Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SCURTĂ DESCRIERE A ACESTEI REVISTE
DEZBATERILE NOASTRE
O NOUA DEZBATERE : « PARTIDE DE DOCTRINĂ SAU GRUPĂRI DE INTERESE FĂRĂ PRINCIPII
FRAGMENTE DIN ROMANUL « FEMEIA, FIE EA REGINĂ…
FRAGMENTE DIN ROMANUL ,,FEMEIA, FIE EA REGINĂ...\"- continuare
FRAGMENTE DIN ROMANUL ,,FEMEIA, FIE EA REGINĂ...\"- continuare II
CONSOLIDAREA MICII GOSPODARII RURALE ÎN ZONA DE MIJLOC A CURSULUI IALOMITEI
Amplificarea activităţii economice în zona VALEA PRAHOVEI
APEL CÃTRE PRIMARII COMUNELOR ROMÂNIEI
COMPLETĂRI LA BIOGRAFIA LUI EMINESCU?
CONSTANTIN FROSIN PREZINTĂ ÎN LIMBA FRANCEZĂ POEMELE LUI ION BARBU
GEORGE ANCA PREZINTĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ TREI POEME PE O TEMĂ CLASIC-ROMÂNEASCĂ
POEZIE CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ - Versuri de George Anca
Versuri de Rodica Elena LUPU
Corneliu FLOREA - DORURILE OANEI PELLEA
Despre cărţi şi noi apariţii editoriale - VOLUME DE: Feodor Angheli, Rodica Elena Lupu, Elisabeta Iosif, Georga Roca, Abhel Bardac, Carmen Catunescu, Florica Bud, si publicatiile \"AMANAHUL ASQLR\", \"Cetatea lui Bucur\", \"Dor de dor\" COMENTATE DE: Al.Florin Tene, Constantin Frosin, Melania Cuc, Ion Balu, Adrian Erbiceanu, Ionut Caragea, Cezarina Adamescu, Constantin Mitulescu, Pamfil Biltiu
CĂRŢI ŞI NOI APARIŢII EDITORIALE - CONTINUARE
CĂRŢI ŞI APARIŢII EDITORIALE - CONTINUARE 2
Partea întâi „DIN FOLCLORUL INTERNETULUI”: anecdotele vremii culese de George ROCA şi Cezar TEODORESCU:
TABLETA MEFIETICULUI
Să salvăm Casa Haret!
RUBRICA LUI Ioan LILĂ - PASO DOBLE 3
OFERTE!
CASATORIE
PAGINA A SASEA

MISCELANEEA

Partea întâi „DIN FOLCLORUL INTERNETULUI”: anecdotele vremii culese de  George ROCA şi Cezar TEODORESCU:

 

 * Daca intalnesti o femeie frumoasa,cu ochi stralucitori, buze umede si care freamata din tot corpul...
las-o in pace.
Are gripa !!!!!
 

  *Sloganul electoral al PD-L:
Frati romani!
Iliescu si Constantinescu ne-au adus pe marginea prapastiei.
Numai alegandu-l pe Traian Basescu vom face un pas inainte!


   *Extenuat de lupta pentru iesirea din criza,premierul face el insusi una
si,cum se mai zice,da ortul popii.
Funeralii nationale,popor,bobor, sobor,alesi,culesi,regrete eterne etc.
Pe marginea mormantului,Traian Basescu plange in hohote din ambii ochi
smulgandu-si ultimele suvite din parul restant iar Elena Udrea,cernita
toata,jeleste telegenic si ecumenic.
In trei cuvinte,mare jale mare!
In drum spre iesirea din cimitir,Elena Udrea se apleaca discret la
urechea lui Traian Basescu si-i sopteste plina de speranta:
-Traiane,nu-i asa ca as putea acum sa-i iau eu locul?
Iar Traian Basescu o asigura:
-Cum sa nu,Elena,numai ca trebuie sa te grabesti pana nu astupa aia groapa.


   *Basescu,Nastase si Vadim naufragiaza pe o insula.
Pentru a gasi de mancare ei se despart.
Nastase merge in stanga.
Basescu in drepta.
Vadim tiptil si el se  duce in dreapta,dupa Basescu.
Dupa un timp , ratacind  aiurea  ,Nastase,mort de foame,il vede pe
Basescu prajind ceva.
Nestiind cum sa intre in vorba cu el deoarece erau dusmani ii spune:
-"Auzi,mie nu-mi prea place de Vadim asta".
La care Basescu ii zice autoritar:
-"Nu-ti place,nu mananci"!

   *Maria si Traian Basescu,pe plaja.Ploua...
Ea:Da,Doamne,sa stea!
El:O sa-ncerc...

   *Un parlamentar iese agale din sala de sedinte si se intalneste cu un
coleg din opozitie care se plimba pe hol si-l intreaba soptit: - Nici tu
n-ai somn?


   *Presedintele cu sotia se plimba la pas prin Bucuresti. La un moment dat,
Traian Basescu se opreste brusc in fatza unei vitrine si exclama:
-Ia uite, Marie, ce preturi: sacou-15 Roni, pantaloni-10 Roni, camasa-5
Roni. Si se mai plang toti de criza in loc sa-mi fie recunoscatori ca
traiesc atat de bine !
La care consoarta, intrucatva jenata, ii spune:
-Pai, Traiane, asta-i o spalatorie!

   *Cativa politicieni, cam cu chef, fac un turneu electoral prin sate. Pe
un drum de tara, masina se izbeste de un copac si accidentu-i gata.
Aflat in trecere, un taran cu frica lui Dumnezeu ii aduna, ii ingroapa
pe loc si isi vede mai departe de treaba.
Dupa un timp, se observa lipsa politicienilor. Ancheta, reconstituire,
interogatorii etc.
Anchetatorul il intreaba pe taran:
-Cand ai sosit la locul accidentului mai era vreunul in viata?
-Unii dintre ei ziceau ca sunt, dar poti sa-i crezi pe astia?!

 

  
Preluăm din revista „ROMANIAN VIP“  o rubrică  numită „TABLETA MEFIETICULUI” concepută de domnul Paul Maria MEFIETIC, care se prezinta ca: „epi-gânditor, scriitor, om de glume, om de critică, matematician de renume, muzician, muzicant (nu lăutar!), om cu muza amuzamentului în buzunar etc.“

paul maria mefietic
se prezintă folosind doar litere mici:
 
18 iulie 1956   nu m-am născut, ci am fost născut în cristian, lângă braşov
 
1960-1963 grădiniţa în limba germană, la cristian
 
1963-1971 şcoala generală în limba germană, la cristian
 
1972-1974 liceul silvic brăneşti, la margine de bucureşti
liceul silvic timişoara, transferat disciplinar, în ciuda rezultatelor bune la învăţătură şi foarte bune la matematică; în clasa a zecea am refuzat să fiu ales secretar utc pe liceu. cerându-mi-se să expun motivele refuzului am spus în şedinţă că „veveriţa mănâncă nuci, bursucul merge pe sub pământ şi există în mod sigur un popă la buzău“. vot de blam.
 
1975-1976 armata, la termen redus (nu la cap)
 
universitatea braşov, facultatea de matematică-informatică. deoarece nu eram hotărât la care facultate să-mi încerc norocul, n-a fost nevoie de ore de „meditaţii“. am fost al treilea admis din doar 4 incorporabili - adică penultimul.
 
1977, oct. moare fratele meu în vârstă de 25 de ani, student tot la matematică-informatică. vina o poartă statul român.
 
profesor de matematică la şcoala generală cristian, deşi am absolvit facultatea cu nota cea mai mică pe întreaga ţară. fapt care îmi dă dreptul să afirm că profesorii nu prea au contribuit la formarea mea. odată cu cererea de emigrare am fost exclus din învăţământ. rămas utc-ist până la vârsta maximă (28 de ani), a trebuit să fiu exclus şi din acea organizaţie.
 
diferite ocupaţii: deratizare, dezinsecţie, salahor... în astfel de situaţii nu mai ai prieteni „cu situaţii“. în cârciumă, un tovarăş (cu alţii, nu şi cu mine) colonel de miliţie numit şoş mă obligă să îmi tund părul. şedinţe cu securitatea... în 1987 primesc actele de emigrare.
 
plecarea definitivă în rfg. înainte de plecare te mai jefuiesc de câteva ori statul şi angajaţii lui (icral, vama, vameşii, ...).
 
din 1993 angajat al guvernului german într-un centru de calcul. 2000 Mircea Mihãieş îmi publicã texte în revista orizont literar.
 
în 2003 public o lucrare la congresul matematicienilor români, deşi nouate mondială, trece neobservată.
 
2004, în urma a 6 scrisori de contactare, refuz să fiu înscris pe listele „primilor 2000 de intelectuali ai secolului 21“ la universitatea cambridge.
 
 
PRIMA TABLETA:
 
motto:
nu poţi trece de două ori acelaşi râu,
 a afirmat heraclit.
 
nu poţi nici (măcar) o dată trece acelaşi râu, ar fi completat un elev al lui heraclit.
io zic că nu poţi trece de două ori acelaşi.
(probabil va completa oarecine că nu poţi nici măcar o dată trece acelaşi)
 
nu putem obţine o clonă a lui Isus, pentru că a plecat de pe terra şi nu avem celule de la el. numai el ştie cum a învins gravitaţia şi a plecat. cu trup cu tot. (lumina îmi zgârie riduri pe faţă; victorie în a continua să fi fost, am vrut să rămân un timp după mine.)
 
(...) ci poate clonăm altceva, vreun sfânt petru, vreun papă. au vreo iudă. sau poate ceva chiar mai vechi, vreun om de cromagnon. vreun faraon mai fara()om., ceva acolo. adică cineva. căci, omul fiind curios din fire, de clonare nu scăpăm. aha!, de-asta şi-o fi luat Isus şi trupul cu el., când a plecat.
 
cucerind un pol sud şi-o sahară dinspre albuş spre gălbenuş zboară păsări plutind cu()cuib la subţioară. în()frâng gravitaţie.
 
Jesus Christ super-star., oare la musulmani (n-)ai şanse să re în vii a treia zi. după deces? aşa ca să de vii mecca-star.
 
ridicarea la sferă: (preotului nicolae floroiu)
- Doamne, zice gogu către Dzeu, atotputernic fiind, poţi construi un bolovan atât de mare, încât sã nu-l poţi ridica?
- să vedem, zice Dzeu (nu-i hi tu alde aristotel filosofu?) şi, la un semn tip fiat lux, adună toată materia din univers prin cosmos: planete, sori, galaxii, comete, hăuri negre, albe găuri, corpuri cel()este laolaltă întru un singur bolovan.
- acu de pe care planetă vrei să-l ridic?
însă vorbea singur că gogu era bolovan (adică una cu bolovanu). planetele toate întru un pietroi, împreună cu noi urâţiţi de defectul gândirii şi caracterului; universul, fost sistem de semnale între fiinţe imense, licărea prin stele pauze şi silabe. arheologia aşteaptă să fie publicată. nimicuri scumpe, cioburi de lut din care  răposaţii zâmbesc eternităţii, clopote de argilă pe undeva prin lut; orizonturile certe, munţi în neclintiri masive. statictotu. niciomişcare. nicioplanetă. din zare în zare. ce de la ce să mai depărteze?
 
ca o sală de clasã zburând nefalism hidric* şi dirigenţie în cosmos, extraterestra staţiune mir, declimatată, a supravieţuit conjectural patriei mumă (poate) deoarece în imponderabilitate nu se poate turna promilă în pahar, trebuind să se bea direct din sticlă, nu la fel, dar întocmai ca şi pe pământ: nicãieri nu se bea mai mult decât peste tot.
 
(*dacă nefalism înseamnă abstinenţã totală de alcool, atunci nefalismul hidric o fi renunţarea la alcool cu apă)
 

 

 Să salvăm Casa Haret!

Mi s-au semnalat anumite manevre pe la Primarie si DCCPNMB vizand modificarea sau chiar demolarea casei in care a locuit marele Spiru Haret...casa cu blazon !
Fac apel la toata lumea pentru a chestiona vecinii şi a face poze, pe baza cărora să iniţiem o acţiune de aparare...
Oare este pusa placuta obligatorie de casa de patrimoniu...?
...........................................
Nu, nu este pusa...!
.......................................
Completand strigatul de alarmă anterior, am mai aflat :
- Casa in care a locuit Părintele Invăţămantului Românesc - starea ei fiind in consonanţă cu învatamantul actual - a fost construită de marele om înainte de 1900 si este clasata in Lista Patrimoniului din Bucuresti, pozitia 1412 - BII-m-B-19130
- Candva a fost muzeu memorial - conform unei plăci de marmură văruite înainte de '89, redescoperite si iar aproape distruse, care mentioneaza anul 1941 si ceva sugerând cuvăntul "Academie"...
- Casa a fost retrocedată, actualul proprietar încercand obţinerea de autorizaţii de reconstruire (!?), este ocupata de locatari ilegali comunitari si apare devastata, fara geamuri si cu zabrele si cartoane provizorii...Este in primejdie iminenta de distrugere, eventual prin foc !
- Se afla intr-un sit de eleganţă şi tradiţie deosebită a Bucureştilor, alături de fostul Liceu de Coregrafie, Casa Dissescu, Casa Manu si la 200 m de Academie...
Oare ce fac toate institutiile cu atributii din domeniu si platite din ban public - Min.Culturii, DCCPCNMB, Primaria Generala, Muzeul Bucurestilor, Universitatea Bucuresti, Academia Romana...?

                                                    Dan GHELASE

 

RUBRICA LUI  Ioan LILĂ
PASO DOBLE 3
 

Republica lui Platon

Trecind mai zilele trecute prin Republica lui Platon, mi-am amintit ca,  intr-o zi, in piata publica, filosoful distingea trei feluri de suflete umane; sufletele situate in cap, altele in piept si al treilea fel sub centura. Care este atunci relatia lui Dumnezeu cu cele trei categorii de suflete ?  Sa incepem cu cei care isi au sufletul in minte. Astia sint putini, ii numeri pe degete, sint mai mereu cu mintea in nori, visind la un viitor de aur pentru Umanitate, dar cine le da atentie ? In fine, din sufletele lor se cladesc noi biblioteci, ca cea de la Paris,
Bibliothèque nationale de France François Mitterrand, ale carei planuri au fost confirmate de Presedintele Rapublicii Franceze in august 1989. (
http://www.evene.fr/culture/lieux/bibliotheque-nationale-de-france-636.php) Pe astia si divinitatea ii lasa in plata domnului, pentru ca, inafara de umbra, nu-i mai fac umanitatii nici o stricaciune. In a doua categorie platoniciana, care isi are sufletul in piept, intra majoritatea oamenilor harnici si cu suflet bun, nu se insala unii pe altii, se ajuta, se sprijina, sint milosi, isi cresc copiii, iubesc, viseaza si intr-o buna zi ne parasesc ca o soapta a soarelui ce topeste zapezile pimavara. Ei, si ajunseram la ultima categorie, cea care s-a adaptat dictonului biblic “ultimii vor fi si primii”, asa ca ei, defilind cu lozinca “sula si prefectura”, se adapteaza pe loc la orice situatie ce le-ar prii si, in timp ce ailalti sint in piata si isi striga disperarea, astia actioneaza rapid, imbarbatindu-se unii pe altii, “fratilor, daca nu dam din coate, o luam in mina”, si da-i, imbrincesc, strivesc, murdaresc totul si apar la televizor pe post de vedete autohtone, rag, rigiie, fac smechereste cu ochiul, latra, acuza, scuipa, apoi se apuca sa-i arate natiei cit sint ei de capabili, terminind doua-trei facultati in acelasi timp si abia apoi incheiund cu bine si liceul la fara inteligenta! Politichia bine pusa la cale, baietii incep sa colectioneze vile, fabrici si ogoare, sa stea cu burta la soare, ca pe ei ii doare drept in sufletul lor (teapan de viagra) de patrie si popor, si-apoi de-aia trindavesc, pina se imbolnavesc. Insa, sculati din boala, dragi tova... huo! a, da... domnilor ! ca tre’ sa va popularizati iarasi figurile electorale. Asa, zimbiti ! Si acuma sa va auzim declaratiile patri(h)otice... si ei ne asigura ca isi pun intregul suflet pentru binele poporului si, daca este nevoie, se razbelesc, vorba lui Nicolae Iorga, cu dusmanii binelui nostru... si noi, astia, alegatorii, cei cu sufletul in piept, ne emotionam de fiecare data si votam orbeste, dam cu stampila pa al mai tare-n suflet dintre alesii neamului.

 Da’ ce ne lipseste noua de votam orbeste ? Poate, cred eu, lipsa exercitiului democratic, ala real, nu cel insuflat de o jumatate de secol de comunism, rastimp in care tot baieteii astia o frecau la caldurica si-i da patriei papica ! Da’ care este relatia lor cu divinitatea ? Au scapat si de grija asta pentru ca biserica neamului s-a cocotat alaturi de baieti si ii cadelniteaza ca sa le salveze sufletele si sa nu li se usuce, pentru ca, altfel, au belit-o, biserica fiind statala, traind din visteria tarii si din daniile babelor amarite, care isi pun si pensia in cutia milei, ca sa aiba bani parintele si sa-si schimbe Mercedesul, ca doar n-o veni pe jos, bietul parintel, doamne iarta-ne, ca oameni sintem, cu frica lui Dumnezeu in suflete. Nu e asa ? Cum incep slujbele la biserica ? Va mai amintiti ? A facut biserica ceva pentru copii strazii ? A construit azile pentru batrini si amariti ? Nu ! Oamenii cu sufletul in piept privesc cu sincera speranta spre cer si se roaga... si se roaga... si uite asa de vreo douazeci de ani, de iti vine sa-ti iei cimpii.
Ia, luati aici o tuica, sa va mai treaca aleanul din suflete:

          Balada unei ţuici bătrâne
Muierea tînara e bună
Dar ţuica-i ţuică doar bătrină
Priveşte-o-n zare
Cum răsare
Ca luna plină dintre dealuri
Ca apa tremurînd pe maluri
De izul ei ameţitor
Nu eşti bărbat de nu ţi-e dor.
Muierile bîrfesc la poartă
C-aşa le-a fost ursit de soartă,
Dar fără rost
Că, cine-i prost
Să dea licoarea
Pe sudoarea
Unei muieri
Ce poţi să-i ceri ?!
In păhărel
E un mister
Cu miezul dulce cristalin
Priviti-l, incă este plin
Dar o miscare
Din picioare
Si mina ţi-a şi dus paharul
La buze, să-i guşti nectarul.
Ce gest divin !
Acuma vin
Acele ameţeli duioase
Care-ţi cotrobăie prin oase
Si ţi se pare
Că în zare
Esti ca un zeu
Ca Dumnezeu !
De-ar fi muierea cum e ţuica
O babă fragedă ca puica
Ah, ţi-ai dori
Chiar beat de-ai fi
S-o dai pe gât şi-apoi să gemi
Şi înc-o dată să o chemi
Să-ţi toarne iar plăcerea-n oase
Cu unduirile-i sfioase.

 

Filosofia lui Parmenide

„Dacă te-a apucat dragostea de artă la bătrâneţe, de ce-ai căşunat neapărat pe meseria mea şi nu faci, de exemplu, balet, sau cascadorie, ca să-ţi umpli timpul?! » - se autocitează Corneliu Leu in articolul despre poezia de dragoste din numărul trecut care, cum zice el, nu e totuna cu dragostea de poezie. Şi dă exemplu de poezie de dragoste la Gheorghe Tomozei sau Ionuţ Caragea, combătând însă dragostea de poezie a unor grafomani care au ajuns la bătrâneţe « înalţi pensionari » şi scriu versuri amatoristice ca să-şi umple timpul, apoi caută recenzii laudative, chiar plătesc recenzenţii dacă nu-i asasinează cu insistenţele lor, îşi găsesc editori şi lăudatori pe măsură, apoi trag şi sfori ca să ajungă la premii literare şi, uite-aşa, te trezeşti cu ei academicieni la câte-o academie de provincie!

Am râs cu lacrimi imaginindu-mi-l pe domnul general cu rochiţă in baletul « Scufiţa rosie », ferm si militaros, radiind de bucuria de a-i reda umanităţii rigiditatea disciplinei la orase si sate si din fata si din spate. Sau pe babaîmbuibată care, în loc să tricoteze, face cascadorie de film.
Dar afirmaţia cu « anumite poncife ale teribilismului de a spune oricum orice » m-a readus pe tarâmul ferm al literaturii în care bărzăunii pot bâzâi in voie floarea numită cu savoare gustativa “Pizda tigancii”. Ce o avea floarea asta specific (era sa zic “naţional”) ? Nu are nici culoare, nici parfum, nu dau nici macar boii cu botul printre petalele ei, nu se tulbură nici o Julieta cu ea în braţe... ţinând cont ca ! Dar nu vreau sa cos-descos eu aici povestile despre petale, osanale, spoim tingiri, spoim cazane. Eu revin cu obstinatie la fraza urmatoare:  “că versul alb (ca să nu spun că respinge, spun numai că): admite şi mai greu vocabula de simplă comunicare, lipsită de profunzimi” Aici este “mobila si durerea” unui neam in care ne-am născut cu toţii poeţi, unii mai motivaţi, alţii mai precupeţi ! Ce-i putem reprosa lui Lucian Blaga ? Candoarea lui absolută, ancorată într-o lucidă gândire filozofică ? Dar ii mai citestec poetii de azi pe clasici ? Nici vorba. “Vocabula simplă” – zice Boier Leu, cu o anumită blândeţe, pentru că, dacă mă gândesc bine, Domnia Sa ar trebui să citeze din cartea de telefoane, că tot aia ar fi. Toată viaţa noastră fiind un melanj între finit şi infinit, perfecţiunea este visul, imperfecţiunea este căderea în păcatul ancestral: dilentatismul. Oamenii scriu la infinit, curg tonele de cuvinte ca o ploaie într-un pământ sterp, pentru ca pâna si norii işi aleg ogoarele pe care vor sa le rodească. Şi venirăm, revenirăm, la Ionuţ Caragea, caci despre talentul lui a ostenit maestrul Corneliu Leu. Fiţi atenţi la nuanţă. Imperfectiunea este pragul ultim si umilitor al degradării spirituale. Mărturisesc: entuziasmul acestui tânar este fascinant. Aşa eram si eu pe pe la vreo saisprezece ani. Tot ce înnegrea hârtia sub creionul meu era absolut, eram mândru, cocoşel măreţ in ograda cu bălării, până când, intr-o zi, m-a pus la colţ poetul Adrian Paunescu, pe care de atunci il stimez-iubesc neconditionat, cu toate ca nici azi nu vrea sa vina la telefon si mi-l da pe Andrei: “Tata e ocupat, domnu’ Lila!” Da’ cine se supara ?! I-am pus eu pe birou citeva pagini, ca Ionuţ Caragea, si deodata poetul a luat un pix si a inceput sa-mi măcelarească fiecare “capodoperă” cu un sadism pornit din sufletul lui care nu suporta macularea hirtiei cu pretenţie de rafinament poetic. Si, uite, ii transmit si eu lectia asta lui Ionuţ Caragea. Se va supăra, nu se va supăra… habar nu am. Destinul lui poetic îi va hotari soarta. Am luat o strofa, un fragment, dintr-o poezie de-a sa, şi am pus între paranteze balastul, cuvintele care un spun nimic, un au nici un mesaj, nici o grandoare, sunt ca volbura din grădina de zarzavat.« am aşteptat( cuminte) / ca picăturile de ploaie să culeagă cuvintele din vânt  / (în altă viaţă am fost un râu) iubita mea / era o salcie (cu dragostea) despletită / (câteodată) frunzele ei  / îmi acopereau trupul / (câteodată se închidea în sine) şi plângea /   (adesea o mângâiam) unduitor. “Citeodata” si “adesea” m-au ucis cu totul, definitiv si pentru totdeauna! (Sic!) Ionut Caragea, sufletul este, totuşi, o consecinţă a gândirii. Eu iţi apreciez talentul, dar tu mergi pe drumul tău, nu mă lua in seama, eu am încercat marea cu degetul. Şi era ! O avea sufeltul uman o parte raţională ? O alta filosofică ? O alta eternă, adica dumnezeiască ? Dumnezeu cu mila, poetii cu mila de poezie, nu de aia marina! Ca sa nu mai pomesc de pizda tigancii si de sula calului ! Alea le lăsăm pentru foştii generali, bunicuţele obeze şi foştii miniştri care n-au ce face la bătrâneţe şi, lipsiţi de har, tânjesc la meseria noastră.Dixit !

 

CE FEL DE COMUNISM A FOST COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA ?


Hai să fim serioşi şi să nu-i (a)servim Patriei gogoşi cu citronadă! Acuma, după douăzeci de ani, anotimp în care tot « cadrili » este în frunte, putem înţelege mai bine ce însemna P.C.R. ! Partea buna a părţii rele este simţiul autoironic/caustic al poporului român. Partea şi mai rea a părţii bune, este singura parte bună a părţii rele. Ce dracu (care nu există !) am vrut să scriu eu aici ? Uite cum m-a luat creionul pre dinaintea gândirii mele îmbârligate. Simplu, fraţi români « treceţi Prutul !»:  Pile, Cunoştiinţe, Relaţii ! “Partidul Comunist Român” nu a fost îngropat de cazmaua Istoriei. Histeria continuă să atenteze la valoarea noastră spitrituală, pentru că, este vizibil, literatura noastră este profundă, le dă lecţii de eleganţă şi profunzime multor literaturi înnobelate pe chestiuni pidoznice, politic(c)aricaturistice şi josnice. De aceea este şi greu de tradus Blaga. Fiorii săi lirici nu au nici o reverberanţă la alte popoare. Adică, n-a luat premiul Nobel Nichita Stănescu ? Aud, mai nou, că, în vârful piramidei literaturii române, stă un flăcău destoinic. Nu-l invidiaţi, fraţi îmbelşugaţi cu delicateţea gândirii, pentru că ăstuia, fiind în vârf, îi va arde soarele mai repede coaiele. Este vremea lui, cum de altfel este vremea noroaielor gândirii fără de gândire, patria navighează pe o bărcuţă de hârtie, nea Ilie bea pe datorie, clasa muncitoare votează neştiutoare...

 

 

Stringe-ma la pieptul tau
29/11/2009 23:19


Gabrielei, iubitei mele


Stringe-ma la pieptul tau
Si ucide-ma c-un vis
Hai sa fim perversi, iubito, sa fugim din paradis
Eu ramîn, ramin in tine – blînd, supus si natarau

E atit de dulce mierea ce ma-neaca si-s nebun
De atita frumusete sufleteasca ma sufoc
Tu ma mingiie trupeste, mingierile-ti intorc
Ce-ar fi viata fara tine si parfumul tau - un fum ?

Peste pintecul tau dulce ma aplec indragostit
Tu esti o minune vie, eu sint cel ce te-a iubit
Si ma lasa, ma mai lasa, sa ma pierd printre arini

Tu suspini, ma stringi in brate, ma scufund adinc in tine
Tremuri si dulceata vietii curge-n valuri cristaline
Cind te fringi ca ceru-n doua si pe umar imi suspini

 

PARTEA A DOUA DIN FLOLCLORUL INTERNETULUI

N.r. - Parodia ,,Noi vrem pă-neamtz!" din numărul 9, pag. 6, am primit-o de la Dl.Virgil Ciucă - S:U:A

 

În continuare,cu sprijinul distinşilor noştri colaboratori George ROCA şi Cezar TEODORESCU, culegem din folclorul internetului oferindu-vă să vizionaţi “IMNUL ALEGERILOR”, ( apăsaţi aici) un anunţ important al victimei unei hoţii ( apăsaţi aici)

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971