Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
CE MAI ÎNSEAMNĂ, AZI, SĂ FII „PREŞEDINTE”, RESPECTIV „CETĂŢEAN” AL ROMÂNIEI...?! de Adrian Botez
FONDATORUL „STRATFOR” despre ROMÂNIA, interviu cu George Friedman
Proiectul Blue Beam (Raza Albastră) şi „salvarea” Noii Ordini Mondiale
Două articole despre Roşia Montană de Dr. Gh Funar şi Ion Longin Popescu
Un parlamentar român despre şeful delegaţiei FMI pentru România
Articol Eugen Evu
În loc de concluzii: Opinii din noua generaţie
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu,Viorel Roman, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea I
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea II
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea III
Secretele din Bucegi” – un documentar al sitului „Colecţionarul”
Traducerile în franceză ale lui Constantin Frosin, din versuri de: - Vasile Voiculescu - Ion Pillat - Marin Sorescu - Ileana Malancioiu - Nicolae Labiş - Magda Isanos - Stefan Augustin Doinaş
DIMITRIE GRAMA - Poezia ca (un) ritual de depoetizare
Recenzii şi prezentări de Adrian Botez, Al.FlorinŢene, Dan Lupescu, Melania Cuc, Eugen Dorceascu - Despre Eugen Evu, Stefan Doru Dancuş, Melania Cuc, Mihai Marcu, Aurel Petrescu, Ion Barb, Slavomir Almăjan, Valentina Becart - partea I
Partea II
partea III
- partea IV
Cu prilejul apariţiei seriei complete in trei volume difuzate de librăria electronică www.corectbooks.com
partea II
partea III
partea IV
partea V
Păstorel Teodoreanu pe internet
partea II
Parodii literare sau parodia guvernării rubrici de Elisabeta Iosif, Ionuţ Caragea, Ioan Lilă
partea II
partea III
Consideraţiuni în proză din folclorul internetului
partea IV
From The London Times: A Well - Planned Retirement UN PERFECT EXEMPLU DE DESCENTRALIZARE
PAGINA A SASEA

FOLCLORUL INTERNETULUI CA PĂSTRĂTOR AL TRADIŢIEI

 

 FOLCLORUL INTERNETULUI  A ÎNCEPUT
DE LA SINE SĂ-ŞI EXERCITE FUNCŢIA DE PĂSTRĂTOR AL TRADIŢIEI!

aşa cum era firesc,
 fără nici o direcţionare,
ci din autenticitatea celor păstrate
în spiritul veşnic al culturii noastre,
iată că multe din cele sedimentate prin generaţii, renasc în preocupările internauţilor moderni, demonstrând că tehnica sprijină şi susţine valorile culturii, fără a le fi adversar.

Demonstrăm aceasta prin modestele contribuţii pe care rubrica noastră le aduce număr de număr şi, din acest motiv, preluăm astăzi tot ce am aflat mai nou  circulând în aceste săptămâni : mai multe parodii la opere celebre dovedind continuitatea lor, precum şi personalitatea lui Păstorel Teodoreanu, la fel de prezentă pe internetul de astăzi, ca şi în cafenelele de epocă, întâmpinîndu-ne glumeţ Crăciunul :

 

 ODA SARMALEI
 de  Pastorel Teodoreanu  
Cum s-ar defini sarmaua?

Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat
somnul lung metamorfozic in butoiul de murat...

Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mancarii, inaltat in cerul gurii.

O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in smantana
si se-nfasoara in varza ca in valuri de cadana.

O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.

Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.

Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaica'nnascuta, cum s-o prinzi in prozodie
ca de cand e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n cateva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!

        
        
DEDICAŢII

Domnului Cezar P(etrescu)

Beau la apă ne-ncetat
Şi mă plimb cu ea aşa …
Bine că nu-s om de stat
Că mă fotografia!
P.S. Apa trece, setea ba!

* * *

Domnului Raoul A
Ce-ar fi, o, Doamne, dacă bunăoară
Ai vrea de noi să te milostiveşti?
Făcând să curgă apă caldă-n ţară
Şi-aicea numai vin de Nicoreşti?


Lui Victor Iamandi
Iamandi băuse bine
Şi se răstea la damigeană:
“Degeaba mă sfidezi, cucoană,
Că tot mai mult încape-n mine!”

* * *
Domnului Tilică I.
Dac-oi mai sta pe-aici puţin
Şi de-o fi soarta să mă sape.
Să crezi că uit ce-i aia vin,
Da-n schimb, mă fac expert în ape!

Lui Victor Eftimiu
Eftimiu trubadur
Sperie Parnasul!
Cum zăreşte câte-un cur
I se scoală, … nasul!

 STROFE CU PELIN DE MAI
...Contra Iorga Neculai

De la Tisa pan-la Nistru
Ce roman n-a fost ministru?
Iorga!
Şi-ncă din copilărie
Cine-a vrut mereu să fie?
Iorga!


GUVERNUL IORGA

Cazul nu-i aşa sinistru.
Căci părosul demiurg,
Doar pe scenă-i prim-ministru.
Că-n Consiliu-i dramaturg!


DILEMĂ

L-a pus destinul lui stupid
Intr-o dilemă de infern:
Ori partid fără guvern.
Ori guvern fără partid!


RĂZBUNARE

Cand partidele infame
In politică-1 doboară,
Imediat se simte-n ţară
O inflaţie de drame!

DE ANUL NOU

Maestre dragă, te salut!
Şi îţi doresc ca vechi expert,
Ani buni să ai măcar un sfert
Din câte sticle am băut!


DOMNILOR CARCIUMARI DIN ŢARA MEA

M-a ajuns amarul,
Apa şi veninul!
Să vă fie anul
Cum v-o fi şi vinul !

    SPRE A ÎNCHEIA CU UNA AUTODEDICATĂ:


Domnului Oswald T(eodoreanu)
Apa asta e sărată
Şi de-o bei pe îndelete,
E periculoasă, tată:
Face sete!

  

 

IAR ACUM VĂ INVITĂM SĂ DAŢI CLICK PE COPERTA DE MAI JOS :


ÎNAINTE DE A CONTINUA FOLCLORUL AUTOHTON AL INTERNETULUI, UN CITAT DE TALIE INTERNAŢIONALĂ:

 

Se spune că, o dată, Henry Kissinger i-a cerut lui Chou-En-Lai să încerce să teoretizeze cam ce s-ar fi putut întâmpla dacă, în locul lui John. F. Kennedy, ar fi fost asasinat Nichita Hrusciov.
   
După un moment de gândire, Chou-En-Lai a răspuns :
   
- Nu cred că domnul Onasis s-ar fi căsătorit cu doamna Hrusciov !





CONSIDERĂM CĂ VERSURILE DE MAI JOS SUNT FIE PARODII LITERARE, FIE  VERSURI INSPIRATE DIN PARODIA DE ACŢIUNE POLITICĂ A CELOR DE LA GUVERNARE:

                    FABULA PAPAGALULUI
Criza mondială
A lovit
Subit
Şi lumea animală.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii
Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,
Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,
Să poată protesta în mod organizat.
Speriat,
Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,
Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,
Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care să nu grăiască
Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.
Încântat
De propria-i idee, îndată a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Şi-l imita la greu:
-         Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!
-         Dar eu sunt mic,
O, rege,
Şi nu pricep nimic
Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!
-         Hă, hă! Faci o greşeală:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,
Ci numai să imiţi,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de... avatar.
Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,
Din zori până-n apus!
Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat
Politica de stat...
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, liniştit, netemător, etern,
Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.
În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,
Că oricine în viaţă
Chiar scapă de scandal,
Când are „papagal”!
                            *
                     *              *
                    EPIGRAMĂ
 
   PREŞEDINTELUI BĂSESCU CARE A SPUS CĂ
   ŞCOALA ROMÂNEASCĂ SCOATE TÂMPIŢI :
 
     Dascălii sunt uluiţi,
     Nu mai e ca înainte,
    Absolvenţii lor tâmpiţi
    Au acum şi preşedinte.
                                            *
                                        *        *
             FABULA TURISMULUI
Chelise Leul-rege dar coama şi-o păstrase
Şi tot avea succese când se plimba pe strasse,
Era bătrân şi totuşi, cu ochii lui saşii,
Vedea să-i mai plesnească cu coada pe copii,
Avea şi laba tare, de-aceea, cucerită,
O vulpe se-aciuase în marea lui suită .
Şi cum era-nzestrată cu-o fire pudibondă,
Ştiind cât de sensibil e Leul la o blondă,
Ea s-a vopsit degrabă-n culoarea de-acest ton,
Apoi, luând poşeta de super-lux, Vuitton,
S-a dus la el cu nurii, sperând să fie-aleasă,
În noua guvernare pe-un post de ministreasă.
(Fuseseră alegeri în toamna-acelui an
Şi-acum se dădea lupta pe marele ciolan).
Deşi cam găinară, cum unii, cu cinism,
O criticau în presă, ajunse la... turism.
Şi cu tupeu ceru să i se-aloce banii
Cât alte ministere nu au primit cu anii,
Voia s-aducă păsări şi ouă de-mprumut,
Că-n criza asta mare, nici jungla n-a avut,
Dorea ea să impună un brand miraculos:
The land of choise-jungla, să-i fie de folos
Ca, atrăgând turiştii cu minte de copii,
Ea să câştige bani tot din găinării. 
-         Stăpâne Leu, strigă masivul elefant,
Mă văd chiar obligat să nu fiu elegant,
Această blondă sexy, chiar vrea să te prostească?
Turismul cu asfalt doar poate să-nflorească,
Eu ca ministru pus, în junglă, la transporturi
Am chiar pentru turism o mie de-alte ponturi!
Dar blonda ministreasă cu zâmbetu-i perfid,
Îşi apără bugetul, intervenind rapid:
- Turiştii, spuse vulpea, când n-ai infrastructură,
Vor pe la noi să vadă doar oul cum se fură!
Autostrăzi, şosele găsesc în alte părţi,
Dar cum se fură-n junglă, nu scrie nici în cărţi!
Doar asta-i va atrage şi-un... farmec fecioresc,
Al meu, dacă le-arăt cum ştiu să călăresc!
Şi ca să demonstreze cât este de cochetă,
Ea-ncălecă un cal, apoi o bicicletă,
Încât şi elefantul,  sedus de călărit,
L-a aprobat pe rege care-a decis grăbit,
Nălţându-şi de pe tron statura lui ilustră,
Cu ochii îndreptaţi spre scurta vulpii fustă:
- Decât să mai dăm banii pe-asfalturi la străini,
Mai bine-i investim în ouă şi găini!
Astfel primi vulpiţa vopsită auriu,
O sumă foarte mare... topită, cum? Nu ştiu!
Căci nici găini, nici ouă în junglă n-a adus,
Ci numai un... cocoş pe post de... soţ supus.
MORALA mi se pare pierdută-n veşnicie:
Turismul pentru-o “vulpe” e tot găinărie!
 
Publicat de Sindicatul Militarilor la 08:03
 

 
L'hiver sur la ulitza

                                   de Laurentiu Ghita    .
.Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau, pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
.
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
.
Opt cercei într-ânsa are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.     .
..
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
.
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
.
Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.    
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi'ncă nu mai e româna
De bonton.
.
Zice: -"Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
.  
Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.
.
Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris"!
.
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
.
Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
.
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni, ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.             


                       „Paso doble” – rubrica lui Ioan LILĂ

                                                                                           
PASO DOBLE 10 / 2010


Eu nu am plecat niciodată de la ideea că unii scriitori sînt mai valoroşi decît alţii, mai talentaţi, mai rafinaţi în gîndire pentru că, privind cărţile de pe raftul unei biblioteci, observăm că scriitorii se sprijină unii de alţii, poate că volumele lui Tolstoi, de exemplu, n-ar sta singure în picioare. Scriitorii sînt, fără nici o diferenţiere, născuţi să fie truditori ai gîndirii metaforice, pentru că ei înnobilează fiinţa umană care, de-a lungul secolelor, dacă nu ar fi fost însoţită de legende, basme, povestiri şi poezii, s-ar fi prăbuşit, fără îndoială, în ţărîna gîndirii, pentru că, pasul spre animalitate este mic, eforturi uriaşe se depun pentru educarea individului, pentru sensibilizarea lui.
„Poemele bătrînului” / „Poemas del viejo” (Traduccion del rumano: Rosa Lentinu şi Eugen Dorcescu) Editura „Semanătorul” Editura online – noiembrie 2010. Am avut onoarea să mai scriu despre scriitorul Eugen Dorcescu, pentru că este un scriitor de o valoare certă, cu un stil rafinat de cultură filosofică.
Nu am intenţia să vă povestesc poemele, vreau doar să detaliez sunetul de harfă, pentru că, citindu-le, intri, vrei-nu vrei, într-o vibraţie armonică cu ele:
„străbate un peisaj peste care / noaptea coboară definitiv / o singură flăcăruie” (poem 4) Aici este, cred eu, cheia acestui volum unitar şi de o adîncime filosofică ce mi-a incendiat gîndirea cu o frumuseţe a mesajului clar, tandru.
Efortul de distanţiere de sine însuşi, plăcerea meditaţiei, rafinamentul cu care scrijeleşte cu migală fiecare trecere a materiei în propria ei nonexistenţă, pentru a-i sublima substanţa miraculoasă, iată tehnica poetului, care este inimitabilă şi de o mare profunzime, cum ziceam: „ar vrea, timid, să / se smulgă din sine, / să fie liber, uşor, / să privească din văzduh panorama / primăverii înflorite, / intens şi vast înflorite, / apoi, / să se întoarcă în tărâmul secret, / la florile lui de / cenuşă”. (poem 7)
Sau: „şi-a şters / de pe pînza goală a zilei / statura, umbra şi urmele / atît înapoi, / cît şi înainte” (poem 6)
Acum, aici, trebuie să ne folosim de maestrul nostru, al tuturor, Cehov ! Pentru a fi credibili, nu trebuie să ne preumblăm prin livada lui cu vişini, ci doar trebuie să ne (re)amintim de „Vanka”!
    „După ce vecinii şi calfele plecară la utrenie (observaţi că personajele sînt moral-liturghice), Vanka scoase din dulapul cizmarului un şip cu cerneală şi un condei cu peniţa ruginită (aici eu aş fi tradus „toc”, da’ nu sînt traducător !) ...”
    Şi Vanka scrie: „Vin-o, bunule dragă (...) ia-mă de aici ! Îndură-te de mine, orfanul, că toţi mă bat şi rabd de foame (...) mai zilele trecute stăpînul m-a pocnit aşa de tare cu calapodul peste cap, de am căzut jos...” Şi, pe plic, Vanka scrie adresa: „Bunelului, în sat la noi” !
    Scrierea lui Cehov are limpezimea dureroasă a unui lac umbrit de sălciile plîngătoare (plîngăcioase – ar fi aici un adjectiv neadecvat!). Cehov are genialitatea de a nu comenta – asta ar fi ca şi cum ne-ar fi făcut morală ! El îşi termină povestea la modul narativ-distant-dureros-exclamativ: „Peste o oră, legănat de dulci speranţe, Vanka dormea dus... În visul lui vedea un cuptor.  Pe cuptor stătea bunelul, cu picioarele goale atîrnate, şi le citea bucătăreselor scrisoarea”.
Pînă aici este este povestea un mare scriitor, dar de aici încolo este amprenta unui scriitor genial, care trebuia să-şi sublimeze mesajul: „Iar, lîngă cuptor, Viun se tot învîrtea şi dădea din coadă”.
La fel îşi construieşte maestrul Eugen Dorcescu liturghia poetică: „imn adresat solidarităţii astrale, / eliberării durerii, luminii, / o sărbătoare ce / începe cu / tine şi se-ncheie cu / tine, / fiinţă tragică, nenorocită ce eşti, / o sărbătoare în urma căreia, / însă, / tot duală rămâi: / în văzduh – flacără, / jos, pe pământ – cenuşă” (poem 10)
Auzi versuri geniale: „în văzduh – flacără, / jos, pe pământ – cenuşă” (poem 10) Arderea gîndirii, de sine şi îndesine, epifania dusă pînă la neantizarea gîndirii lipsită de gîndirea realului, subordonată însă contemplaţiei. Parcă am parcurge împreună o etapă a emoţiei veşnice iluminată nu de stilul dialuat şi fălos al roccocoului, ci de terifianta învolburare a barocului, cel înviorat de Renaşterea ce a incendiat gîndirea Europei de vest... pentru că, în est, beizadelele se adînceau într-o vulgară promiscuitate (i)morală.
Dar, să continuăm, pentru că mie îmi repugnă afirmaţiile nesprijinite de citate viguroase: „bătrânul / îi iubeşte pe ceilalţi, şi / se urăşte pe sine, / îşi urăşte prezenţa în / promiscuitatea oraşului, / în amalgamul de beţivi / câini / cerşetori / şi investitori strategici, / îşi urăşte absenţa dintr-un / alt secol, dintr-o / altă lume”
Aici nu este realul imaginativ. Poetul este ferm încredinţat că speranţa nu este o iluzie, pentru că, „bătrînul” – personaj metaforic, aici cu sensul de „umanitate” – are şi o luciditate a suferinţei propriei sale edificări în spaţiul moral al fiinţei: « dar, nici un moment, n-a / părăsit masa de ceaţă şi fum / a lui Thanatos,/ prin umbrele ei îşi privea / convivii,/ în negura ei îşi devora / plictisul, greaţa, / lehamitea, / la acest ospăţ se află / şi-acum, / când primăvara nu-i altceva/ decât o / invazie subterană de/ viermi/ şi-o explozie celestă / de cenuşă”.
De ce să nu fie moartea (şi pot face trimitere la Ion Biberi) o predestinare a vieţii ? Venim de undeva, deschidem o poartă, pătrundem, plîngînd, neînţelegînd ce ni se întîmplă, în viaţa asta materială, apoi străbatem drumul vieţii şi deschidem iar o poartă şi ne risipim în neantul prăbuşit într-un univers-vers-eres...” la capătul acestui periplu, / mai zimţat decât orice tortură, / o singură sărbătoare, un / cântec ce leagă trup, / suflet şi cosmos, un / imn adresat solidarităţii astrale, / eliberării durerii, luminii, / o sărbătoare ce începe cu / tine şi se-ncheie cu / tine,/ fiinţă tragică, nenorocită ce eşti”
Să mai cităm la întîmplare, pentru că nu am urmat un model al demonstraţiei şi pot cita de oriunde: „După-amiezele bătrânului au / o frumuseţe sfâşietoare, / pe care el o refuză, o / neagă, nu fiindcă şi-ar / fi propus aceasta, ci / fiindcă frumuseţea nu mai ajunge la sufletul lui, / mult prea încărcat de / otrava faptelor moarte, mult / prea strivit de osemintele / atâtor / şi-atâtor după-amieze / defuncte. / Din fericire, / moartea însăşi simplifică / totul, / clarifică, elimină, şterge, / dezleagă, / cu dinţii ei galbeni, / ghemul insuportabil al vieţii”. (poem 12)
Şi, ultimul vers – extaz al gîndirii: „vâltoarea, zborul, / extazul – încă incert – al/ acelei / „cognitio / Dei / experimentalis”.

Este uluitor să poţi avea un loc (un colţ) numai al tău, în care să te poţi zbengui ca un zurliu, să te poţi face de rîs şi de plîns, să te laşi atacat de cîinii turbaţi ai nopţilor insomniace, să te ridici pînă la acoperişul lumii şi de acolo să numeri cocorii.

Radu BOUREANU

ACEASTĂ  AŞEZARE

(din volumul „Zbor alb” – 1927-1933)                

Această aşezare arămie a serii,
peste lanurile verzi,
către nici un liman curgînd,
e o tristeţe în inima verii.

Au lunecat atîţia nori albi
pentru schimbarea la faţă a cerului.
Fata morgană pe stepă horea
cu fata morgană din gînd.

Şi amintirea ta dănţuia
în carnea şi-n inima mea,
în această aşezare arămie a serii,
peste lanurile verzi,
către nici un liman curgînd,
cu toată tristeţea din inima verii.

ZAHARIA STANCU

INEL DE IARBĂ

(din volumul „Poeme simple”, 1927)

Cu-n fir de iarbă degetul mi-l legi
Să am, asemeni ţie, un inel.
Ridici sprîncenile şi nu-nţelegi
Ce dor mi-a odrăslit în gînd din el,
Că-n ochii mei te uiţi adînc, deodată,
Şi cum îmi prinzi obrazul tulburat
Te depărtezi de mine bujorată
Cu capul greu către pămînt plecat.



Ioan LILA
UVERTURĂ SIMFONICĂ
pentru Gabriela mea


luni, 20 decembrie 2010


1
tam, tam, tam, tam
2
Dezacord armonic - viola
Plîngînd cu un tremolo vaporos
3
Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură
Ca tine cînd îţi mîngîi sînii-mbujoraţi
Şi tu îţi risipeşti petalele buzelor peste sufletul meu
4
A început ca un suspin vaporos
Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc
Şi timpanele, da, ele zgîlţîie templul
Care cedează, tremură, lacrimile te fac fericită
5
Vin-o mai aproape în braţele mele
Ai văzut cum ţi-a zburat rochia spre tării
Ca un fulger ţi-a dezvăluit trupul arămiu
Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară
Şoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară
6
Răpăitul ploii în parcul cu alei
Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre
Ferestrele trîntite de vîntul pervertit
Clopotniţa troznind pe bolta Catedralei
Cortegiul de fecioare cu părul despletit
Sîni coapse şi tăcerea ce le-a încremenit
7
N-am mai văzut niciodată cerul mai de-aproape
Stelele îmi cădeau suave pe pleoape
Întindeam mîna şi le culegeam
Univesul se scurgea greoi pe geam
Tu îmi erai tot mai departe-aproape
Zilele se spălau şi ele între aproape-departe
Secunda infamă cred că ne desparte
8
Cicoarea se-albăstreşte ruşinată
Vîntul i-a spulberat rochiţa de fată
O fecioară despletită ca o walkirie
Este o-ncîntare, par Dieu, o reverie!
Să se stingă focul din inima pădurii
Pînă peste dincolo de marginea urii
Să ne iubim ca frunzele măturate
De furia ploi pe alei curate
9
E castanie noaptea, trozneşte de plăcere
Se întinde ca un voal peste coapsele tale
Trece o corabie prin nisip, rage o cămilă
Acolo, departe, pe o dună argintie
Luna a alunecat şi ea prin culoarea mov
Fundalul tabloului ridicat de un colţ
Dezvăluie armura unui prinţ stelar
Iubit-o, s-au răsucit malurile
Ţine-ma de mînă unde să plec de ce aş pleca ?

FIN



                

                   George ROCA prezintă:

      
      VIAŢA E CA O CAFEA BUNĂ


Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţă zi de zi.
 
Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătărie cu vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toartă ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească.  
 
Când toţi aveau câte o ceaşca de cafea în mână profesorul le-a zis: Dacă aţi observat...  fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşca scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursă problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.  
 
Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi inconştient aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să va uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-va că e mai frumoasă decât a voastră.
 
Viaţă e ca o cafea bună: jobul, banii, carieră, maşină, casă, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţă, dar nu sunt VIAŢĂ. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţă... Doar ne ajută să trăim viaţă. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţă. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au.
 
Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşca, uităm să savuram cafeaua.

Savuraţi cafeaua, nu ceştile! cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţă să fie frumoasă...  
 
„Viaţă trebuie trăită aşa cum este, pentru că ni s-a dat fără să o cerem şi ni se va lua fără să fim întrebaţi”.

Sursa: INTERNET

 

 Rubrica lui Ionuţ Caragea

http://www.youtube.com/watch?v=Trdz32w8NLg
 
Va salut dragi colegi.
 
Aceste este cadoul meu de sarbatori pentru voi.
 
La multi Ani!
 
Ionut Caragea

        


Rubrica Elisabetei IOSIF:

          TRADIŢII  ŞI  OBICEIURI DE  CRĂCIUN LA MĂRGINIMEA SIBIULUI


În decembrie, luna unor importante manifestări tradiţionale, prilejuite de sărbătorile sfinte ale Crăciunului, se declanşează încă din prima săptămână evenimente ce adună populaţia majoritar românească  din localităţile de la poalele munţilor Cindrelului, Cibinului şi Lotrului la sărbătoare cu străvechiul port popular, elegant, brodat, în alb – negru   pentru a desfăşura prin cânt şi dans datini străvechi.  Din 6 decembrie 2010 şi până în 7 ianuarie 2011 tradiţia e respectată atât de copii cât şi de tineri sau vârstnici. Cetele de copii colindă, se constituie cetele de juni, se dansează, se organizează concerte, se interpretează scenete ale crailor -  vestind naşterea Domnului.
„Ar trebui să vezi cândva Gura Rîului, ca să înţelegi ce-nseamnă colţ de rai cu străveche tradiţie în cultura românească” spunea Lucian Blaga.
Organizând alături de săteni asemenea manifestări tradiţionale, Simina Câmpean din Gura Rîului îmi vorbea despre feciorii pe care i-am văzut dansând cu clopurile împodobite cu rozete de păun, cum s-au întâlnit să depună  „arvuna” şi să se înscrie în ceată pentru a aduna bucatele cu  „chelteu”  în ajunul  Crăciunului. Vor intra în biserică în ziua de Crăciun fără ornamentele de pe cap fiind prezenţi la concertele de colinde iar  a doua zi vor dansa în faţa bisericii, împodobiţi , ca de sărbătoare.
„Îmbracă-te româneşte”
Nici nu se puteau altfel desfăşura aceste evenimente decât în port popular şi la Sălişte cu petreceri asemănătoare şi cu întâlniri ale cetelor de juni. Profesorul Viorel Dumitru Păiş mi-a povestit despre implicarea copiilor în spectacolele ce vestesc naşterea Domnului. I-am  văzut  cu pălării şi costume pline de fundiţe colorate, recitând textele lungi din sceneta irozilor, craii fiind alături de cetele de juni  şi în dans tradiţional. Totul culminează în 28 decembrie cu întâlnirea tuturor junilor din Mărginimea Sibiului, eveniment despre care ne-a împărtăşit  amănunte primarul oraşului Sălişte, dr. Teodor -Dumitru Banciu, care consideră încheierea sărbătorii cu Hora Unirii din Piaţa Junilor , drept „Milcovul din Transilvania”.
În  toate aceste ample acţiuni   se implică şi Asociaţia Judeţeană de Turism. Adela Albu mi-a vorbit despre importanţa  acestei perioade prin păstrarea tradiţiilor iar acestui eveniment la care vin  junii  din  toate localităţile Mărginimii Sibiului i se acordă o atenţie deosebită. Despre întâlnirea din Piaţa Junilor din Sălişte ar trebui să le ascultăm si pe alte reprezentante ale Asociaţiei Judeţene de Turism, Simina Manea şi  Anca Mirela Seuşan, implicate cultural în acest areal pe care locuitorii îl denumesc  generic  „Comoara de la poalele Carpaţilor”.
„Sălişte este salonul Ardealului” – Octavian Goga
Considerată şi „capitala culturală a Mărginimii Sibiului”, Sălişte are un primar care doreşte să şi investească în cultură nu numai să se conserve patrimoniul, „iar pe timp de criză  trebuie să ai bani pentru promovare, să vii cu produse turistice noi. Zona „Mărginimea Sibiului”  trebuie să aibă specificul ei. Să nu uităm mâncărurile tradiţionale, gătite în aer liber, ca ciobanii iar copiii să poarte obligatoriu la ora de muzică costume populare”. De aceea, preşedintele Asociaţiei Oraşelor din România , dr. ec. Teodor-Dumitru Banciu s-a gândit la un brand al oraşului său, Sălişte, la o strategie  până în 2020 cu adăugarea unor aspecte din conjunctura europeană.  
Săliştenii s-au adăpat întotdeauna la  izvoarele perenităţii noastre şi au dezlegat demult  taina veşniciei româneşti. Chiar şi prin acest important amănunt: păstrarea tradiţiilor. Şi acum , ca întotdeauna colindele fac parte din fondul sfânt ancestral iar colindatul începe ca şi alta dată cu notabilităţile aşezării: primar, notar, preot, învăţător şi continuă la fiecare casă, mulţumindu-se gazdei pentru cinstire: „Şi s-o sculat jupânul gazdă de-aseară, de-alaltăseară /Mai vârtos de azi dimineaţă/ Cu-un colac de grâu curat/ Cu o coastă de godinac/ Cu o bute de vin bun/Cu cercurile de alun/ Da vinu-i bun/ Şi cu o comoară de 300 de arginţi/ Ca feciorii satului să-i mulţumească”. Iar junii răspund în cor/ Foarte mulţumim”.
Colindele  vorbesc şi azi despre bogăţia gospodăriei, despre vrednicia flăcăilor şi frumuseţea fetelor şi despre înţelepciunea oamenilor din acest colţ de rai românesc aflat între legendă şi istorie. Cel ce a fost „satul fetelor frumoase şi al ţăranilor cu biblioteci”, Sălişte, localitatea care a dăruit ţării  12 academicieni, ne  invită şi astăzi la „Întâlnirea jocurilor” din 28 decembrie, întâmpinându-ne cu cântec, dans şi port popular  „La porţile Mărginimii”.

 
 DIN FOLCLORUL INTERNETULUI (2)
TRECEM LA PARTEA A DOUA A CULEGERII NOASTRE, DE DATA ACEASTA FIIND VORBA DE  CONSDIDERAŢIUNI FĂCUTE ÎN PROZĂ:


Sunt alaturi de toti cei care au trecut de 40 de ani, iar cei care înca n-au  trecut sa nu râda si sa aiba speranta ca într-o buna zi vor ajunge acolo!

Cei care au trecut deja de 40 sau au aceleasi simptome sunt  anuntati ca  s-a  descoperit diagnosticul acestei boli:
 S.A.D.V.A (Sindromul Atentiei  Deficitare la Vârsta Avansata).

Pentru a întelege mai bine:

 1.  Am hotarât ieri sa spal masina: am luat cheile si am pornit spre garaj, moment în care tocmai am vazut corespondenta pe masa.

  2.  Bun, o sa merg sa spal masina, dar mai întâi sa arunc o privire, poate ca e ceva urgent.

  3.  Am pus cheile masinii pe birou, lânga scrisori, si aruncându-mi ochii am vazut ca erau câteva facturi de plata si multa publicitate  inutila,  drept care am hotârâ s-o arunc, dar am  vazut ca gunoiul era plin.

  4.  M-am gândit ca-i mai bine sa-l golesc întâi. Am pus facturile pe birou dar mi-am dat seama ca ar fi mai întelept înainte de orice sa merg  la  bancomatul de lânga casa si sa platesc facturile.

  5.  Am lasat gunoiul jos, am luat facturile si m-am îndreptat spre usa.

  6.  Unde sa fie cardul de bancomat? Ah, în buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!

  7.  Trecând pe lânga masa, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam. Ma duc dupa card dar mai întâi o sa pun berea asta la frigider.

  8.  În drum spre bucatarie constat ca plantele au un aer cam ofilit; ce-ar fi sa le ud.

  9.  Pun berea pe masa din bucatarie, când Ia te uita, dau de ochelari! Îi cautam de câteva ore. Sa-i pun bine repede!

  10. Iau un vas cu apa si dau sa ma duc spre sufragerie.

  11.  Au uitat telecomanda televizorului aici. Deseara, când o sa vrem sa  dam  drumul la Tv. nimeni n-o sa-si aduca
 aminte s-o caute la bucatarie. Mai bine s-o duc imediat în sufragerie.

  12.Pun ochelarii pe masa si iau comanda.

  13.Pun apa la planta si vars pe parchet. Las telecomanda pe sofa si merg  sa  iau o cârpa sa sterg pe jos.

  14.Trecând prin hol ma gândesc ca ar trebui sa schimb rama unui tablou.

  15.Merg mai departe dar nu mai stiu ce ma duceam sa fac!!!

  16.Ah! Ochelarii Nu! Mai întâi cârpa! O iau.

  17.Dar dau cu ochii de cosul de gunoi plin.

  18.La sfârsitul zilei: masina e tot nespalata, facturile nu le-am platit,  berea s-a trezit pe masa, la planta am pus doua picaturi de apa, nu stiu  unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile masinii!

  19.Când încerc sa înteleg de ce n-am facut nimic astazi, ramâm ca traznit  pentru ca stiu c-am fost ocupat toata ziua!

  20. Îmi dau seama ca e grav si ca trebuie sa merg la medic, dar mai întâi  cred c-o sa ma uit pe restul corespondentei…

  Trimiteti acest mesaj tuturor cunoscutilor vostri pentru ca
 eu nu-mi mai  amintesc cui l-am trimis!
  Nu mi-l trimiteti înapoi pentru ca s-ar putea sa vi-l trimit
 si eu din  nou!






Etapele înfloririi noastre:


Inainte de 1989 toti romanii furau echitabil unii de la altii.
Statul ii fura echitabil pe tovarasi, iar tovarasii furau statul.
1990-1996 se fura pe scheme si inginerii financiare de tip
 piramidal. Cei care au furat s-au numit mai tarziu oameni
de afaceri.
1996-2000 se fura din privatizari. Comisioane de zeci de
 milioane de euro, industrii intregi vandute pe 1 leu.
In perioada asta se nasc industriasii gen Patriciu.
2000-2004 se fura din marile privatizari, retrocedari si
derogari de la plata taxelor si impozitelor.
Cei care au furat s-au numit mai tarziu moguli.
2004-2008 se fura din investitii si contracte cu statul.
Statul a investit in buzunarele smecherilor. Cei care au
furat azi le spunem ?
Baieti destepti!.

2008-2010 privatizari nu se mai pot face, investitii nu,
ca a venit criza.
Asa ca s-a furat direct din bugetul statului.
2010 In prezent bugetul nu mai exista. Asa ca se fura
direct din buzunarul romanilor, salarii, pensii !!!.
 
sursa: interesul poarta fesul.info





          Sa adormi o natiune si sa-i pui imnul "Desteapta-te Romane"!
 
Trecut versus prezent
Capitolul 1. Asemanari

1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceiasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la ”coada” la banca, la ”coada” sa platim impozitul sau gazul, la ”coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la ”coada” sa depunem cererea de somaj…

1.7. La fel ca pana-n 1989, ”vedem” hotul dar inchidem ochii
1.8. La fel ca pana-n 1989, ne uitam la TV si nu avem ce sa vedem
1.9. La fel ca pana-n 1989 ne mintim spunandu-ne ca: ”presedintele singur, nu are ce sa faca”
1.10. La fel ca pana-n 1989 ne plangem ca-i greu dar noi o ducem bine
1.11. La fel ca pana-n 1989 ne amenintam copiii sa invete bine, spunandu-le ca “fara carte nu au parte”
1.12. La fel ca pana-n 1989 cei fara carte sau cu studii cumparate, sunt numiti politic in functii de conducere
1.13. La fel ca pana-n 1989 locurile la facultatiile de stat sunt foarte putine
1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tramvai si troilebuz
1.17. Avem aceleasi parcuri dar distruse, aceleasi zone de agrement dar ruinate, aceleasi baze de tratament dar instrainate sau lasate in paragina, aceleasi lacuri termale si bai populare dar acum cu taxe mult mai mari.
1.18. Avem aceleasi mine dar inchise, aceleasi sonde petroliere dar cesionate pe 2 lei, aceleasi gradinite si camine !
1.19. Avem aceleasi statiuni turistice dar fie lasate de izbeliste, fie date cadou…
1.20. Avem aceleasi bogatii naturale, inepuizabile (aur, neferoase, marmura, minereuri feroase, uraniu, gaz, hidrogen sulfurat…)
1.21. Avem aceleasi fantani dar secate, aceleasi izvoare de apa minerala…
1.22. Avem aceleasi centre de cercetare dar fara cercetatori
1.23. Si acum ca si pana-n 1989, ne multumim sa spunem bancuri despre politicieni
1.24. Si acum ca si pana-n 1989, ne lasam condusi precum o vita la abator.
 
Capitolul 2. Deosebiri
2.1. Hidrocentralele ce le avem sunt amortizate contabil. Costul de productie este acum de 10 ori mai mic iar cel pe care-l platim de 10 ori mai mare…?!
2.2. Termocentralele pe care le avem sunt si ele in aceasi situatie ca a hidrocentralelor in schimb aici ne confruntam cu alt aspect si anume cu cel al aprovizionarii cu carbune de import…daca ar fi fost posibil, cu siguranta politicienii nostri, ar fi importat si apa pentru varianta hidro. Amortizarea termocentralor, duce la costuri foarte mici de productie, in schimb comisioanele de la import au “grija” sa regleze pretul. Aceleasi comisioane vin a corecta pretul si in varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru “revizii tehnice uzuale la preturi de milioane” !
2.3. Incredibil, importam apa grea de la o firma din paradisul fiscal care o cumpara (importa) din.. ROMANIA ! Transportul e foarte rapid, el facandu-se pe hartie ! Teoria ca energia electrica este aproape gratuita nu e valabila si pentru Romania .
2.4. Soselele si autostrazile sunt aceleasi dar cu un trafic de 10 ori mai mare
2.5. In spitale acum trebuie sa vi cu siringa ta si cu medicamentele tale.
2.6. Statul la coada e privit ca ceva normal. Am stat 2 ore la BCR Serban Voda, le-am facut sesizare si un pic de “circ”, i-am intrebat daca-si dau seama ca ceea ce fac e furt, furt de timp si normal ar fi sa ma pontez si sa fiu platit de banca…Angajatii radeau iar “pinguinii” de la coada ma priveau ca pe un ciudat. 2.7. Daca ceri restul la taxi, spun ca nu au schimbat, daca vrei restul de la Mega Image trebuie sa te lupti sa-l culegi de pe sticla… daca lasi ciubuc prea putin, ti se bate obrazul…
2.8. Pana-n 1989 eram mintiti 2 ore/zi, la televizor! Acum suntem mintiti 24 de ore /zi…
2.9. Pana-n 1989, presedintele era laudat de patriarhul Romaniei, acum presedintele pupa mana patriarhului. Homosexualitatea e prezenta la cele mai inalte nivele…a pupa mana cuiva, este o optiune sexuala!
2.10 In ziua de azi, poti face o facultate si numai cu bani. Examenele de semestru sunt teste grila, iar subiectele sunt postate pe net cu 2 saptamani inainte !!!
2.11. Exploatarea resurselor naturale se face de catre privati, care dau statului Roman, intre 3-12% din valoare ! Protectia sociala are un alt sens … a-l aduce pe om la nivelul de inteligenta si sau cunoastere/percepere al ierbivorelor e factor de echilibru si liniste sociala. Eliminarea fizica a pensionarilor si celor asistati sogial e plus valoare, si trebuie facuta intr-un cadru legal !
2.12. Astazi se fac consolidari la tronsoane de cai de tramvai unde nu e cazul doar pentru a incasa “comisionul”. Toata clasa politica asteapta cutremurul ca pe D-zeu
2.13. Pana-n 1989 fiecare cetatean mergea in concediu, o data la mare si o data la munte. Azi doar 5% mai isi permit !
2.14. Pana-n 1989, banii obtinuti din exploatarea resurselor naturale, erau directionati catre protectia sociala, astazi sunt directionati catre protectia MAFIEI !
2.15. Apa plata e la fel de scumpa ca berea ?
2.16. Cumparam Cola la acelasi pret cu laptele, daca nu mai scump. In loc sa ne hranim copiii ii otavim cu mana noastra !
2.17. Parizerul e facut din celuloza alimentara si prafuri extrem de toxice. Toate preparatele contin aditivi toxici ce permit absortia apei. Am ajuns sa cumparam apa la pret de sunca presata. Am ajuns sa ne cumparam propia moarte in rate !
2.18. Banii ce n-i se fura zi de zi, se intorc inapoi sub forma de imprumut. Cine are interes sa se opreasca jaful atata timp cat acesta genereaza dobanzi acelorasi hoti.
Daca am incerca sa-i falimentam pe acesti criminali “economici”, ce fac profit otravindu-ne, cu acordul tacit al statului si de ce nu si al nostru, nu ne-ar ramane decat sa bem apa si sa mancam cartofi si paine…dar si atunci nu sunt sigur ca nu ne-ar otravi apa ! Exista o vorba veche…SCAPA CINE POATE… eu unul va spun sincer ca SCAPA CINE SE TREZESTE ! “Invadatorii” nu ne invadeaza pentru ca inca suntem prea multi !
 
Capitolul 3. Specific Romanesc
3.1. Numai in Romania platesti comision de consultare cont, facuta la bancomat.
3.2. Numai in Romania patesti comision cand retragi numerar de pe card
3.3. Numai in Romania termenele de prescriptie a amenzilor nu sunt respectate
3.4. Numai in Romania au fost date si inca se mai dau legi pentru o zi !
3.5. Branza e mai scumpa decat carnea
3.6. Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
3.7. Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
3.8. Portocalele mai ieftine decat merele.
3.9. Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
3.10.Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
3.11.Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu sambure.
3.12.Vinul este mai ieftin decat strugurii.
3.13.Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
3.14.Ciupercile sunt mai scumpe ca si carnea de pui
3.16.Venitul minim si pensile sunt impozitate (supuse taxarii)
3.17.Hotararile luate de popor prin referendum sunt apoi ignorate
3.18.Statul are o relatie sexuala cu cetateanul, regulandu-l in toate pozitiile posibile. Pozitia 89, in grup, e practicata de 20 de ani !  

 

În încheiere vă prezentăm o recentă ştire din presa engleză:

From The London Times: A Well - Planned Retirement
UN PERFECT EXEMPLU DE DESCENTRALIZARE

 În faţa Grădinii zoologice din Bristol există o parcare pentru 150 de automobile şi 8 autocare.
Vreme de 25 de ani taxele de parcare au fost încasate de un foarte simpatic şi conştiincios taxator.
Taxele erau de 1,40 lire pentru o maşină mică şi 7 lire pentru un autobuz.
Într-o zi, după 25 de ani de consecventă activitate în care nu a lipsit nici o clipă, conştiinciosul taxator nu a mai apărut şi administraţia Grădinii zoologice a telefonat la primăria oraşului rugând să fie trimis un alt om care să administreze parcarea.
Primăria a făcut unele cercetari şi a răspunscă, de 25 de ani parcarea este în administraţia grădinii zoologice care trebuie să-şi pună personalul propriu.
 Administraţia a răspuns că, de 25 de ani gestionarul parcării era ştiut ca angajatul primăriei.  
Primăria a răspuns că nicicând în cei 25 de ani nu a avut în statele sale un angajat pentru parcarea de la Zoo.
În acest timp, lăfăindu-se pesemne în vila sa de pe Coasta de Azur, Coasta spaniolă sau cea italiană, trăieşte un om care cu 25 de ani în urmă a  achiziţionat o casă de marcat bilete de parcare şi care şi-a făcut în toţi aceşti ani meseria folosind-o la vânzarea biletelor către cei care parcau.
Suma calculată este de 560 de lire pe zi, vreme de 9025 de zile, ceea ce înseamnă 7 milioane de lire englezeşti...
Din păcate, sau din fericire pentru el, nimeni nu-i cunoaşte nici numele nici vreo altă identitate decât cea că era foarte politicos şi foarte vesel toată ziua cât tăia bilete şi le încasa.
Vreme de 25 de ani sau 9025 zile cât a lucrat salutându-se şi glumind cu tot personalul de la Zoo şi toţi inspectorii primăriei.
Asta descentralizare, zic şi eu!

 

ULTIMA ORĂ PE 2010!
ACEASTĂ ŞTIRE METAFIZICĂ NE-A SOSIT, DIRECT,  DIN BISERICA UNDE S-A PETRECUT  URMĂTOAREA ÎNTÂMPLARE
:

O babuta se ruga fierbinte in Biserica, in genunchi, in fata crucii pe care era rastignit Mantuitorul Iisus.
Presedintele Basescu o vede si-o intreaba de ce nu se roaga si la presedintele tarii ca poate-i indeplineste ruga.
-M-as ruga maica, m-as ruga ... daca l-as vedea rastignit ...



 

DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971