Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
- reacții recente la apariția primului caiet: Daniela GÎFU, Dimitrie GRAMA, Dwight Luchian PATTON
continutul primului caiet
ZIUA NAȚIONALĂ A LIMBII ROMÂNE – istoricul propunerii pentru o sărbătoare națională a tuturor românilor
DOUĂ STUDII ȘI O RECENZIE DE ION PACHIA-TATOMIRESCU
Dacii în analele france (secolul IX) de Mihai DRAGNEA Adrian BOTEZ: ROMÂNII ,,TRAIANICI” ŞI ROMÂNII ,,AURELIANICI”
„Balcania”, de Victor Papacostea Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA: COLONIZAREA VALAHĂ George Liviu TELEOACĂ: SUBSTRATUL PELASGIC AL EUROPEI Scheletul unui dac înalt de zece metri, descoperit la Roşia Montană BBC şi Discovery scanează Sarmizegetusa ascunsă
ARTICOLE,PREZENTĂRI, RECENZII de Dan LUPESCU, Al. Florin ȚENE, Mihai BERCA, Victor TEIȘANU, Octavian CURPAȘ, Mihai BATOG-BUJENIȚĂ, Adrian BOTEZ, Goerge BACIU, Leon ISTRATE,Carmen MARIN, Georgeta RESTEMAN, Mariana CRISTESCU DESPRE: Miltiade Nenoiu, Gheorghe STROIA, George PETROVAI, Lucia OLARU-NENATI, Georgeta RESTEMAN, Elisabeta IOSIF, Cătălin Nicolae MOLDOVEANU, Marin VOICAN‑GHIOROIU, Andreeas OLARU-CERVATIUC, Octavian CURPAS, Marin TRASCĂ, Mircea CHELARU -Partea I
Articole, recenzii partea II
„CE MAI CIRCULĂ PE INTERNET” - Partea I
Ce mai circula pe internet - Partea II
Din folclorul internetului
Din folclorul internetului - Partea II
Din folclorul internetului - Partea III
PAGINA A CINCEA
 „CE MAI CIRCULĂ PE INTERNET”

 CU ÎNCEPERE DIN ACEST NUMĂR:

„CE MAI CIRCULĂ PE INTERNET”

OFERIM CITITORILOR, CU TITLU STRICT INFORMATIV ÎNTR-O PAGINĂ DE MAGAZIN VIRTUAL, ARTICOLE, STUDII, REPORTAJE ȘI INFORMAȚII,  CIRCULÂND ARGUMENTATE SAU NEARGUMENTATE PE INTERNET


Circulă de multă vreme pe internet culegerile. Culegeri de cărți, culegeri de aforisme, culegeri de glume, culegeri de imagini în mișcare sau slide-uri, culegeri de rețete și sfaturi mai mult sau mai puțin folositoare, etc, într-o adevărată întrecere enciclopedică.
Încercam să le facem și noi loc în aceasta pagină, celor pe care le considerăm dintre cele mai utile

Iată, de exemplu un număr impresionant de linkuri către articole conținând sfaturi medicale, farmaceutice și din farmacia naturii.

: Biblioteca Romaneasca scanata pe Internet !!!

Un site exceptional, folositor tuturor.
Pastrati-l si rasfoiti-l din cand in cand.
Veti gasiti lucruri deosebite. 3 milioane de pagini de carte scanata romaneasca!!!
In 2011, ca urmare a celui mai ambitios proiect de digitizare la nivel national, Biblioteca Metropolitana Bucuresti a lansat dacoromanica.ro , cea mai importanta biblioteca digitala romaneasca accesibila gratuit pe internet, oferind utilizatorilor trei milioane de pagini de carte scanate.In urma cu cativa ani, Biblioteca Metropolitana Bucuresti a demarat, sub conducerea d-lui dr. Florin Rotaru, activ promotor al modernizarii bibliotecilor romanesti, un proiect ambitios de digitizare a patrimoniului cultural romanesc de carte veche si de creare a unei biblioteci virtuale deschise, accesibila tuturor utilizatorilor.Portalul DacoRomanica isi propune sa devina un veritabil centru virtual al pastrarii si dezvoltarii culturii romanesti, reprezantand un instrument vital in serviciul retelelor de cooperare nationala si internationala. Biblioteca virtuala este dezvoltata permanent, fiind in prezent singura biblioteca digitala profesionala din Romania, conceputa pentru a raspunde provocarilor Mil eniului III si pentru a deveni partener in Biblioteca Virtuala Europeana (EUROPEANA). Portalul DacoRomanica ofera acces la documente tiparite, fisiere audio si video din domenii multiple - economie, societate, religie, literatura, stiinte, istorie, geografie, filozofie, psihologie, lingvistica, arta, divertisment, tehnica, medicina. Dacoromanica.ro, cea mai importanta biblioteca digitala romaneasca.





  apesi pe linkul care te intereseaza.     Aburii de ceapa vindeca guturaiul .         Afectiunile ale cailor biliare si plantele care le trateaza .         Afectiunile cailor biliare si infuzia de salvie .         Afectiunile gastro-intestinale si sucul de varza .         Afectiunile inflamatorii ale faringelui se trateaza cu miere si aloe .         Aluatul din faina de secara trateaza radiculita .         Amestecul de plante care trateaza diareea .         Amestecuri cu miere impotriva afectiunilor rinichilor si cailor urinare .         Amestecuri de plante care va scapa de gastrita .         Amestecuri de plante pentru calmarea durerilor menstruale .         Amestecurile de plante care trateaza anemia .         Anemia se trateaza cu sucuri de legume .         Artrita si varicele se trateaza cu miere si usturoi .         Astmul bronsic si florile de boz negru .         Bai cu cimbru in tulburarile metabolice .         Bai cu miere impotriva tulburarilor sistemului nervos .         Bai cu plante pentru durerile reumatice .         Bai cu scoarta de salcie pentru tratarea varicelor .         Berea ca medicament .         Bolile de piele se vindeca cu radacini de brusture .         Caderea parului si infuzia de catina .         Cafeaua - intre dependenta si profilaxia cancerului la intestin .         Calitatile terapeutice ale uleiului de ricin .         Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata .         Ceapa previne aparitia ridurilor .         Cinci pasi pentru o viata mai fericita .         Cine sint medicii din paduri .         Comprese cu infuzie de coada-soricelului pentru inflamarile pielii .         Comprese cu spirt si piper pentru tratarea poliartritei .         Comprese cu varza si sfecla impotriva mastitei .         Comprese, cataplasme si unguente folosite in artroza .         Compresele .         Cristalul de cuart .         Cum am scapat de friguri .         Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor .         Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi .         Cum sa scapam de tuse .         Cum sa scapati de durerea provocata de intepaturi .         Cum tratam arsurile, precum si diverse taieturi si rani .         Decoct de galbenele pentru a scapa de ameteli .         Decoct de merisor impotriva artritei .         Decoct de ovaz pentru afectiunile gastro-intestinale .         Decoct de valeriana impotriva hipertensiunii arteriale .         Decoct din radacini de zmeura impotriva astmului bronsic .         Decoct din seminte de in impotriva constipatiei .         Decoctul de usturoi - recomandat impotriva infectiilor .         Decoctul din frunze de merisor trateaza pietrele la rinichi .         Decoctul din frunze de varza imbunatateste vederea .         Diabetul zaharat se trateaza cu decoct de cicoare .         Din gradina cu sanatate - ce recomanda medicina populara in caz de alergie .         Din proprietatile cristalelor .         Dizenteria se trateaza cu suc de aloe .         Doi plasturi miraculosi pentru sanatatea dumneavoastra .         Dovleacul si castravetii nu sint recomandati celor care alapteaza .        Drojdia de bere si efectele ei terapeutice .         Durerile de dinti - masuri profilactice .         Durerile de stomac se calmeaza cu afine .         Eczemele se trateaza cu ulei de catina si macese .         Eczemele se vindeca cu ajutorul cartofului .         Exercitii fizice pentru combaterea inflamatiilor alergice ale mucoasei nazale .         Exercitii pentru imbunatatirea vederii .         Filozofia si practica risului .         Floarea-soarelui trateaza malaria .         Flori de musetel si miere pentru colita cronica .         Florile de luminarica au proprietati expectorante .         Florile de tei - un bun mijloc sudorific .         Florile si fructele de paducel va scapa de iritare nervoasa .         Florile si frunzele de anghinare - recomandate in ateroscleroza .         Folosirea propolisului in cazurile de prostata .         Formula fericirii familiale .         Forta tamaduitoare a sarii de bucatarie .         Fructele de paducel va scapa de nevroze .         Gargara cu infuzie de soc impotriva anghinei .         Gargara cu obligeana impotriva inflamarii mucoasei bucale si a gingiilor .         Gastrita cronica si infuzia din frunze de salata .         Germenii de griu mentin o sanatate de fier .         Germenii de griu trateaza problemele ochilor .         Gutui proaspete impotriva intoxicatiilor medicamentoase .         Hemoragiile pot fi oprite cu patlagina .         Hemoroizii se trateaza cu decoct de sunatoare .         Hrisca si iaurtul trateaza diabetul zaharat .         Iarba-mare - recomandata in cazul digestiei proaste .         Iarba-mare si florile de tei au proprietati expectorante .         Inainte de a te increde in altii, ai incredere in tine! .         Incontinenta nocturna a urinei si frunzele de merisor .         Infuzie de galbenele si iarba-mare pentru afectiunile hepatice .         Infuzie de macese pentru bolile de rinichi .         Infuzie de rozmarin salbatic impotriva varicelor .         Infuzie de salata verde impotriva hipertensiunii .         Infuzie de urzica impotriva eruptiilor cutanate .         Infuzie din muguri de mesteacan pentru afectiunile cailor urinare si ale rinichilor .         Inhalatii pentru bronsita acuta si cronica .         Laptele e o sursa de energie si de nutrimenti .         Leacuri populare impotriva arsurilor la stomac .         Leacuri populare in caz de otita .         Leacuri populare pentru incontinenta urinara .         Leacuri populare pentru tratarea diareii .         Leacuri si terapii naturale .         Leacuri si terapii pentru tratamentul unor afectiuni .         Levantica - recomandata impotriva astmului si bronsitei .         Macesul - indicat impotriva reumatismului si pietrelor la rinichi .         Masajul cu ajutorul ventuzelor .         Masajul talpilor prin metoda spinilor din branturi .         Masti cu faina de ovaz pentru tenul gras sau uscat .        Medicamente hormonale naturale .         Medicina populara si bolile de inima .         Metode populare pentru a scapa de viermii intestinali .         Miere si untura de porc impotriva insomniei .         Mierea - medicament universal .         Mierea - recomandata in gastrita cronica .         Mierea - un bun remediu pentru orice tip de ten .         Mirodenii care va fac bine .         Molustele - un medicament extrem de benefic, dar putin cunoscut .         Mugurii de pin - recomandati in astmul bronsic .         Mugurii de tuia si pietrele la rinichi .         Nalba mare va scapa de durerile de dinti .         Neurastenia se trateaza cu zmeura si miere .         Niste radacini subtiri, albicioase .         O viata sanatoasa inseamna bucuria de a trai .         Obezitatea se trateaza cu plante medicinale .         Oxid de zinc si glicerina pentru fracturi .         Paducelul - recomandat impotriva afectiunilor inimii .         Paducelul previne ateroscleroza .         Pentru a nu fi bolnavi, sa nu ne reprimam sentimentele .         Pietrele la rinichi se elimina cu suc de morcovi si castraveti .         Pisica - animalul meu preferat .         Plantele folosite in afectiuni ginecologice .         Plantele medicinale recomandate impotriva obezitatii .         Plantele recomandate in timpul sarcinii .         Polipii la stomac se trateaza cu frunze de rostopasca .         Produsele lactate si efectele lor asupra sanatatii noastre .         Proprietatile terapeutice ale gutuilor .         Protectia noastra, mediul si comportamentul .         Puterea tamaduitoare a mineralelor .         Radacinile de angelica imbunatatesc digestia .         Radacinile de tataneasca trateaza fracturile .         Remedii din plante si alimente comune .         Remedii naturale contra greturilor .         Remedii naturale contra insomniei .         Remedii naturale impotriva febrei .         Remedii naturale pentru artrita .         Remedii naturale pentru inlaturarea durerilor .         Remedii naturiste contra indigestiei .         Remedii naturiste pentru alcoolism .         Remedii naturiste pentru durerea de cap .         Remedii pentru astenia de primavara .         Remedii pentru combaterea transpiratiei .         Remedii populare impotriva racelii .         Remedii sigure in intoxicatii cu diverse produse .         Remedii traditionale, usor de preparat in casa .         Retete cu miere pentru bolile cailor respiratorii .         Retete de sanatate .         Retete diverse cu miere .         Retete pe baza de plante pentru tratarea laringitei .         Retete pentru intarirea si stimularea cresterii parului .         Retete populare impotriva alcoolismului .         Retete populare impotriva gripei .         Retete populare pentru tratarea gripei .         Reumatismul sau inflamarea tesutului conjunctiv .         Reumatismul se trateaza cu radacini de brusture .         Rozmarinul salbatic si aloele calmeaza durerile gastrice .         Sa meditam mergind .         Sarea inlocuieste alte remedii .         Scapati de alergii in mod natural .         Scapati de insomnie cu radacini de valeriana .         Scapati de viermii intestinali cu seminte de dovleac .         Schimbarea stilului de viata va amelioreaza sanatatea .         Seminte de marar si muguri de hamei pentru a scapa de insomnie .         Sfaturi pentru o inima sanatoasa .         Sfaturi practice naturiste .         Sfecla fiarta are proprietati diuretice .         Sfecla rosie in terapia cancerului .         Suc de sfecla si morcov pentru tratarea hipertensiunii .        Sucul de aloe cu miere si unt trateaza bronsita .         Sucul de aloe vindeca arsurile .         Sucul de aloe vindeca ranile cu puroi .       Sucul de ceapa cu miere calmeaza accesele de astm bronsic .         Sucul de lamiie si bicarbonatul de sodiu - recomandate in obezitate .         Sucul de podbal vindeca ranile cu puroi .         Sucul de ridiche neagra trateaza afectiunile ficatului .        Sucul de varza - indicat impotriva gastritei .         Sucuri de legume pentru vindecarea gastritei .         Sucurile de legume trateaza hipertensiunea arteriala .         Tataneasa trateaza afectiunile pulmonare .         Tecile de fasole trateaza diabetul si pancreatita cronica .         Tenul gras, transpiratia si decoctul de scoarta de stejar .        Tetraciclina - antibioticul descoperit in mumiile egiptene .         Tinctura de tataneasa impotriva tusei cronice .         Traista ciobanului - recomandata in bolile de ficat .         Tratamente naturiste impotriva gripei .         Tratarea diferitelor afectiuni cu ajutorul plantelor din gradina .         Tratarea gripei cu decoct de coacaze negre .         Troscotul si afectiunile rinichilor .         Tulburarile de metabolism se regleaza c  infuzie de roinita .         Uleiul de menta neutralizeaza aciditatea sucului gastric .         Urzica - indicata in cazul bolilor de rinichi .         Valeriana va scapa de durerile de cap .         Valeriana va scapa de migrena si insomnie .          


 
 ȘI IATĂ, ÎN CONTINUARE, UN ALTFEL DE DAR AL INTERNETULUI: Un articol care face să ne crească inima de mândrie națională
ne creste si noua inima!
 
 
 
 
Vrea o ţară ca România. "Dau Germania pe România!"
Autor: CRISTINEL C. POPA 19 august 2012
 
                               
Un   tânăr neamţ s-a săturat de bogăţia şi civilizaţia din Germania. El preferă şmecheria românească în locul proverbialei corectitudini nemţeşti.
"Viaţa într-o ţară ca a voastră are farmec, pe când în Germania totul pare sterp"
Nu mă deranjează câinii dumneavoastră vagabonzi, străzile sparte ori autostrăzile în construcţie care nu se mai termină! Nici gunoaiele aruncate pe stradă n-ar fi cine ştie ce dacă nu constituie o problemă ecologică. Sunt ideile pe care încearcă să le răspândească, fără prea mult succes, un neamţ sătul până peste cap de Germania lui bogată. Un om care chiar dă vrabia din mână pe România de pe gardul Uniunii Europene. Ce tot atâta "infrastructură perfectă", "ţară foarte civilizată", "totul merge ca pe roate"! Nu e chiar aşa cu Germania, pare a spune neamţul care locuieşte de aproape un an la Iaşi. Konstantin Behrends a sosit din Leipzig în România ca activist al unei fundaţii. A organizat cu ceva timp în urmă o conferinţă cu tema: Germania, iluzii despre o ţară "civilizată", în care şi-a ridicat în cap zeci de gospodine şi tineri ce gândeau "corect" din punct de vedere politic privitor la prima naţiune a continentului. Plecat de aproape un an de pe meleaguri teutone, Kostantin face autostopul de la Iaşi la Sibiu, fără să-i fie teamă că vreun român l-ar putea înşela, jefui ori chiar strânge de gât. "În Germania nu există maxi-taxi, iar la transportul pe şine tarifele  sunt exorbitante, devii falit dacă călătoreşti, e aproape imposibil!". Drumurile noastre sparte, decalibrate, în zig-zag, sus-jos, îl încântă mai mult decât ar face-o impecabilele, parfumatele autostrăzi nemţeşti. Dacă acolo îţi intră pe geam mirosul de detergent, aici e mult mai plăcut izul de balegă proaspătă. Chiar şi prin Iaşi preferă drumurile cu bicicleta, agăţat de zecile de câini vagabonzi care trag să îl muşte. "Aşa e viaţa, trebuie să o simţi. În Germania, maşini şi oameni, totul impecabil, viaţa în astfel de condiţii credeţi-mă că e groaznic de fadă". Din natură face parte şi carul cu boi, şi ţiganul care împinge un căruţ, şi adolescentul care traversează şoseaua cocoţat pe şaua calului proaspăt deshămat de la căruţă, explică teutonul cu ochelari ce vede România prin lentilele curate departe de orice parti-pris politic sau sentimental. O părere oarecum asemănătoare cu a prinţului Charles dar care bate uşor în altă direcţie.
Dă Germania din mână pe România
Alături de românul Mihai Bulei, un profesor care, aflat la muncă în Germania, a luat ţeapă chiar de la un bogătaş neamţ, Konstantin Behrends încearcă să demonteze clişeele exagerate despre ţara perfectă pe care ne-o imaginăm când vorbim despre Germania. "Uneori imaginea pozitivă pe care ne-o facem este greşită. Sunt o sumedenie de prejudecăţi în această privinţă", spune Konstantin, dând ca exemplu promiscuitatea din cartierele mărginaşe ale Berlinului sau faptul că orice american care merge cu taxiul în capitala Germaniei aproape sigur va lua ţeapă, la fel ca la Otopeni sau oriunde în altă parte pe teritoriul mioritic.
"În Germania, ca să ieşi la o bere seară de seară îţi mai trebuie o slujbă" 
Behrends a venit la întâlnire cu întârziere. Imediat, fără politeţuri prea multe, şi-a etalat mânia şi dezamăgirea vizavi de propria ţară. Picior peste picior, cu încălţămintea spartă, asemenea domnului Jeffrey Francks, "Kosti" s-a pornit pe dărâmat mituri. "Voi, românii, nu vedeţi frumuseţile şi partea frumoasă a lucrurilor de aici". A terminat liceul şi a venit ca voluntar la noi în cadrul unui parteneriat în octombrie 2011. "E o asociaţie neguvermanentală, non-profit, care se implică în diverse probleme sociale. Le vorbim studenţilor, tinerilor în general, facem schimburi de personal". Pentru aceasta primeşte 200 de euro pe lună, dar spune că îi ajung mult mai bine de cheltuială decât dacă ar fi fost plătit în Germania cu 1500 de euro. "Acolo costurile sunt mult mai mari în toate privinţele, dar şi gradul de permisivitate în toate domeniile este mult restrâns.Toată lumea e înnebunită după autostrăzi şi condiţiile în care se desfăşoară traficul în Germania. Eu, de exemplu, nu sunt foarte bogat. La noi nu poţi face autostopul. De asemenea, nu există microbuze între localităţi, iar călătoria cu trenul este foarte costisitoare. De aceea e o problemă să călătoreşti dacă nu te bucuri de reduceri". "În Germania nu există intrare gratis la cinematecă sau la Clubul cinefililor ori la alte manifestări culturale, cum e la voi. Acolo, chiar şi la o petrecere dacă intri trebuie să plăteşti un tarif de la cel puţin 10 euro în sus". Iar ca să-ţi permiţi să ieşi la o bere în fiecare seară cu prietenii, cum fac foarte mulţi în România, trebuie să-ţi iei un al doilea serviciu.
Proverbiala punctualitate nemţească lasă uneori de dorit
În ţara teutonilor nici descărcarea gratuită de pe Internet deja nu mai este posibilă. De aceea, Kosti, pentru siguranţă, şi-a "tras" o duzină de filme, inclusiv româneşti. În ce priveşte legendara corectitudine nemţească, aceasta poate lua forme maladive. Oferă un exemplu în acest sens prietenul lui Behrends, românul Mihai Bulei. "Eram odată cu maşina germanului la care lucram. Cineva dintr-un automobil din faţă a aruncat o pungă de gunoi pe geam. Patronul meu l-a urmărit efectiv şapte kilometri, a sunat la Poliţie dând la telefon toate informaţiile, până şi coordonatele GSM ale locului, în afară de numerele maşinii", a povestit el. Până şi proverbiala punctualitate nemţească mai dă uneori rateuri, fiind de multe ori în defavoarea omului de rând. S-a întâmplat ca un călător, neavând o sumă mai mare de plătit pentru o destinaţie directă, să prefere să parcurgă distanţa din bucăţi. N-a fost posibil, pentru că chiar de la primul popas trenul a avut o întârziere de o jumătate de oră. Pierzând legătura, el a fost nevoit să înnopteze în eurogară. "Altădată eram în gară la Simeria. Am rugat un şef de tren să aştepte să-mi vină un prieten de la Iaşi, trebuia să ajungem amândoi la Timişoara. Bineînţeles că a fost de acord, ca şi cum ar fi fost garnitura lui". Un fapt care în Germania ar fi fost de neînchipuit.
Ce nu mai ştim despre Germania
"În România plătim mai puţin pe produsele sănătoase decât pe cele nesănătoase. La germani e de cel puţin patru ori mai scump un produs bio". De asemenea, taxele şcolare sunt mari.  Birocraţia este mult mai mare decât la noi în ţară. Şi xenofobia e în floare. "Există organizaţii puternice de neo-nazişti. 183 de oameni au murit din 1990 până astăzi în confruntări etnice. Corupţie există cât colo şi în Germania. Puţini ştiu că Helmuth Kohl se judecă în procese de ani şi ani. Există ţigani şi în Germania, prezenţi acolo de sute de ani, printre ei şi români, evident. "În România nu mă deranjează câinii pe stradă, chiar dacă câteodată dau să mă muşte. De ce atâta isterie Să fie ca în Germania, nimic pe şosele decât un asfalt curat, maşini scumpe şi oameni E monoton, viaţa în Germania e sterilă şi din acest punct de vedere. Aici viaţa e mai firească, e mai aproape de natură. Ţigările şi gunoaiele aruncate pe jos nu mă deranjeză estetic atât timp cât sunt biodegradabile". În plus, Konstantin îi consideră pe români calzi, politicoşi. Stricteţea, corectitudinea exagerată duce la o viaţă sterilă, prea pusă la punct, cu tot felul de reguli precise. Nu e voie aia, nu e voie aialaltă. Unde mai este farmecul? România salbatică e prea frumoasă, uneori e prea autentică, cum e în Transilvania. "Păstraţi-vă diversitatea, păstraţi-vă ţiganii, că altfel le veţi duce dorul", spune Kosti.
Adoră să facă piaţa în România, în Germania nu mai există aşa ceva
"Mâncarea cea mai ieftină acolo o găseşti la supermarketuri, dar nu se ştie cât e de sănătoasă. Nu mai există pieţe tradiţionale. Nu ai de unde să cumperi produse naturale şi gustoase cum o faci aici de la o bătrânică, de exemplu", spune Behrends, care mărturiseşte că la noi adoră să facă piaţa şi să cumpere de la magazinul din colţ. Urăşte în schimb mallurile şi marile magazine. "La magazinul mic ştiu pe cine ajut cumpărând, pe când la mall cu siguranţă îl îmbogăţesc pe proprietarul de mari lanţuri de magazine, un bogătaş transpartinic, cel mult", adaugă patriotul "român" prin adopţie Konstantin Behrends. Dacă nu ne iubim noi ţara, măcar să o facă alţii, aşa cum o face acest simpatic neamţ cu ochii căprui şi tenul măsliniu cu o figură departe de idealul arian, inclusiv prin mentalitate. 
 
 
 
   
 PARCĂ ÎN REPLICĂ, PRIMIM ȘI ARTICOLUL DE MAI JOS:
    
De ce nu este iubita Romania?
       Păi, din destule motive!

Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria , pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene.
De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei . De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman , iar cuvântul Roma este de origine tracică.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche cultură de pe Terra , anterioară sumerului şi totodată cea mai numeroasă şi mai extinsă populaţie a antichităţii. Puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria,Austria, Germania, Polonia, Italia,Franţa, Spania,Turcia Europeană), Tadjikistan , Asia Mică, Africa. Chiar şi burii din Africa de Sud sunt neam dacic ! Cu multe secole înainte de cucerirea romană , dacii reuşiseră să obţină un an de 365,242197 zile, faţă de anul astronomic modern de 365,242198 zile, sau faţă de cel Iulian al alexandrinului Sosigenes de 365,25 zile . Homer a remarcat unitatea lingvistică, etnică şi de civilizaţie a tracilor începând cu mileniul V î.e.n., de când acest spaţiu a iradiat cultură . Tot el ne spune că numai ei ştiau să lupte călare şi să folosească arcul ca armă de luptă .
Traco- macedonenii au creat şi primul imperiu din Europa , cel al lui Alexandru Macedon , care a creat şi cultura "elenistică". Dascălul său , Aristotel din Stagiro-Makedonia , era tot un traco-macedonean .
Scrisul a apărut mai întâi în spaţiul tracic, apoi în cel greco-roman . Primii poeţi au fost tot de origine tracă . Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine deosebită , toate convenţiile fiind încheiate doar verbal.De pildă, lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ aşezat la poartă. De remarcat că acelaşi obicei îl aveau şi mayasii ! Oare cine îi invăţase să traiască într-un asemenea identic spirit de cinste?
Dacia a avut cea mai veche agricultură din Europa. Dacii erau singurul popor din lume care foloseau cercul pentru măsurarea timpului (vezi actualele ceasuri)! Minele de aur din Dacia erau cele mai bogate din Europa . Numai tezaurul regal al lui Decebal , jefuit de romani , conţinea 1640 de tone de aur şi 3310 tone de argint. Cu el, Imperiul Roman a scăpat de faliment , permiţând ca locuitorii Romei să fie scutiţi de impozite timp de un an , să primească fiecare câte 650 de denari şi să se finanţeze , timp de 123 de zile serbările de la Roma cu peste 10.000 de gladiatori si 11.000 de fiare sălbatice!
Primul popor antic European care a realizat o unificare a tuturor triburilor având aceeasi etnie a fost cel dac. Ocupaţia romană a întrerupt procesul de unificare naţională pentru 1812 ani ... Unde ar fi fost acum România, fără aceste vicisitudini ale istoriei? De reţinut: pentru cucerirea Daciei , Traian a fost nevoit să mobilizeze peste 60% din armata imperiului! In secolele VI-V î.e.n. , civilizaţia dacică era atât de dezvoltată , încât se putea măsura cu cea persană a lui Darius (522-486 ien.). Herodot afirma că "tracii sunt cel mai numeros popor după inzi".In această zonă, se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 de ani) , cea mai veche activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-tarnăcop de miner , cel mai vechi harpoon , şi cel mai vechi vârf de lance cu două caneluri(tip baionetă) din lume (toate peste 18.000 de ani vechime) , cea mai veche activitate din metalurgia aramei din lume (8.000 de ani), cea mai veche exploatare şi prelucrare a aurului din Europa şi cea mai veche scriere din lume (7000 de ani). Limba română este cea mai unitară limbă din Europa ,vorbită de cel mai mare număr de oameni şi cuprinde cel mai mare număr de cuvinte de origine latină în raport cu celelalte limbi neolatine.In fapt,romanii descindeau din marea şi nobila gintă a traco-dacilor . Pe la 1400 î.e.n. în Dacia nord-dunareană a apărut cea dintai şcoală cu local propriu de pe Terra , ANDRONICONUL, unde preoţii zalmoxieni predau toate disciplinele universitare , începând cu teologia, astronomia şi astologia. Pitagora şi elevii săi şi-au completat studiile universitare la şcoala zalmoxiană întrucât după mărturiile lui Platon şi Socrate , în Dacia nord-dunareană erau cei mai învăţaţi medici din lume , superiori medicilor greci. Hesion scria că Zalmoxa "a promovat o învaţatură despre un trai nou, mai înţelept decât al grecilor". Tot Zalmoxa a introdus în şcoala sa studiul Dreptului , Belaginele , care stau la baza civilizaţiei umane . Pe atunci, evreii erau încă sclavi in Egipt! Platon, Socrate, Orfeu,Achile,Traian vorbeau limba daco-tracă. In Dacia se scria cu litere latine, care erau şi litere dacice! In această limbă comună i-a scris Decebal lui Traian pe o iască de fag . Marele lingvist italian Giaccomo Devoto stabileşte "începutul tranziţiei daco-romane dincolo de anul 2000 î.e.n.", când evreii nu existau nici măcar ca păstori! De unde vine denumirea de Dacia? De la prima regină a statului dac străbun, Dacia-Dokia-Sorita,slujitoarea Soarelui,Marele Zeu,care a fost preoteasă şi regină pe la 3.000 î.e.n . La impactul cu romanii,dacii credeau în nemurirea sufletului şi erau deja monoteişti. Din punct de vedere al concepţiei filosofico-religioase , erau şi au rămas net superiori romanilor. Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zalmolxis, care avea să devină model pentru Iisus Hristos mai târziu, aşa cum Kybele-Kotys avea să devină sursa de inspiraţie pentru Fecioara Maria . Geţii cinsteau crucea văzând că una din cele mai frumoase constelaţii din emisfera boreală ( 50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Căii Lactee. Numele constelaţiei Lebăda este astfel un omagiu adus Păsării Divine pentru daci.
 
Iată ce ne arată Platon în "Charmides" , unul din celebrele lui dialoguri, din care extragem un pasaj absolut senzaţional: "Aşa stau lucrurile,Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învătat, cu prilejul unei expediţii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis , despre care se zice că au şi darul de a te face nemuritor! Căci,spunea el, toate se trag din suflet , atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiintei noastre întregi , revărsându-se din suflet , aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire,dacă vrem că,deopotrivă,capul,cât şi restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt , la rândul lor , spusele şi gândurile frumoase!"
Freud şi psihanaliza lui? Evreii au "descoperit iar America" după mii de ani!
 
Si încă o informaţie care ne lasă fără grai : într-o locuinţă de pe dealul Grădiştei a fost descoperită o trusă medicală cu bisturiu şi pensetă din bronz; la Piatra Rosie , un scalpellum tot din bronz, iar la Poiana sonde medicale şi un schelet cu craniul trepanat! Religia geţilor spunea că la naşterea celor doi Fraţi Divini, Apollo şi Artemis, care a avut loc la solstiţiul de iarnă, Domnul Ceresc a luminat şi a încălzit pămantul, încat zapezile s-au topit şi au înflorit merii . In acelaşi timp, numele Zeitei Mame , Maria-Maris însemna şi "floare de măr". De atunci , de când au înflorit merii iarna,Anul Nou , care era la 1 martie a fost mutat la 1 ianuarie , dată preluată mai târziu şi de romani . Ei bine, evreii au preluat de la traco-daci şi data de 1 martie ca An Nou , dar şi pe Fecioara Maria, devenită biblică. S-a mai spus apoi ca Iisus Hristos a fost influenţat, în filosofia sa,de esenieni.Numai ca esenienii au fost iniţiaţi de traci, de preoţii lui Zalmoxe. Acest lucru este recunoscut pană şi de Jose Phus Flavius , fostul răzvrătit iudeu împotriva Romei, devenit...mare istoric în "Antichitaţile iudaice":"Ei nu trăiesc prea diferit de lume , dar viaţa lor aminteste în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiţi pleistai ".
După cum ne arată Jose Phus Flavius , în "Razboiul iudaic" , esenienii constituiau practic prima confererie de tip comunist din istorie : dispreţuiau bogaţia , între ei nu vindeau şi nu cumpărau nimic , jurau sa respecte dreptatea faţă de oameni , trăiau în "frăţii" cărora işi predau toate veniturile şi bunurile , gestionate in comun , respingeau prezenta femeilor (temandu-se de desfrânarea şi trădarea lor). Intenţii şi obiceiuri pozitive pe care , ulterior , evreii le vor adapta negativ în viitoarele lor "frăţii" masonice. Realitatea de care evreii , cei mai mari falsificatori ai istoriei, fug ca dracul de tămaie , este ca filosofia pozitivă creştină s-a născut pe teritoriul Daciei , ei nefăcând altceva decât să o preia in folos propriu pentru a distruge din interior Imperiul Roman şi a-şi justifica pretenţiile de "popor ales" , dornic de a stăpani Lumea ! Aşa cum Biblia a fost "prelucrată",timp de 1000 de ani, în folos propriu , aşa şi dovezile istorice privind primordialitatea universală a Traco-Daciei de Centru al Lumii , au fost distruse cu perseverenţă pe parcursul ultimelor două milenii!
 
Istoria mai are multe mistere şi unul dintre acestea , absolut senzaţional, poate fi modul în care două popoare înrudite , traco-dacii şi romanii , care dominau lumea antică, au putut fi asmuţite unul împotriva celuilalt . Oare , întâmplător, vizionarul Indian Sundar Sing a prevestit , prin anii '30, ca România va fi Noul Pămant al Făgăduinţei , iar Bucureştiul Noul Ierusalim ? In care se va afla Casa Popoarelor descrisă în Biblie şi realizată întocmai de Ceauşescu sub denumirea de Casa Poporului
 

 

   Lucreția Berzintu în dialog cu SOLO JUSTER la 90 de ani


 NIMIC  NOU   
Femeia naște
de când e lumea lume

de murit
se moare tot de-atunci 

nimic nu-i nou 
sub soare 

În rest: poezie
 URLĂ  PIATRA
luna așterne pe plai
 cărare de aur  
Să treacă semeață     
aia cu coasa 
și zâmbet ce-ngheață

uraa uraaa
urlă piatra 
cît o ține gura 
  


 Unul din cei mai reprezentativi poeți de limbă română din Israel, editor, jurnalist și promotor cultural, cu o biografie impresionantă, care impune respect și plecăciune, este Solo Juster. S-a născut la 1 octombrie 1922 în București. Studiază în orașul Călărași (Ialomița). În anul 1952 absolvă ”Școala de Literatură și critică literară Mihai Eminescu” a Uniunii Scriitorilor din România. În 1960 se stabilește în Israel, la Tel Aviv. Publică: ”Poeme de un ban” (1987), ”Ultimul zâmbet” (1988), ”Surâsul apelor” (1990), ”Columna secundelor” (1992), ”Sensul timpului” (1994), ”Clipa sărutului” (1996), ”Lacrima interioară” (1997), ”Poezia cea mai acută” (Tel Aviv, 1998), ”Rumba neagră” (Tel Aviv, 2000), ”Lacul de onix” (București, 2001), ”Fiara lirică”, ”Umbra”, ”Al cincilea punct cardinal”, ”Lacrima verde”, ”Iarna verde” (București, 2007), ”Iarna verde” – poeme alese (Iași, 2011). În 1985 înființează la Tel Aviv un cenaclu literar, sprijinit de soția sa, prozatoarea Mariana Juster. Elita literară pe românește s-a adunat în casa lor, lunar, cu regularitate și seriozitate, în peste 20 de ani. Doi ani mai târziu, în 1987, editează revista literară ”Punct”, cu apariții în mai și noiembrie, ajungând până la numărul 40. În 1999 este distins cu premiul ”Lucian Blaga” (România, Cluj – Napoca) iar în Israel cu premiul ”ARTZI” (Tel Aviv, 2005).

 Este un poet minunat, care scrie despre sine următoarele:

”Nu numai ca să mă includ în modernitate, încerc și eu versul alb – liber, și îmi cer scuze că pe ici, pe colo, mai ”păcătuiesc” strecurând ritm și rimă. Lipsită de ritm și rimă, poezia – mi pare o vioară, chiar Stradivarius poate, dar văduvită de coarde, NU SUNĂ! Împărtășesc ideile estetice ale lui Ion Vinea.”(Scriitori de limbă română din Israel – generația contemporană, biobliografie întocmită de Emanuel Aczel, ed.Hasefer, București, 2003)
                                                                                                          
Maestrul Solo Juster are multe lucruri să ne împărtășească din viața și creația sa, astfel i-am propus realizarea unui interviu, contactându-l prin poșta electronică, după care i-am făcut o vizită acasă, la Rehovot, la cca 20 km distanță de Tel Aviv. Complice mi-a fost distinsul scriitor Corneliu Leu care și-a exprimat dorința de a-l intervieva pe eroul nostru cultural, israelian, originar din România, poetul Solo Juster, având în vedere realizările sale culturale pe care le veți afla (dacă nu le știți),  în continuare.

Solo Juster s-a născut în București dar, pe când avea vârsta de trei ani, părinții s-au mutat la Călărași – Ialomița, unde își petrece copilăria ”ca-n basme”, locuind în centrul orașului, vis-a-vis de Școala de băieți nr.2 unde a frecventat și absolvit cursurile școlii generale. Apoi  a continuat studiul la Liceul Știrbei Vodă din Călărași, însă, din cauza unui oarecare antisemitism,  după primul an de liceu, se mută cu familia la Silistra. În aceeași perioadă tatăl său a avut un accident, a stat în spital la Vatra Luminoasă un an de zile  – cu o dezlipire de retină, și, după cca 1 – 2 ani, și-a pierdut vederea. Odată cu accidentul tatălui său a dat și ”Banca Bercovici” faliment, dar și ”Marmoros - Blank”, care erau bănci evreiești. 

Lucreția Berzintu:  - Stimate domnule Solo Juster, a trebuit să întrerupeți cursurile liceale pentru a pleca cu familia la Silistra. De ce la Silistra?

Silistra era un oraș cosmopolit în care legionarii n-au avut acces, niciodată. Au încercat o dată, au venit călări de la sate dar populația i-a izgonit din oraș.
”SUB BULGARI, CA EVREI, AM DUS-O FOARTE BINE”

Cum a fost la Silistra?

Aveam 12 – 13 ani, m-am văzut într-o localitate nouă, o limbă nouă...  locuiau, pe lângă evrei, bulgari, greci, armeni, turci... Am prins după ureche; am învățat turcește, bulgărește... Bulgara se aseamănă cu rusa, așa că, am învățat rusa foarte ușor; armenește n-am învățat fiindcă e cam greu.
În 1940 s-a cedat Silistra, bulgarilor, prin Acordul de la Craiova și, sub bulgari, ca evrei, am dus-o foarte bine. În 1942 am fost chemat la muncă obligatorie în Bulgaria, pe Valea Strumei. Era iarnă și am mers pe jos 130 km prin zăpadă, de la Silistra până la Ruse, apoi până la Rusciuk, cu trei sănii țărănești și ni s-au găsit și locuri de înnoptat la țăranii bulgari din Cadrilater. În total 3 zile am făcut până la locul de muncă obligatorie, unde am fost chemat cu ordin militar. Când am ajuns acolo era vară, ca aici. Am stat un an de zile, din 1942 până toamna lui `43.    Către sfârșitul acestei perioade, de un an, m-am îmbolnăvit de malarie. Și până în ziua de astăzi se găsesc, la analize, urme de malarie.
Ne-au dat drumul acasă și au luat pe alții care nu fuseseră până atunci. Am avut un an pauză, timp în care am putut lucra pentru familie. Ne-a mers destul de bine ca meseriași; am lucrat la un atelier de reparații pălării bărbătești. Mai erau două ateliere de prăvălii dar țăranii ne-au preferat pe noi.
Toate împrejurimile Silistrei, de jur împrejur, erau clienții noștri. Când m-au luat pe mine, în 1944, întrebau: ”da`, unde-i băiatul?” Li s-a spus că-i luat la muncă, și mi-au trimis cutii de 1 kg de miere, slănină ș.a. Și săracii și bogătașii au trăit bine sub bulgari.
În 1944, primăvara, ne-a luat iar pe noi, dar nu în același loc. La Smeadovo, pe Valea Kazanlâk, unde era o pădure de tei și de stejari, fagi, amestecați... iar noi construiam un drum, de la gara Smeadovo. Țăranii ne-au primit foarte bine.

Câți evrei au fost deportați acolo, la muncă obligatorie?

Se vorbea că au fost 24.000, jumătate din populația masculină din Bulgaria, împreună și cu alte minorități. Acolo era o armată de trudovaci, pentru munci. Am lucrat la construcții de cale ferată și poduri vechi. Acasă aveam 300 gr. de pâine pe zi, la fel ca toată populația din Bulgaria – pe cartelă; la muncă aveam 600 gr., dublu. Nu aveam un regim opresiv. La Silistra, un singur coleg, cu care lucram la săpat pământ, un avocat tânăr, Averbuh, a fost împușcat în 1953 de Siguranță, fiind bănuit de comunism. Și eu am fost bănuit de comunism; nu aveam voie să circulăm de la 9 seara până la ora 8 dimineața.
Fac o mică paranteză: în acea perioadă, la Silistra, în sala cinematografului ”Modern”, erau judecați sute de bulgari care fugeau din Bulgaria în România fiindcă venise la cârmuirea Bulgariei un anume Filof, care era filogerman, și a făcut ce-a făcut. Dar se zice că regele Boris al III-lea i-a susținut pe evrei și nu a lăsat să fie deportați din Bulgaria, dincolo de granițele Bulgariei Mari.                                                                                                                                           

Ce a urmat?

Când eram la muncă obligatorie, a doua oară, ne pica câte un ziar, ”Ciorno More” (Marea Neagră) care apărea la Varna, deci noi munceam în apropiere de Varna – pe lângă Șumen (o regiune foarte renumită în Bulgaria)și am citit în 26 septembrie 1944, pe prima pagină, ”România, 23 August, a capitulat fără condiții”. Atunci am spus prietenilor mei: ”eu, mâine, plec acasă”. Zis și făcut.

Acasă, unde?

Bună întrebare! Silistra nu avea cale ferată. Singura legătură era cu vaporul pe Dunăre, între Silistra și Rusciuk, și mai departe. A venit cu mine un băiat din Varna ai cărui părinți erau exilați.

De ce?

Varna și Sofia au fost golite de evrei. De ce? Fiindcă erau noduri de cale ferată și baze militare germane iar bulgarii ne-au ferit. Deci, am plecat cu acest băiat – coleg în același lagăr cu mine, fiindcă noi, silistrenii, eram puțini, 18 – 20. Ne-am dus în port; era plin cu nemți care se retrăgeau din România; Dunărea era plină cu nemții care se bălăceau în apă... Am găsit un Bac din Silstra, un cunoscut, care ne-a spus că nu putem pleca fiindcă n-avea autorizație. L-am luat cu mine pe acel băiat, am stat la un hotel în Ruse vreo 3 – 4 zile, nu-mi mai amintesc, că sunt aproape 70 de ani de atunci. Ne-am întâlnit cu silistreni, ”O, Solo, ce faci?” Bucurie mare... În sfârșit, a căpătat Bac-ul autorizație să circule pe Dunăre înapoi la Silistra și ne-a luat și pe noi.
”EU NU ȘTIAM NIMIC CE SE ÎNTÂMPLA ÎN ROMÂNIA ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL... ERA SECRET”
A existat perioada de tristă amintire, a pogromurilor și deportărilor din perioada celui de-al doilea război mondial, când Hitler  hotărâse rezolvarea problemei evreiești prin ”soluția finală” iar regimul antonescian trecuse la deportări ale evreilor și țiganilor în Transnistria dar și în Ucraina. Alții au fost deportați la munci forțate pe teritoriul României. Slavă Rabinului Alexandru Șafran, care a intervenit peste tot și, ca urmare,  s-au oprit vagoanele pregătite pentru deportarea evreilor  din Transilvania de sud  către lagărele de exterminare din Polonia! Ce cunoașteți despre acele atrocități?
De fapt, eu nu știam ce se întâmpla în România în timpul celui de-al doilea război mondial, cu deportările de evrei în Transnistria... Am aflat abia aici, în Israel. În România nu se vorbea, era secret.

Și, după ce v-ați întors la Silistra, ce a urmat? Ați hotărât să plecați în România împreună cu părinții?

Nu! Părinții mei au rămas la Silistra fiindcă erau condiții foarte bune de trai, cu o populație foarte prietenoasă, mai mult decât prietenoasă. Bunică – mea murise în timpul când eram plecat la muncă obligatorie. Cimitirul evreiesc era dincolo de graniță, pe teritoriul românesc, dar eveau acces la cimitir. Atunci nu mai era graniță între Bulgaria și Silistra fiindcă intraseră rușii, pe 9 septembrie, și au construit un pod pe Dunăre. Eu eram acasă, m-au căutat prietenii, m-au chemat, mi-au dat o armă... poliția fugise. Era o cazarmă de poliție la Silistra, nu ”stam” (nota red.: ”de formă” sau ”fără importanță”, din ebraică) o poliție. O cazarmă de poliție, cu armament, cu echipament, cu tot. Și, eu am plecat în pantaloni scurți și-n cămașă. Era septembrie... Ei, n-am apucat eu..., cam pe 19 – 20 octombrie am trecut granița fraudulos în România.

Cu ce scop?

Voiam să-mi continui studiile liceale și pe urmă să mă înscriu la cursuri mai departe. Nu puteam face asta în Bulgaria... limba o prinsesem după ureche și citind prin ziare, dar nu cunoșteam materie, nu cunoșteam istorie bulgărească, limba bulgară.
 Am venit singur în România, la București, unde am avut o nașă. Mi-a dat mama adresa, dacă ajung acolo, să bat la ușa ei. Am găsit-o, am dormit o noapte la dânsa dar n-am mai dat pe la ea, n-am mai văzut-o. Am început să-mi caut de lucru, să câștig un ban. Am luat ziarul și am găsit un anunț că se închiriază o cameră pe str. Negustori, nr.24, dacă nu mă-nșel. O gazdă foarte bună, foarte curată. Am stat câteva luni acolo, și, acum, o mică paranteză: un bucureștean care lucrase înainte la Teatrul Alhambra, ca electrician, a venit înainte de cedarea Silistrei, pe 1 octombrie, la niște rude prin alianță, foarte sărace, și, a mai avut o rudă la Ruse, care avea o făbricuță de conserve. Când avea de lucru la Silistra, lucra cu noi la Silistra; când pleca la Ruse..., și l-a concentrat la muncă obligatorie împreună cu grupul nostru dintâi, din 1942. Până am trecut eu granița, am mai ajutat pe unii să treacă granița în România nu tocmai cu acte. Era țara vraiște.          
La București, l-am căutat pe el la Teatrul Alhambra. El locuia în sectorul 3 Albastru (nota red.: Capitala Regatului României Mari era împărțită în patru sectoare de culori diferite: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru și sectorul IV Verde) în București, dacă nu mă-nșel, în cartierul sefarzilor (nota red. : ”sefard” în limba ebraică înseamnă ”spaniol”). Acolo, împreună cu el, am cunoscut pe Beni, de la Teatrul Alhambra, care făcea actorie, fel de fel, și el era un mare comunist. El ne-a îndrumat la sectorul III Albastru  și de-acolo... ”Hei, bine ai venit, avem nevoie de tine; pleci la Constanța!” Așa am ajuns la Constanța.
LA CONSTANȚA AM SCRIS PRIMELE POEZII

De ce la Constanța?

Acolo au avut nevoie de mine, la U.T.C. Înainte am lucrat lustruitor de mobilă la firma ”Dormitor”, chiar la ”Scala”... și avea un mare atelier de tâmplărie în Piața Amzei. Am lucrat câtva timp acolo; am început să caut clienți pentru lustruit mobilă și mici reparații. Deci, am plecat la Constanța... m-au primit frumos. Tudorică Roznatoschi era șeful U.T.C.-ului iar șeful P.C.R.-ului era Ciuroiu, care a fost și ministrul de externe pe timpul comuniștilor, ambasador la Pekin. Scopul trimiterii mele la Constanța era acela de a organiza tineretul hamalilor din port în U.T.C. Și eu am lucrat în Portul Constanța, aproximativ patru ani de zile, câștigam bine ca muncitor. Am fost ales, repede, în Comitetul Sindicatului hamalilor din port.
Care era mentalitatea oamenilor  privind apariția comunismului în România?
Eu, personal, am fost recunoscător Partidului Comunist și Armatei Roșii, care ne-a eliberat și m-am dăruit cu trup și suflet muncii de organizare a tineretului comunist și ca membru în Comitetul Sindicatului ”Dezrobirea”. Am simpatizat partidul comunist fiindcă m-am considerat lui, ca membru.
În timp ce lucram în port, eram și conducătorul Cenaclului Literar  al Casei de Cultură din orașul Constanța.

Atunci ați început activitatea literară?

Atunci am început. La Constanța am scris primele poezii. La Casa de Cultură din Constanța era un învățător, scos din producție, Hordâncă și, printre membrii Cenaclului, era profesorul de franceză, era Corneliu Leu, Dionisie Șincan – care erau elevi de liceu (Liceul Mircea), Elena Tărcioagă – care-i moartă, de-acum, tot colegă de liceu (Liceul ”Domnița Ileana”). Mai era un pensionar care a fost magistrat de Tribunal (judecător) ș.a. Mai era un coleg de-al lui Corneliu Leu – trebuie să-l știe, dacă-i spuneți de ”Bătrânul”. Așa îl numeau ei, ”Bătrâne”.                                                                                            
La Constanța s-a organizat și un concurs literar, la care am luat locul întâi la poezie. Mai era unul din fiii unuia dintre președinții sindicatului ”Dezrobirea”, Ion Drăgănescu, care, până la urmă a lucrat la ”Dobrogea Nouă”. Am refuzat să-i iau locul lui, propus fiind. El a fost colegul meu, hamal cu mine în port, cum era să-i iau locul?

Unde ați debutat cu poezii?

Cred că la ”Dobrogea Nouă” sau ”Unirea”.

Ce titlu ați dat la prima poezie?

”Salut voios de pionier!”

Cât timp ați activat la acel Cenaclu?

Atâta timp cât am stat în Constanța.
Într-o zi, apare un ins și-mi spune, ”Ai să vii cu mine la București.” ”Eu nu pot să plec fără să întreb pe cei din regionala de partid Constanța”, i-am răspuns; ”fac parte din activul Constanța, am fost verificat pentru asta.” Am mers cu el la ”Regiunea de partid”, secția de agitație și propagandă, care era condusă de o învățătoare, tovarășa Moșoiu – așa îi spuneam. S-a uitat la mine și mi-a spus: ”Dacă vrei să te duci, noi nu putem să ne opunem cererii Comitetului Central.” Eu zic: ”unde mă trimite Partidul, acolo mă duc.” Între timp, la Constanța, am fost pe șantierele voluntare, eu am fost în Lunca Prutului – comandant de detașament. Vin la București, nu la Comitetul Central, ci la Jew Secție – ziarul ”Unirea”. Am stat câteva zile, m-au trimis încoace, încolo, să fac un reportaj la Constanța... apoi am făcut un reportaj la Medgidia, pe șantierul ”Canalul Dunărea – Marea Neagră”. Reportajul a fost foarte bine primit, de aceea m-au chemat de la ”Flacăra”, de la Nicolae Moraru, publicațiile pentru străinătate, ”Narodnaia Rumânia”, ”Romania Hoilen”, ”Romania Today”, ”Roumanie d`Hojourdui”. Apoi am fost trimis la Turda, într-un sat, despre care mi s-a spus că este acolo un țăran care a avut în gazdă comuniști și unul dintre ei a fost îngropat în sat, pe nume Iura; pe tema asta am scris  reportajul și am mai scris și o poezie, ”Iura”. N-am scris în viața mea, nici acolo și nici aici, n-am scris nici pentru Gheorghiu – Dej, nici pentru Stalin, nimic! Pentru poezia ”Iura” mi s-a plătit în acea perioadă 8000 de lei; eu aveam vreo 2000 de lei salar.
M-a întâlnit Eugen Jebeleanu pe șantier, și, când m-am dus cu poezia, ”Ce cauți aici?”, ”Nu ești la Constanța?” Zic, uite așa și-așa, și-i povestesc. ”La ziarul Unirea?” ”Ce cauți tu acolo?” ”Tu n-ai să stai acolo. Ai răbdare! În curând...” Și într-adevăr, în vreo două sau trei săptămâni primesc un telefon de la Beniuc și dumnealui mă trimite să lucrez la Fondul Literar, pe strada Mihai Eminescu, ca referent literar, cinci ore pe zi și aveam salar aproape 3000 de lei. Aici am lucrat 2 – 3 ani.
AM FOST TRIMIS, CA ZIARIST, ÎMPREUNĂ CU GRUPUL DE DANSURI NAȚIONALE ”CIOCÂRLIA”

Ce ne puteți spune despre activitatea jurnalistică pe care  ați desfășurat-o în străinătate, în China, Coreea și Vietnam?

Am fost trimis, ca ziarist, împreună cu grupul de dansuri naționale ”Ciocârlia” a Ministerului de Interne și de-acolo am trimis  câteva reportaje la ”Scânteia Tineretului”, ”România Liberă”, ”Narodnaia Rumânia” și alte publicații, cu ceea ce m-a impresionat mai mult. În China am fost bolnav de hemoroizi, am fost internat la un spital din Shanghai, o săptămână, și m-am făcut bine cu tratament chinezesc. În săptămâna când am fost liber, am primit invitație ca să vin la Gheorghiu-Dej, că era la Shanghai. Am fost acolo, am stat până la 2:00 dimineața și el n-a venit. A venit un chinez și mi-a spus, ”duceți-vă acasă că el nu mai vine:” Cioroiu era ambasador la Pekin, mi-a trimis vorbă să vin la el dar nu m-am dus. Eram al cincilea, ca importanță, față de colonelul de securitate. Aveam un dosar beton; hamal de port, ziarist...
”AM FOST TRIMIȘI DE LA CONSTANȚA LA CONFERINȚA DE ÎNFIINȚARE A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R.”

Sunteți în legătură cu foștii colegi, ziariști?

Foștii mei colegi de ziar au murit, cu toții. Nu știu dacă mai trăiește cineva. De Sf. Ioan îi voi da telefon lui Ion Macarie, cu care am făcut Școala de Literatură. El a rămas foarte impresionat, ”tu ești Solo Juster?” De ce? Eu și cu Dragănescu am fost trimiși de la Constanța la Conferința de înființare a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. (Nota red.: Conferința de fuziune între Societatea Scriitorilor Români și Societatea Autorilor Dramatici din martie 1949 marhcează înființarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R, ulterior din R.S.R., devenită U.S.R. în 1990).  Și acolo mi-a făcut foarte bună impresie Petre Bellu și Ion Pribeagu. Conferința a avut loc vis-a-vis de Cișmigiu, în Casa Sindicatelor, pe vremea aceea. Eu am făcut dosare pentru o parte din scriitorii vechi, dosare de pensii – ca referent literar la Fondul Literar. Către sfârșitul ședinței am luat și eu cuvântul – nu eram pregătit. Am luat cuvântul și am fost publicat în ”Scânteia” pe prima coloană de pe prima pagină.

Erau mulți scriitori, membrii în U.S.R.?

Da. Erau, printre alții: Mihail Sorbul, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Veronica Bârlădeanu, Eugen Jebeleanu, Eugen Campus, care mă cunoaște de-atunci. Pe Sorbul îl țin bine minte pentru că a luat cuvântul și mie nu mi-a plăcut ce a vorbit el, și atunci am vorbit eu muncitorește. Ce cultură aveam eu? Eu habar n-aveam de Eminescu.

În școală nu se învăța despre Eminescu?

Ba da, dar mie îmi plăcea Coșbuc. Era mai apropiat de glie. Toate poeziile lui e un roman sătesc sau despre viața sătească. Și Ion Horea este adeptul lui Coșbuc. Am toate volumele, care mi le-a trimis el.

Ați participat la cenacluri literare în București?

Nu. N-am avut timp.

Cu Mișcarea sionistă ați avut vreo tangență?

Nu. Am avut tangență, la Silistra, cu Asociația Macabi și cu evreii de-acolo.
”CÂND ERAM ZIARIST ÎN COREEA AM DECIS SĂ PLEC ÎN ISRAEL”

Când ați hotărât să plecați în Israel?
Când eram ziarist în Coreea am decis să plec în Israel.

De ce atunci?

Am fost la Panmunjom; am multe fotografii de-acolo. Umblau americanii cu gipurile,  la o parte era o limuzină cât un autobuz de mare, cu toate ușile deschise, cu șofer și cu motorul în funcțiune. Cei cu gipuri, ”Come in!, Come in!” Foarte greu m-am hotărât să nu răspund chemărilor, dar, întorcându-mă în România, am făcut un plan de acțiune; cum să mă depărtez de partid? Cum să nu fiu în vizorul partidului ca să nu mă împiedice să plec. Odată cu căsătoria – cam în acea perioadă din 1951, am început să deschid ochii. Eu eram trimis la toate consfătuirile ARLUS - ului (nota red.: ARLUS = Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică) pentru organizarea zilei de ”7 Noiembrie”. Era o masă lungă de cinci metri și erau toate somitățile; partidul, ambasadorii și, vis-a-vis de mine, era Ceaușescu. ”Ce-i cu tine aici?” Eu am rămas cu gura căscată. Fusesem prin vara anului 1945 la un curs pe care l-a ținut el în Aleea Alexandru, la București.

Cum s-a descurcat Ceaușescu la acel curs?

Nu puteam să fac comparație. Ce eram eu? M-a întrebat: ”Ce cauți aici? Nu mai ești la Cîî...Cîî...Constanța?” ”Nu mai sunt demult”, i-am răspuns. L-am mai întâlnit pe la Băneasa, cu fel de fel de ocazii. Eu, ca reporter, mă împingeam să străbat coloanele și veneau o grămadă după mine, și el spunea: ”lăsați-l!”
V-a protejat...

Da, l-am căutat să-i cer un interviu, să mă primească. Nu m-a primit niciodată.

Îi era teamă?

Nu știu. De fapt eu mergeam pe-acolo, la Băneasa, să fac prezență.

Ca ziarist?

Nu. Mă lăsasem de ziaristică. Când am venit din China, am făcut un reportaj sau două, apoi, la sfârșitul lui decembrie le-am spus, într-o ședință de partid, că pe 1 ianuarie plec în concediu și pe urmă nu mă mai întorc. Au rămas toți așa, blocați. ”Solo, ce-i cu tine?” Era acțiunea cu îmbunătățirea socială a redacției, adică fără evrei. Evreii au fost dați afară, și de-acolo, dar și din alte părți.

La care publicație erați ziarist, atunci, când ați fost trimis în străinătate?

La ”Narodnaia Rumânia”. Când lucram la ”Steagul Roșu”, într-o bună zi, mă trezesc cu-n telefon de la dl. Moraru; ”Solo, vino în coace! Hai să lucrezi aici!” M-am dus acolo.

După Fondul Literar?

După Fondul Literar și după Școala de Literatură. S-a schimbat directorul Fondului Literar și l-a trimis pe Dumitru Corbea în loc, și am aflat că a fost legionar, și eu n-am vrut să mai stau cu el. Atunci m-am înscris la Școala de Literatură din București.

În timpul acesta, ce ați lucrat?Aveați nevoie de o susținere financiară...

Primeam leafa de la Fondul Literar, în continuare. La repartiție am cerut să mă repartizeze la un ziar. M-a repartizat la ”Steagul Roșu”. Nu se chema, încă, ”Steagul Roșu”, se chema altfel, nu mai țin minte. În sfârșit, la ”Steagul Roșu”, și acolo primeam 600 de lei. La începutul Școlii de Literatură m-am căsătorit cu Mariana, viitoarea prozatoare Mariana Juster.

Cum ați cunoscut-o?

Printre alții, am fost invitat ca ziarist, de Elisabeta Luca, la Comitetul Cinematografiei, ea fiind șefă. Mariana era elevă și lucra acolo. Cum a ajuns ea acolo? Direcția a pornit să caute oameni prin țară. La început nu avea, decât doi oameni sub conducerea Elisabetei Luca: Constantin Chiriță, de la ”Scânteia” și Ion Visu, de la ”România Liberă”. Constantin Chiriță a plecat prin Moldova să caute cadre și s-a întors cu o elevă din Botoșani, actuala prozatoare Mariana Juster și un alt evreu din Piatra Neamț, Ștefan Cazimir. Eu am fost chemat la Comitetul Cinematografiei să fac un film documentar și astfel am cunoscut-o pe ea. Ea s-a îmbolnăvit... am căutat-o... Aveam un prieten acolo și-mi spunea ”las-o în pace că-i fată cuminte!” Un alt coleg, de la secția evreiască, vine la Botoșani, îl întâlnește pe socrul meu și-i zice: ”măi, îl cunoști pe Solo Juster?” ”Aaa, pe derbedeul ăla, bețivul, fustangiul?”

Erați un Don Joan?

Nu eram un Don Joan, dar nu mi-au lipsit femeile.

Erați un june frumos...

Nu. Ea era frumoasă, să vă arăt fotografia ei, fotografiată de mine, ca nevasta mea, ca mamă de copii. Așa cum am mai spus, la începutul Școlii de Literatură, m-am căsătorit cu ea.

Sunteți în legătură cu foști colegi de la Școala de Literatură?

Sunt în legătură cu Ion Horea.
Cine v-a descoperit talentul literar?

Eugen Jebeleanu a fost descoperitorul meu. El m-a descoperit pe șantierul de muncă ”Ana Pauker”, care era la Galați. El a fost omul care m-a scos de la Jew Secție (UTC – secția evreiască).

În 1960 v-ați stabilit în Israel, la Tel Aviv, împreună cu soția și fetița. A fost grea acomodarea? Ce ați lucrat?

A trebuit să muncim pentru a avea o bază materială. Am lucrat și la Compania de telefoane, și optimetrist, și funcționar de Bancă, de unde am ieșit la pensie. Am învățat optica, întâmplător. Am găsit un băiat care a vrut să mă învețe singur și, până la urmă, am devenit tovarăși. Am pus de-o parte niște gologani și am cumpărat instrumentar semiindustrial. Am mers cu el câțiva ani. Și, pe urmă, el s-a încurcat cu o ”boarfă”, scuzați-mi expresia, și mi-a spus: ”Solo, nu ajunge pentru doi”, că aia cerea ca să meargă la sfârșit de săptămână la hotel de cinci stele, și era o cheltuială. Mi-a spus: ”ori tu rămâi în prăvălie, ori eu rămân, cum hotărăști.” Îi spun: ”Tu rămâi. Mie ce-mi dai?” Păi, zice, ”îți dau cam 55000 de șekeli.” ”Bine”, i-am spus, ”primesc!” Și i-am spus sincer: ”vreau să comand și eu instrumentar din Germania.” Mă rog... O parte din clienți, doi bulgari și încă unul, au venit după mine. El lucra repede, dar făcea și rebuturi. Avea o ladă, cam jumătate cât biroul acesta, plină cu lentile. Se mai întâmpla ceva, ori era mică, ori era mare, trebuia modificată. Dacă era ramă de metal, trebuia modificată, trebuia plătit unui bijutier. Doi bulgari..., din cauza asta eu n-am învățat bine ebraica  fiindcă, îi aveam pe bulgarii ăștia. Dar acum, am un vecin bulgar, aici, în bloc, și am uitat bulgărește. Am uitat și rusește.

SOLO JUSTER, EDITORUL REVISTEI ISRAELIENE DE LIMBĂ ROMÂNĂ,
”LUMEA MAGAZIN”


     În 1966,  Solo Juster înființează revista săptămânală ”Lumea Magazin”, el fiind redactorul șef. Secretar de redacție era Sorin Cunea, iar colaboratori, Arnold Velureanu, Harry Ber (Canada) Nicu Palty, Marius Godeanu, Davis Grebu ș.a. Revista a supraviețuit 18 săptămâni, editându-se 18 numere.

Stimate domnule, Solo Juster, vă rog să ne vorbiți ceva despre revista ”Lumea Magazin”, ca idee, realizare... și de ce v-ați oprit după 18 numere?

După ce m-am consolidat financiar, din dragoste pentru literatură și jurnalism, m-am gândit să editez o revistă în limba română. Eu eram ”Redacția” și-mi mai trebuia tipograful. Tipograful – erau doi fii ai unui tipograf de limbă latino, (eu eram în legătură și cu ziarul în limba bulgară) care mi-a propus să tipărească: ”păi, stai, am eu doi fii care au un local mare, închiriat, și fac acolo o tipografie mare... și ai să vezi.” Mă duce pe o stradă din Tel Aviv, de la ”Tahana Mercazit” (nota red. ”Tahana Mercazit” din ebraică, înseamnă autogară) în continuare, unde sunt blocurile alea de meserii, vis-a-vis de str. Levinski, mă duce acolo și-mi zice: ”Uite, am 200 m.p. și aici o să fie... ”Da, o să fie... dar până atunci?” ”Până atunci, e treaba mea. Eu răspund de asta, de mașini tipografice...” Și am făcut o convenție, că voi primi de la difuzare 1200 de lire. Cu 10 lire, de exemplu, puteam cumpăra de mâncare, în familie, pentru o săptămână întreagă. Deci, o să am hârtie, o să am pentru redacție... Venise Sorin Cunea, a fost coleg cu mine, și, hop!, ai venit bine, îi zic. Uite, facem o revistă în limba română, ”Lumea Magazin”, săptămânală...
Am făcut 18 numere; am câteva, o să vă arăt.
De ce n-am continuat? Din cauză că nu aveam tipografie. Tipograful nostru ne-a înșelat. Avea un linotip și, când aveam nevoie pentru revistă, ne spunea că are de lucru. El trebuia să plătească tipograful, dacă se dădea la alt linotip.
N-am mai putut să rezist, lucram 20 de ore din 24.

   Am în fața mea ”Lumea Magazin”, numărul 10, din 15 august 1966. Este o revistă de format mare, 34,5/24,5 cm, cu 24 de pagini, o grafică atrăgătoare – de bun gust, articole interesante cuprinse în rubricile: ”TRIBUNA LIBERĂ”, ”STRICT CONFIDENȚIAL”, Reportaje, ”PAGINI DIN TRECUT”, ”GURA LUMII SLOBODĂ...”, ”GENUL FEMININ”, ”De la lume adunate”; ”De pretutindeni”, sport, umor, rebus, publicitate, anunțuri. .. Apropo de anunțuri, mi-a atras atenția un anunț de la pagina 7 despre un vernisaj care sună așa: ”Mîine, marți 16 august a.c. la ora 18,30 va avea loc la Casa Ziariștilor din Tel Aviv, strada Kaplan nr.4 vernisajul expoziției pictoriței LIANA SAXONE...” (nota red.: o pictoriță originară din România pe care eu o stimez pentru arta sa, dar și pentru talentul ei publicistic). Citez din câteva titluri ale revistei: ”Ce se poate petrece ÎN FEUDA lui ABA HUSI”, ”Angelica Rozeanu a fost concediată”, ”Haolam Haze”, ”DIN KNESET”, ”ARTUR RUBINSTEIN”, ”Execuția celor patru miniștri congolezi”, ”Catastrofă la etajul 79”, ”Doi gemeni se regăsesc după 24 de ani” ș.a.

SOLO JUSTER, INIȚIATORUL ÎNFIINȚĂRII CENACLULUI LITERAR ”PUNCT” ȘI EDITORUL BIANUALULUI CU ACELAȘI NUME, ”PUNCT”

 
În 1985 înființează Cenaclul Literar ”Punct”care a funcționat peste 20 de ani, și, cu doi ani mai târziu, în 1987, înființează bianualul ”Punct” – ajungând până la nr. 40,  fiind susținut de soția sa, prozatoarea Mariana Juster.

În primul număr al revistei ”Punct”, Solo Juster scrie:
 ”La doi ani de existență, am întocmit această foaie, ca un semn dedicat celor care mi-au susținut ideea de CENACLU.”
 Citez din articolul ”CENACLUL LITERAR” scris de Dr. Iosef Eugen Campus și apărut în primul număr al revistei ”Punct”, noiembrie 1987:
”Dar ceea ce am admirat la Solo Juster, inițiatorul Cenaclului, și la cei care i s-au alăturat, a fost pasiunea pentru literatură.
În timp ce alții se întîlnesc oameni ”serioși”, pentru a încheia afaceri fructuoase, sau pentru a juca ”serioase” partide de cărți, ei își ”pierd vremea”, încăpățînîndu-se să facă, în cele mai potrivnice condiții, literatură și mai se și întîlnesc ca să o discute între ei.(...) Adevărata pasiune pentru literatură, cred eu, include și disprețul pentru maculatură, pentru ceea ce se pretinde deși nu este literatură.
În acest spirit am încercat să influențez atmosfera de lucru a Cenaclului.
Prietenește, am fost adesea necruțător.”
În primul număr al revistei ”Punct” publică următorii cenacliști: Dr. Iosef Eugen Campus (Cenaclul Literar), Maria Găitan (Joc, Ruga – versuri), Adrian Zahareanu (Scrisoarea – proză), Mariana Juster (Doi cireși dintr-o tulpină – proză), Zeev Ben Chaim(Inspectorul – schiță), Andrei Fischof(Acuarela – versuri).

Domnule Solo Juster, ce v-a determinat înființarea acestui Cenaclu Literar?

Shaul Carmel era seccretarul Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română și am venit la el cu propunerea să facem la Asociație un Cenaclu Literar, la care el mi-a răspuns: ”Noi, Asociația, nu ne putem lua riscul, să dăm în bară, cu un cenaclu literar, nu știu dacă va prinde, nu știu dacă va merge, nu știu dacă va avea viață. O să vedem.” Până la urmă, a venit și el la Cenaclu.

Și, după ani de cenaclu, la care participase și Shaul Carmel, n-ați mai discutat despre problema asta?

Nu, niciodata! Și-a amintit, nu și-a amintit, nu știu, nu-i traba mea. Ai să-l întâlnești aici (arată spre reviste ”Punct”) de multe ori. A fost o încercare de-a mea personală și asta a fost refuzată de Asociație. Asta m-a pus pe gânduri; stai, asta este o încercare grea, nu este de colea, și i-am spus ”Punct”. Dacă am început cu ”Punct” și revista tot ”Punct”. Hârtia și imprimarea mă privea pe mine.

Și, atunci, când el a spus ”să vedem”, cum ați luat hotărârea?

Am cerut o listă cu membrii Asociației Scriitorilor și am trimis, tuturor, o scrisoare ”tip”, propunându-le să înființăm un Cenaclu Literar, fiind vorba de scriitori care scriu în altă limbă decât ebraica și nu aveau acces niciunde, și eu mă pun la dispoziție, dau spațiu din casa mea... m-a costat multe parale.

Câți membrii avea Cenaclul Literar ”Punct” și care erau aceștia?

Erau vreo 40 de membri, plus invitați, ca: Solo Juster, Mariana Juster, Dr. Iosef Eugen Campus, Andrei Fischof, Mioara Iarchi Leon, Tania Lovinescu, Adrian Zahareanu, Shaul Carmel, Luiza Carol, Maria Găitan - Mozes, Moscu Eyal, Solo Har - Herescu, Prof.univ. Andrei Strihan, Gina Sebastian Alcalay, Zoltan Terner, Lucia Zilberman, Felix Caroly, Sonia Palty, Lucian Zeev Herșcovici, Mira Iosif(Belgia), Ștefan Iureș, Eveline Fonea, Radu Cârneci, N. Palty, prof. Vladimir Eșanu, regizorul Pavel Constantinescu. Dr. Ieruhim Roisman, Monica Săvulescu (Olanda), Ludovic Bruckstein, Leopold Ruga, Moșe Maur, Z.B.C., Davis Grebu, Sorin Cunea, Isaac Eyal, Ervin Elias(Beer Sheva), Preot Ion Chirilă, Dorel Dorian, Mira Iosef (Bruxelles), Maria Pal (Cluj), Zelber Haim (umorist), Iudith Coman, Leopold Bittman, Elena Ester Tacciu, Geta Berghof, dr. Sandu IacobsonIleana Iren Grunwald ș.a.
Mulți dintre ei au murit, între timp.
De fiecare dată, în fiecare lună, participau, cel puțin, 18 – 20 de membri.

Cum se desfșura, efectiv, o ședință de Cenaclu Literar? Cine era conducătorul?

Eu eram conducătorul Cenaclului. Dinainte se comunica cine citește în Cenaclu. Eu ceream de la ei copii. Nu de la toți, de la cei care - mi plăceau mie, ca să apară în revista ”Punct”. Nu era nicio ordine de zi, cu subiecte. Fiecare citea ce anume dorea. La ora fixată (17:00) se vorbea, discutau unii cu alții... apoi eu: ”Domnilor, este ora ca să începem și vă rog să încetați orice fel de discuții!”, ”Cine are de citit astă seară?”, ”Eu, eu...” Câteodată se prelungea până seara târziu.

Până când?
Până când puneam eu ”punct”.

Care erau relațiile dintre membri?

Era cea mai perfectă democrație, toți eram egali, nu aveam ”grade”. Shaul Carmel nu suporta critica și totdeauna se supăra. La Cenaclu veneau de la Beer Sheva; Dr. Elias Ervin venea de la Ashkelon... Andrei Fischof venea de la  Haifa; el scrie primele poezii în limba ebraică. Preotul Chirilă, cât a stat în Israel, venea regulat la Cenaclu.
Printre membrii a fost și Michael Elias, cu care am copilărit la Călărași, cu el și cu vărul său. El a murit.

Este vreo legătură între el și Spitalul ”Elias” din București?

Nu. ”Elias” este un nume foarte comun la sfaradit. Spitalul ”Elias” este construit de un mare bancher, evreu, Jack Elias, care a donat bani, a înființat Banca Națională, a făcut Academia Română, a făcut teatre în România, și a depus aur, dar, când a avut nevoie, directorul (guvernatorul) Băncii Naționale n-a vrut să-i onoreze CEC-ul, că era și importator de bumbac. Patru funcționari avea la Sf. Gheorghe.

Mai trăiește cineva din familia lui?

Nu. O soră a lui... Tatăl lui era un mare bancher, mai bogat decât Jack Elias, la Constantinopol. Numele Spitalului Elias este pe numele lui taică-său. Nu-i pe numele lui. Sora lui Jack Elias era damă de companie a Reginei Elisabeta.

Să revenim la revista ”Punct”. De ce ”Punct”?

Adeseori am fost întrebat de ce ”Punct”. A fost a doua încercare, după Cenaclu și n-am avut computer. N-am știut cum să fac, și Ira Iosif mi-a făcut cadou o mașină de scris. Am încercat ”Punct-ul” ăsta la mașina de scris, pe trei coloane. Am să vă dau un exemplar. Așa s-a făcut primul număr, la început, în patru pagini. I-am dat numele de ”Punct” fiindcă e mic. O încercare. Refuzat de Shaul Carmel, refuzat de Asociația Scriitorilor. Când el s-a ales președinte, noi am rupt relațiile cu el.
Apoi am cumpărat un computer și Mariana scria materialele pentru revista ”Punct”, creații ale celor care participau la Cenaclul Literar.
Cenaclul Literar a funcționat peste 20 de ani  iar revista ”Punct” a ajuns la nr. 40. S-a încetat activitatea Cenaclului, când eu m-am îmbolnăvit, acum câțiva ani în urmă.

Ce probleme de sănaătate ați avut?

Am fost foarte bolnav. Nu știu ce am avut. Dacă făceam 2 – 3 pași, cădeam pe o parte. Fiica mea, care este medic (la prematuri și nașteri grele), m-a dus la un specialist (a ieșit la pensie de vreo 2 – 3 ani) și mi-a prescris un tratament. L-am luat și m-am vindecat, nu mai cad de ani de zile. Pot merge pe jos, fără probleme.
 
De ce v-ați mutat din Tel Aviv în Rehovot?

Fiica mea locuiește în Rehovot. Soția face dializă, o boală foarte cruntă. Eu, mai puțin. Când era nevoie o chemam pe fiica mea, la ora 1:00 noaptea, la 2:00 noaptea... și așa s-a hotărât să stăm cu toții în același oraș, în Rehovot. Atunci, când m-am consolidat financiar, am cumpărat un apartament în nordul Tel Aviv-ului, pe str. Miriam Hașmonait 20/4 și acum este închiriat. Cu chiria de-acolo plătesc chiria de aici (din Rehovot) și mai rămâne acolo, niște bănuți.

La ce lucrați acum?

Acum, nu mai fac nimic.

Nu mai scrieți? De ce?

Fiindcă nu mai înțeleg ce-am scris. Nu mai deslușesc. Mâna îmi tremură...

Pentru activitatea mea culturală am primit un premiu din partea lui Itzak Artzi, lăsat prin testament. Familia lui mi l-a dat după ce a murit el.

Impresionant! Felicitări!
CENACLUL ”PUNCT” – AFLAT ÎN AL 12 – LEA AN DE EXISTENȚĂ – ESTE SINGURUL CENACLU DE LITERATURĂ ROMÂNĂ DIN AFARA GRANIȚELOR ROMÂNIEI CARE A REUȘIT PERFORMANȚA UNEI ASEMENEA REGULARITĂȚI ȘI LONGEVITĂȚI
În continuare, merită să citez din cronicile apărute în revista ”Punct” despre activitatea literară, desfășurată în casa familiei Juster, lună de lună, timp de peste 20 de ani, unde se aduna elita creațiilor literare pe românește. Iată:

”CRONICĂ DE CENACLU
Îmi aduc aminte că în urmă cu zece ani eram turistă în Israel și prietena mea, Sonia Palty, m-a luat să văd ” un cenaclu literar”. Și astfel în casa albă, primitoare a Marianei Juster, a lui Solo Juster, am cunoscut pe Ludovic Bruckstein, pe Ruga – Bittman, pe respectatul critic literar, profesorul Eugen Campus... și alții.
Dar,  mai ales gazdele: Mariana Juster și Solo Juster, și mica lor poveste, atât de simplă și de emoționantă.
În urmă cu 12 ani, doi oameni modești, dar mari iubitori de literatură, el – poet cunoscut, ea – originală prozatoare, hotărăsc să deschidă casa lor din strada Miriam Ha-hașmonait ca să creeze un cadru pentru întâlniri literare...” (Tania Lovinescu, revista Punct, Nr. 19, noiembrie 1996, pag.12).
”Cenaclul literar ”PUNCT” – organizat de scriitorii Mariana Juster și Solo Juster – scoate de două ori pe an revista literară PUNCT. Materialele cuprinse în revistă aparțin membrilor cenaclului și sunt publicate în urma citirii și comentării textelor în cadrul prietenesc (dar exigent) al discuțiilor lunare din cenaclu.
Cenaclul ”PUNCT” –  aflat în al 12-lea an de existență – este singurul cenaclu de literatură română din afara granițelor României care a reușit performanța unei asemenea regularități și longevități. Cenaclul își desfășoară activitatea în locuința soților Juster, iar revista apare prin efortul personal al acestor doi scriitori.” (Luiza Carol, revista Punct, Nr. 19, noiembrie 1996, pag.12).
”Se împlinesc în mai zece ani de când apare mica revistă ”Punct” a soților Mariana și Solo Juster, animatorii cenaclului de la domiciliu, unde sunt citite cu glas tare (și discutate sub egida politicoso-intransigentă a criticului Eugen Campus) scrierile tipărite în foaia acum sărbătorită.
Am prețuit întotdeauna dorința de calitate a Justerilor, ambiția de a separa apele talentate de producția valeitarilor țîfnoși.
Am prețuit punctualitatea cu care, anotimp după anotimp, ”Punctul” acesta apare, dovedind o tenacitate rară în lumea ”tribului” de la noi, unde îndeobște marile focuri sînt de paie.
Am prețuit într-atâta voința aceasta exemplară de a dura, marcînd mereu puncte în lupta contra oboselii și a lui ”ce rost are” – încît astăzi, la aniversare, eu strig: Punct și de la capăt!” (Al. Mirodan, revista Punct, Nr.20, mai 1997, pag.1).

”PUNCT” LA ZECE ANI
Scriitorii – poeții în special – sunt ființe neadecvate vieții cotidiene, practice. Au aripile prea mari, bune pentru zbor și înălțimi. Dar care încurcă la mersul pe pămînt. Vă amintiți simbolul Albatrosului lui Baudelaire.
Dacă la aceasta se adaugă, ca trăsătură caracteristică, și modestia, incapacitatea de a face propagandă pentru sine însuși, șansele de succes se reduc și mai mult.
Și totuși – Don Quijotte incurabil – mă încăpățînez să cred că, până la urmă, valorile ies la suprafață, timpul – cu sita lui fină și incoruptibilă – cerne totul, inexorabil.
Iată-ne și pe noi acum – doisprezece ani de la înființarea cenaclului, zece ani de la apariția primului ”Punct”.
Durăm încă. Deși ne-am ferit de agitația, de publicitatea zgomotoasă – conștienți de limitele noastre, dar și convinși de rostul nostru, în colțul nostru. Durăm încă.” (Iosef Eugen Campus, revistaPunct, Nr. 20, mai 1997, pag.5).

”PE GÂNDURI
Fără să încerc vreo comparație, cred că modestul nostru cenaclu de la Tel- Aviv a însemnat ”ceva” în spațiul restrîns al literaturii pe românește în Israel pe parcursul celor aproape două decenii de existență.
Cred de cuviință să amintesc cinstind memoria celor care ne-au însoțit cu entuziasm începuturie, dar prin însăși natura omenească a inevitabiluui ne-au rărit rândurile regretații: Ludovic Bruckstein, Moșe maur, Leopold Bittman – Ruga, Ieruhim Roisman, Adrian Zahareanu, Nicu Palti, Zeev Ben – Chaim, Vladimir Eșanu, Pavel Constantinescu; au mai părăsit cenaclul, din fericire, din cu totul alte motive, Tania Lovinescu, stabilindu-se în România, Elena Tacciu, Sonia Palti și Felix Caroly, din motive de noi necunoscute...
Am rămas mai puțini și ziua de mâine mai nesigură... Cu destule dificultăți am încropit acest al 33-lea Punct. Va mai apare cel de-al 34 lea? (S.J., revista Punct, Nr. 33, noiembrie 2003, pag.8)
”În ziua de 18 martie a.c. ASOCIAȚIA SCRIITORILOR ISRAELIENI DE LIMBĂ ROMÂNĂ a decernat premiul ARTZI prozatoarei Mariana Juster și poetului Solo Juster pentru CENACLUL LITERAR PUNCT în preajma împlinirii a două decenii de neîntreruptă activitate.”
(Revista Punct, Nr.34, mai 2004, pag.2)

”20 ANI DE CENACLU
De douăzeci de ani? Nu-mi amintesc exact când am început să frecventez cenaclul Punct.
Îmi amintesc însă bine motivele care m-au determinat să iau în continuare parte asiduă la lucrările acestui laborator literar, care s-a impus în opinia publică prin atmosfera creată ca și prin seriozitatea rezultatealor.
Am venit în cenaclu nu din obligație. Ci din plăcere. Din plăcerea de a fi găsit în ospitalitatea Marianei și a lui Solo, patronii sârguincioși ai cenaclului, ceea ce nu aflasem în alte medii scriitoricești. Am găsit o atmosferă de interes pentru creația celuilalt, de considerație pentru fiecare membru al cenaclului, indiferent de locul pe care presupuneam că l-ar ocupa pe scara valorilor literare (...) La Punct poposeau oaspeți din străinătate, care ne onorau cu prezența și lecturile lor.
Punctul devenise o adresă agreată în lumea scrisului. Aici am asistat la evoluția creației unor cenacliști, la impasurile lor trecătoare, la închegarea unui spirit de echipă care începea să anime această mică făclie de litere (...)
Mulțumesc din inimă Marianei și lui Solo pentru clipele plăcute petrecute în cenaclu, oferite de ei cu simplicitate și căldură colegială.
Le urez ani mulți și buni, lor și Cenaclului Punct.” (prof.univ. Andrei Strihan, revista Punct, Nr. 36, mai 2005, pag.2).
”Aflu că inconfundabilul cenaclu al Justerilor împlinește 20 (douăzeci!) de ani și că originalul lor PUNCT ajunge și el la o ediție jubiliară! Cum să-i felicit? Cum să onorez această aniversare, cu ce scule literare? Căci nimic mai superficial, mai steril, mai pompos și inutil ca rândurile omagiale, evocările paseiste și urările de circumstanță... Punctul în ansamblul antologiei sale, a devenit o voce unică în peisajul teritoriului invocat. E vocea unui grup de prieteni, care timpuriu dezrădăcinați din limba viselor lor, s-au reîmplantat, s-au revigorat, și-au reconstruit plăsmuirile... Acest spațiu magic ce se reconstituie ciclic, ca luna plină, se deplasează laolaltă cu constructorii lui; din Tel Aviv la Rehovot, de aici oriunde ar fi ei, scena Cenaclului, magnetul grupului de prieteni rămâne același... Grupul rezistă, bucuros să părăsească cotidianul existenței pentru a se refugia în ficțiune, în metafore, în inefabil. Pentru a se oferi pe rând judecății colective, sentinței grupului. E singurul Tribunal al Fericirii pe care l-am întâlnit.” (Myra Iosif – Bruxelles, revista Punct, Nr. 36, mai 2005).
”...Acum, la împlinrea unei vârste primăvăratice, nu-i vorbă, totuși deja impresionantă pentru cenaclu, pentru o revistă literară, simbolicele flori expediate din București, România, către Rehovot, Israel, sper să-i găsească reuniți (și uniți din nou) pe cât mai mulți dintre cei ce datorează enorm, ca șlefuire, ca autoritate, ca imagine – cenaclului și revistei.
La mulți ani gemenilor Punct!
La mulți ani, cu sănătate celor doi autori ai liniei formate din sumedenia de puncte!” (Ștefan Iureș - București, revista Punct, Nr. 36, mai 2005)

”TELEGRAMĂ
A douăzecea aniversare a revistei Punct este o aniversare emoționantă.
Douăzeci de ani de poezie, proză, critică literară, exprimând o aleasă simțire, un acut sentiment al contemporanului, o subtilă căutare a unui drum spre sufletul cititorului...
Tuturor colaboratorilor revistei și în mod special editorilor ei, Solo și Mariana Juster, felicitările noastre!” (Valentina și Berthold Gruenwald – Duesseldorf, revista Punct, Nr. 36, mai 2005).

”DAKAR *
morții mei nu sunt
muriți în veșnicie

ei sunt vii
în memoria și sângele meu

împărăția morții
nu-i va încape

morții mei din fund de mare
urcă pe zarea albastră

și seamănă pâine în țară
cu mine

ci râd și plâng
trăind în trăirile mele

străbătând veșnicia
cu toată țara”
(Solo Juster, revista Punct, Nr. 40, mai 2007, pag.7)

Stimate Domnule, Solo Juster, de ziua dumneavoastră aniversară, 01 octombrie 2012, vă urez din partea mea, a stimatului scriitor și prieten Corneliu Leu, cât și din partea ”cenacliștilor” și cititorilor, un sincer ”La mulți ani!”, cu sănătate și bucurii!
Închei cu una din poeziile dumneavoastră:

NICI O LIMBĂ
Să mă ascund de mine
am fugit
în prea – înaltul turn de fildeș

nici în cer
nici pe pământ

cuprind de acolo marginile lumii
drama vremurilor pocite
dincolo de cuvintele ce nu pot fi
în nici o limbă rostite

nici o limbă nu încape
atât de multul
urât
al lumii

(Din vol.Arborele memoriei – antologia poeților de limbă română din Israel, ed.Orion, București, 1997, ediție îngrijită de Radu Cârneci, pag.136, Solo Juster)
Vă mulțumesc!
 

 ----- Forwarded Message -----
From: ionescu horia <
horia53@yahoo.ca>
To: dan lupescu <
danlupescu13@yahoo.com>
Sent: Monday, August 27, 2012 10:34 AM
Subject: Citeste si crezi ceea ce vrei...


Citeste si crezi ceea ce vrei...

Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: "Marius Tucă Show". Acest ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţi ale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! Realizatorul nu-şi "ierta" pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia.

Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate... Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă. Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară , trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.

La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul "de mare calibru" din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se "pe apa Sâmbetei", deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La "CASA ALBĂ", bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american "în privat", au început dezvăluirile: "George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..." "Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?" a întrebat, Tucă.
"Păi, nu prea..." a răspuns domnul profesor. "Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări", a mai spus domnia sa, "ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine"!... Apoi a continuat: "Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc "ca în sânul lui Avram"! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai "potrivite" pentru a "câştiga alegerile", în mod "democratic" în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică. Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt "aleşi" cu "binecuvântarea" acestui "GRUP", şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică "directivele" trasate de acesta..."

Întrebare telefonică de la un telespectator: "Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de "GRUP"?" "Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită "privată" în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia "foaia de drum"...
Replică telefonică: "Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?" Răspuns: "Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci "GRUPUL" care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor." Replică: "Să vă fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele... Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia... Bună seara!..."

Anghel Rugină: "Dragă domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai tot părul alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!...
În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă... Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE... Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!... Să înţeleagă că la nivel global "cărţile sunt făcute"! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!..."

Alt telespectator întreabă: "Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Franc-masonerie?" A.R.: "Sunt şi masoni în "grup", dar nu sunt majoritari!"
Telespectator: "Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?" A.R.: "Mai, băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre "muritorii de rând"! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Trebuie să înţelegeţi că aceşti "adevăraţii bogaţi" ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane "alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!..."

TS : "Atunci sunt evreii?" A.R.: "Sunt şi evrei multi,dar nu numai" Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol..." A.R.: "Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul "GRUPULUI", deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest "GRUP"se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens... TS: "Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?" A.R.: "Se zice că acest "GRUP" a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi "GRUPUL" a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste."
TS: "Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?" A.R.: "O.K. Să raţionăm un pic... Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi "administrate" de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un "GRUP", de administratori la nivel mondial de, să zicem... 250-300 de persoane!... "

...Toată lumea... mută. Inclusiv Marius Tucă...
Şi domnul profesor a continuat: "Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui "GRUP". Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial... Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul "independent", a fost nevoie de un "război rece", care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria "GRUPULUI", asupra copilului rebel - comunismul! Acum suntem în faza în care "GRUPUL" se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume "GLOBALIZAREA". Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc... Trebuie să recunoaştem că acest "GRUP" a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de "GRUP". De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. "Drepturile omului"sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar...
V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe !..."

Marius Tucă: "Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea? A.R.: "În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!" M.T.: "Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?" A.R.: "În primul rând, am o vârstă: "mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul", şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..."
TS: "Şi noi ce trebuie să facem?"
A.R.: "Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi..."

 
 Forumul Social Român: 
       
” O alta Lume este Posibila”
  
Este bine sa nu uitam faptele istoriei. In ultima vreme reprezentantii a diverse natiuni pretinse civilizate si dezvoltate ne tin lectii de morala,ne trag de urechi sau chiar ne insulta, amestecandu-se in mod nepermis in treburle interne ale tarii noastre, tratata ca o colonie condusa de oameni slugarnici si compromisi care  iubesc mai mult tradarea decat ..tara si poporul roman.   Sa revenim insa la moralistii din afara tarii si sa ii cunoastem mai bine. Iata care este adevarul despre pionierii democratiei, ai drepturilor omului, ai umanismului s.a.m.d.:   Comitetul de Coordonare   
 FRANTA: putere coloniala care a controlat, la un moment dat, aproape 13.000.000 kilometri patrati, aproximativ 9% din intreaga suprafata a uscatului mondial. Un numar impresionant de tari au fost ocupate cu forta de catre francezi. Prosperitatea Frantei se bazeaza intr-o buna masura si pe crimele si jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea - Algeria , Camerun, Ciad , Gabon , Niger , Senegal , Tunisia , Madagascar , Maroc, Vietnam , Laos s.a. In plus jumatate din Franta a fost colaboratoare cu Germania in al 2lea razboi mondial si asta nu pare sa deranjeze atat de mult cat alianta Romaniei cu Germania . A facut masacru in coloniile din Nordul Africii cand acestea si-au cerut independenta si chiar dupa dobandirea independentei au intervenit direct sau indirect in evenimentele politice ale fostelor colonii.  
ANGLIA : cel mai mare imperiu colonial si sclavagist pentru o perioada de timp(in America ) - a cuprins peste 20%!!! din suprafata uscata a Terrei. Prosperitatea Marii Britanii se bazeaza intr-o buna masura si pe crimele si jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea - India , Australia , America de Nord, Africa de Sud, Birmania s.a.   RUSIA: tara in care s-a nascut “comunismul rusesc” care a adus mari   prejudicii integritatii si suveranitatii Romaniei. Si-a consolidat pozitia de putere mondiala si prin crimele si jaful la care si-a supus tarile vasale. Iata cateva dintre tarile exploatate de Uniunea Sovietica - Romania , Moldova , Polonia, Ucraina , Belarus , Georgia, Lituania, Letonia , Estonia , Armenia , Kazakstan , Uzbekistan , s.a..  
SUA: Intemeiata pe genocidul indurat de indienii americani carora europenii le-au ocupat pamintul pe care locuiau de mii de ani.  Populatii intregi exterminate, infometate, alungate in rezervatii ca niste animale salbatice ca sa faca loc foamei de inavutire a colonistilor europeni. Cea mai mare tara cu oranduire sclavagista dupa caderea Imperiului Roman ce inca a practicat segregarea rasiala pana prin anii 60. Exemplu al democratiei si iubirii crestine? Poate o ora Dumineca la biserica. Aventurile militare germane din cele doua razboaie mondiale i-au accelerat industrializarea si inarmarea si i-au transformat in jandarmul planetar. Pentru asi impune suprematia dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA, a purtat mai mult de 10 razboaie importante - Vietnam , Iugoslavia, Irak, Afganistan s. a., alaturi de diverse alte interventii militare in toate colturile planetei mai mult sau mai putin legitime. A rasturnat regimuri instalate democratic motivandu-si politica agreseva  prin “ frica fata de comunism” .A sustinut dictatori corupti si sangerosi atat pe continentul american( Chile , Argentina etc) cat si Africa(Mobutu in Congo ) sau Asia . Au finantat in America Centrala grupari armate teroriste vinovate de crime pe banda rulanta. Nu le-a pasat ca poate oamenii saraci din acele tari aspira la acelasi nivel de prosperitate si democratie ca in SUA. Sub masca apararii drepturilor omului si cu ajutorul institutiilor financiar bancare multinationale au pus mana pe resursele naturale ale mai multor tari. Este emblematica pentru politica SUA declaratia publica facuta de un partizan al acestor razboaie, Donald Trump: "Sa le luam petrolul libienilor!".  In Afganistan mai important decat Bin Laden erau minereurile strategice de care complexul militaro-industrial american are nevoie ca de aer sau ca de petrol pentru a-si mentine suprematia. In aceste conditii imperialismul american promovat in prezent la nivel global mai poate fi motivat  oare prin contrabalansarea amenintarilor  expansionismului altor mari puteri ?.  
GERMANIA : izvor al culturii si tehnicii europene a provocat doua razboaie mondiale cu consecinte catastrofale - zeci de tari ruinate, genocid planetar zeci de milioane de morti si alte sute de milioane cu vietile distruse!!! Au infaptuit holocaustul prin care milioane de oameni au fost facuti sclavi epuizati prin munca silnica, au fost gazati, si arsi in cuptoare precum gunoaiele. Este un fapt ce nu se va sterge din memoria colectiva a lumii pana la sfarsitul istoriei universului. L-au ajutat pe Lenin sa revina in Rusia ca sa il submineze pe tar si stim ce a urmat. Au impartit Polonia si Romania cu Rusia si Ungaria. Atacandu-l l-au fortat pe Stalin sa transforme URSS in superputere mai repede decat isi imaginase el.  La incetarea ostilitatilor tragedia in spatele cortinei de fier a continuat pentru tarile ocupate de armata rosie in timp ce Germania ajutata de fostul dusman SUA s-a recladit si a prosperat. Noi am platit 10 ani datorii de razboi URSS-ului ca tara invinsa.  
AUSTRIA si UNGARIA: - Imperiul Austro-Ungar a avut sub stapanire Cehoslovacia, partea nordica a Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, Transilvania, Bucovina, parti din Banat , Crisana si Maramures, Tirolul de Sud. Prosperitatea Austriei si a Ungariei se bazeaza si pe crimele si jaful din teritoriile ocupate. Toti cei care trudeau si erau taxati astfel incat balurile vieneze sa functioneze nu prea o faceau de bunavoie si cand se rasculau ori erau impuscati ori eviscerati(trasi pe roata) si alte lucruri ce nu prea au incaput in partiturile muzicii clasice ale epocii. In rest ordine curatenie si civilizatie nu?  
SPANIA si PORTUGALIA : vinovate de un urias genocid prin exterminarea indienilor din America Centrala si de Sud masacrati torturati  arsi pe rug convertiti cu forta la crestinism transformati in sclavi ca si negrii adusi din Africa urmata de jefuirea sistematica a resurselor naturale si in deosebi a aurului si argintului care au relansat economia nu doar din peninsula Iberica ci din toata Europa Occidentala. Descoperirea Americii ar trebui marcata cu o zi de doliu la nivel planetar nu cu serbarile indecente pentru inceputul genocidului american. Ambele tari si nu numai, poarta uriasa rusine a comertului cu sclavi destinati plantatiilor din SUA, America Centrala si de Sud care au prosperat prin munca acestor oameni vanati ca animalele si adusi in lanturi de la mii de kilometri(cei care supravietuiau calatoriei). Tari profund crestine cu catedrale pana la cer nu?
ITALIA: a avut colonii in Africa de Est si a visat ca alaturi de Germania sa participe la marele jaf planetar dar desi  au fost initiatorii fascismului european NU au fost considerati tara invinsa pentru ca italienii si-au tradat aliatul si pe IL DUCE la timp. Atat italienii cat si nemtii i-au sustinut in masa pe Musolini si pe Hitler crezand ca nemernicia se va infaptui fara costuri prea mari in sunet de fanfara pas de defilare cativa everi si comunisti asasinati si falfait de steaguri si cam atat. Romania n-a avut acest noroc si cand ar fi vrut sa paraseasca alianta nu i s-a permis. SUA si URSS erau intelese deja. Cand i s-a permis era prea traziu si oricum fusesem vanduti deja la schimb. 
 OLANDA : Mai intai colonia Africa de Sud (pierduta in favoarea Britanicilor) si apoi coloniile din Asia de Sud Est au fost o mana cereasca aducand profituri uriase pentru micul stat care nu ne vrea astazi in Schengen. Romania a fost invitata la masa bogatilor lumii sa puna pe masa tot ce are oameni resurse naturale etc, dar ca sa aseze scaunele, sa scuture fata de masa, sa curete covoarele si sa manance resturile la masa servitorilor.    BELGIA; A exploatat din greu resursele minerale (cupru diamante etc),si naturale ale fostului Congo Belgian(capitala Kinshasa ). Plecarea lor a lasat o tara in razboi civil care a fost impinsa in dictatura aspra si corupta a lui Mobutu(sustinut de CIA ca sa nu intre rusii) dupa a carui disparitie a revenit la razboiul civil, interetnic si saracie. Detine minerale strategice pe care multi si le doresc. Ghinionul lor.  
ELVETIA: pe langa ceasuri si ciocolata a mai adapostit in banci si aurul nazistilor si al americanilor al rusilor al oricui, al infractorilor si mafiotilor de pretutindeni si nenumarate bunuri si valori furate din toate colturile lumii. Cand ai atatia bani in banci parca iti vine sa iti speli si sa iti apretezi rochita de doua ori pe zi. Cum sa nu tii lectii de morala si eficienta manageriala sarantocilor?  
JAPONIA: Tarile din Asia poarta o vie amintire din razboiul mondial legata de atrocitatile comise de inalta civilizatie japoneza care a aruncat asupra lor nu flori de cires si poezie ci bombe si a trecut prin baionete si copii si femei si a supus la torturi si umilinte inimaginabile polulatiile ocupate. Casa imperiala ar trebui saptamanal sa ceara iertare acestor natiuni pentru tragedia de care este si ea direct raspunzatoare dar se abtine pana in ziua de azi. Probabil ca originea divina le interzice acest lucru. Sunt detestabili. La fel ca si Germania fostul inamic SUA i-a ajutat sa redevina ce au fost si mai mult decat atat.  
CHINA : inchisa in ea insasi mii de ani acum incepe sa scrie pagini surprinzatoare in istoria lumii si deja a  modificat niste echilibre economice si militare ce dainuiau de ceva vreme. Ramane de vazut pana unde si ce va induce asta in insasi structura sociala si politica a Chinei. Sa speram ca fara convulsii pentru ca ar fi tragic pentru noi toti. Un astfel de colos fie el si pluripartinic nu va putea garanta linistea si pacea mondiala , daca va incepe sa faca  “politie internationala in slujba democratiei” cum face in present SUA.   Exista o singura regula, toate aceste mari puteri democratice, sau nu, isi urmaresc doar propriile interese economice si strategice. Naivii cred altceva. Noi ne lipim cand de unii cand de altii in speranta ca ne vom realiza si noi interesul national. OK dar putina demnitate nu ar strica. Desigur, lista ororilor infaptuite de tarile "dezvoltate/civilizate" din Occident si Extremul Orient care si-au consolidat puterea si prosperitatea pe crima si jaf este mai larga .    Prin urmare,ar trebui sa privim lucrurile mai in profunzime si sa nu mai acceptam impertinenta talharilor moralisti ai planetei care ne tot dau lectii pe diverse teme.  Pana la urma ei reprezinta tari care au "mainile" patate de sange si prin ce au facut nu de mult sunt antiteza a ceea ce predica.  Daca adevarul ar fi respectat, toti acestia ar trebuie sa le spuna pentru inca 500 de ani celor din tarile pe care le-au asuprit, cu fiecare ocazie,  "va rugam sa ne iertati!".    Astazi atacurile si invaziile nu se mai fac doar cu armata ci si prin instrumente economice financiare bancare si bursiere controlate tot de cei mentionati anterior. Si daca e sa privim la acel trecut care ne reprezinta pe noi, romanii, iti amintesc, cititorule,  ca suntem urmasii unui popor care 
NU AVEA SCLAVI, UNDE FEMEIA ERA EGALA BARBATULUI SI CARE CREDEA IN NEMURIRE INAINTE DE CRESTINARE. 
Asta este ceea ce defineste natura noastra profunda si depinde de noi ca traditia inalt spirituala a DACILOR sa reinvie.  Sau macar spiritul de la Marea Unire. Din pacate se pare ca treptat ne transformam nu in europeni ci in altceva o masa amorfa de locuitori inerti ai unei tari manelizate si care ne apartine din ce in ce mai putin. Apreciem si beneficiem de confortul civilizatiei europene, dar se impune sa constientizam ,cat inca nu este prea tarziu ,cu ce costuri si distrugeri materiale s-a realizat “colonizarea Romaniei” si cine va trebui sa plateasca  factura acestui “holocaust romanesc” intr-o Europa cu “ dublu standard” de dezvoltare economico-sociala si suveranitate. 
 
Suntem pro..europeani dar militam pentru o Europa fara “dublu standard” formata din state egale si suverane. 
 



Romania inconjurata. Cand vom constientiza in (pe) ce lume traim?

Lumea fierbe in jurul nostru, dar acest lucru e prea putin, se pare, pentru a ne misca din usuratatea cu care ne traim istoria – atat istoria mare, a neamului, cat si pe cea “mica”, a propriei noastre vieti. Sa ne uitam putin in jurul nostru:
Ungaria se afla in plin proces de reinventare revizionista, avand actiuni din ce in ce mai agresive si provocatoare la adresa tarilor vecine care au minoritati maghiare. Cu toate ca orientarea ei ar fi sinucigasa pentru o tara atat de mica, respectiv nationalismul economic si recuperarea ideologiei hortyste (inclusiv antisemite), totusi cum-necum Ungaria reuseste sa isi pastreze “fata” in Uniunea Europeana si sa fie un actor care conteaza. Abia acest lucru o face sa devina o amenintare pentru Romania, nu atat mustatile viforoase ale conspirationistilor urnei cu cenusa “apostolului” fascist: anume, capacitatea de a isi urmari obiectivele revizioniste.
La sud, Bulgaria se afla in plina forma. Pune moratoriu pe gazele de sist fara sa cedeze presiunilor americane, are pareri proprii in dosarul iranian, taxeaza FMI-ul pentru aportul deosebit adus agravarii crizei economice, cere Rusiei respectarea intereselor nationale in proiectul South Stream. Frate, frate, slav, slav, ortodox, ortodox dar branza e pe bani si imperialismul n-are miros. Ceea ce se stie mai putin este ca si in Bulgaria curentul revizionist este in renastere. Dobrogea se afla tot mai mult invocata in imaginarul politic contemporan bulgaresc iar premierul Boiko Borisov a declarat, la Bucuresti, ca Bulgaria a pierdut teritorii uriase in urma celui de-al doilea razboi mondial (daca-i asa, noi ce ar trebui sa zicem?!).
Serbia se afla si ea intr-un proces de reorientare, dupa ce T. Nikolici a castigat alegerile si a vizitat (demonstrativ?), imediat dupa alegeri, Moscova, a negat genocidul de la Srebenica si a afirmat ca nu va accepta integrarea in UE cu orice costuri. Comunicatul recent al Patriarhiei Serbiei ne arata izolati chiar si din punct de vedere bisericesc, avand in vedere ca Patriarhia Moscovei se afla in stranse relatii cu Biserica Greciei si in relatii amicale cu cea a Ierusalimului, are in jurisdictia ei Ucraina si Moldova, este apropiata de Bulgaria.
In Ucraina, un proiect de lege care, aparent, ne-ar fi favorabil, foloseste pervers notiunea de limba moldoveneasca pentru a rupe unitatea si reprezentativitatea minoritatii romane din tara vecina. In Republica Moldova, dupa ce legea egalitatii a fost impusa de eurocratii vigilenti, in asistenta tampa a Chisinaului si Bucurestiului, se agita puternic apele, vorbindu-se chiar de instaurarea unor regiuni separatiste autonome in zonele controlate politic de comunisti si de episcopi mai apropiati, pare-se, de Patriarhia Moscovei (ceea ce era destul de previzibil). Mitropolia Basarabiei se straduie, intre timp, sa faca totul pentru a compromite ortodoxia romaneasca, in timp ce Patriarhul Daniel este ocupat cu orice altceva.
Asadar, toate tarile vecine Romaniei se afla in plina fierbere, prefacere, agitatie. Unele se consolideaza intern si devin eficiente si pe plan extern, altele se clatina periculos, amenintand stabilitatea celor din jur, pe teritoriul multora se duce o batalie geopolitica acuta intre SUA si Rusia. Exista o profetie a parintelui Arsenie Boca in care Romania e inconjurata de flacarile razboiului. Acum nu e razboi, insa stim ca razboaiele nu apar din senin, ci dintr-o fierbere, o tensiune care atinge punctul culminant.
In privinta granitelor, oficialii asigura ca nimeni nu doreste modificarea lor astazi, ca doar suntem in Uniunea Europeana, insa, pe masura ce UE se transforma intr-un spatiu cu tot mai multe constrangeri si tot mai putine beneficii (pentru vecini), este previzibil ca intoarcerea la un discurs revizionist precum si la recuperarea nationalismului, chiar daca in forme diferite, adaptate contextului, sa continue. Practic, nu exista prea multe variante: ori continua tendintele centrifugale provocate de impunerea austeritatii si de interesele divergente ale statelor europene, ori, mai probabil, se creeaza acea Uniune Europeana Politica (vestita SUE), ce ar presupune insa un grad de centralizare atat de marcant incat se sperie gandul numai la ideea unei astfel de “inchisori a natiunilor”. Ambele variante sunt riscante pentru noi.
In toata aceasta fierbere, Romania pare sa fie o tara letargica si nepregatita pentru vremurile si provocarile nelipsite ale viitorului imediat. Suntem nepermis de relaxati, inconstienti, usuratici si nepasatori cu adevaratele mize ale zilei.
Inclusiv sau, poate, mai ales noi, ortodocsii, parem decuplati de la tensiunea reala a imprejurarilor istorice pe care le traim. Ne intereseaza mult care au fost mai tari, dacii sau romanii, ne anima subiectele care antreneaza discutii pasionante dar care nu au prea mare relevanta pentru viata noastra cotidiana, ignorand, totodata, subiectele reale, grave, intr-un cuvant, vânăm si adunăm, prea deseori, deşertăciune. Iar daca ne uitam in jur, e jale: subiecte de can-can, fie politic, fie ”ortodox”… Toate denota o evadare din lumea reala.
O evadare care nu ne va servi, insa, la nimic.
Realitatea se razbuna pe cei care o eludeaza permanent. Istoria ne este martora: superficitatea românilor interbelici, pomenita de martirul Mircea Vulcanescu in 1940, cand Ardealul a fost rapit prin Diktatul de la Viena, a prefatat dezastrul razboiului mondial, pierderile teritoriale si experimentul comunist.
[...] Poate că nu ne-am preţuit cum se cuvine. Poate că n-am ştiut a ne cunoaşte. Poate c-am fost superficiali, uşori, sub vremurile mari ale împlinirii care ne-ar fi cerut altfel. Vom fi luat în deşert lucruri sfinte.Vom fi greşit fără să ne dăm seama. Vom fi adormit ca fecioarele nebune şi ceasul deşteptării ne va fi găsit fără ulei în candele. Nu vom fi băgat de seamă semnele ce ni se făceau în jur, sau glasul celor care – deşteptaţi de dimineaţă – ne vor fi vestit ivirea lor. [...]
Vai, câte lucruri am fi putut face, dar pe care nu le-am făcut! Lenea, căutarea fiecăruia de ale sale, nebăgarea îndeajuns de seamă, bucuria lumii ne-au furat cu ale lor. [...]
Vremuri asemanatoare ne stau in fata, atat ca neam, cat si ca persoane. Doar ca acum vor fi cu mult mai grele…
“…Iar noi, noi unde suntem? Unde suntem cu starea sufleteasca”?
Se intreba acelasi martir inca din 1932, cand scria profeticul avertisment “In ceasul al unsprezecelea”.
Se pare ca noi lipsim din propria tara si din propria viata…
Articol preluat de pe Razboi intru Cuvant
 





Scandal in lumea medicală
Medicul român Mihai Alecu crede că SIDA nu există!

Aceasta este marturia unui cercetator roman care a lucrat in marile laboratoare din strainatate. Gigantii farmaceutici si-au dat mana si banii pentru a musamaliza un urias scandal. Doctorul Mihai Alecu pune sub un semn de intrebare maladia secolului XX.

In conditiile in care in Romania s-a demonstrat ca nu a existat gripa aviara, iar marturie stau inclusiv dosarele aflate in lucru la Departamentul National Anticoruptie (DNA) si in conditiile in care sefii aceluiasi DNA refuza sa ancheteze isteria gripei asa-zis porcine, AIM a descoperit o marturie spectaculoasa a doctorului Mihai Alecu, cercetator in laboaratoare din strainatate, care arata ca nici macar SIDA nu exista in realitate, ci a fost inventata pentru a inabusi un scandal urias provocat de marile companii farmaceutice. Redam in continuare depozitia doctorului Mihai Alecu, cu mentiunea ca intertitlurile apartin redactiei AIM.
Fantastica sarlatanie
SIDA nu exista si nu a existat niciodata. Nu exista pt ca nu exista nici un virus HIV, deci daca nu exista pretinsa cauza nu poate exista nici pretinsa maladie; acestea sunt afirmatiile pe care le-am facut in cele mai importante asezaminte medicale incepand din anul 1987, data la care presupusa SIDA si-a facut aparitia in Europa. Dar sa facem putina istorie pentru a intelege mai bine toata aceasta absurda inventie si s-o luam cu inceputul. Terorismul mass-media in fantastica sarlatanie a SIDA incepe in a doua jumatate a anului 1986, dar a functionat la cote maxime de la inceputul lui 1987. Un mic grup de medici, intre care ma numar si eu, a inceput sa protesteze, sa spuna ca nu este adevarat, ca toate afirmatiile presei erau in afara oricarei logici clinice. Eram un mic grup, unii fara o mare experienta in biologie si cu atat mai putin in virusologie. Subsemnatul, de exemplu, lucram la acea epoca in calitate de consultant in psihopatologie clinica la Clinica de maladii nervoase si mentale a Universitatii din Milano, condusa de regretatul Prof. Gildo Gastaldi. Nu ne cunosteam intre noi; poate greseam sau ajungeam la rezultate demne de luat in seama urmand cai gresite. Totusi ne-am dat seama ca se intamplau lucruri prea stranii ca sa fie vorba de un caz simplu. Am incercat sa iau legatura cu jurnalisti dintre cei mai seriosi si influenti la acea epoca, cu televiziunea de stat, reviste stiintifice: nimic. Mi-am dat seama ca informatia specializata e complet manipulata de puteri oculte internationale.
O problema controlabila prin tehnici simple
La acea epoca nu stiam, nici nu intuiam ca toata lumea este manipulata de cativa potenti care care trag sforile si decid soarta locuitorilor intregii planete, inclusiv a guvernelor. Poate unii m-au considerat naiv, dar din fericire, nu incompetent stiintific.
Este suficient sa ne gandim la faptul ca in acea perioada reusisem sa-l conving pe directorul Clinicii Medicale a Universitatii din Milano, prof. Luigi Villa sa organizeze un curs oficial de medicina Ayurvedica si indo-asiatica, care, odata obtinute autorizatiile ministeriale obligatorii, ar fi fost incluse in programele oficiale ale facultatii.
Desi supraexpus - pentru ca nu ma pricepeam deloc la medicina traditionala si etnoantropologica si inselat de ideea ca SIDA ar putea fi o problema exclusiv medicala, am incercat sa demonstrez ca aceasta problema - care la acea epoca se afirma ca este foarte grava, necunoscuta, aparent incurabila - ar putea fi controlata sau vindecata cu tehnici simple. Asadar am inceput sa aplic metodele mele holistice care, cu zece ani in urma, imi permisesera sa pun la punct "Nucleele celulare energetice" si "Alimentatia psiho-neuro-ortomoleculara".
Tinta a patru atentate intr-un singur an
In acelasi timp, in alta parte a lumii, un coleg a adoptat sugestiile mele terapeutice care nu sunt foarte diferite de cele pe care le folosesc acum: controlul conditiilor biologice cu bio-electronica, plante africane, terapii personalizate apte sa regenereze ficatul, substante purinice homeopatizate. Si erau probabil si altii, cu siguranta mai buni ca mine. Dar toti redusi la tacere, amenintati si marginalizati cu orice mijloace. De cine? De ce? In ce scop? Persoana care va vorbeste a fost tinta a patru atentate intr-un singur an. Dar s-o luam in ordine. Toate acestea va vor demonstra ca sforaria se vedea clar inca din 1987. Au trebuit sa treaca ani pentru ca altii sa confirme ceea ce afirmam noi, de aceasta data insa, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate si care au demonstrat ca nu exista nici un virus responsabil de pretinsa SIDA.
Negustorii mortii au incasat miliarde
Dupa ce au trecut anii, mii de nefericiti au trecut in alta viata numai pentru a fi acordat incredere informatiilor ultramanipulate de sistem. Dar atatia si-au incasat cei 30 de dinari: vanzatori de palavre tiparite sau difuzate pe calea undelor au facut afaceri infloritoare, mii de speculanti si profitori au acumulat sume ametitoare cu aceasta isterie colectiva, prezentatori de programe celebre si dezbateri televizate menite sa induca in eroare, au fost toti avansati si negustorii mortii (marile companii farmaceutice) au incasat cifre astronomice de miliarde - premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine facuta. Acum iese la iveala micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur si simplu pentru ca un virus SIDA NU EXISTA. Dar sa ne intoarcem la miezul problemei. La inceputul anilor 70, mai intai in America si apoi in Europa, se introduce un nou medicament bazat pe doua substante: sulfonamida si trimetoprim, vandut in multe tari sub numele de "Bactrim" (in alte tari ca "Septrim"). Acest medicament a avut succes pentru actiunea sa bactericida. In tarile occidentale, bolnavii care au folosit cel mai mult acest medicament au fost homosexualii, datorita frecventelor pneumonii si infectii ale cailor urinare.
Ce omoara bacteriile, omoara si celulele sanatoase
Dar necazul este ca Bactrim loveste mortal si componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile - unul din multele lucruri pe care in graba si rapacitatea lor, producatorii de medicamente prefera sa le ignore. Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care, in cursul milioanelor de ani de evolutie, s-au integrat in interiorul celulelor, pastrandu-si o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic si pentru mitocondriile celulelor organismului uman.
Absorbind si integrand aceste bacterii, celula le hraneste, le sustine, le protejeaza, dar in schimb le-a delegat sa devina plamanii sai: ceea ce inseamna ca practic, mitocondriile ajuta celula sa respire. Apoi, la sfarsitul tuturor reactiilor chimice implicate in procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formeaza moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de baza pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obtinuta prin intermediul adenozin trifosfatului.
Leziuni la nivelul ADN-ului
Evident, mitocondriile otravite si ele de Bactrim incep sa sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Si atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), in functionarea mitocondriilor produce o consecinta grava, alterand mecanismele de oxigenare. Anumiti microbi straini sunt avantajati pentru a prolifera si atunci apar acele boli oportuniste pe care "medicina oficiala" le numeste SIDA. Toate acestea sunt esentiale pentru a intelege cum a fost inventata SIDA in 1981 in America .
Operatiunea SIDA si inventarea HIV
Medicii au prescris unui numar mare de homosexuali, afectati de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim in doze adecvate masei corporale si pentru perioade lungi de timp (ani intregi). Dar la sfarsit, iata ca apar rezultatele tratamentului gresit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocata de consumul indelungat de sulfonamide. Ceva ce nu se mai vazuse niciodata in istoria medicinei si caruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Si cum medicii care prescrisesera Bactrim si producatorii medicamentului se temeau ca vor trebui sa suporte un lung sir de anchete, daune evaluate la milioane si milioane de dolari, au inventat operatiunea SIDA, care nu intamplator a fost la inceput legata de miscarea gay.
Homosexualii care trebuiau sa moara datorita distrugerii mitocondriilor celulare, trebuiau convinsi ca erau victimele a ceva nou si acest ceva nou era teribil de mortal (chiar daca nu existau probe ca asa era). Inventasera in graba SIDA, dupa care au fost obligati sa inventeze si o pretinsa cauza: virusul "HIV".
Si in acest caz ce ar putea fi acel ceva care se masoara cu faimosul test al seropozitivitatii? Iata raspunsul, chiar daca partial: drogurile, - in special cocaina, provoaca o puternica crestere a hormonilor de stres ai inimii si aceasta crestere produce o crestere de anticorpi in sange. In acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este usor de verificat in grupurile de risc, asa cum a admis in final Gallo&coll. Toti cei care fac uz de cocaina risca sa aiba un nivel crescut de anticorpi iar testul HIV nu releva decat nivelul de anticorpi.
Un virus relationat cu "orientarea sexuala"
Cei care sunt supusi diferitelor terapii de dezintoxicare cu cresterea nivelului de metadona, se pare ca sunt supusi aceluiasi fel de risc: ca si cazurile pacientilor hemofilici carora li s-au administrat derivati hematici puternic contaminati cu virusi hepatici si de alte feluri.
La intrebarea legitima daca pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decat unul medical, raspundem, fara nici o umbra de indoiala, DA. Exista o cenzura stiintifica, pentru ca hatisul de interese care a impins inainte SIDA nu este suspectat de nimeni. De exemplu, in Clinica Universitatii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc in sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea isi primesc salariul de la industria farmaceutica si numai una de la Universitate. Veti intelege atunci care este terapia pe care o vor administra bolnavilor. Deci, daca mecanismul de oxidare a mitocondriilor (fara de care nimeni nu poate respira), este lezat, atunci nu este surprinzator ca pacientilor le lipseste aerul. Nu intamplator pacientii bolnavi de pretinsa SIDA sufera continuu de maladii pulmonare. Investigarea mitocondriilor este foarte importanta, dar din nefericire a fost ignorata pana acum de clasa medicala. In schimb a fost, cu multa arta, incriminat un pretins virus, a carui substanta genetica si ale carui proteine nimeni n-a fost capabil sa le izoleze pana acum.
Si totusi toata lumea vorbeste de un virus relationat cu orientarea sexuala, ceea ce constituie o arma politica. De fapt contestarea care a inceput in anii saizeci a fost inlocuita in anii optzeci in buna parte cu sperietoarea "SIDA".
Dr. Cercetator Mihai Alecu
 
 








Victor Ponta: un radicalist de cursă lungă al României
de Tom Gallagher

Tom Gallagher pune sub semnul întrebării câteva dintre ipotezele cele mai vehiculate privind criza actuală.
1. Revelaţiile despre plagiat l-au făcut pe Victor Ponta să intre în panică.
O atare viziune îi face o mare nedreptate lui Ponta; aceasta pleacă de la premisa că, în cele din urmă, Ponta este un politician obişnuit, care se bazează pe consimţământul celorlalţi când vine vorba de echilibrul său interior. Ceea ce a devenit evident în vara aceasta (şi ar putea ieşi la iveală la o examinare mai atentă a bine cunoscutei şi scurtei sale cariere politice) este faptul că lui Ponta îi place să sfideze convenţiile. El încalcă regulile nu doar din necesitate, ci şi din plăcere. În consecinţă, a fi demascat drept plagiator în faţa factorilor de decizie europeni a fost, pentru el, o experienţă palpitantă şi extrem de tentantă. Mussolini, Gaddafi şi Hugo Chavez sunt alţi politicieni cărora le plăcea să răstoarne convenţiile. Dezvăluirile din Nature l-au obligat pe Ponta să participe la summitul UE de la Bruxelles, după numai 72 de ore, astfel încât să se poată lăuda cu această infracţiune, în faţa unei prestigioase audienţe.
2. Puterea agresivă doreşte să-şi ascundă intenţiile în faţa Occidentului.
Sub regimul Iliescu şi, ulterior, sub regimul Năstase, Guvernul României a jucat la două capete, combinând un comportament dur şi iraţional, pe plan intern, cu o poziţie moderată şi predictibilă, în relaţiile internaţionale. În ceea ce voi descrie drept „pontanocraţie“, o asemenea categorisire este inutilă. Ponta poate face afirmaţii depreciative la adresa comisarului european pe Justiţie, Viviane Reding, iar Antonescu se poate dezlănţui împotriva ambasadorului american Gittenstein fără nicio urmă de jenă. USL simte că a dobândit din partea Occidentului tot ceea ce-i trebuie pentru a conduce şi nu se mai teme de dezaprobarea acestuia. În România, o formă de capitalism necontrolat a fost adânc înrădăcinată după 2000, fapt ce le-a permis aventurierilor economici să ia locul statului în postura de principal deţinător de capital. Ei susţin USL la nivel local şi, de cele mai multe ori, nici nu se mai poate face distincţia între cei care deţin puterea politică şi cei care deţin puterea economică. Atâta timp cât USL vrea să conducă România ca pe o proprietate privată, va accepta orice tip de alianţă care îi va garanta accesul la bogăţie şi putere. Am convingerea că, pentru Ponta, atât UE, cât şi SUA reprezintă influenţe trecătoare asupra acelei Românii pe care el doreşte să o construiască astăzi. Prin urmare, agenţii locali demni de luat în seamă şi capabili să influenţeze liderii occidentali devin inutili.
Desigur, aceasta este o veste proastă pentru activiştii oportunişti, membri ai organizaţiilor prodemocratice şi tehnocrate. În ultimul timp, articolele şi emisiunile acestora au devenit un fel de formular de înscriere în USL. Soarta profesorului Marga ne arată faptul că Ponta are şi mai puţină nevoie de figuri demne de încredere care pot face uz de propriile reţele de la Bruxelles, Oxford sau Berlin pentru a induce în eroare Occidentul decât a avut Ceauşescu în anii ‘80.
3. Ponta şi Antonescu sunt prizonierii propriei lupte pentru supremaţie.
Poate că nemulţumirile preşedintelui interimar la adresa lui Ponta, de fiecare dată când acesta din urmă pare să fi dat semne de retragere în cruciada anti-Băsescu, au încurajat acest tip de percepţie. Unele voci susţin că este semnul unei lupte incipiente pentru putere: pentru Antonescu nu mai există cale de întoarcere, în vreme ce mult mai agilul Ponta ar putea avea şi alte opţiuni.
În România, alianţele dintre liderii orgolioşi şi suspicioşi sunt, adesea, şubrede şi de scurtă durată. Dar, în opinia mea, în ciuda stilurilor lor diferite, cei doi par a se dedica în totalitate ducerii la bun sfârşit a ofensivei pe care au dezlănţuit-o.
Lui Ponta îi convine de minune să aibă ca preşedinte un personaj indolent, dar solid din punct de vedere ideologic, precum Antonescu; el este un soi de Hindenburg, inactiv şi solemn, dar gata oricând să susţină militantismul liderului executiv şi nemilos în a stârpi orice fel de rezistenţă din partea anturajului său liberal.
El este o alegere mult mai sigură la Cotroceni decât un Sorin Oprescu sau un Călin Popescu Tăriceanu; oricare dintre aceştia ar fi putut încerca să creeze o grupare rivală şi să-şi promoveze propria viziune, una care să se dovedească a nu fi pe placul lui Ponta.
4. Realităţile economice îl vor ţine în frâu pe Ponta.
Aceasta presupune că Ponta este îngrijorat, cu adevărat, de deteriorarea situaţiei economice a ţării. Însă nu există niciun indiciu în acest sens. El s-a grăbit să ajungă la Jocurile Olimpice de la Londra, la scurt timp după prognoza sumbră a lui Mugur Isărescu privind viitorul economiei. Mă îndoiesc că a avut coşmaruri după declaraţiile lui Erik de Vrijer, şeful misiunii FMI în România, din 14 august, cum că luptele politice au un impact devastator asupra economiei.
În opinia mea, ultimul lucru pe care şi-l doreşte Ponta este o creştere economică, cu o clasă de mijloc tot mai numeroasă şi dezvoltarea unor sfere ale activităţii economice pe care statul cu greu le poate ţine sub control.
Lui Ponta i-ar fi mult mai uşor să conducă, dacă, la nivel naţional, România ar adopta un tip de economie pe care-l întâlnim în judeţele „roşii“ din sudul ţării, unde figuri precum Constantin Nicolescu, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, a acumulat o avere imensă din activităţi economice. Cu excepţia câtorva judeţe, precum Olt, Teleorman şi Mehedinţi, România s-a îndepărtat prea mult de la practica în care bunăstarea oamenilor depinde, în totalitate, de baronii locali de tip socialist.
Indicatorii economici ar trebui să atingă un nivel mult mai scăzut înaintea revenirii la „starea de graţie“ şi înainte ca Ponta să poată adopta, la nivel naţional, comportamentul unor baroni locali din Oltenia. Prin urmare, cred că seceta, o amânare a atragerii de investiţii străine, o monedă în continuă depreciere şi o inflaţie accentuată sunt, fiecare în felul său, menite să-l ajute pe Ponta să ducă România cu o generaţie în urmă, din punct de vedere economic.
5. În cele din urmă, criticile din PSD îi vor contesta autoritatea.
Singurii care contează în PSD sunt baronii locali: ei oferă libertate de acţiune deplină unui lider care le apără măsurile, de cele mai multe ori crude şi primitive, de exercitare a puterii, la nivel local. Niciun lider PSD nu le-a convenit la fel de mult ca Ponta. Dacă va deţine controlul absolut asupra statului, un an de-acum încolo, atunci ex-pesedişti precum Cristian Diaconescu, care a prevăzut ce avea să urmeze şi şi-a dat demisia de îndată ce Ponta a venit în fruntea partidului, vor fi percepuţi ca un soi de profeţi; în vreme ce Ioan Rus, care i-a dat voie lui Ponta să se folosească de el, va părea un tip extrem de naiv.
6. Astăzi, extremiştii sunt mai vizibili, dar şi ei vor fi ţinuţi în frâu.
Ion Iliescu i-a cauţionat pe Miron Cozma şi Corneliu Vadim Tudor când a avut nevoie de aceştia pentru a răspândi teama şi a ameninţa populaţia, în scopul restabilirii vechilor structuri ale puterii. Dar a avut grijă să reducă influenţa acestor elemente haotice, operând în culisele politicii, pentru eventualitatea în care Occidentul avea să denunţe ilegitimitatea regimului său.
Acum, iată că a venit şi vremea PSD-ului, când poate spune Occidentului să-şi păstreze pentru sine discursurile moralizatoare şi să înceteze să se mai amestece în treburile românilor. În mod ironic, cei mai vocali în a proclama neamestecul în treburile interne sunt primii doi preşedinţi ai României de după 1989, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu – două personaje din ce în ce mai greu de deosebit.
Astfel, este absolut firesc că Ponta şi alte figuri proeminente din USL au semnat un protocol cu colonelul Mircea Dogaru şi al său Consiliu Naţional al Societăţii Civile, în faţa camerelor TV, în data de 13 iulie, prin care s-au obligat să desfiinţeze organismele de stat sau civile care se opun accederii la putere a partidului unic.
Dacă USL reuşeşte să deţină controlul absolut asupra legii şi ordinii, atunci este foarte posibil ca unor personaje care au făcut parte din armată şi serviciile secrete, precum şi succesori ai lui Cozma din rândul sindicaliştilor să li se permită să acţioneze în postura de justiţiari, creând o formă paralelă de justiţie. Este o situaţie similară cu cea din nordul Italiei, înaintea venirii la putere a lui Mussolini, în 1922.
7. Instituţiile statului vor limita potenţialul distructiv a lui Ponta.
Ponta e conştient de obstacolul important pe care o parte a aparatului de stat îl reprezintă pentru ascensiunea sa la putere. Va fi un test al agilităţii şi al cruzimii de care a dat dovadă în politică, dacă USL îşi va putea subordona nu numai justiţia, ci şi armata, poliţia şi chiar organisme din afara controlului imediat al statului, precum principalele universităţi.
Occidentul nu a fost luat prin surprindere de asaltul rapid al lui Ponta asupra diverselor instituţii, precum Avocatul Poporului, TVR, Institutul Cultural Român sau Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului Românesc (IICCMER). În democraţiile de pe ambele maluri ale Atlanticului este încă vie memoria faptelor prin care Slobodan Miloşevici s-a opus deschiderii Iugoslaviei spre calea democraţiei, sufocând organismele armatei şi pe cele civile cu activişti, militari de carieră şi, uneori, chiar scursuri ale societăţii, pentru a-şi teroriza şi intimida adversarii.
Media a jucat un rol crucial în destrămarea Iugoslaviei şi aruncarea ei în ghearele războiului. În vreme ce oficialii occidentali de pe cele două maluri ale Atlanticului sunt perfect conştienţi de iminenţa unor presiuni asupra armatei, poliţiei, serviciilor secrete şi justiţiei, cred că aceştia nu sunt la fel de conştienţi în ceea ce priveşte rolul negativ enorm pe care media îl au în a pregăti România pentru dictatură sau pentru un conflict intern extrem de acut.
Mai întâi, cele mai vizionate programe ale media electronice private, urmate apoi, din ce în ce mai mult, de programele de stat devin purtătoarele unor opinii radicale, pe care nici măcar Vadim nu le-ar fi putut egala, în perioada când România Mare avea un tiraj de invidiat. Ar fi o tragedie ca Occidentul să realizeze pericolul pe care mass-media îl reprezintă în mâinile mogulilor aflaţi de aceeaşi parte cu colonelul Dogaru, abia când acestea vor începe să se concentreze pe atacuri asupra Occidentului şi a valorilor politice asociate cu acesta. Nu cred că suntem departe de un asemenea scenariu. Însă prietenii României democratice din afara graniţelor trebuie să-şi concentreze atenţia asupra media toxice, reprezentând principala forţă aflată în spatele loviturii de stat în slow-motion, şi să vină cu o strategie la nivel înalt de contracarare a acesteia, înainte ca judecata a milioane de români să fie compromisă iremediabil.
8. Lupta politică nu se va răsfrânge asupra societăţii.
Nu sunt sigur că este o presupunere realistă. Spiritele se înfierbântă din cauza manipulării mass-media, după doi ani de austeritate în care atât Traian Băsescu, cât şi Emil Boc au dat dovadă de ineficienţă în sfera comunicării.
Este de aşteptat ca orice creştere a salariilor, pensiilor şi a oricăror altor venituri să fie eliminată de inflaţie şi de costurile aferente crizei economice. Pentru a stopa o scădere a popularităţii USL, liderii săi vor trebui să alimenteze tensiunile, astfel încât susţinătorii să uite de neajunsurile economice. Astfel, mă aştept ca principalele canale de televiziune să devină şi mai agresive şi lipsite de inhibiţii. Acuzaţiile la adresa organizaţiilor civice, a noului partid de opoziţie, a adversarilor politici etc. vor deveni norma. Ironic, există mult mai mulţi liberali dornici să pescuiască în aceste ape tulburi decât pesedişti cu state vechi. Ura faţă de Băsescu, faţă de sectoarele independente ale sistemului judiciar şi faţă de intelectualii de marcă ce se opun preluării puterii de către aceştia este extrem de puternică în rândul celor mai influenţi lideri din PNL. În vreme ce, în unele grupuri din PSD, mai există încă o doctrină de stânga coerentă – Grupul de la Cluj fiind cel mai bun exemplu –, orice formă de liberalism autentic pare să fi dispărut complet din PNL. În prezent, acesta reprezintă o formaţiune politică mult mai extremistă decât PSD.
Pe fondul acestei priviri de ansamblu, avertismentul dat de Monica Macovei privind pericolul izbucnirii unui război civil nu este deloc forţat.
9. Occidentul îşi va reduce pretenţiile şi va încerca să ajungă la un consens cu Ponta.
Poate UE va realiza faptul că şi-a fixat nişte obiective prea ambiţioase încercând să integreze o ţară în care dictatura ceauşistă este încă vie şi să decidă, în schimb, să o părăsească discret, lasând-o să-şi urmeze destinul sub guvernarea Ponta. Totuşi, mă îndoiesc că va fi aşa. Va fi imposibil de menţinut un modus vivendi alături de cineva care n-a făcut niciun secret din caracterul său duplicitar şi răzbunător, iar minţile lucide din Europa Occidentală au realizat asta. Cu excepţia lui Graham Watson, din partea liberalilor europeni, mă îndoiesc că mai există cineva care să creadă că Ponta poate oferi o guvernare stabilă în România. În opinia mea, nu există suficienţi oameni care să combine pregătirea profesională cu militantismul ideologic pentru a ocupa funcţiile oficiale şi a conduce eficient. UE va avea o poziţie foarte puternică, dacă va face ceea ce ar fi trebuit să facă la începutul negocierilor cu România – şi anume să vină cu o reformă croită după nevoile specifice ale ţării şi de pe urma căreia să poată beneficia majoritatea cetăţenilor de rând. Românii îşi vor recăpăta rapid sentimentul proeuropean, dacă va exista vreun semn care să indice o astfel de abordare din partea UE. Pentru început, ar putea fi una prin care transferul de fonduri de la Bruxelles să se facă în beneficiul milioanelor de cetăţeni şi al comunităţilor specifice, şi nu în folosul celor care influenţează deciziile politice prin metode ilegale şi care au acumulat averi prin exploatarea procesului interminabil al tranziţiei, în interes propriu.
România sub guvernarea Ponta are toate caracteristicile necesare pentru a deveni un stat eşuat, indiferent dacă îşi transferă sau nu angajamentele către Răsărit. Chiar înainte de canibalizarea României, alte state membre UE se vor confrunta cu probleme grave cauzate de acte criminale, corupţie şi emigrare în masă. Cred că Occidentul îşi dă seama că nu poate abandona România aşa uşor, de aceea răspunsul Bruxellesului şi cel al Washingtonului la asaltul asupra democraţiei, din vara aceasta, a fost atât de rapid şi de bine coordonat.
Concluzie
Chiar dacă această criză va scădea în intensitate, probabil va fi doar o acalmie de moment. Perspectivele par a fi catastrofale. Însă o evaluare corectă a noii etape în care a intrat România ar putea creşte şansele ca măcar unele dintre opţiunile periculoase pe care le are la îndemână să fie amânate.
                                    Traducere de CRISTINA SPĂTĂRELU
 
 



MARSUL UNIRII

= Raspuns prietenului meu Constantin Tanase =

Draga domnule Constantin Tanase,
As fi vrut sa scriu “Draga prietene Constantin”, asa cum ne-am despartit candva la Atlanta, dar, simtind o nota de retinere si iritare in raspunsul care mi-a fost adresat, ma vad nevoit sa abordez o formula mai distanta, mai protocolara.
Regret ca nu mai stiti cine-i Mircea Popescu. Probabil, deoarece, asa cum subliniati, aceasta persoana nu mai reprezinta o “functie” si deci nici interes, fiind doar un simplu individ care-si permite sa emita niste idei si pareri. Mai mult, opiniile sale nealiniate vreunui curent politic, chiar daca sunt reluate din cand in cand in diverse medii din spatiul romanesc, nu apar intr-o publicatie scrisa ci pe un simplu blog personal intitulat simbolic “Diaspora si Reintregirea” (
http://mipopescu.wordpress.com).
“Interventia” la articolul dumneavoastra, publicata pe blogul respectiv si preluata sub o forma “bruta” si pe blogul Vitaliei Pavlicenco, se doreste o scrisoare deschisa, un dialog in confruntarea a doua ideologii, a doua puncte de vedere divergente.
De aceea, finalul acestei “interpelari” adreseaza intelectualilor basarabeni, al carui exponent sunteti, niste intrebari retorice, nicidecum inchizitoriale, asupra pozitionarii fata de cele doua ideologii.
Pe de o parte, exista adepti ai ideologiei “romanismului unionist“, un romanism complet reprezentat prin (re)integrarea natiunii romane intr-un singur stat. Si aici ne referim la revenirea in cadrul Romaniei a celor catorva judete care au mai ramas in componenta Basarabiei ca urmare raptului si genocidului sovietic.
Pe de alta parte, prinde radacini ideologia calpa si nesustenibila a statului suveran si independent moldovenesc in care elementele romanesti sunt privite ca minoritare. Desigur, din punctul de vedere al romanilor basarabeni statalisti, se accepta o ideologie de compromis a “romanismului a doua state“, sub forma secesionista a unui al doilea stat romanesc suveran.
Nu trebuie uitat ca lupta pentru elementul romanesc a fost dusa cu un succes fara egal de PPCD in frunte cu Iurie Rosca si cu Vlad Cubreacov, chiar daca unii, dezicandu-se de acesti lideri, le neaga meritul incontestabil in reinvigorarea spiritului romanesc in Basarabia.
Dar, victoria impunerii romanismului realizata in societatea basarabeana de miscarile extraordinare organizate de PPCD, a inceput sa paleasca in momentul in care aceeasi lideri au abandonat idealul unirii cu Romania pronuntandu-se pentru consolidarea statalitatii si facand compromis chiar cu dusmanii romanismului.
Dezertarea lui Rosca si abdicarea totala a ideii unioniste duce, in zilele de astazi, la un asalt pe toate fronturile tocmai impotriva romanismului si la o noua destabilizare atat a statului cat si a societatii. Cred ca nu-i nevoie sa exemplific.
Dumneavoastra considerati ca pentru apararea romanismului exista si alte metode decat manifestarea din 16 Septembrie. Atata doar ca marsul respectiv pune in discutie revenirea Basarabiei la Romania, nu apararea romanismului care-i subinteleasa prin insasi procesul unirii.
Si atunci, mi se pare ca, la fel ca Ghimpu, Chirtoaca si alti romani neunionisti, parasiti ideea unirii pentru a pasi pe poteca stramta care duce spre fundatura ideologica exprimata prin formula “un popor, doua state romanesti”.
A va exprima ingrijorarea ca pot interveni evenimente violente, dovedeste fie lipsa de incredere in institutiile statului, fie indemn la renuntare, la defetism.
Deci, reducand ideile nationale doar la “apararea romanismului”, reveniti la potecile batute de Iurie Rosca. Cu alte cuvinte, va intoarceti, ideologic, de unde ati plecat. Sa ma insel oare?
Scuza reprezentativitatii pe care o gasiti politicienilor actuali, care, in opinia dumneavoastra, ar fi indreptatiti sa nu ia in considerare dorintele unioniste, mi se pare fara consistenta.
Mai mult, in acelasi spirit defetist, credeti ca aceasta clasa politica poate recurge la masuri coercitive impotriva tendintelor si miscarilor unioniste.
Oare pierdeti din vedere ca societatea are doua componente, una politica si alta civica? Acestea nu actioneaza sincron ci pot avea doar eventuale puncte de tangenta, fie in cadrul campaniilor electorale cand politicul lanseaza platforme de cele mai multe ori populiste menite sa capteze voturi, fie cand, sub presiunea civicului, inclusiv a marsurilor, acelasi politic cedeaza si incearca un compromis pentru atenuarea nemultumirii sau chiar pentru acceptarea unor cereri indreptatite ale unei largi paturi a populatiei.
Deci, politicienii de la Chisinau, fortati de actiunile unioniste, vor trebui pana la urma sa accepte si acest curent din societatea basarabeana.
De aceea, cred ca dumneavoastra va inselati cand considerati ca politicienii vor refuza realitatea si vor considera ca o atitudine dura si intransigenta la adresa propriului popor ar fi solutia pentru “pacificarea” unei societati care se caracterizeaza prin orice, numai prin unitate si armonie, nu.
Politicienii care vor dori sa “stranga surubul” se vor autoelimina sau vor provoca mai mult decat rezistenta populara, poate chiar razboi civil si interventii externe. Chiar atat de inconstienta credeti ca a ajuns aceasta clasa polititica?
Cat despre ingrijorarea ca marsurile unioniste vor ajunge sa provoace lupte intre romanii unionisti si cei ne sau antiunionisti, este o idee izvorata din refuzul acceptarii existentei luptei ideologice, in conformitate cu cele doua ideologii pe care le-am definit mai sus.
Iar partidele care-si disputa pe fata aceste doua ideologii “romanismul unionist” si “romanismul a doua state” sunt tocmai cele doua partide basarabene, PNL si PL.
Doar electoratul va ajunge sa transeze aceasta lupta ideologica.
Din pacate, si in Romania exista adepti ai ideologiei “celor doua state romanesti” care, implicit, influenteaza acest electorat.
Deci, domnule Tanase, in opinia mea, frontul de lupta intre romani nu poate exista pe tema unei singure tari romanesti.
Cei care nu accepta unionismul sunt doar profitori ai unei situatii tulburi de secesiune, incercand sa suga de la doua oi.
Sug de la Romania, declarandu-se romani si profitand de avantajele pe care le confera aceasta situatie, sug si de la Rusia care-i incurajeaza in aceasta atitudine de mentinere a unei zone gris si instabile la granita cu Romania. Cu alte cuvinte, lupta se da intre romani si mancurti.
Programele de integrare economica si culturala, de care vorbiti, sunt bune, dar nu au legatura cu societatea civila care nu are instrumentele de a le pune in practica.
Mai sus, spuneam ca sunt doua componente distincte ale societatii.
Una este cea a politicului care guverneaza si care are datoria sa creeze programe de integrare ca cele pe care le propuneti si care-si realizeaza programele prin metodele cooperarii constructive cu Romania, ceeace guvernul Romaniei este dispus sa faca si chiar face. Dar aceste programe, atata timp cat sunt folosite doar la consolidarea statalitatii unei tari aflata in permanenta instabilitate sociala, politica si economica nu duc decat la crearea unei falii intre o administratie corupta si lipsita de idealul national si societatea civila.
Tocmai de aceea, acest segment al societatii civile romanesti basarabene are rolul de a presa politicul pentru a-l face sa inteleaga necesitatea normalitatii unui singur stat national romanesc, nu a falsei idei a “doua state un singur popor”.
In consecinta, marsul din 16 Septembrie nu poate veni cu programe de integrare, ci doar cu cererea adresata administratiilor de la Chisinau si Bucuresti de a tine seama de aceasta dorinta populara a unui singur stat romanesc. Si, desigur, cu cat amploarea unei asemenea manifestari este mai mare, cu atat problematica unirii va ajunge si la birourile de presa internationale si, implicit, al cancelariilor straine.
Imi pare rau, dar eu, Mircea Popescu sunt adeptul ideologiei “romanismului unionist” care se afla in lupta cu ideologia “romanismului a doua state”. Si aceasta pozitie m-a determinat sa adresez intrebarile retorice care v-au suparat.
Si pentru a va raspunde la intrebarea dumneavoastra, locuiesc in America, dar traiesc in Romania, Romania cea adevarata in care Prutul este un rau interior. Insasi faptul ca ma framanta tot ce se petrece in acest spatiu romanesc, chiar si “interventia” mea la articolul dumneavoastra, este o dovada. La fel si prezenta mea la acest Mars al Unirii este totala, prin suportul moral, ideologic, spiritual, chiar daca nu este fizica.
Nu uitati, “La inceput a fost cuvantul”.
Cu aceleasi sentimente prietenesti,
                                               Mircea Popescu
 





      BISERICA DOMNEASCĂ A BASARABILOR
        MISTERIOSUL MORMÂNT NR. 10
 
Biserica domnească din Curtea de Argeș
 

În timp ce autocarele cu turişti se varsă la Mănăstirea lui Manole, mânate de ghizi grăbiţi, iar lumea n-are timp să se închine pentru că fotografiază, o minune rămâne ascunsă, în singurătate: este Biserica Domnească a Basarabilor. Rarii trecători care au inspiraţia să-i treacă pragul devin fascinaţi: sub cupola întunecoasă, aureolele sfinţilor licăresc palid, a reproş. Sunt fresce de secol XIV, care l-ar face invidios şi pe Giotto. Cu economie de mijloace, câteodată cu numai două culori (un albastru translucid şi un bej saturat, sticlos), meşterii au înfăţişat cetele îngereşti, iar feţele apostolilor au fost migălos construite. Ici, o vezi pe Maica Domnului într-o ipostază aproape laică, ținându-și cu greu pântecul umflat, sub pulpanele hainei; colo, tâlharii din dreapta şi stânga lui Hristos îşi poartă crucile parcă dansând, dezvăluind o uluitoare anatomie. Pe peretele de nord-est, un misterios graffiti anunţă şi datează moartea marelui Basarab Voievod.
 
Pilda bogatului care şi-a făcut casă
 

Nu se ştie cu exactitate cine a ridicat acest lăcaş şi nici în ce an a făcut-o. Pisania de deasupra uşii de intrare a fost distrusă acum 200 de ani. Oricum, biserica se află în spaţiul Curţii Domneşti a Basarabilor, iar construcţia ei se pare că s-a întins pe zeci de ani, în perioada legendară a fondării Ţării Româneşti, de la sfârșitul secolului al XIII-lea şi până la jumătatea secolului al XIV-lea. E o vreme a misterului. Unele tradiţii vorbesc despre descălecarea lui Negru Vodă, pe la 1215, un voievod din Făgăraş care a trecut munţii la Câmpulung, probabil în urma atacurilor cavalerilor teutoni, implantaţi în Ţara Bârsei la 1211 de regele ungar, Andrei al II-lea. De la Câmpulung, el va străbate dealurile şi va fonda capitala, Curtea de Argeş. De aici, legenda îşi dă frâu liber: Negru Vodă avea un cal înaripat, cu care îi bătea pe tătari, ridica stăvilare pe Dâmbovița ca să inunde valea în calea duşmanilor, răpea la hotarul Moldovei femei venite la târg (o nouă răpire a Sabinelor...), ridica fortăreţe în locuri inaccesibile (precum cea de la Cetăţeni) şi câte şi mai câte. Ce reţin istoricii din legende? Că este posibil să fi existat mai mulţi domni ai locului, poate şefi cumani, poate voivozi veniţi peste munţi, care, pe fondul atacurilor tătarilor, ce au slăbit până la anihilare puterea Regatului Ungar, au unit mai multe căpetenii din văile de sub munte, constituind o structură politică feudală, numită Ţara Românească.
Oricum, istoria „oficială” începe după 1310, când boierii ţării îl aleg domn pe Basarab I, fiul lui Negru Vodă. De aici avem documente: „Cronica pictată de la Viena” povesteşte lupta lui Basarab I cu regele ungar Carol Robert de Anjou, la încă neidentificata Posadă. După victoria valahilor, cu prada de război şi din comerţ, Curtea de Argeş înfloreşte. Suntem pe la 1330. Dinastia Basarabilor se întăreşte – întâiul născut al Domnului, Nicolae Alexandru , va ajunge să trateze cu noul rege al Ungariei, Ludovic, o vasalitate convenabilă. E şi timpul ridicării Bisericii Domneşti. Lui Nicolae Alexandru îi va urma la tron fiul său, Vlaicu, al treilea Basarab, apoi dinastia va continua cu Radu I (zis cel Negru, în timpul căruia se va termina zugrăveala Bisericii domneşti), care a fost tatăl lui Mircea cel Bătrân. Apoi istoria se învaţă la şcoală.
Anii au trecut, nemiloşi peste Biserica Domnească. Multe au văzut bătrânele ziduri. Incendii, cutremure, inundaţii. Ba chiar restauratori nepricepuţi. Pe la 1827, noii „ctitori” scot pardoseala de cărămidă, considerată prea modestă, strivesc pietrele mormintelor voievodale din sfântul lăcaş, jefuiesc tot ce le cade în mână, compromit zugrăveala.
 
Lespedea misteriosului mormânt nr. 10
 

Abia la începutul secolului XX, „Comisiunea Monumentelor Istorice” desemnează o echipă de savanţi, printre care şi marele Nicolae Iorga, care să cerceteze ce se mai poate salva. Sunt înlăturate rândurile de cărămidă şi... surpriză! Apar 14 morminte, dintre care unul, mormântul nr. 10, este găsit intact! Lespedea care-l acoperă nu poartă însă nici o inscripţie, ci doar un desen straniu – un Arbore al vieţii încununat de o stea cu 12 colţuri, formată din tot atâtea triunghiuri echilaterale. În mijlocul stelei, alt simbol solar. Racla de piatră mai are săpată, la picioarele mortului, o cruce templieră şi la cap o Stea a lui David!
 
Cavalerul cu lebădă
 
Arheologii abia îşi ţin răsuflarea. Lespedea este trasă la o parte şi, din negrul mormânt, apare vedenia unui nobil cavaler. Pe cap poartă o diademă de mărgăritare, strânsă cu un lanţ de aur peste părul lung. O tunică din mătase purpurie, veneţiană, împodobită cu zvastici, îi acoperă pieptul. Treizeci de nasturi de aur încheiau haina, strânsă la mâneci, la piept şi la gât cu mărgăritare. Un guler de dantelă, lucrată în mătase şi aur, amintea de moda galantă a Apusului. Cavalerul era încins cu o centură brodată cu metal preţios, care se strângea cu o uluitoare pafta de aur, înfățișând un castel cu patru turnuri. În faţă, pe smalţ albastru, o lebădă de argint cu cap de femeie strălucea enigmatic. Inele dăltuite cu litere latine se vedeau pe oasele descărnate ale mâinilor. Apoi, deodată, în contact cu aerul, ţesăturile minunate s-au pulverizat, rămânând, ici-colo, câteva petice! Disperat, marele Iorga a căzut atunci în genunchi şi s-a rugat de iertare. Dar ireparabilul se produsese.

Paftaua centurii, în formă de castel, cu misterioasa lebădă cu cap de femeie
 

După ce au făcut fotografii, arheologii au adunat relicvele şi au plecat la Bucureşti. Nu vă luaţi după plăcuţa de plastic, anunțând lapidar că acolo a fost înhumat Vladislav Vlaicu... În lipsa unor teste ADN şi a cercetării amănunţite a relicvelor, nici până astăzi nu se ştie sigur al cui este acest mormânt. Unii au crezut că măreţul Cavaler cu lebădă ar fi Radu Negru… Se ştie însă cu siguranţă că Iorga i-ar fi zis Reginei Maria, care făcuse o pasiune pentru inelele Cavalerului: „Majestate, lăsaţi-le! Sunt ale Dinastiei Basarab, nu ale Casei Hohenzollern - Sigmaringen”. Acestor inele o să le rezerv un articol separat, în viitorul apropiat.
Radu Negru? Sau mormântul este mai vechi? În lipsa datării cu C14, istoricii se mulţumesc cu speculaţii. Există însă şi alte chei cu care poţi să deschizi uşa misterului. Analizând simbolurile înscrise pe obiectele din mormânt, anumiţi autori au făcut, de-a lungul ultimilor 80 de ani, afirmaţii uluitoare. Iată câteva dintre ele, aparținând scriitorului Vasile Lovinescu.
 
Floarea vieţii pe lespedea mormântului
 

În „Dacia hyperboreană”, Lovinescu propune următoarea teorie, în consonanţă cu scrierile lui B.P. Hașdeu, Ovid Densuşianu şi René Guénon: Întemeierea Țărilor Române a fost făcută de iniţiaţi în vechile mistere, moştenite de la daci, care şi ei le-au căpătat anterior. Până la anul 1300, când intră în istorie, Basarabii sunt o castă, nu o familie – casta sacerdotală a dacilor, „purtătorii de căciuli”, cum îi numea scriitorul antic Iordanes, supravieţuind 1000 de ani după retragerea aureliană, în Oltenia de sub munte şi în Haţeg. Cavalerul cu lebădă este, la rândul lui, un iniţiat, emanând dintr-un centru hyperborean polar, întrucât pe sarcofag se află dăltuit Arborele vieţii, „Y”-ul sacru al lui Ianus, iar paftaua aminteşte că, în urmă cu 4000 de ani, Polul Ceresc era în Constelaţia lebedei sau a dragonului. Mulţi domni ai noştri, până la Mihai Viteazul, au fost conştienţi de descendenţa lor, adăugându-și în faţa numelui particula „IO”, care înseamnă „Ianus” sau Ion Sânt Ion – „REGELE DACILOR”, o funcţie, aşa cum noi purtăm în faţa numelui titluri ca „ing.”, „prof.” sau „dr.”. Iar Negru-Vodă (sau Radu-Negru) este tot o funcţie, existând mai mulţi domni care au purtat acest nume. Ţările Române (Moldova, Transilvania şi Ţara Românească) intră în istorie prin aceşti agenţi (Iancu Corvin, Dragoş şi Negru-Vodă) sub semnul Negrului, sub semnul lui Saturn.
 
O cruce templieră pe mormântul unui domn ortodox?
 
Notă: În legendele germane, Cavalerul cu lebădă este Lohengrin, fiu al lui Parzival și cavaler al Graalului (Sfântului Graal).
 
 
 
Sandu Ticu
----- Forwarded Message -----
From: Andreea Angheluta <
andreea_angheluta@yahoo.com>
To:
Sent: Thursday, September 13, 2012 1:44 PM
Subject: Fw: MISTERIOSUL MORMÂNT NR. 10
  DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971