Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 |
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
Se află în dezbatere: Daniela Gîfu, Dimitrie Grama, Corneliu Leu, Toma George Maiorescu, Adrian Severin, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Juli Zech, Cristian Zainescu
Articole de: Ion Raţiu,Dmytro SAVIUK-Citizen Journal, Constantin T. CIUBOTARU în dialog cu Alexandru Cetăţeanu, prof. dr. Adrian Botez
Articole de: Mona Agrigoroaiei, Aurura Petan ( Formula-AS), DACIAN DUMITRESCU, SERGIU GABUREAC, LUCIAN AVRAMESCU
Articole de:Titus Filipas, Viorel ROMAN, Gheorghe Tanasescu, MARINA CONSTANTINOIU
INSEMNARI DESPRE TRECUTUL APROPIAT AL LITERATURII- CORNELIU LEU face triste completări la un jurnal din 1949, Valery OIȘTEANU – despre onirismul si suprarealismul românesc
Articole de: Laurentiu BADICIOIU, Dan LUPESCU, Al.Florin TENE, Theodor DAMIAN, Toma George VESELIU, Adrian BOTEZ, Veronica IVANOV, Ed. FIDES, Alex. STEFANESCU. Despre: Marian Barbu, Festivalul de la Mizil, Poeti actuali, Daniela GÎFU, Corneliu BERBENTE, Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Georgeta RESTEMAN, Ion Mihai CANTACUZINO, Daniel IONITA.
TREI DOAMNE ALE POEZIEI DE AZI: Dorina ȘIȘU,Georgeta RESTEMAN,Mariana ZAVATI-GARDNER
PROZĂ DE:GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG,OCTAVIAN LUPU și GEORGE ROCA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- PARTEA I
Partea II
Partea III
PAGINA A SASEA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI

 2013
anul introducerii clasei zero
 
 
 
 Propunem să se înceapă cu
o clasă pentru cei care merită
zero tăiat




 
 TRAIAN ANTICUL SAU TRAIAN PREZENTUL?

-o dilemă oltenească despre
monumentele dâmbovițene -
sau, în latina... vulgară: „Traian, puţa, căţaua şi scările”
transmis de                       Prof.univ.dr.                   
           NICU VINTILA-SIGIBIDA           
                        Avocat
                         
200521 Craiova, Dolj, Banu Mihalcea nr.8


 Istoria în plină amploare !
 
 
 După dezvelirea statuii împăratului Traian, complet gol, amplasată pe treptele Muzeului Naţional de Istorie de pe Calea Victoriei, din Capitală (pe bune, nu e nicio glumă!):
   Pe site-urile pe care a apărut această informaţie, cititorii şi-au dat frâu liber imaginaţiei şi au făcut mişto la greu de monumentul pentru care Municipalitatea a plătit 200.000 de lei, adică...45.000 de euro.
   Iată câteva dintre "caracterizările" făcute de bucureşteni pe site-ul hotnews.ro.
- "Dacă-mi permiteţi, aş propune pentru lucrarea de artă titlul: "Maidanez rănit cu fular".
- "Dacă o lasă acolo, peste 100 de ani zona se va numi sau sau .
- "Nu credeam că poate exista un monument mai grotesc decât cel al lui Avram Iancu din Cluj. Acum am văzut că da. E o performanţă să reuneşti simbolurile etnogenezei româneşti într-o reprezentare ce înfăţişează un ins care fuge cu câinele bolnav la veterinar".
- "Băh, oameni buni, ăla n-are chiloţi pe el, dar maidanezului i-au pus fular la gât??? Păi, e frig sau nu e?".
- "Mai rar poţi vedea asemenea porcărie. Lupoaica stă înţepenită într-un rigor mortis în braţele împăratului cu expresie de beţiv tocmai alcoolizat, care s-a dezbrăcat şi stă cu cucu' ostentativ expus publicului. Vă daţi seama ce imagine poate crea în mintea unor copii care vor vedea hidoasa statuie pentru prima oară". 
 
Raspuns ........ Latina vulgară
 
De vreme ce toată lumea scrie despre asta, hop şi eu! Subiectul este statuia lui Traian, de la Muzeul Naţional de Istorie. Sau aşa cum e deja tot mai cunoscută: "Traian în puţa goală, cu căţaua".
Cum nu l-am cunoscut personal pe domnu' Traian, nu-mi dau seama dacă statuia seamănă cu el ori ba. Nici căţaua n-am cunoscut-o. Am cunoscut un alt Traian şi cu ăla nu seamănă. Ca să facem o discuţie serioasă şi aplicată, zic să luăm pe rând acele aspecte care au născut toată discuţia. Adică: Traian, puţa, căţaua şi scările.
a) Traian
Evident că în acest moment istoric nu se putea discuta decât despre o statuie a lui Traian. ("toţi suntem urmaşii lui Traian" - o tută). Despre statuia lui Victor e prematur să discutăm, iar despre cea a lui Mihai Răzvan n-avem ce discuta, că tocmai au furat-o ţiganii, pentru fier vechi.
Traian - cel cu statuia- a fost împărat roman. Împăraţii erau un fel de preşedinţi, cu mai puţină putere. Unii afirmă că a fost ultimul mare împărat roman -lucru care pare a fi contrazis de autorul statuii, dar despre asta vorbim la punctul b. În ce ne priveşte, am reţinut despre el că i-a caftit pe daci de două ori, că i-a făcut columnă lui Badea Cârţan şi că a ridicat la Adamclisi ( care nici nu se numea Adamclisi pe atunci, sâc!) un monument în faţa căruia, cândva, erau ciutanii făcuţi pionieri.
Prin tradiţie, noi îi suntem recunoscători lui Traian şi îl socotim un mare erou şi înaintaş pentru ca i-a babardit pe strămoşii noştri şi ne-a transformat în colonie. Tot mulţumită lui am dobândit şi limba română, despre care ne place să spunem ca este o limbă latină . Pentru teza originii latine a limbii române pledează o bună parte din tezaurul nostru lingvistic, ca de exemplu: mişto, sanchi, cul, sictir, ciubuc, focusat, targhetat, etc.
b) Puţa
   Se pare că cele mai vii discuţii au fost generate de măruntul detaliu anatomic amplasat sub buricul lui Traian, respectiv distinsa puţă. Marile obiecţii sunt legate de micile înzestrări. Spre deosebire de mine, care am recunoscut că nu l-am cunoscut pe domnu', bună parte din coconetul naţiei pare să-l fi cunoscut intim pe domnul Traian şi îşi exprimă dezaprobabrea faţă de influenţa japoneză în tratarea acestui aspect al statuii.
Să ne aplecăm ( e un fel de a spune), totuşi, mai mult asupra acestui detaliu. Observăm că artistul a acordat o suficient de mare atenţie detaliilor legate de zona puţiană a a statuii. Există, deasupra cârnăciorului, o mustaţă stufoasă. Datorită amplasării mustăţii, putem deduce cu just temei că este vorba despre floci. Din această perspectivă, grija artistului pentru detalii este salutară. Fruntea celui de-al doilea cap al împăratului este străjuită de un breton abundent. În acelaşi timp, trebuie remarcat că testiculele imperiale par a fi cu desăvârşire lipsite de păr. Aici există două posibile explicaţii: fie artistul avea informaţii la care noi nu avem acces, legate de moda romană, în genere, şi de îndemănarea bărbierului împăratului, fie pur şi simplu a rasolit-o şi nu a mai acordat aceeaşi grijă detaliilor. Până la urmă se poate şi mustaţă fără cioc.
Puţulica, e drept, nu are nimic august, fiind mai degrabă delicată. Totuşi, cum împăratul este în curul gol, e foarte posibil să fi ieşit din apă, apa era rece şi. înţelegeţi situaţia. Găsesc, totuşi, prudentă şi înţeleaptă abordarea artistului. Daca l-ar fi reprezentat pe împărat cu ditamai strujeanul de pulă în erecţie, gândesc că scandalul ar fi fost şi mai mare.
   Pentru prepuţul excesiv de abundent explicaţia e simplă: e vorba, totuşi, de un împărat, care nu a ajuns niciodată în situaţia de se lua şi pielea de pe el. Înţelegeţi ce vreţi.
În fine, dacă la puţulică apa rece l-a ruşinat pe împărat, când vine vorba de coaie lucrurile par a fi în regulă. Sunt două. Şi au o dimensiune absolut acceptabilă. Alte comentarii tâmpite nu-şi au rostul.
c) Căţaua
Unii au identificat căţaua cu lupa capitolina. Alţii au găsit acolo o trimitere la capul de lup dacic. Greşit. Artistul a ţinut să evidenţieze sprijinul acordat de împăratul Traian urmaşului său de peste veacuri, în privinţa politicii de eutanasiere a câinilor fără stăpân. La o privire foarte atentă se poate observa că, de fapt, Traian nici nu ţine căţaua în braţe (da, mă încăpăţânez să ortografiez "căţa"), aceasta părând să leviteze. De fapt tocmai se înalţă la ceruri, deci eutanasie. Aici se vede o dată în plus cât de judicioasă a fost alegerea artistului: dacă ar fi optat pentru soluţia sulei monumentale, în erecţie, vă daţi seama ce punct de sprijin ar fi avut căţaua şi cum asta ar fi compromis tot mesajul.
d) Scările
   Se tot pune întrebarea : de ce a fost amplasată statuia pe scări, la mijlocul acestora. Mai întâi pentru că artistul a ascultat foarte mult cântecul lui Mircea Vintilă, pe versurile lui Păunescu. Cea de a doua explicaţie este că bugetul a fost depăşit şi nu au mai rămas bani pentru soclu.
   Oricum, e bine că s-a optat pentru scările de la Muzeul de Istorie. Dacă s-ar fi ales scările rulante de la mall, situaţia era şi mai complicată. O discuţie care se poate face e legată de poziţia împăratului: parcă tocmai coboară scările. Cred că aici nu ar trebui decodat niciun mesaj ascuns, ci acceptat faptul că aşezarea statuii cu curul la stradă ar fi fost o alegere mai puţin inspirată; ar fi trebuit să urcăm, cu toţii, câteva trepte pentru a putea vedea puţulica.
Gata.
   Aş mai avea de adăugat două note personale: nu am nimic pentru abordările artistice mai neconvenţionale, mai moderne, dar cred că arta monumentală, mai ales când îşi propune reprezentarea unor figuri importante ale istorei ( în cazul de faţă e vorba de antichitate) trebuie să respecte, totuşi, nişte canoane. Ca şi în pictura de icoane, există reguli care nu pot fi ocolite. În tipul acesta de artă, personalitatea celui reprezentat ar trebui să fie mai importantă decât personalitatea artistului- e o părere personală.
   Marele reproş pe care am a-l aduce acestui monument nu este legat nici de echivoca plasare a lupoaicei, nici de nudul personajului principal. În întregul ei, de la amplasament până la execuţie, statuia reprezintă un Traian foarte pedestru, lipsit de majestate, comun până foarte aproape de vulgar. Între altitudinea columnei şi banalitatea compoziţiei de pe treptele Muzeului de Istorie există o disproporţie oarecum supărătoare. Nu încălcarea convenţiei este supărătoare - dezbrăcarea împăratului şi prezentarea sa mai austeră, lipsită de somptuozitate, poate fi nu doar acceptabilă, ci chiar salutară. Trivializarea ( chiar involuntară), coborârea de pe columnă şi aşezarea , gol, pe trepte, nu înseamnă ieşirea din convenţie, ci ireverenţă. Ceea ce, până la urmă, descrie perfect atitutindea noastră de astăzi.

Amin!
 
 Viaţa e tristă la noi, în  schimb salariul e hazliu

Varsta este numai o stare de spirit
pe care ne-o construim singuri
si nu are nimic de-aface cu articulatiile.
Sub acest motto,  primim de la
<
anamaria_comanoiu@yahoo.com>:

Organigrama firmelor romanesti

 
Patronul.
De obicei, un tip care a furat ceva de la stat.
A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii.
Acum are succes şi bani şi angajeaza un director executiv să îi
conducă businessul.
 
Directorul.
A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea.
Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y.
Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă.
Că nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative.
Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să se comporte cu oamenii.
Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el.
Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200 Euro pentru cineva care să îl pună pe picioare.
Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul "lasă bă că avem loc".
Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo. .. Închide uşa biroului când urlă patronul la el.
Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri si tastaturi pentru computerele angajaţilor.
După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii care au fost martori la chiflele sale şi angajează juniori uşor impresionabili.
 
Echipa de vânzări.
Se cred cei mai mari şi mai tari din firmă şi la orice răspund cu "dacă nu aducem noi comenzi, firma moare".
Cel puţin jumătate din ei se văd mai inteligenţi decât directorul şi ar vrea să îi ia locul, dar nu au curajul necesar să îl conteste pe faţă, aşa că se mulţumesc să îl sape pe la "bericile cu colegii" de suferinţă.
De multe ori nu ştiu ce vând, încurcă comenzile, trimit specificaţiile aiurea şi apoi dau vina pe muncitori că lucrează prost şi că ei nu pot face vânzări în condiţiile astea.
Consideră că e de datoria lor să plece din firmă cu toate informaţiile posibile, pentru că, şi aici citez, "sunt clienţii mei".
 
Contabilele.
Sunt nişte doamne nesatisfăcute de ani de zile.
Şi asta înseamnă că orice problema ai avea, ele sunt ocupate.
La ce îţi trebuie adeverinţa?
Ete na, trebuia să vii să mă deranjezi.
Tu nu ştii că am treabă?
Chiar dacă au predat bilanţul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de muncă, pentru că solitaire nu se joacă singur.
Odată trecute de 40, ori sunt foarte blazate şi nervoase, ori se distrează de rup barurile....
 
IT-ul.
Orice ar face, trebuie să îţi dea de înţeles că eşti cel mai prost din firmă.
De aceea el are parola de administrator, pentru că tu eşti un netrebnic care nu ştie nimic şi nu merită să se afle în prezenţa lui.
Când nu rupe banda firmei cu "pornache", joacă un joc online sau se plânge pe forumuri de geeks că este muncit ca un sclav.
Abia aşteaptă să îl întrebe directorul ce poate face să oprească scurgerea de informaţii din firmă ca să poată instala radmin şi să se distreze.
 
Magazionerul.
Este foarte plictisit şi enervat de fiecare dată când ai treaba cu el.
Dacă îndrăzneşti să îi sugerezi să se grăbeasca, îţi răbufneşte în nas că el e şef peste magazie şi îţi dă ce vrea şi dacă are el chef.
Tremură în faţa directorilor şi se dă cocoş în faţa şoferilor şi a femeii de serviciu.
 
Şoferii.
Ei urăsc pe toata lumea, în mod egal şi din principiu.
Scopul lor în viaţă e să îşi ia telefoane şi să se plângă că trebuie să muncească în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de făcut şi serviciul îi cam încurca.
Cel puţin unul visează să ajungă la vânzări sau să conducă o firmă,
pentru că el ştie ce e în neregulă, şi le împărtăşeşte asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina şi pe maşina firmei.
 
Femeia de serviciu.
Ea e supărată că trebuie să facă curat şi cafele.
Nu înţelege de ce trebuie tocmai ea să dea cu mătura sau cu mopul sau de ce trebuie ea să ştie când nu mai e hârtie la baie.
Le urăşte pe curvele de la vânzări şi de la marketing, dar se dă bine pe lângă ele pentru că are o fata care are nevoie de serviciu.
 
Secretara.
Scopul ei în viaţă e să se aboneze cu mailul
http://us.mc1603.mail.yahoo.com/mc/compose?to=office@firma......la site-urile de bancuri şi de porcărele.
Nu ştie niciodată nimic.
Nu are chef să se ducă la director în birou, nu are chef să îi facă legătura cu furnizorul X. Visează să ajungă la vânzări sau la marketing, pe care le consideră joburi mai uşoare decât ceea ce face ea, şi, când ajunge, se poartă mizerabil cu secretara.
 
Muncitorii.
Ăştia sunt urâţi de toata lumea şi toate se sparg în capul lor.Jumătate nu au chef de muncă, restul o fac in dorul lelii, de teamă să nu fie concediaţi, pentru că au rate şi copii.Urăsc şoferii pentru că stau toata ziua în maşină în timp ce ei muncesc, pe curvele de la vânzări, pentru că stau toată ziua pe scaun şi au salariu mai mare, pe director că nu angajează mai mulţi oameni, ca să poată dormi şi ei la serviciu câteva ore.Nu pleacă din firmă decât daţi afară şi le e lene să gâdească un pic.
 
Amantele.
Sunt prezente peste tot, în funcţie de ale cui sunt.
Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta şoferului e  secretară, amanta şefului e la marketing...
Se ştiu care sunt în firmă şi sunt urâte de toată lumea, deşi toţi se poartă frumos cu ele... Visul lor e să se integreze cât mai bine în colectiv, să aibă impresia că şi ele contribuie cu ceva, în speranţa ca vor fi invitate la ieşiri în club de colegele de departament.
În momentele post-coitum varsă amantului tot ce ştiu şi sugerează cine ar trebui dat afară. E singura care zâmbeşte sau are o mimă inocentă atunci când directorul ţipă la toată lumea.
 

 
 
 „Trecut-au sărbătorile pe Facebook
Și mi-au lăsat în dar multe răvașe...”
                              

Distinsă Domnișoară,
Am văzut pozele tale de pe Facebook și m-am hotărât:
De sărbători o să primești niște hăinuțe și un manual de gramatică...
Cu drag,
Moș Crăciun
 
 
Politicieni, luminaţi-ne Sărbătorile!
Daţi-vă foc!!!
 
 
Stresat de responsabilitati, de campania electorala, de înjuraturile primite dupa triplarea taxelor si de o casnicie care s-a prelungit deja peste masura, primul ministru cauta o curva de meserie, sa se mai relaxeze si el un pic ....
- Cât ar costa sa faci sex cu mine?
- Domnule Prim Ministru, daca reusiti sa-mi ridicati fusta la nivelul preturilor actuale, sa-mi coborâti chilotii la nivelul contului meu din banca, sa-mi prezentati o scula la fel de dura ca timpurile pe care le traim si ridicata la nivelul costurilor gigacaloriei si mai ales,
daca puteti sa ma faceti din vorbe, asa cum îi faceti pealegatori, atunci pe cuvânt ca nu va iau nici un ban!
 




 ȘI, FIIND VORBA DE DARURILE PRIMITE RECENT, IATĂ NIȘTE BEUTURA LA CARE MERGE BANCUL DE MAI JOS:
 
 
 
 
 Intr-o maternitate nasc o unguroaica, o ardeleanca si-o negresa. Se incurca bratarile la copii si atunci doctorul zice:
- Il chemam pe ardelean ca-i mai calculat si daca isi recunoaste copilul, am scapat.
Vine ardeleanul si alege copilul negru, la care doctorul :
- Ce faci, bai, esti nebun? Nu vezi ca-i negru?
La care ardeleanul raspunde:
- Da, dar unul dintre aia doi e ungur, si io nu risc.
 
 
                                         DESENE ANIMATE
                           CU DOUĂ CĂLUGĂRIȚE

Doua calugarite au iesit de la manastire ca sa vanda prajituri.
Una era sora Matematica (M), si cealalta sora Logica (L).
M : Se apropie noaptea si suntem inca departe de manastire.
L: Sora, ti-ai dat seama ca ne urmareste un barbat de peste o jumatate de ora?
M : Da, ce o vrea de la noi?
L: Este logic. Vrea sa ne violeze.
M: Oh Doamne! Calculez ca daca continuam sa mergem in acest ritm, ne va ajunge in 15 minute.  Ce putem face?
L: Unicul lucru logic pe care il putem face este sa mergem mai repede !!!
M : Nu cred sa functioneze asta !!!
L: Bineinteles ca nu, pentru ca si el a facut ultimul lucru logic pe care-l putea face, a inceput si el sa mearga mai repede !!!
M : Si acum, ce vom face? O sa ne ajunga intr-un minut.
L : Unicul lucru logic pe care il putem face este sa ne separam, d-voastra o luati pe acolo si eu pe aici; nu va putea sa ne urmareasca pe amandoua!
Atunci, barbatul s-a decis s-o urmareasca pe sora Logica. Sora Matematica a ajuns la manastire preocupata de ceea ce i s-o fi intamplat sorei Logica, dar dupa un timp a sosit si sora Logica.
M : Sora Logica!!. Multumesc lui D-zeu ca ati ajuns cu bine. Povestiti-mi ce s-a intamplat?.
L : S-a intamplat ceea ce era logic. Barbatul nu putea sa ne urmareasca pe amandoua, asa ca a optat pentru mine.
M : Si, ce s-a intamplat dupa aceea?
L : Ceea ce era logic. Am inceput sa fug cat mai repede, si el dupa mine, la fel.
M : Si?
L : Din nou ceea ce era logic. M-a ajuns.
M : Dumnezeule, si d-voastra ce ati facut?
L: Am facut ceea ce era logic, mi-am ridicat fusta.
M : Dumnezeule, si omul ce a facut?
L : Si el a facut ceea ce era logic, si-a dat jos pantalonii
M : Oh, nu!. Ce s-a intamplat dupa aceea?
L : Pai nu este logic sora? O calugarita cu fusta ridicata fuge mult mai repede decat un barbat cu pantalonii in vine !
PERSOANELE CARE AU AVUT GANDURI MURDARE
 PRIMESC DREPT "PEDEAPSA"
20 AVE MARIA SI 10 TATAL NOSTRU
 
        PASO DOBLE
Rubrica lui
Ioan LILA
POEME CU CEASURI ŞI FLORI

O scriitoare din Romania (Cîmpina prahoveană), Diana TRANDAFIR, pe care nu am avut onoarea să o cunosc, ca să-i sărut mîna cu veneraţie, a publicat două volume de poezie, care nu numai că m-au încîntat cu profunzimea sensibilă a autoarei, dar mi-au şi redat încredera în perenitatea artei poetice pe plaiul nostru Mioritic ! Mai au timp poetele să se dedice poeziei ? Casa, muncile zilnice, copiii... Ei bine, cînd talentul este incontestabil, poeta se detaşează de condiţia ei feminină şi scrie. Şi bine face ! Ziceam că este bine că se scrie mult în Romania. Parcă o mulţime de scriitori au stat ascunşi în spatele operelor lor. Eu nu sînt critic, nu am orgoliul ăsta, cum, de altfel, nu am nici un orgoliu ! Îmi place să mă plimb pe străzile zilei şi să fiu întrebat cît este ora. Dacă am norcul ăsta; dacă nu, nu, îmi văd de drum. Mai ales că nici nu am ceas ! Cele două volume au titluri semnificative pentru valoarea lor: “Translucide” şi “Poeme cu ceasuri şi flori”. Să începem cu primul, care este, la fel ca şi celălat volum, structurat în trei capitole, deşi ele nu reuşesc să spargă unitatea tulburătoare a volumului: “Altă ninsoare”, “Inteligenţa umbrei” şi “Doamna cu rozariu”. Şi iată de ce: pentru că alta este, de fapt, esenţa intimă a volumului structurat în tematici pline de graţie. Oglinda, de exemplu, cu toate tainele ei neînţelese, în care ne pierdem pe noi înşine şi ne regăsim parcă mai diafani ! Şi iată poeziile: “Ochean” – “albul oglinzii”, “Ego” –“Nu mai rămîne decît apa oglinzii / rece şi grea”, “Nocturnă” – “secunda întoarsă pe dos”, “Nume” – “lumina se unduieşte”. Alte poezii sînt picturale: “Roata” - “culorile ar cădea peste lucruri”, “Finis” (opus corona ?) – “Pe glezna dreaptă înfloriseră / cîteva lacrimi”, “Poezie” – “aplic un strat subţire de / iluzie”, “August” – “holda seamănă tot mai mult / cu singurătatea luminii”, “Situaţie limită” – “Cădeau norii din cer / ca nişte sfinţi alungiţi / de pe rama orizontului”, “Pastel matinal” – “rănile boltite ale dealului / sînt înflorite”, “Frică” – “alături se întinde cîmpul / cu floarea soarelui / sus cerul cu nori cenuşii “, “Policrande” – “Pictînd aşteptarea / pe sînii rebeli”. Trimiteri subtile la cultură: “Strigătul” la Brîncuşi – “Strigătul cocoşului / umple golul cu lumină albă”, “Singurătate în cafenea” la Edgard Allan Poe – “Never more”, “Reglare de conturi” la Proust – pagina cu salcîmi / daţi în floare”, “În ceasul al doisprezecelea” la Gide –  “ pentru o clipă m-am oprit din scris / lă: Constantin Trandafir <
ctrandafir10@yahoo.com>sînd să alunece nu ştiu unde / pana de vultur murind”, “Noiembrie” la Lucian Blaga – “păsările se lovesc de peretele zilei”, “Altă ninsoare” Gauguin – “tabloul cu floarea soarelui”, “Pictură” la Biblie, “urma păsării în aer” -  “Ochiul” la Nichita Stănescu, “Naufragiu” la Henriette Yvonne STAHL. Şi vin acum la rînd poeziile pe care eu le-aş cita în întregime şi le-aş semna fără nici o ezitare, dar cum să o rănesc în felul acesta pe graţioasa scriitoare Diana TRANDAFIR ? Şi iată poeziile: “Veşmînt”, “Somn”, “Spectru”, “Întîlnire”, “Altă ninsoare”, “Noapte”, “Spectacol”, “Copilărie”, “Visul”, “După nuntă”, “Don Quijote”, “Istorie”, “Natură moartă”, “În van”, “Vameş” ! Şi citez la întîmplare, pentru a nu crea senzaţia că alung fluturii din aerul gîndirii: “Lucrurile privesc obosite / de prea multe naşteri / somnul începe în ele / trece dincolo de mine / prin sita îngerilor / încearcă să nu mai existe / decît prin venele lor albastre / fragile / de pe la tîmple.” ( “Spectru”) Şi o altă poezie, care nu are nevoie de comentariul meu: “Piatra şi marmura / îşi scot inima la vedere / Ca un soare alb trimite săgeţi / ce se strecoară în retină / Lumina îngheagă arcul de triumf / se unduieşte în torsuri / în bărbi încîlcite / în sîni şi pe pulpe / în vis de zeiţe şi zei nenăscuţi // Inima parcă începe să tremure.” (“Michelangelo”)
 
 POEME CU CEASURI ŞI FLORI
UNELTE ŞI INOROGI , SENTIMENTALE , MIRESME AMARE

“Oare cum e să fii / căutător de comori / printre ruine ?”
Aici este cheia, în aceste trei versuri, pentru a descoji aceste fructe şi a le gusta miezul savuros. O minimă observaţie, dar esenţială: cifra trei are o semnificaţie magică pentru Diana Trandafir. Nu la sfînta treime mă refer, ci la acel principiu care nu concepe, pentru a nu cădea, mai puţin de trei picioare la o masă. Mărturisesc cu emoţie că sînt deja bătrîn (de vreo zece minute !) şi că îmi scriu cu disperare cărţile (bune, rele – nici nu mai are importanţă, pentru că nu mai pot să le public, şi mai sînt şi sărac pe deasupra şi pe dedesubt !). Şi, cu toate astea, cele două volume m-au captivat de la primele versuri, aşa că am lăsat totul la o parte şi m-am delectat cu aceste poezii după principiul (nefilozofic !), care susţine că prima impresie contează ! Iată prima poezie din ciclul “Unelte şi inorogi” O să observaţi imediat că inorogii poetei au gust de zăpadă ! “S-a obişnuit să depăşească / mereu linia continuă / Locuieşte într-o ceainărie / unde întoarce mereu / cheiţa ceasului de pe perete / Avea cîte un prieten / la fiecare colţ de stradă / dar au ajuns cu toţii în rai / Cu cît lipsesc mai mulţi oameni / cu atît sufletul lui acoperă totul / şi începe să împrăştie / un miros de mosc şi lămîie / Duhul acesta micşorează / cruzimea ceasului / cu mecanism demodat / atent la vedeniile din somn / pînă trec podul” (“Curgere”) Iată că am citat întreaga poezie care mi-a adus aminte de “La chanson d’un dadaïste / qui avait dada o cœur / fatiguait trop son moteur / qui avait dada o cœur. “, dar aceste patru versuri nu scad cu nimic delicateţea poeziei, dimpotrivă. Acum ar trebui să fac un comentariu inteligent, dar mă abţin, pentru că poezia nu trebuie povestită, ea este emoţie pură sau nu este nimic ! Să mai citez o poezie: “Aezii privesc spaţiul / pînă devine concav / madonele încep să se tînguie / cu ochi rugători / Sunetul harpei e doar / o floare de carne / strecurată într-o batistă împăturită / ca un trifoi în album / Catedralele îşi ştrangulează / turnurile stropite cu var şi lumină / incendiind noaptea / pînă cînd se topeşte / Iubitele dispar tot mai grăbite-n iatacuri / să-şi devoreze captura / o dată cu visul mîntuitor” (“Poetică”). Ar trebui acum să citez poezia următoare (“Blues”) – “foc neclintit / printre fluturii galbeni”). Sau “Clişee cu imagini”, cîntecul de lebădă al poetei Diana TRANDAFIR ! (“nisipul trupului meu”). Toate poeziile au acel parfum indefinit al cuvintelor, ce sînt puse unele lîngă altele ca să redea emoţia pură a talentatei poete. “Mîngîierile tale / din casa de iederă”, “În atelierul de potcovit inorogi / viscolul se topeşte / cu pleoapele strînse / şi genunchii la gură”, “Există atîtea zăpezi / din care să-ţi faci un contur”, “În jurul gleznelor mele / şi în spaţiul curb dintre noi”, “încăperile goale / despărţite de lume”, “Din harpă pot răsări / oricînd / două răsuflări gemene / ca două aripi de ceară”, “Era seară şi apele verzi / tresăltau deodată cu cerul”, “Dimineaţa miroase a măr fermecat / şi a libelulă hrănită cu smirn: Constantin Trandafir <
ctrandafir10@yahoo.com>ă”, poezia “Reduta” (pag. 42) ar trebui citată toată, penrtu că în ea s-a cuibărit arta poetică a poetei ! “Vrei să găseşti îngerul verde
“ – iată o culoare care apare obsedantă în poemele autoarei, şi bine face, pentru că verdele este culoarea eternităţii. Şi îi mai plac culorile roşu şi galben ( Gauguin ). “Ia-mă la braţ şi plimbă-mi / sufletul puţin”. “Mă îmbrac într-o piele de crin” (“La est de Eva”) Poezia “Pe plajă” este de o candoare atît de delicată... încît trebuie să o citez toată: “Să ne întîlnim din nou / unde ne-am iubit astă vară / cu mîinile împletite / topind şerpi între degete (iar o trimitere discretă, la “Thalasa” lui Macedonski !) / şi sorbind seceta / odată cu nisipul clepsidrei // Trupurile încă puteau să mai strige / atît de puternic / încît să cutremure cerul // dar noi am tăcut “. “degetele ei lungi / ca o jerbă albă de crizanteme” (Pe plajă”). Şi acuma un “Avertisment”! – “poligonul de tragere / unde se sălbăticesc stelele / şi se fac păsări de pradă” ! Găsim mai încolo şi “livada cu vişini” a lui Cehov ! “Autumnală”, “Inocenţă”, “Anamneză”, “Sincronism”, “Fluiditate”, “Zbor”, şi “Căldură mare”, ar trebui citate în întregime, dar deja am depăşit măsura cu aceste minunăţii de poeme scrise cu sufletul şi cu talent !
 
 
 
 
 Iar, după atâta nostalgie lăcrimoasă în care se îneacă poetul iată o schemă realistă:
 
 



 Mesaje redirecţionate

                   Gâsca lui Stalin
Forwarded Message -----
From: Cornel Rusu <
cornelrusu2010@yahoo.com>
To: Grigore Predişor <
grig.2009@yahoo.com>
Sent: Saturday, January 26, 2013 10:12 AM
Subject: Fw: Gâsca lui Stalin (Ceausescu a invatat PREA bine lectia...)

-
 
 
Reteta de condus un popor – Gâsca lui Stalin
 
După ce Rusia bolşevică a devenit, cu ajutorul puterilor occidentale, stăpân pe jumătate din ţările Europei, Stalin – atotputernicul lider comunist – a convocat la Kremlin pe toţi şefii statelor răsăritene, pentru un instructaj asupra metodelor de conducere a popoarelor. Drept material didactic, fiecare participant trebuia să aducă o gâscă.
Imediat, noii conducători au procurat câte o gâscă, au pus-o la îngrăşat şi au făcut o colivie pe măsura situaţiei lor.
La data stabilită s-au adunat în sala mare a Kremlinului toţi cei invitaţi şi gâştele lor.
Cu vreun sfert de oră întârziere a apărut pe uşa care ducea la tribună şi Stalin, însoţit de o gâscă slăbănoagă, fără nici un fel de colivie şi care era tot timpul cu gâtul întins la buzunarul de unde îi dădea din când în când câte un grăunte.
După ce s-au ridicat toţi în picioare şi s-au gratulat reciproc, Stalin le-a cerut să deschidă coliviile şi să dea drumul la gâşte.  Acestea, când s-au simţit libere au plecat care încotro neluând seama de stăpânii lor. Singură gâsca lui Stalin a rămas credincioasă şi atentă la buzunarul din care i se dădea din când în când câte un grăunte.
În această situaţie Stalin a tras concluzia: ”Vedeţi ce se întâmplă dacă le-aţi dat mâncare pe săturate! nu vă mai recunosc. Gâsca mea, ţinută cu câteva grăunţe să nu moară de foame, este cea mai credincioasă fiinţă. La fel trebuie să vă purtaţi cu popoarele dacă vreţi să fie credincioase şi să nu vă creeze probleme.”

 
                  EINSTEIN SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII
De la: Napoleon Savescu <mail@dacia.org>
Data: 16 ianuarie 2013, 08:20
Subiect: A plagiat Einstein? pe POINTCARE ( Francez )
Către: Dacian Dumitrescu <
dacian.dumitrescu@gmail.com>
În 1999 analizele ştiinţifice şi istorice despre naşterea teoriei relativităţii au condus la concluzia clară că adevăratul creator al teoriei a fost Henry Poincare şi că lucrarea lui Einstein a fost un plagiat. Este greu de înţeles cum Einstein a elaborat o teorie de asemenea amploare în doar câteva săptămâni în condiţiile în care anterior nu publicase nimic în acest sens.
În ultimii ani au fost descoperite două noi elemente semnificative:
a) absenţa recenziilor a două texte majore a teoriei lui Poincare în Analele de Fizica germane, în ciuda meticulozităţii nemţeşti, a altor trei texte despre studiile sale din 1905, fiind recenzate doar diverse texte ştiinţifice de mai mică importanţă.
b) ignorarea aparent deliberată a trei studii majore despre relativitate prezentate de fizicianul francez la seminarul “ teoria electronului”, organizat în iunie/iulie 1905 la Universitatea din Gottingen. Primul text reprezintă faimoasa notă relativistă către Academia din Paris despre dinamica electronilor, al doilea era memorandumul trimis lui Hendrik Lorentz în mai 1904 iar al treilea descria principiile relativităţii susţinute de Poincare la Conferinţa Mondială de Ştiinte din Saint-Louis, din septembrie 1904. Mai mult de atât, în ianuarie 1905, Societatea de Matematică din Göttingen a organizat un seminar tocmai despre teoria relativităţii enunţată de Poincare.
Apariţia acestei situaţii trebuie însă căutată în relaţiile tensionate existente între Franţa şi Germania la începutul secolului XX. David Hilbert, invidios pe descoperirile lui Poincare a decis să reacţioneze, organizând o maşinaţiune cu scopul de a oferi Germaniei laurii muncii francezului. Iar cum riscurile se dovedeau a fi imense, era nevoie de o persoană care să şi le asume. Acea persoană a fost un mărunt funcţionar la Oficiul de patente şi brevete din Berna, Albert Einstein.
Universitatea din Gottingen, la care au studiat Gauss, Riemann sau Lejeune-Dirichlet era considerată la acea dată polul mondial al matematicilor şi al cercetărilor ştiinţifice. În 1905 universitatea se afla sub conducerea lui David Hilbert, un matematician de prim rang. În acel an premiul Bolay pentru matematică a fost pierdut de Hilbert în favoarea lui Henry Poincare, lucru care a născut o imensă frustare în mediile academice germane. Arnold Sommerfeld, Herglotz şi Wiechert au încercat pe parcursul toamnei lui 1904 şi iernii următoare să publice trei lucrări despre electronul superluminic, electronul care se mişcă cu o viteză superioară luminii in vid, în jurnalul universităţii. Sommerfeld, fizicianul care a îmbunătăţit modelul de atom descoperit de Niels Bohr pentru a fi compatibil cu relativitatea şi mecanica cuantică, a publicat chiar şi într-o revistă olandeză un studiu în care concluziona că ”transformările lui Lorentz”, o ipoteză revoluţionară a cunoscutului fizician olandez, nu poate fi folosită. În aceste condiţii, în mijlocul pregătirilor pentru seminarul din vara lui 1905, a apărut nota lui Poincare care postula clar şi argumentat: nici un corp material nu poate depăşi viteza luminii în vid. David Hilbert s-a văzut astfel obligat să prezerve autoritatea instituţiei pe care o conducea, luând trei decizii extreme de importante:
- să ignore sistematic studiile lui Poincare şi cele adiacente lor.
- să solicite ajutorul lui Max Planck, directorul Analelor de Fizica, o publicaţie deosebit de influentă, ca notele lui Poincare să nu apară în rubricile acesteia.
- să caute un german care să-şi asume riscurile unui eventual proces prin publicarea rezultatelor lui Poincare sub semnătura sa. Acesta s-a numit Albert Einstein iar motivaţiile pentru care el a fost cel ales au fost, se pare, următoarele:
-a plagia ceva implica automat excluderea din mediul ştiinţific, ori Einstein era un simplu funcţionar fără veleităţi
-Hermann Mincovski, evreu lituanian şi şef al departamentului de matematici din cadrul universităţii îl cunoştea pe Einstein, pe care l-a avut elev între 1896-1900.
-Max Planck şi Einstein au corespondat o vreme despre teoria cuantică.
-Einstein a scris între anii 1902-1904 diverse lucrări despre termodinamică, părând că ar avea anumite cunoştiinţe în acest domeniu.
- Soţia sa, Mileva Marici.era o fiziciană respectată.
Manipularea a funcţionat iar pentru Einstein a însemnat o incredibilă şansă de a-şi promova şi propriile idei, cunoscute la Gottingen şi Berlin ca fiind la rândul lor plagiate şi care nu-şi găsiseră susţinere până în acel moment. În toamna lui 1905, imediat după publicarea aşa-ziselor teorii ale lui Einstein, Max Planck organizează un colocviu internaţional în care îl numeşte pe acesta ”noul Copernic”.
Adevăratul Einstein
Albert Einstein era departe de a fi un geniu.Considerat retardat mintal din cauza incapacităţii sale de a vorbi până la vârsta de 5 ani, încă din primii ani de şcoală el a dovedit slabe calităţi. La vârsta de 15 ani, a părăsit băncile şcolii fără nici o diplomă. Einstein însuşi recunoştea într-un ziar al scolii că e lipsit de imaginaţie şi abilităţi practice. În 1895 pică un simplu examen de intrare la Politehnica din Zurich, singura instituţie care nu cerea dovada absolvirii cursurilor liceale. Examenul era constituit din probleme de matematică, pe care Einstein nu le-a putut rezolva. A urmat o şcoală economică mai modestă, la Aarau, sperând ca după absolvire să prindă un post academic. Incapabil să finalizeze cursurile unei şcoli, cum şi-ar fi dorit, şi descurajat de recomandările profesorilor de a nu-şi continua studiile, se angajează, cu ajutorul unui coleg şi prieten, Marcel Grossman, viitor co-autor al teoriilor sale, la Oficiul de Patente din Berna. A fost angajat ca expert tehnic gradul trei, abia în 1906, la un an după elaborarea celebrelor sale lucrări, fiind ridicat la gradul doi. Activitatea sa în cadrul oficiului nu era, cum s-ar putea crede, bazată pe fizici cuantice sau teorii ale fizicii, ci viza revizuirea zilnică a documentaţiei tehnice a diferitelor patente. A lucrat la oficiu până în 1909, perioadă în care a încercat fără succes să prindă o poziţie în cadrul unei universităţi. Surprinzator, în condiţiile unui program încărcat, fără acces la orice lucru asociat unei lucrări academice, Einstein a elaborat în timpul său liber patru eseuri despre mecanica cuantică pe care le-a publicat în 1905. Neputând să ofere o justificare a acestei situaţii, Einstein lăsa să se înţeleagă că o parte din idei i-au venit în somn şi că documentele care au condus la dezvoltarea tezelor sale s-au pierdut din cauza războiului, deşi acea perioadă o petrecuse într-un stat neutru, Elvetia. Abia în 1909 Einstein primeşte un post universitar insignificant, profesor asociat de fizică teoretică la Universitatea din Zurich, adevărata sa carieră constând în cea de jurnalist la o publicaţie evreiască, timp de alţi 10 ani. Căsnicia cu Milena Marici a durat până în1919, iar cei doi baieţi rezultaţi au fost diagnosticaţi ca ambii suferind de schizofrenie, o boală ereditară. Pe lângă Poincare, Einstein s-a mai “inspirat” şi din studiile lui Hendrik Lorentz, Olinto di Pretto, care în 1903, publica în revista ştiinţifică Atte, celebra formulă e=mc2, Heinrich Hertz sau scoţianul James Maxwell. În 1953, Edmund Whittaker publică o carte, ”Teoria relativităţii lui Lorentz şi Poincare”, în care demonstrează cu documente cum s-a dezvoltat teoria, istoria sa precum şi sursele primare plagiate de Einstein în lucrările sale. Reactia acestuia, încă în viaţă, la acuzele aduse a fost aceeaşi cu aportul său real în domeniul fizicii: inexistentă.
 
 
 Gluma proastă cu Băsescu
"VIO GEORGESCU" <
videotech@cox.net>
Date: Wednesday, January 9, 2013, 9:56 PM
 
‎-Ioane, mă, Ioane, te sun drept de la Ontario, mă!
-Așe, mă, Vasile, no care-i baiul?
-Mă Ioane, zic c-am auzit că Băsescu și-o dat demisia, mă, cum o fo’ treaba asta?
-Chestie mare ce-o fost, mă Vasile! S-o trezit într-o nămiază și-o vorbit ca la război, la radiou, tulai Doamne! O zis că nu-l mai rabdă inima să vadă țara ruinată, mă Vasile, că el mere și că toți piscoșii, zăluzii și floașterii să meară numaidecât cu el.
-Așe, și?
-No, și duși or fost, mă Vasile!
-Ține-i strânși, Doamne! Și cine o rămas să cârmească țara?
-Cum cine, Vasile? Regele nost’! Țara e curată și mintenaș se rumenește iară ca o pâinișoară. Și toți merem la lucru ca la horă. Și când e horă, apăi ne-aud și țările vecine, de se minunează și-acuș mi-e că dau buzna peste noi!…
-Mă Ioane, tu-ți bați joc de mine!
-No, măi Vasile, dară cine-o început primul?

Soția își întreabă soțul:
- De ce iarăși ciorapii sunt împrăștiați prin toată casa?
- Aceasta este o nouă promoție: strângi 10 perechi și primești bani pentru un Rimel!
 
O blondă este oprită în trafic de un poliţist.
- Permisul de conducere, vă rog!
- Vai, domnule poliţist, nu-l am la mine, ştiţi, bla bla bla...
- Talonul maşinii, vă rog!
- Vai, domnule poliţist, nu-l am la mine, ştiţi, bla bla bla...
- Cartea de identitate, vă rog!
- Vai, domnule poliţist, n-o am la mine, ştiţi, bla bla bla
La care poliţistul duce mâna la şliţ. Blonda, descumpănită:
- Ah, încă un alcooltest!!!...
 
La Mall,o damă bine se suie pe cîntarul cu fise,vîră o monedă şi citeşte:60 kg.
Lasă poşeta lîngă cîntar:58.
Îşi scoate ghetuţele şi le pune lîngă poşetă:56.
Dezbracă hăinuţa şi-o aşează peste ghete:54.
CLING...şi cîntarul se-nchide.
"Domnişoară,poftim fise!"...se aude un cor de bărbaţi din spatele ei.
 
Pe Valea Prahovei se respectă şi acum tradiţionalul mers bară la bară. Mulţi șoferi încă nu au auzit de ruta alternativă prin Bulgaria.
 
‎-Iarasi stai intins pe canapea...
-Draga mea, priveste partea pozitiva: intotdeauna stii unde sa ma gasesti!
 
Am avut o zi dementa azi:mi-au furat masina, mi-au golit apartamentul,mi-au golit contul bancar.
Sin
 
Doi amici, trecuți binișor de prima tinerețe si care nu se mai văzuseră de o bucata buna de timp, se întâlnesc și după "Buna .. "obișnuit , unul foarte vesel declara celuilalt:
- Știi, nevasta-mea mi-a născut un băiat !
Impasibil, al doilea întreabă:
- Daa ? Si pe cine bănuiești
?
 
Realitatea fricii:
Nu ti-e frica de intuneric, ti-e frica de ceea ce se afla in el.
Nu ti-e frica de inaltimi, ti-e frica sa cazi.
Nu ti-e frica de oamenii din jurul tau, ti-e frica de refuz.
Nu ti-e frica sa iubesti, ti-e frica sa nu fii iubit de aceeasi persoana.
Nu ti-e frica sa incerci din nou, ti-e frica sa nu fii ranit din nou pentru acelasi motiv. singurul lucru pozitiv a fost testul HIV.

- In fata mea un elefant, in spatele meu, un leu. Mie nu mi-e frica!
- Nu crezi ca ai o varsta la care nu se potriveste sa te dai in carusel?
 
Ieri, am stat cu colegii meu în jurul focului, am băut vin fiert și am cântat colinde.
Astăzi, am fost dați afară din Detașamentul de pompieri.
 
O casnicie fericita este atunci cand o jumatate sforaie iar cealalta jumatate nu aude.
 
Oamenii de stiinta au descoperit ca in discotecile de la sat sansele de a ramane insarcinata si de a muri sunt aproximativ egale.
 
‎- Tu mamă, ştii ceva? Eu am făcut dragoste cu toţi vecinii. Acum putem să ne mutăm în alt cartier ?
Maică-sa îi trage o palmă şi-i zice:
- Ai 16 ani şi deja ai început să-mi vorbeşti cu “tu”?!
 
 
 
 ÎN ÎNCHEIERE OFERIM, ASIGURÂND DEPLINA EFICACITATE, URMĂTORUL





Program de criză pentru pensionari

Ești un cetățean pensionar bolnav și guvernul spune că nu există nici o îngrijire medicală la domiciliu disponibila pentru tine?. Deci, ce faci?
Iată planul nostru pentru cei trecuți de 65 ani : vi se da o armă și 4 gloanțe. Vi se permite să trageti in patru politicieni. Desigur, acest lucru înseamnă că veti fi trimis la închisoare ;dar aveti avantajul ca veți primi trei mese pe zi, un acoperiș deasupra capului, incalzire centrala, aer conditionat si tot suporul de îngrijire a sănătății de care ai nevoie!
Astfel, aveti nevoie de dinti noi? Nici o problemă. Nevoie de ochelari? Regimul penitenciar, care vă încasează asigurările, rezolvă.
Aveti nevoie de un nou șold, genunchi, rinichi, plamani sau inima? Sunt toate acoperite financiar.
Ca un bonus, copiii dvs. pot veni in vizita la dumneavoastră la fel de des cum o fac acum.
Și cine va plăti pentru toate astea? Este același guvern care tocmai ti-a spus că nu își poate permite sa te ingrijeasca dupa ce ai platit 40 de ani taxele catre stat
 
Dar important este că poți să scapi de 4 politicieni inutili, si in plus, pentru că ești închis, nu trebuie să mai plătesti taxe pe venit.
Este aceasta o țară mare, sau ce naiba!?
 
 „În rest, fiți liniștiți. Pacea GENERALĂ a omenirii e asigurată”
 
 
  DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971