceasta armura, esti puternic in contra raului - devii invulnerabil.
•    Viata se aseamana cu o spirala. Nu stim in ce directie este tinta ei, dar trebuie sa mergem in directia pe care o credem cea justa.
•    Oamenii vad lumea ca pe o piramida fatala si se inghesuiesc inauntru-i, pentru a ajunge cat mai sus, inspre varfu-i; drept pentru care, se si sfasie intre ei si sunt cu totul nefericiti (nemultumiti)... Pe cand, dimpotriva, daca ar creste si s-ar implini in chip firesc, daca s-ar dezvolta ca si spicul de grau pe campie, fiecare ar fi ceea ce trebuie sa fie, sau ce ar putea fi...
•    Toate dilemele se rezolva prin unificarea contrariilor.
•    Imi este cu mult mai usor sa prind radacini si sa fac sa creasca in mine forme noi, decat sa le cioplesc in marmura.
•    Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine insumi, desprins de propriul meu trup - ma aflu printre lucrurile esentiale.
•    Arta - poate cea mai desavarsita - a fost conceputa in timpul copilariei omenirii. Caci omul primitiv uita de grijile cele domestice si lucra cu multa voiosie. Copiii poseda aceasta bucurie primordiala. Eu as vrea sa redestept sentimentul acesta, in sculpturile mele.
•    Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui in starea de a le face.
•    Teoriile nu-s decat mostre fara de valoare. Numai fapta conteaza.
•    Frumosul este echitatea absoluta.
•    Nu cred in suferinta creatoare.
•    Nu mai avem niciun acces la spiritul Lumii, poate fiindca nici nu il cautam; insa trupul omenesc nu este nici el diferit de structura universului.
•    Din toata lumea, numai romanii si africanii au stiut cum sa sculpteze in lemn.
•    Lectura-viciu si conversatia-sporovaiala ne impiedica si meditatia, si visarea. Lectura-viciu, fara de studiu, nu ar trebui sa ramana nepedepsita


                      Vă invităm să urmăriţi un foto-eseu
                   despre opera lui Brancuşi la Târgu Jiu
  ( Apăsă aici)
A DOUA PARTE  DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
  Discutie intre doi macelari ramasi singuri in pravalie dupa plecarea
unui batranel:
       - In fiecare saptamana vine batranul asta ponosit si-i dai un pachet
de carne. De ce ?
      - Bai, omul asta mi-a facut numai bine, ii sunt obligat pana la moarte.
      - Ce bine ti-a facut?
      - Mi-a fost profesor la Politehnica si, daca n-avea el grija sa ma pice
la examene, ajungeam vreun amarat de inginer....
 

 
Samuel se duce la Bancă.
- Buna ziua, Samuel, il saluta respectuos angajatul bancii.
- Buna ziua. Am venit sa solicit un credit de 1 dolar.
- 1 dolar?? Dar, Samuel, iti retrag aceasta suma din oricare cont de-al tau, fara nicio problema.
- Nu, eu vreau un credit de 1 dolar, suma pe care o rambursez intr-o luna. Daca nu-mi dai creditul, Samuel retrage de la voi toti banii, toate bijuteriile, retag totul.
- Dar, Samuel... Bine, daca vrei acest credit, ti-l dam. Uite hartiile pe care trebuie sa le semnezi.
- Care este dobanda?
- 3 la suta pe luna.
- OK, dar vreau sa-mi las BMW-ul garantie.
- Nu, Samuel, nu este nevoie. Conturile pe care le ai sunt garantia suficienta.
- Daca nu-mi luati drept garantie BMW-ul, eu retrag toti banii de la voi, bijuteriile, tot.
- OK, Samuel, puteti lasa BMW-ul personal drept garantie, timp de 30 de zile, in parcarea subterana a Bancii.
- Perfect!
Samuel se duce fericit acasa si-i spune sotiei sale:
- Ruth, Ruth, putem pleca linistiti in concediu, am facut rost de parcare cu 1,03 $ o luna intreaga!
 
 


Cum te refuza romancele
Ardelencele. Ma, iubi, ma, nu vreau acum. Nu te supara pe mine, da’ io zic s-o lasam pe maine. Bine, daca vrei ti-o sug un pic, dar sa stii ca nu am chef de mai mult, ca ma simt asa de molesita, asa lenioasa. Bine, iubi? Hai, ma, promit ca in weekend stau si io mai mult si poate ne uitam la un film.
 
Oltencele. Tuţi apraşteul tau azi inca, pai ce futai iti trebuie tie acum? Pai tu nu vazusi ca fusai 9 ore la munca, ba trantorule? Si facui ciorba, si am adunat de prin casa dupa voi. Mama voastra de trantori. Niciun futai in seara asta, n-am nici o scarba de chef. Lasa-ma in pace! Arza-te-ar focu’ de barbat bun la nimic. Auzi, ma, la el, io calda in gura de atata munca si lui ii trebuie sa se suie pe mine…
 
Moldovencele. Ma, stii ce? Pi minie nu ma mai duci cu zaharelul ca ultima oara, cand ai zîs ca daca-s pun fofo pi gura, bati si tu covoarele alea. Deci pi minie sa ma lesi in pace. Sau, eventual, daca-mi dai bani de coafor, poate iti arat o ţâţă si te duci sa te rezolvi la baie. M-am saturat asa – cand bei, urli la mine, cand esti treaz, vrei sa-mi bagi papusoiul in chisalita.  
 
Maramuresencele. Barbate, nu vreau nimic cu tine in asta seara. Lasa ca vedem maine sau la sfarsitul saptamanii. Du-te daca ti-e foame ca am facut snitele, salata boeuf, supa, chiftele si ardei copti. Hai, nu mai insista, ca nu facem nimic. Chiar nu am dispozitia necesara. Du-te si mananca daca vrei, ca deja e tarziu.
 
Dobrogencele. Bine, hai sa facem. Dar da-mi si tu bluza asta jos, stii ca nu-mi place cu ea pe mine. Iarasi esti cu sosetele? Esti perfect convins ca aici nu esti la curve, da? Pai serios. Auzi, hai s-o lasam pe altadata. Si mai invata si tu ce e ala preludiu, ca m-am saturat sa ma umezesc la comanda.
 
Muntencele. Auzi, sincer, io-mi bag picioarele. Ba, obsedatule, dar tu chiar nu te-ai saturat asa, de tine? Toata ziua iti trebuie, parca esti pe alcaline. Pai mai termina, ca deja ma scoti din sarite, gen. Io ii zic la ma-ta ca nu pot sa stau cu un obsedat sexual, ca asa ceva nu se mai poate. Ce te faci daca-s plecata?
 


 Luceafărul
 

 
A fost odată, ca în basm
N-ar mai fi niciodată -
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată
 
  A două fete - cum să spui -  
Crescute la ferestre
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre
 
  Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări "nasoale"
 
  Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără .succesuri. mari la prinţi
Baroni ori beizadele
 
  Dar se mandreau cu tatăl lor
Ce bea whisky cu litrul
Şi se visa un jucător
Cu fluier de arbitru
 
De-atât cărat din port in port
S-aducă de detoate
Fu uns ministru de transport
In câteva mandate
 
  Avea tupeu, ambâţ, nărav
Ştia cum să vrăjească
Şi fu ales chiar pârcălab
La curtea-mpărătească
 
 
Pe unde-a fost el - port ori post
A strâns pe îndelete
Ca să le facă-n viată-un rost
Iubitelor lui fete
 
 
 
Veni-ntr-o zi un chitarist
Luă fata cea mare
Dar, vai, spectacolul fu trist ;
Divorţ şi partajare
 
C-avură-nspre aeroport
Viloi de la tataia
Dar l-au schimbat, tot către Nord
C-o casă-n Mogoşoaia
 
  Cum au facut şi ce au dres
Când fu de partajară
Cine cu ce s-o fi ales
Nu a ştiut o ţară
 
Cert e ca fata de-mpărat
Fără de soţ rămasă
Îşi cumpără, cumva pe blat
O şi mai scumpă casă..
 
În timpul ăsta, sora sa
Mezina, cum se zice
În cercuri largi se afirma
Fiţoasă şi ferice
 
Trecu prin şcoli de pe la noi
Şi chiar urmă prin State
Un curs intens de... piţi-goi
De-i zice facultate
 
  Dar mult mai multe a-nvăţat
Prin baruri şi locante
Cu prinţi ieşiţi la agăţat
Modele - aspirante
 
Era a doua la părinţi
Mezina cea cu ţeluri
Dar a urcat, strângând din dinţi,
În topul de modeluri
 
Şi chiar cu bâlbe pe platou
Trup zvelt, CV subţire
A strâns un roi în jurul său
De stele-n devenire
 
Aşa ajuns-au la-mpărat
Roberta şi Alina
De care-apoi s-au ataşat
Monica şi Sulfina...
 
Acestea  s-au lipit de el
Ca marca de scrisoare
Iar pe cea mică la Bruxelles
Au   uns-o, cu fanfare.
 
El, jucător de Tabinet
Şeptic şi Licitaţii
Puse-ntr-o zi, în cabinet,
De-un Poker, cu confraţii
 
Cu patru dame-n mână sta
Şi ar mai fi vrut una
- Chintarul îl ademenea
Şi-l îmboldea Fortuna -
 
Se ridică incetişor
Cu cărţile în mână
Veni la geam şi, visător,
Privi mâhnit la lună
 
Mai apoi prinse a scruta
Cea boltă instelată
Pe care-odată-i se-arăta
O stea cu chip de fată
 
  Avea un trup parcă sculptat
Păr aburind reflexii
Gură ce-ndeamnă la păcat
Sâni împliniţi şi sexy
 
Şi tot privind-o-ngândurat
Se-aprinde-odată flama
La pieptu-i de matroz umblat
Să cadă, dragă, dama
 
- Hai, vino-n cărti, râvnită stea
Prelinge-te pe masă
Că potu-i mare, scumpa mea

 Şi jindul mă apasă
 
De vrei aievea să exişti
Coboară dintre stele
Dă-i dracului de pesedişti
Fii mir inimii mele
 
Într-un iatac municipal
Trăi-vom altă eră
Mie, Primarul General,
Să-mi fii consilieră
 
(Şi mai şopti, pierdut la geam
Cu ochii către astră)
Aş da o ţară sa te am
În Alianţa noastră
 
Iar ea, din cercul ei bengos
Răspunde-aşa, mieroasă
- Aş da o fugă până jos
Dar am cocoş acasă
 
Şi, vai, ce trist bietu-mi călcău
Mai cu-cu-ri-g-grăieşte
C-un mameluc din staff-ul tău
Dosaru-i frunzăreşte
 
  - Hai, luminează-mă-n amurg
Şi fă-ţi itinerarul
Cu forţa mea de brand-de-burg
Am să-i închid dosarul
 
Nu-s stele-n cer cât promitea
Blagoslovit cu flama
Doar ce s-a-ntors la masa sa
Că-i şi pică, zău, dama
 
- Cinstire Ţie Demiurg
Că mi-ai adus dameza
Sunt cel mai cool bărbat din burg
Şi simt că-mi creşte  freza
 
Iar răpitoarea-i glăsuia
Privind din cărţi complice
- Dubleaza potul - ţara ta
Va fi tărâm ferice
 
- Cadâna mea, de când te-aştept
(Îi zice-atunci Înaltul)
Rămâi aici, la al meu piept
Să netezim asfaltul
 
Să mă îmbăt de Scoţian
Sorbit din a ta gură
Iar un taraf teleormănean
Să cânt  pe bordură
 
Că am şi eu damblaua mea
Sa ne trăim, dar, bine -
N-am mai vândut demult cafea
Dar azi mă  vand  pe tine
 
Şi, zău, al dracului să fiu
De n-om trăi regeşte
Mă dărui ţie, monstru viu,
Curat - marinăreşte...
 
  Aşa fu  potul  adunat
De a aflat tot statul
Dar el ajunse Împărat
Vrăjind  electoratul
 
Ce l-a crezut un dregator
Cu har, virtuţi şi vicii
Braţ al umilului popor
Tronând peste Servicii
 
Peste Parchet şi DNA
Justiţie, Armată...
Ei, bine, el le iriza
Cu astra adorată
 
- O, steaua mea de căpătâi
(Îi declama adese)
Gândirea ta perversă îi
Că e pe interese
 
Dar nu-i nimic, acelaşi fler
Mă mână şi pe mine
Îţi dau pe mâini un minister
Şi fonduri - nu puţine
 
Ci mai coboară-n jos, încet
Alunecând spre bază
Aici, la mine-n cabinet
Chelia-mi luminează
 
Iar ea, de sus, din firma sa
De spaţii de parcare
Din când în când se cobora
Să pună de-o   plimbare
 
Pân-au luat-o la-ntrebări
In Parlament, ghiolbanii :
La Ministerul de Plimbări
Prea se jongla cu banii
 
Că răsuflase-acel mister
De se iscase drama
Se ticluise-un minister
Ca să se   plimbe dama
 
Cu un buget de emirat
Ce-şi vântură petrolul
Să aibă Marele Umblat
Din ce-şi plăti  obolul
 
Pentru naveta astrei lui
Pe căile lactee
Azi la Paris , mâine-n Vaslui
Azi star, mâine femeie
 
Prin iarmaroace, la serbări
Cu presa după sine
Să vadă  bietii electori
Cum se trăieşte bine
 
Cu mici, cu beri, miei la proţap
Şi dansuri  populare -
S-a dat turismul peste cap
De-atâta promovare
 
Veniţi la noi, dragi călători
În mândrul
Căci brandul scumpei noastre ţări
Cârnaţii de Pleşcoi îs
 
Vai, Demiurgule, ne-ai dat
Atâta jale-n casă
C-un împărat prea inflamat
De-o astră prea focoasă
 
Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
Ce ţi-a-nălţat biserici
Ia, Doamne, de prin preajma lor
Aceşti eroi himerici !



  În încheiere va oferim un slide-show cu familia lui Charles Aznavour  ( Apăsă aici)




 DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971