Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 |
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
„CAIETUL AL PATRULEA AL GRUPULUI DE REFLECTIE PRIVIND DEMOCRATIA REALA” - la a cărui dezbatere participă: Adrian Severin, Daniela Gifu, Mihai Berca, Dimitrie Grama, Corneliu Leu, cu preluări de articole din „THE INDEPENDENT” și „DEUTSCHE WELLE”
BUCURIILE ȘI NECAZURILE ROMÂNILOR A FOST PROMULGATĂ LEGEA ZILEI LIMBII ROMÂNE,Românii din străinătate preocupați de destinul locurilor natale Articole de Ștefana Bianu și Maria-Luminița Rolle, CINE VORBEA DESPRE „ROMÂNIA DREAPTĂ”?! Articole de Alex. CETĂȚEANU, Constantin STANCU, Adrian MAJURU, Gheorghe FUNAR, Mihai GOTIU, Gheorghe-Constantin NISTOROIU
BUCURIILE ȘI NECAZURILE ROMÂNILOR - Partea II
PROZĂ DE CORNELIU LEU, DIMITRIE GRAMA
PROZĂ DE EMIL PROȘCAN,ADRIAN BOTEZ,OVIDIU LUPU
Evenimente literar-editoriale: Constantin LUPEANU, Dan LUPESCU, Lucia OLARU-NENATI
Rememorări: Mircea DINUTZ, Ion NICOLESCU, Recenzii de Al Florin ȚENE, Ada STUPARU, Ioan LILĂ, Geo CĂLUGĂRU, Nicolae GEORGESCU, Gheorghe STROIA despre Marin SORESCU,Petru BIRĂU, Ioana STUPARU, Florin DOCHIA, Diana TRANDAFIR, Aurel Avram STĂNESCU, Cornel BOTEANU Melania CUC, Stela Enachii
DICTATURA OCULTĂ ȘI OBSESIILE DE PE INTERNET - Partea I
DICTATURA OCULTĂ ȘI OBSESIILE DE PE INTERNET - Partea II
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- Partea I
Partea II
PAGINA A CINCEA
DICTATURA OCULTĂ ȘI OBSESIILE DE PE INTERNET


 


 

           DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL
                              A LUMII CONTEMPORANE

M-am hotărât, în sfârşit, să scriu despre acest subiect considerat a fi ca un fel de „secret al lui Polichinelle” la ora actuală, plecând de la premiza interacţiunii mele destinice cu câţiva reprezentanţi ai filonului negru de sorginte securisto-ocultă din ziua de azi, întâlnire care s-a constituit pentru mine într-un soi de comuniune forţată, dar mai mult decât interesantă şi extrem de dureroasă, în acelaşi timp, sub raportul analizei interrelaţionărilor dintre diverşii subiecţi umani ai prezentului. Portretul lor, aşa cum l-am văzut zilnic în faţa ochilor vreme de câţiva ani la rând, are câteva coordonate intrinseci, ce ţin de structura sa intimă, şi anume: nişte inşi veşnic pomădaţi la chip, dar extrem de urâţi la suflet, posesori ai unor raţiuni diabolice capabile de a distruge pe oricine cu uşurinţă în orice moment printr-un simplu telefon sau printr-o simplă formă de comunicare descendentă, actanţi cu intelect precar şi cu funcţii neapărat importante, care nu cunosc decât două ipostazieri ale multifaţetatului chip al lumii în care trăiesc: banii şi puterea - simple forme fără fond semnificând însă absolutul acestei vieţi în accepţia lor profund reducţionistă. Că vor intra într-o bună zi în fundul gropii ca oricare alt muritor al acestei alte planete din Universul divin şi că nu vor duce cu ei nimic în lumea de Dincolo nu îi deranjează câtuşi de puţin. Ei trăiesc subţirimea fiecărei clipe ce li se prelinge cu repeziciune pe lângă trup, de parcă aripa veşniciei i-ar fi atins generoasă numai pe ei în raport cu toate celelalte miliarde alcătuite din specia Homo sapiens sapiens, varianta degenerată în opinia lor. Orbiţi de o vanitate ce îi stăpâneşte continuu şi le întunecă minţile cumplit, securisto-masonii de azi au un unic principiu solid: vor să conducă tot, să stăpânească tot, considerându-se dumnezeii imuabili ai acestei umanităţi, umanitate care, din fericire, nu le aparţine câtuşi de puţin.
Din păcate însă pentru întreaga omenire, ei sunt prezenţi peste tot: în posturi-cheie de conducere,  guverne, mass-media, universităţi, instituţii publice, mediul privat etc. Mai nou, vor să controleze populaţia Terrei de aşa manieră, încât să ştie cu orice preţ când eşti diareic, când pui frunză de sarmale, dar şi când tai frunză la câini (aşa cum procedează aceştia), când scoţi bani din contul propriu ori când te împuiţezi legal sau clandestin, potrivit legilor naturale ale firii ş.a. Personal, am dat de securisto-masoni în mod inevitabil pe parcursul destinului meu de până acum, dar, interacţionând din necesitate cu ei, am dat, bineînţeles, şi de dracu - nu de unul, ci de mai mulţi, o serie de draci hidoşi cu nasul stârmocind la porţile homosexualităţii ori ale organului sexual feminin, deoarece curvăsăria cu nimic ostoită (poate doar de legile biologice ale naturii, în final, adică de trecerea inefabilă a timpului), hoţia nedisimulată şi beţiile succesive sunt unicul lor capital „moral” definitoriu; nimic bun, nimic profund uman -, adică de tatăl lor spiritual şi financiar, deopotrivă. Mi-a fost dat să văd nişte personaje demne de cazanul cu smoală al infernului biblic, având sufletul vândut pe doar câţiva arginţi acelui diavol-caracatiţă cu mii de braţe numite loje masonice sau confrerii întinse pe toată suprafaţa Globului pământesc şi pregătite să muşte cu aviditate din mădularele oricărui humanoid rătăcit de soartă prin deşertul de cenuşă al propriei sale vieţi sumbre. Indivizii aceştia - fixaţi, mai bine zis, încleiaţi pe viaţă în cele mai de sus scaune de conducere a instituţiilor lumii, de fapt, nişte simpli tejghetari obosiţi de soartă, care tot învârtesc (cu folos doar pentru buzunarul propriu) pe sub masa rotundă a destinului lor mercantilo-filistin fel şi fel de contracte ilegale, concepute însă într-o serie de termeni specifici numai pentru ei înşişi şi lojile lor anoste, atât - funcţionează în mod înseriat, exact ca o banală reţea electrică studiată de elevi în manualul obligatoriu de Fizică din liceu. Înseriaţii aceştia însă conduc lumea prin „n” fire întunecate la culoare, pe care ei şi le imaginează ca fiind, culmea, nevăzute şi nebănuite de niciunul dintre componenţii săraci cu duhul (cred ei) ai turmei planetare de sclavi pur statistici.  
Cu o putere financiară evidentă şi cu un status dobândit ori cumpărat, securisto-masonii lumii de azi - indivizii care se hrănesc din satisfacţia producerii răului asupra Celuilalt şi din construirea unor planuri diabolice pentru comunitate, au o predilecţie către aşa ceva - îţi inculcă ideea că simbolurile tale specifice consacrate şi libertatea-ţi proprie sunt nişte lucruri complet inutile, elemente fade ale unui simplu vis utopic nocturn, lucruri demne de a fi trecute sub obrocul searbăd al tăcerii printr-un sistem de legi bine pus la punct de către armata lor de cadre juridice obediente. Pentru ei, tu nu exişti ca OM, ca FIINŢĂ. Eşti, în opinia-le patologică, doar un simplu, mult prea simplu mijloc de producţie fără creier, cu o valoare de piaţă minimă stabilită tot de ei înşişi, bun doar de corvoadă grea şi prost plătită, căruia tot ei îi vând, pentru îmbogăţirea lor personală, fel şi fel de iluzii anoste cu semnificaţie nulă, care să îndepărteze Omul de substratul profund al existenţei sale proprii. Iar ca sclav, trebuie să stai în perimetrul tău îngust, stabilit deloc imaginar, exact ca într-un ţarc obişnuit pentru vite. Nu ai cum să îţi pui în evidenţă valoarea personală, pentru că nu ţi se dă voie să faci aşa ceva - chiar dacă tu deţii o asemenea valoare individuală remarcabilă -, atâta vreme cât nu te integrezi spiritului şi normelor lor de gaşcă denumită lojă, o confrerie cu iz funebru, care distruge însă cu viclenie şi răutate absolut tot. Aceste structuri bolnave de vanitate şi machiavelism făţiş te obligă, prin mijloace manipulatorii grosolane, să te gândeşti permanent că viaţa ta nu valorează nici măcar cât cei treizeci de arginţi ai Iscarioteanului trădător sau nici măcar cât o ceapă degerată ori încolţită din cămară comparativ, bineînţeles, cu viaţa lor mai mult decât preţioasă şi plină - de mizerie morală, evident (ei, dar mare scofală mai e şi morala acestei lumi, „La dracu cu morala!”, vorba lui Eugen Ionesco în „Rinocerii”). Te determină, umblând la mecanismele fine ale creierului tău, să te simţi vinovat de orice, imaginându-ţi că greşeşti chiar şi atunci când respiri în mod natural şi nu încerci să te abţii a elimina în atmosfera, unde ei îşi „diseminează” aburii desfrânării personale, bioxidul tău de carbon, culmea, poluant, cu alte valenţe chimice decât cele ale lor, desigur, superioare. Acestor indivizi, dumnezeul lor mic şi neînsemnat, de laborator, le dăruieşte, chipurile, puteri nebănuite şi imunitate în raport cu toate evenimentele şi stările de lucruri existente pe lumea aceasta faţă de Dumnezeul tău, neofertant şi nu întotdeauna grabnic protector, acela înomenit şi neîncuibat în orgii walpurgice  fără număr - o „umbră” doar analizabilă filozofic în fel şi chip ca simplu idol amurgit între filele unor cărţi roase de vreme -, care te supune însă la caznele iadului încă din faza telurică a fiinţării tale omeneşti în carne şi duh.
Personal, am considerat întotdeauna segmentul securisto-masonic trecut şi actual ca fiind un grav şi constant pericol pentru întreaga umanitate, pentru istoria însăşi a Fiinţei umane în succesiunea rapidă a vremurilor. Experimente dure peste experimente dure, sânge amestecat cu pseudoideologiile unor aşa-zise „revoluţii” conjuncturale, de fapt, programate anterior de către ei înşişi, cu rol profund „inovator” pentru societate, foamete şi boli, minciună, foarte multă minciună şi manipulare grosolană cât cuprinde. Acestea au fost şi sunt şi azi, iată, obiectivele pe care componenţii tuturor lojelor oculte, supranumite şi „secrete”, şi-au propus a le realiza pe tot parcursul istoriei, de la înfiinţarea lor şi până azi. Dominaţi de o incoştienţă fără de margini, aceşti indivizi de duzină - o adunătură de şmecheri parveniţi, care au mers şi merg în continuare cu acţiunile individuale şi de grup dincolo de limita legii - şi-au ocultat, fără să bănuiască o clipă măcar, chiar propriul lor statut - şi singurul, de altfel -, anume acela de Fiinţă umană dotată cu raţiune şi afect şi nicidecum cel poziţionat pe stadiul primitiv animalier (aşa precum se vede cu ochiul liber că se prezintă ei înşişi prin faptele pe care le săvârşesc cu de la sine voinţă zilnic), închizându-se între zăgazurile unor încropite pe genunchi „doctrine” maladive şi seci - baloane de săpun din start fâsâite - şi propunând paradigme peste paradigme cu esenţă nulă şi consecinţe dezastruoase pentru omenire. Ei bine, în tot acest peisaj complet nefast pentru umanitate, vârât cu forţa pe gâtul tuturor de către neodictatura mondială contemporană, montarea cipurilor reprezintă un veritabil atentat completamente condamnabil la libertatea de sine a individului planetar din orice loc s-ar afla acesta (pentru ei, pentru securisto-masoni, cipul va fi unul, bineînţeles, preferenţial). Consider că este de preferat, în acest caz, singură moartea persoanei ca măsură exactă a demnităţii unei Fiinţe umane decât privarea sa totală de propria-i libertate caracteristică. 
Este adevărat, mi-aş fi dorit să trăiesc într-un alt fel de lume, într-un orizont de timp dominat de o alt mod de a trăi şi de un alt sistem axiologic, deloc găunos, cum este cel al lumii de acum. Nu a fost să fie aşa. Sunt, prin prisma datei de naştere proprii poziţionate la graniţa imaginară dintre postmodernitate şi perioada anterioară acesteia, şi suntem obligaţi a parcurge această bucată de vreme din lungul şir al istoriei omenirii, vreme care te stoarce însă de viaţă, călcându-ţi, pur şi simplu, în picioare existenţa şi visele, sufletul şi credinţa. Iar toate acestea nu reprezintă, din păcate pentru noi, decât consecinţa evidentă a gândirii patologice abordate de stratul uman anterior menţionat, strat proţăpit de unul singur pe tronul ierarhiilor efemere lumeşti spre a o conduce şi a domina absolut totul. Viaţa a devenit azi pentru mulţi dintre pământeni o imensă şi obositoare cloacă non-substanţială, unde durerea, chinul şi mizeria atotstăpânitoare îşi desfăşoară nestingherit jocul lor furibund şi satanic. Lumina?!... Hm, un deziderat, deocamdată utopic, care va scoate capul din noroi peste nu ştiu câţi ani de aici înainte, atunci când puternicul imperiu securisto-masonic actual al întunericului şi desfrâului se va prăbuşi definitiv în propria-i antiformă creată de el însuşi la nivel planetar prin diverse mijloace de construire a imaginii şi a realităţii trăite. Faţa trivială a timpului contemporan va deveni cu siguranţă în viitor o simplă filă ca multe altele - sau poate nici măcar atât - în cuprinsul cărţii de istorie a acestei îndelung chinuite lumi. Elogiul nebuniei oculte, dacă e să facem trimitere la titlul scrierii lui Erasmus din Rotterdam - Elogiul nebuniei -, a fost făcut de multă vreme de către masonerie prin înşişi reprezentanţii ei obedienţi şi lipsiţi complet de duhul sfânt.
                                                                                   MAGDALENA ALBU
 
DIN TOT CE NE ADUCE FOLCLORUL INTERNETULUI, DOUĂ SUNT TEMELE
DIN CARE REPRODUCEM EXTRASELE
DE MAI JOS:
 „OCULTA”CA PUTERE
 ȘI OCULTAREA SERVICIILOR SECRETE
 
                  Grupul Bilderberg si Noua Ordine Mondiala

Un veteran al serviciilor de informatii externe ale Romaniei, Stelian Octavian Andronic, a urmarit misteriosul Grup Bilderberg incepand din anii '70 cand Nicolae Ceausescu s-a intalnit cu printul Bernard al Olandei, membru de frunte al Grupului care controleaza puterile lumii. Fostul ofiter de infromatii este autorul cartii "36 de ani in serviciile secrete ale Romaniei - Din respect pentru adevar", aparuta recent la editura Compania. In exclusivitate pentru ZIUA, consilierul Stelian Octavian Andronic afirma: "Societatile secrete nu trebuie ignorate. Ele sunt si lucreaza continuu, la fel ca si serviciile secrete. Conspiratia exista. Si este in defavoarea Romaniei".
Grupul Bilderberg - Adevaratii conducatori ai Americii
Artizanii Noii Ordini Mondiale - membrii temutului Club Bilderberg, organizatie secreta aflata in subordinea Iluminatilor. Diversi analisti politici avanseaza tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori actuali ai speciei Homo sapiens.
" Este intotdeauna mai usor sa pacalesti o lume intreaga decat un singur om " -Generalul chinez Liu Feng, anul 342 i.e.n.
Grupul Bilderberg este considerat de majoritatea expertilor in politici oculte, drept cel mai inalt for de conducere al "Marilor Preoti ai Capitalismului". In acest club exclusivist pana la absolut, nu ar avea acces oricine, chiar daca persoana in cauza este foarte influenta sau potenta in plan financiar sau politic. In fiecare an, un misterios "Comitet de Conducere" emite cate o lista de invitati pe care figureaza maximum 130 de nume. Invitatii? Numele lor este tinut in mare secret. Din putinele informatii care au "scapat" presei de-a lungul timpului, reiese ca pe lista celor 130 de persoane se regasesc bancheri internationali, baroni ai trusturilor de presa, ministrii guvernamentali din diverse tari, prim-ministrii, capete regale si lideri politici.
Clubul Bilderberg nu este singura institutie secreta din subordinea Illuminatilor, dar prin raza de actiune si dimensiunile obiectivelor sale, este cea mai ambitioasa si extinsa alianta secreta din intreaga lume. A reusit de minune sa-si tina in umbra adevaratele planuri timp de multi ani, printr-un ansamblu de principii stimulat de mass-media tributara, utilizand eficient dezinformarea, secretizarea maxima si propaganda. Astfel, omenirea a perceput confuz ceea ce i se intampla cu adevarat, complacandu-se astfel in pasivitate sociala. Opinia publica mondiala a fost ametita magistral datorita aplicarii perceptelor haosului ideatic si a dezordinii regizate cu scop precis.
Cum a inceput totul
"Cea mai mare pedeapsa pentru cei neinteresati de politica este aceea ca vor fi inevitabil condusi de cei foarte interesati de politica" spunea Arnold J.Toynbee, istoric englez
Elita politica a lumii se intalneste anual, aproape ca intr-un ritual al carui sens scapa celor multi, in cele mai luxoase hoteluri si resedinte private din Europa, iar o data la 4 ani, undeva in Statele Unite sau Canada. De la aceste intalniri anuale si-a tras numele probabil cea mai puternica organizatie "vizibila" implicata in conducerea intregului mapamond plitic. Prima conferinta a grupului s-a desfasurat in noaptea de 29 spre 30 mai 1954, in cadrul Hotelului Bilderberg din Oosterbeek, undeva in apropierea localitatii olandeze Arhnem. Conferinta a fost initiata de cateva figure politice importante, printre care si Joseph Retinger, ideologul si strategul proaspetei organizatii, care era ingrijorat la acea data de recrudescenta sentimentelor anti-americane in Europa.Conform celor mai multi istorici si autori, Printul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg.
Originea Printului Bernhard era cel putin interesanta daca este sa dam crezare propriilor afirmatii in care acesta pretindea ca avea o ascendenta directa nu doar in randul imparatior Romei, ci si in stirpea biblicului rege David. Scriitorul canadian Daniel Estulin afirma in lucrarea sa despre Clubul Bilderberg, ca organizarea acestui for elitist ar fi fost sprijinita direct de catre C.I.A., de unele societati secrete cu tenta mondialista si de Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.). Organizatia este condusa de un for superior alcatuit din 39 de membri (24 americani si 15 europeni) impartiti in trei comisii speciale, a cate 13 membri fiecare. Comitetul de conducere are sediul in Elvetia si stabileste persoanele care vor participa la intrunirile anuale ale clubului.
Motivele pentru care autori si politicieni precum Cristina Martin, Jan van Helsing sau Daniel Estulin definesc Grupul Bildreberd drept "Guvernul Mondial Nevazut" sunt strans legate de cele trei mari teluri formulate de Printul Bernhard in anul 1954:
1. crearea unui Guvern Mondial la inceputul mileniului trei.
2. globalizarea economica mondiala.
3. crearea unei forte armate globale care sa reduca rapid la tacere orice forma de opozitie identificata oriunde pe planeta.
Cercurile puterii
"Ce urmareste cineva care are putere? Mai multa putere?" - Matrix
Acelasi comitet special de conducere stabileste de asemenea ce fel de politici si planuri vor fi discutate in cadrul intrunirilor. La aceste consfatuiri secrete nu participa decat membrii care au dovedit loialitate totala si neconditionata intereselor oculte ale Caselor Rockefeller-Rotschild.
Istoria recenta "neoficiala" a demonstrat ca orice plan al Grupului Bilderberg adoptat in decursul intalnirilor anuale a fost pus in practica in maximum doi ani. In ultimii ani, printre invitatii la intalnirea anuala s-au numarat conducatorii unor trusturi si companii multinationale precum IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia si Daimler, dupa cum afirma agentia de presa PR Newswire for Journalists. In afara fondatorilor oficiali, reprezentati de Printul Bernhard si Joseph Retinger, adevaratii stapani care au finantat Clubul Bilderberg au fost multi-miliardarii David Rockefeller alaturi de membrii familiei Rotschild.
Eminentele cenusii care au tinut si inca tin fraiele politicii Grupului, sunt nimeni altii decatHenry Kissinger si Zbigniew Brzezinski, considerati de majoritatea analistilor politici internationali drept adevaratii stapani ai Americii in ultimii 50 de ani. Autori precum Jan van Helsing considera, spre exemplu, ca Zbigniew Brzezeinski este "nasul" tuturor presedintilor americani, niciunul dintre acestia nefiind instalat la Casa Alba , daca nu prezenta girul lui Brzezinski. Alaturi de acestia, o functie deosebit de importanta in structura de conducere a intregii lumi a detinut-o figura temutului Bernard Baruch. Acesta a fost un personaj cu realizari aproape incredibile chiar si pentru lumea in care traim. Pana la data oficiala a mortii sale, 20 iunie 1965, Bernard Baruch a fost "neoficial" recunoscut in cercurile puterii oculte drept cel mai puternic om de pe planeta.
De origine germana, Baruch a fost un finantist, speculant, om de stat, si consilierul secret al presedintilor Woodrow Wilson si Franklin D, Roosevelt. In timpul celor doua Razboaie Mondiale care au macinat omenirea in secolul trecut, Bernard Baruch a fost sfatuitorul presedintilor americani. Datorita sfaturilor sale (unii autori le denumesc ordine), Statele Unite s-au angrenat in cele doua conflagratii mondiale. In lumea finantistilor americani a fost poreclit "Lupul Singuratic de pe Wall Street" deoarece era complet independent de piata financiara, si totusi nimeni nu-si putea explica cu exactitate sursa averii sale incomensurabile. El este artizanul "Razboiului Rece" desfasurat intre cele doua superputeri mondiale, termenul de Razboi Rece ii apartine in exclusivitate, fiind folosit in premiera de Bernard Baruch in cadrul unei conferinte din data de 16 aprilie 1947.
Dupa multi ani de taraganari si refuzuri, "creierul" oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, si-a publicat in anul 1999 un volum autobiografic in care recunoaste voalat ca face parte din Clubul Bilderberg si din Comisia Trilaterala. Cea mai puternica arma a Grupului, asa numita Comisie Trilaterala, este o forma superioara de conducere inter-statala pe langa care O.N.U. si N.A.T.O. par niste simple O.N.G.-uri care militeaza pentru protectia frunzelor moarte din parcuri. Comisia Trilaterala, dupa cum sugereaza si denumirea sa, este un for superior de conducere careconcentreaza intreaga putere politica, militara, economica si administrativa a Europei Occidentale, Statelor Unite ale Americii si Japoniei.
Caracteristici comune ale "bilderbergerilor":
a) fac parte din cele mai bogate familii ale lumii;
b) au studiat in aceleasi universitati in scopul formarii unei optici identice referitoare la lumea inconjuratoare;
c) marea majoritate sunt membri ai organizatiei cu caracter ermetico-conspirativ "Skull & Bones";
d) multi dintre ei sunt proprietarii celor mai complexe si prospere afaceri din intreaga lume;
e) altii isi exercita influenta datorita functiilor de conducere detinute in cadrul celor mai influente guverne de pe glob.
Guvernul Mondial suntem noi. Ca ne descurcam mai bine!
"Fie ca vreti, fie ca nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este daca va fi acceptat sau impus" afirma James P. Wartburg, bancher american si consilier financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt
"In timp ce negau furios faptul ca guverneaza lumea in secret", declara jurnalistul britanic Jon Ronson, "Membrii Grupului Bilderberg pe care i-am intervievat au recunoscut ca deseori marile scandaluri, conflicte sau probleme internationale au fost influentate de intrunirile lor". Un astfel de exemplu evident a fost legat de Razboiul din insulele Malvine dintre Marea Britanie si Argentina. Atunci, cererea initiala a guvernului britanic in care acesta solicita O.N.U. aplicarea de sanctiuni internationale Argentinei a fost respinsa. Enervat, Dawid Owen, pe atunci Ministrul de Externe al Marii Britanii, s-a ridicat si a tinut un discurs electrizant la una dintre intrunirile Grupului Bilderberg. Urmarea? In cel mai scurt timp, Comunitatea Internationala a votat in majoritate impunerea sanctiunilor economice Argentinei. Clubul Bildeberg pare a urma cu strictete maxima Illuminatilor de acum 300 de ani : "Totul pentru popor, dar fara popor".
Pastrand totusi proportiile, sistemul social prin care se autodefinesc membrii Clubului Bilderberg, pare a fi o versiune updatata a piramidei sociale din Evul Mediu european, structurata in trei trepte ierarhice.
Astfel, in varf gasim Initiatii, cei care au primit o parte din secretele Illuminatilor,urmati de membrii de rang secund care implementeaza si conduc principiile si ordinele in cadrul guvernelor tarilor vasale. Pe ultima treapta s-ar regasi restul lumii, adica mai mult sau mai putin de 7 miliarde de locuitori.
Structura Grupului Bilderberg pe trei niveluri:
1. "Cercul exterior" este foarte extins. Practic peste 80% din participanţii la reuniuni nu cunosc decât o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei, deci fac parte din cercul exterior.
2. Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcătuit din aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proporţie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE - Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on Foreign Relations - CFR).
3. Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupări. El este alcătuit din 12 membri, singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei.
Dupa parerea lui Jan Udo Holey, aceasta structura de comanda ar fi replica intocmai a simbolului piramidei deasupra careia se afla ochiul atotvazator al Illuminatilor, reprezentare grafica existenta pe bancnota americana de un dolar.
Grupul Bilderberg nu este democratic. Membrii săi nu sunt aleşi şi el nu dă socoteală oamenilor de pe planetă; acelaşi lucru este valabil şi pentru Banca Mondială, Fondul Monetar internaţional, Naţiunile Unite, sau cele mai puternice corporaţii sau bănci. Şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare fiinţă umană de pe Pământ, acum şi pentru multă vreme de acum înainte. Iar ceea ce este cel mai înspăimântător este totalul secret care înconjoară întâlnirile Bilderberg. Atunci când au loc, aceste superconferinţe nici măcar nu sunt mediatizate la ştiri. Dacă atât de multe personaje importante din lume se reunesc pentru a pune la cale destinele planetei, este evident că ar trebui date nişte explicaţii publicului larg. Dar nu ni se aruncă decât praf în ochi - că este un simplu forum de discuţii!
Conspiratie, mistificare, exagerare?
"Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar"spunea George Orwell, scriitor britanic
Cu atat mai mult cu cat secretismul si refuzul de a declara subiectul discutiilor sale anuale a dus la adevarate acuzatii de complot in scopul dominarii intregii lumi. Cei mai vehementi critici sunt grupati in Societatea John Birch si beneficiaza de ajutorul oferit de jurnalistul canadian Daniel Estulin, scriitorul britanic David Icke, autorul american Jim Tucker si realizatorul de emisiuni radio, Alex Jones, membru al Societatii John Birch, una dintre cele mai vehemente organizatii anti-Bilderberg, afirma ca Grupul Bilderberg intentioneaza ca in urmatorii ani sa dizolve treptat suveranitatea Statelor Unite, Canadei si Marii Britanii pentru a crea o structura supra-nationala, denumita Uniunea Nord-Americana, similara cumva Uniunii Europene.
Teoria Conspiratiei evidentiaza si relatia Grupului Bilderberg cu presa mondiala, presa care, in conceptia sustinatorilor teoriilor conspirationiste, este cumparata si detinuta de ani buni de catre membrii Clubului. Aceste presupuneri au fost alimentate de faptul ca la conferintele Grupului Bilderberg din ultimii ani au participat ca invitati detinatorii unor trusturi media de mare calibru precum: The Economist, The Financial Times, Newsweek, La Republica , Corriere della Sera, New York Times etc.
Printre evenimentele puse la cale la conferinţele Bilderberg se numără înfiinţarea Uniunii Europene (discutată chiar la prima reuniune, în 1954), războiul din Iugoslavia, invazia Irakului, creşterea impozitelor în diferite ţări. Grupul hotărăşte şi politica Naţiunilor Unite, sau cine va câştiga alegerile în diferite state.
În final vom enumera câţiva din membrii grupului Bilderberg, pentru a ilustra implicarea concretă a acestora în viaţa economică şi politică a diferitelor ţări, precum şi în mass-media:
-Jose Manuel Barroso, preşedinte actual al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Portugaliei, membru al CRE-Consiliul Relaţiilor Externe.
- Tony Blair, primul ministru al Marii Britanii
- Frits Bolkestein, comisar european
- Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, prim-ministru italian
- Jacques Santer, fost preşedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului
- Sir Leon Brittan, vice-preşedinte al Comisiei
- Edith Cresson, fostă membră a Comisiei, fostă prim-ministru al Franţei, fostă ministru de comerţ, fostă membră a direcţiei Schneider
- Alexandre Adler, consilier editorial la Le Figaro
- Edward Balls, consilier al Trezoreriei în Marea Britanie
- Francisco Pinto Balsemo, fost prim ministru al Portugaliei
- Nicolas Beytout, redactor şef al Les echos
-John R. Bolton, sub-secretar de stat al USA, pentru controlul armamentului şi securitate internaţională
- Michel Bon, fost preşedinte France-Telecom
- Willy Claes, ministru de stat, Belgia
- Bertrand Collomb, preşedinte Lafarge
- George A. David, preşedinte Coca-Cola, Grecia
- Etienne Davignon, preşedinte Societe Generale de Belgique, fondator al Mesei Rotunde Europene
- Thomas L. Friedman, scriitor de editoriale în New York Times
- Svei Gjedrem, guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei
-Richard N. Haas, preşedinte CRE - Consiliul Relaţiilor Externe şi director al planificării în Departamentul de Stat USA
- Stephen Harper, şeful partidului conservator, Canada
- Mervzn A. King, guvernator adjunct al Bancii Angliei
- Anna Lindh, ministru al afacerilor externe, Suedia
- Paavo Lipponen, preşedinte al parlamentului, Finlanda
- Mogens Lykketoft, preşedintele partidului social democrat, Danemarca
- Thommaso Padoa-Schioppa, administrator al Băncii Centrale Europene
- Anders Fogh Rasmussen, prim ministru al Danemarcei
- Frack Riboud, preşedinte Danone, Franţa
- David Rockfeller, administrator J.P.Morgan International, USA
- Anthonz Ruis, preşedinte Heineken, Olanda
- Otto Schily, ministru al afacerilor interne, Germania
- Jean Claude Trichet, guvernatorul Băncii Franţei
- James D. Wolfensohn, preşedintele Băncii Mondiale, USA
- Robert Zoellick, reprezentantul USA pentru negocieri comerciale (AMI, AGCS etc.)
 
 ISTORIA LUI NAPOLEON BONAPARTE
DEMONSTREAZĂ ACȚIUNILE
UNOR SERVICII SECRETE EXTRATERESTRE

 
              Oamenii de stiinta care au examinat rămăşiţele lui Napoleon Bonaparte, sunt "profund nedumeriţi" de descoperirea unui microprocesor lung de jumătate de inch încorporat în craniul său.
         Ei spun ca obiectul misterios ar putea fi un implant străin,care sugerează că împăratul francez a fost odată răpit de un OZN !
        "Consecinţele posibile ale acestei descoperiri sunt aproape prea mari pentru a le înţelege", a declarat dr. Andre Dubois, care a facut aceasta revelaţie uimitoare într-un jurnal medical francez.
        "Până acum, fiecare indicaţie a fost faptul că victimele de răpire extraterestra sunt oameni obişnuiţi" care nu joacă niciun rol în evenimentele din lume.
        "Acum avem dovezi convingatoare ca extraterestrii au acţionat în trecut pentru a influenţa istoria omenirii - şi pot continua să facă acest lucru!"
        Dr. Dubois a făcut uimitoarea descoperire în timp ce studia scheletul exhumat al lui Napoleon, cu o subventie de 140.000 dolari de la guvernul francez.
        "Am vrut sa aflu dacă a suferit de o tulburare de hipofiza, care ar contribuit la statura sa mica", a explicat el.
        Dar, cercetătorul găsit ceva mult mai extraordinar: "Cum am examinat interiorul craniului, mâna mea a periat o proeminenţă mică. Apoi m-am uitat la zona sub o lupă - şi am fost uimit să constat că obiectul a fost un fel de super-avansat microcip."
        De la măsura de dezvoltare a oaselor in jurul cipului, expertul crede că a fost implantat atunci când Bonaparte a fost tanar.
        "Napoleon a dispărut din vedere pentru o perioadă de câteva zile în luna iulie 1794, când avea 25 de ani. El, mai târziu, a susţinut că ar fi fost ţinut prizonier în timpul loviturii de stat thermidoriana, dar nu există nici o înregistrare de arestare. Eu cred că este atunci când a avut loc răpirea.
"
        Din acel moment, ascensiunea lui Napoleon a fost meteorica. Până în anul următor, el a fost pus în fruntea armatei franceze in Italia. În mod miraculos, el a fost capabil să transforme înfometatele trupe într-o forţă de luptă excelenta pentru a zdrobi pe italieni.
        În 1804, după un şir de victorii uimitoare, generalul de dimensiunea unei halbe. este încoronat împărat al Franţei şi imperiul său în curând avea să se extindă pentru a include ceea ce este acum Germania şi Austria, precum si Elveţia,Italia şi Danemarca.
        "Napoleon a folosit strategii militare, cu mai mult de o sută de ani înainte faţă de timpului său", a spus dr. Dubois. "Poate că implantul a îmbunătăţit abilităţile sale într-un fel."
        Implantul ar putea explica, deasemenea, obiceiul deja celebru al lui Napoleon de a ţine mâna pe inima , a adăugat el.
        "Este posibil ca dispozitivul să fi afectat semnalele electrice de la creier la inima lui."
        Până în momentul înfrângerii de la Waterloo britanic în 1815, Napoleon a schimbat faţa Europei.
           "Ce istorie ar fi avut Occidentul dacă nu ar fi avut loc interveniţia străină, putem ghici numai", a observat dr. Dubois. "Astfel, nu putem şti dacă au acţionat pentru a ajuta omenirea sau a ne face rău. "
 
 
                        Cine conduce lumea? - Piramida Puterii
 

Cine conduce de fapt lumea? Cine deține puterea absoluta pe planeta? Statele Unite? Rusia , China , Japonia, U.E? Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei.
Cei care conduc cu adevarat planeta sunt un grup de oameni extrem de bogați, foarte bine organizați si care nu apar niciodată in văzul tuturor.
De acolo, din anonimat, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor. Cei care au auzit de ei, ii numesc Oculta Mondiala sau Iluminații. Cine sunt acesti oameni? Cum sunt ei organizati? Cum conduc planeta? Ce scopuri au?
Sunt întrebări la care încercăm sa dam un răspuns in cele ce urmează.
 
De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acesti Illuminati necunoscuți celor multi, guvernează aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotărăsc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei "fabrica" noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini.
Metoda lor de lucru este simpla dar eficienta si poate fi descrisa in 3 pasi: PROBLEMA, REACTIE, SOLUTIE.
    1. In primul rand ei creaza o PROBLEMA (conflicte, războaie, revoluții, dezastre, etc.) Creaza conflicte si războaie in care cele doua părți provocate, lupta una împotriva celeilalte si nu contra adevăratului instigator. Tot ei finanțează toate părțile implicate in conflict.
    2. Apoi prin intermediul mass-media si a manipulării determina o REACTIE in rândul populației, care solicita o rezolvare a PROBLEMEI apărute.
    3. In final tot ei vin cu SOLUTIA care aproape întotdeauna se lasa cu efecte dure asupra populației (sărăcie, restrângerea unor drepturi si libertati, etc. - vezi atentatele din 9/11, armele lui Saddam, criza financiara...) Ei trec întotdeauna drept instanta împăciuitoare care pune capăt conflictelor.

CARE ESTE SCOPUL LOR?
Practic scopul lor este sa controleze si sa conducă întreaga planeta prin crearea uneiNoi Ordini Mondiale si a unui Guvern Mondial unic. Acesti oameni nu sunt interesați sa câștige bani, deoarece "fabrica de bani" este a lor. Ei pot avea oricâți bani doresc. Ce isi mai poate dori cineva care are toti banii din lume?
PUTERE si CONTROL! Acesta este scopul lor.
De ce doresc ei sa stăpânească lumea? Pentru ca având putere si bogăție, pot face asta. Peste 90% din oamenii din prezent ar face acelasi lucru daca ar avea acces la bogăție si putere.
Pentru a detine puterea absoluta si controlul intregii planete ei intenționează sa realizeze următoarele obiective:
 
1. Stabilirea unui Guvern Mondial unic si a unei Noi Ordini Mondiale.
2. Distrugerea identitatii nationale a statelor lumii.
3. Distrugerea tuturor religiilor lumii (in special a creștinismului) si înlocuirea lor cu o religie unica de tip New Age.
4. Controlul total al populatiei globului si a fiecărui individ in parte precum si transformarea lor in "sclavi de tip modern".
5. Reducerea masiva a populatiei globului pana la o limita usor de sustinut de catre mediul si resursele planetei.
6. Promovarea depravării si a obiceiurilor rele pentru îndepărtarea moralei creștine.
7. Distrugerea modelului actual de societate si a celulei ei de baza, familia.
8. Distrugerea libertății de exprimare si restrângerea unor drepturi fundamentale ale indivizilor.
Toate acestea se intampla chiar ACUM si intr-un ritm tot mai accelerat.

GUVERNUL MONDIAL
Guvernul Mondial funcționează pe ipoteza că un guvern alcătuit din familii vechi şi noi, bazat pe inteligenta si puterea creierului este de preferat dreptului popoarelor de a-si alege propriul destin. Cine doreste mai multe detalii poate studia acest document rar:


Harta Guvernului Mondial-din 2004.pdf
(Important: Faceti download la acest document caci nu se stie cat timp va mai fi disponibil pe internet...SOPA, PIPA, ACTA vor reduce drastic accesul la astfel de materiale)
  Utilizând harta se poate urmări pe ce direcții si in ce zone se propaga efectele unor decizii luate de diverse structuri componente.
Sunt detaliate relațiile si zonele de influenta la nivel mondial ale principalelor dinastii si familii care conduc lumea. Guvernul Mondial este prezentat in acest document ca fiind un complex intelectual, capabil să coordoneze, acumuleze şi să se concentreze toate mijloacele de definire si stabilire a normelor de dezvoltare a unei societăți de tip nou.
Acest complex este format din nuclee financiare, politice, strategice şi diplomatice, birouri științifice şi tehnice, de planificare de cercetare, servicii de culegere a informațiilor, inclusiv rețele de tip mafiot.
De mentionat faptul ca integrarea europeana si "cedarea de suveranitate" a statelor au ca scop final crearea acestui Guvern Mondial care va fi singurul suveran peste toate tarile.

CUM SUNT ORGANIZAȚI SI CUM CONTROLEAZĂ LUMEA?
Organizarea lor si modul prin care controlează lumea este de tip piramidal. Sistemul se numește Piramida Puterii (Pyramid of Power) si este descris mai jos:



Dupa cum se observa in varful piramidei se gaseste OCHIUL CARE VEDE TOT.
Este un simbol Illuminati si reprezinta Ochiul lui Lucifer sau Ochiul Satanei. Cine are control asupra lui, are control asupra banilor lumii. De aceea acest simbol (piramida si ochiul apare si pe dolarul american).
Oculta Mondiala (de pe nivelele 1, 2 si 3 ale piramidei) se considera supusii Satanei si i se inchina. De aceea ei incearca sa controleze nivelele inferioare ale piramidei ca sa le aduca sub conducerea Ochiului Satanei.
Pare absurd in zilele noastre ca oameni atat de importanti ai planetei, atat de bogati si de influenti sa creada in puterile Satanei si sa i se inchine, dar va asigur ca exact asa stau lucrurile. Este foarte greu sa iti faci o imagine de ansamblu asupra intregului mecanism (care se desfasoara de la cele mai inalte nivele pana la noi, oamenii de rand, poporul lui Boc si al lui Basescu), dar voi incerca sa lamuresc cateva aspecte esentiale.

NIVELELE PIRAMIDEI
0. Nivelul 0 - Forta superioara reprezentata prin Ochiul Care Vede Tot.
Foarte Important : Intelegerea Fortei din vârful Piramidei Puterii iti da posibilitatea sa "spargi" piramida si sa te sustragi controlului ei.
Ca sa poti intelege cu adevarat forta care se afla in vârfului piramidei, trebuie in primul rand sa te intelegi pe tine insuti. Trebuie sa intelegi de unde vi, de unde ai aparut si incotro te indrepti, unde vei dispare. Răspunsurile la aceste întrebări sunt in interiorul tau, iar cheile de descifrare se gasesc peste tot in jurul tau, inclusiv in lumea materiala, palpabila. Din pacate indiciile pe care le gasesti in diverse surse de informare sunt amestecate cu o multime de minciuni. Ca sa afli raspuns la aceste intrebari trebuie sa iti urmezi nu inima si nici creierul ci pe amândouă in egala măsură.
Pentru intelegerea Fortei trebuie sa existe un balans perfect intre suflet si ratiune, fara separare intre ele. Cine e ghidat doar de sentimente e usor de indus in eroare, de asemenea cine se ia doar dupa rațiune e usor sa se înșele. Dar e foarte greu sa inseli pe cineva care are un perfect echilibru intre cele doua.
Pentru a intelege ce este in vârful piramidei trebuie sa vezi realitatea din exterior, sa intelegi natura realității imediate. Numai asa vei putea intelege natura controlului pe aceasta planeta.
Si tine minte: Daca nu faci parte din SOLUTIE, vei face mereu parte din PROBLEMA.

1. Nivelul 1 - Familiile regale
In varful Piramidei Puterii, pe nivelul 2 se afla familiile regale europene care toate sunt inrudite intre ele. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu totii rude de sânge, trăgându-se din familia Windsor. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic.
Aici poate fi menţionat faptul că si în SUA, marea majoritate a președinților americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiți între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie.
Conform unor surse, tot pe acest nivel al piramidei se mai situeaza un grup de oameni extrem de influenți, dar a caror identitate nu se cunoaște.

2. Nivelul 2 - Consiliul celor 13 familii
Pe nivelul 2 se afla asa numita Aristocratie Neagra compusa din 13 familii, cele mai bogate din lume.
David Icke scrie în lucrarea „Secretul Suprem” că aceste 13 familii alcătuiesc „o rasă de oameni care nu se încrucișează decât între ei (cu o linie genealogică aproape continuă), un fel de „rasă în interiorul rasei”. Aceasta a fost creată în antichitate, în Orientul Mijlociu şi în Orientul Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob.[...] Practic, procesul a durat mii de ani. Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de această forţă, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”
Aceste familii sunt (in ordine alfabetica):
 
  1. Dinastia Astor
  2. Dinastia Bundy
  3. Dinastia Collins
  4. Dinastia DuPont
  5. Dinastia Freeman
  6. Dinastia Kennedy
  7. Dinastia Li
  8. Dinastia Onassis
  9. Dinastia Reynolds
10. Dinastia Rockefeller
11. Dinastia Rothschild
12. Dinastia Russell
13. Dinastia Van Duyn
 
Membrii acestor familii ocupa cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii. Mass media controlata aproape in intregime de aceste familii ne spune ca Bill Gates e cel mai bogat om din lume cu 54 miliarde dolari, sau, Carlos Slim Helú din Mexic cu 74 miliarde de dolari.
De fapt acesti miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care detine incredibila suma de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumatate din averea totala a lumii !!!). Cu averea acestei familii poate fi hranita si îmbrăcată TOATĂ populația globului.
Familia Rothschild,500 de trilioane avere!

3. Nivelul 3 - Comitetul celor 300
Comitetul celor 300 (numiti si Olimpienii) a fost fondat in 1727 de catre aristocratia britanica si este compus din cele mai puternice "sub-familii".
Acest comitet coordoneaza direct o multime de institutii si organizatii majore din intreaga lume, printre care: Comisia Trilaterala, Consiliul pentru Relatii Externe, Grupul Bilderberg, Masa Rotunda, British Petroleum, Ordinul Skull and Bones, Compania Royal Dutch Shell, Socialista Internationala, Francmasoneria Universala, Ordinul Magna Mater, Zionismul Universal, Consiliul Bisericilor Mondiale, Ordinul Cavalerilor Templieri, Institutul American de Presa, Societatea Regala Britanica, Universitatea Harvard, Institutul pentru Droguri, Crima si Justitie, MIT, NATO, Crucea Rosie Internationala, Universitatea Princeton, Banca Mondiala, American Express, Citibank, Credit Suisse, etc.
Lista este prea lunga pentru a fi prezentata aici, dar cine doreste sa afle toate detaliile cunoscute despre Comitetul celor 300 poate descarca acest document intocmit de Dr. John Coleman,  fost ofiter al serviciului de spionaj britanic:
THE STORY OF THE COMMITTEE OF 300.
(Important: Faceti download la acest document caci nu se stie cat timp va mai fi disponibil pe internet...SOPA, PIPA, ACTA vor reduce drastic accesul la astfel de materiale)
4. Nivelul 4 - Centrul de comanda


Pe acest nivel se gasesc cele 6 structuri care reprezinta centrul de comanda la nivel global:
- Comisia Trilaterala,
- Consiliul Relatiilor Externe (CFR),
- Grupul Bilderberg,
- Clubul de la Roma,
- Organizatia Natiunilor Unite
- Institutul Regal pentru Afaceri Internationale
 
Toate aceste structuri sunt unite intre ele prin intermediul Mesei Rotunde.
Masa Rotunda, creaţia omului de afaceri britanic Cecil Rhodes este o structura atat de complexa, incat Dr. Coleman spunea despre ea: "Masa Rotunda insasi este alcătuită dintr-o adevărată încrengătură de companii, institutii, banci si unitati de învățământ; ea le-ar ocupa timpul specialiștilor de înaltă calificare vreme de un an, numai pentru a o descâlci si înțelege".
 
1. Comisia Trilaterala este o "asociatie particulara" infiintata in 1973 din initiativa lui David Rockefeller cu scopul de a "intari cooperarea economica si politica intre continentele american, european si asiatic". De aceea se numeste Trilaterala. In componenta acestei comisii intra directori de concerne, bancheri, politicieni (printre care si fosti presedinti ai Statelor Unite), economisti, etc. - in general cei mai influenti oameni din America de Nord, Europa si Asia . Practic aceasta organizatie privata in care se intra doar cu invitatie speciala pe baza unor merite deosebite, conduce lumea peste capetele guvernelor. Dupa luarea unor decizii, membrii organizatiei le transmit guvernelor, iar acestea le aplica la nivelul fiecarui stat. Toate natiunile lumii sunt conduse de aceasta entitate suprastatala. In fiecare an Comisia Trilaterala are o întrunire in plenul ei si cate o întrunire zonala. In perioada 15-17 octombrie 2010 intrunirea secției europene a Comisiei Trilaterale a avut loc la Bucuresti, intr-o discretie aproape totala. 170 din cei mai puternici oameni ai lumii au venit la București si presa abia a semnalat acest lucru. Totuși exista o inregistrare Antena 3 pe care daca o vizualizați, veti înțelege ce putere imensa are aceasta Comisie.
 
2. Consiliul pentru Relatii Externe (CFR) (din engleză Council on Foreign Relations) a fost fondată în 1921 si este o organizație americană non-profit nepartizană specializată în politică externă a Statelor Unite și afaceri internaționale. "Consiliul pentru Relatii Externe este un organ al ceea ce C.Wright Mills numea “Elita puterii” - un grup de bărbaţi, cu interese şi concepţii similare, care pun la cale cursul evenimentelor din poziţii intangibile, situate în spatele scenei.” declara Charles Kraft, membru CFR şi al Comisiei Trilaterale.
 
3. Grupul Bilderberg este o organizație cu agendă globalistă, ce include lideri politici din lumea occidentală, oameni de afaceri și academicieni. Reuniunile au loc anual, începând din 1954. Fondatorii grupului au fost magnații David Rockefeller și familia de bancheri Rotschild. Grupul este puternic exclusivist și se reunește anual pentru a promova o apropiere între Europa și Statele Unite ale Americii. Organizația are o agendă globalistă și afirmă că noțiunea de suveranitate națională este depășită.
Din cauza caracterului secret al întâlnirilor și a refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat adesea de comploturi la nivel mondial. Grupul nu are pagină de internet și nicio întâlnire nu este înregistrată.
Din Grupul Bilderberg fac parte cam 180 de personalități politice, culturale, economice, universitare, ce se întrunesc în fiecare an în luna mai, alternativ în Europa și America, în aproape 50 de țări.
 
4. Clubul de la Roma, a fost infiintat in aprilie 1968 de către Aurelio Peccei, om de stiinta şi afacerist italian şi Alexander King, un om de stiinta scotian. Doctrina clubului se bazeaza in special pe raportul Limitele Cresterii (The Limits to Growth) publicat in 1972. Conform acestui raport orice crestere are o limita care trebuie prevazuta si preintampinata. Cresterea economica este limitata, resursele sunt limitate si la fel, cresterea populatiei globului are o limita. De aceea trebuie luate masuri din timp pentru a preveni atingerea acestor limite. In acest context, unul din obiectivele Illuminati, reducerea populatiei globului pare a fi o masura necesara. De remarcat Ochiul Care Vede Tot care apare in spotul publicitar al Clubului de la Roma (vezi pe pagina oficiala).
 
5. Organizatia Naţiunilor Unite reprezintă calul troian al guvernului mondial în pregătire şi au în subordine o vastă reţea de organizaţii care se pretind în slujba popoarelor, dar care nu reprezintă decât o acoperire a unei manipulări groteşti, legată – printre altele – de ţările în curs de dezvoltare din Africa, Asia, America Centrală şi de Sud. Din reţeaua ONU face parte si Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o filială aflată în proprietatea cartelului farmaceutic anglo-american-elveţian. Ori de câte ori această organizaţie avertizează lumea că se va produce o epidemie, cei care o controlează, corporaţiile farmaceutice, asigură vaccinul necesar. Este un nou exemplu al mecanismului de creare a problemei - reacţie - soluţie, deşi vaccinurile provoacă mari probleme de sănătate, afectând bunăstarea fizică şi psihică a miliarde de oameni.
 
6. Institutul Regal pentru Afaceri Internationale, cunoscut si sub numele deChatham House este unul dintre cele mai importante cluburi de reflecţie in materie de afaceri internationale, din lume, ocupând locul întâi în clasamentul „Non-US Think Tank” al Foreign Policy. Dezbaterile din acest club sunt structurate sub forma unor analize independente pe domenii diverse precum Energie, Mediu, Resurse Guvernamentale, Politici Economice Internaţionale, Securitate, Sănătate. Una din regulile clubului este ca membri trebuie sa păstreze confidențială identitatea celor care emit ideile.
Consiliul Relatiilor Externe şi Comisia Trilaterală controlează aproape sută la sută opinia publică.Toate marile cotidiene, agenţiile de ştiri şi principalele canale de televiziune, ale căror ştiri şi emisiuni sunt urmărite de opinia publică au în poziţii de conducere membrii acestor organizaţii.
Daca pe primele 3 nivele se gasesc doar cei care sunt inruditi cu familiile si sub-familiile Ocultei Mondiale, pe nivelul 4, precum si la nivelele inferioare ale Piramidei Puterii pot avea acces si oameni care nu sunt rude de sange cu familiile si sub-familiile conducatoare de la nivelele 1, 2 si 3.
Chiar si politicieni/demnitari romani pot fi gasiti in structurile de comanda de pe nivelul 4. De exemplu in Comisia Trilaterala tara noastra are doi membri cu drepturi depline:Mugur Isarescu (Guvernatorul BNR) si Mihai Tanasescu (reprezentantul Romaniei la FMI).
In acelasi timp, Mugur Isarescu este si presedintele ARCOR, filiala romana a Clubului de la Roma.
Din ARCOR fac parte printre altii: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Calin Georgescu, Daniel Daianu, Mircea Malita, Sergiu Celac. (vezi lista completa).
 
Asa ca putem dormi linistiti:  prin aceste persoane, Ochiul Care Vede Tot este prezent si in tara noastra.
Centrul de Comanda de la nivelul 4, controleaza intreaga populatie a globului prin intermediul structurilor de pe nivelele 5, 6 si 7.
5. Nivelul 5 - Controlul financiar mondial
Toate instrumentele prin care Illuminati controleaza financiar populatia globului, se gasesc pe acest nivel. Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Reglementarilor Internationale, Bancile Centrale precum si mecanismele de impozitare a populatiei. Probabil este cel mai diabolic sistem de control al populatiei conceput vreodata. Control prin intermediul banului. Oare de ce banul se mai numeste si Ochiul Dracului? "Dati-mi pe mana moneda unei tari si nu ma mai intereseaza cine face legile in acea tara " este un celebru citat al lui Rothschild. Probabil de aceea o tara nu este condusa de un guvern sau presedinte, ci este condusa din umbra de cel care controleaza moneda tarii respective. Probabil de aceea o tara nu se poate gospodari singura ci are nevoie de sfatul celor de la FMI. Nu mai conteaza cine face legile si ce legi face, caci oricum se aplica numai directivele FMI.
6. Nivelul 6 - Controlul resurselor mondiale
Pe acest nivel se situeaza marile corporatii internationale care urmaresc controlul populatiei prin controlul asupra resurselor. Toate resursele de pe pamant sunt darul naturii (sau al lui Dumnezeu) facut tuturor oamenilor care traiesc pe fata pamantului.
Astăzi însă, deşi ni se spune că trăim în lumea tuturor libertăţilor, drepturilor şi a democraţiei, ele ne sunt confiscate în numele unor stranii raţionamente sau înşelătorii. Peste tot pe glob unde pamanturile sunt roditoare apar companii de tip Monsanto care ii corup pe politicieni sa reglementeze cultivarea si comercializarea produselor.
Intentia este de a-i distruge pe mici producatori sau de ai scoate in ilegalitate, ceea ce inseamna ca nici cel mai inofensiv producator nu va mai putea sa cultive nimic in gradina proprie fara aprobarea guvernului.
Prin reglementările orchestrate de astfel de companii la nivel mondial în materie de calitate şi siguranţă a hranei, prin impunerea unor aşa-zişi parametri ştiinţifici după care producătorii trebuie să se ghideze nu se urmăreşte altceva decât distrugerea micilor producători. Iar aceasta, în favoarea marilor producători de hrană multă şi proastă! Vestitul Codex Alimentarius reprezintă chintesenţa acestui sistem, la implementarea căruia au lucrat zeci de ani reprezentanţii celor mai mari interese politice şi financiare.
De la 31 decembrie 2009, Guvernul Romaniei a inceput, alaturi de alte 165 de state semnatare (reprezentand aproape 85 % din populatia planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare, de factura nazista, introdus de AG Farben si care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor. Implementarea, prevazuta pe mai multe etape, porneste de la faptul ca populatia globului este mult prea numeroasa ca Terra sa poata sustine o alimentatie naturala. Astfel, produsele trebuie modificate genetic, construite in laborator, aditivate si iradiate. Toate aceste date pot fi studiate pe site-ul
http://www.codexalimentarius.com/.
7. Nivelul 7 - Controlul populatiei globului
Structurile situate pe acest nivel sunt cele care au contact direct cu populatia. Toate directivele venite de sus sunt implementate la nivelul populatiei prin aceste 4 componente: Religie, Invatamant, Guverne si Media. Practic stapanii lumii se ascund in spatele acestui paravan (nivelul 7) pentru a-si indeplini planurile. Populatia este indoctrinata prin religie, indobitocita prin sisteme de invatamant care nu sunt decat o fabrica de produs oameni pe care statul sa-i intrebuinteze apoi dupa scopurile sale, tinuta in frau de catre institutiile guvernamentale si prostita de catre massmedia.
Rezultatul este o populatie lipsită de energie şi de entuziasm, lipsită de putinţa de a acţiona şi de a reacţiona, incapabila sa isi dea seama ce se intampla cu ea, astfle incat orice banda politica se poate face stapanul ei.
8. Nivelul 8 - Populatia globului sau unitatile de munca
Pe ultimul nivel, cel mai de jos, ne aflam noi populatia globului, oamenii de rand, turma de oi sau sclavii moderni ai timpurilor noastre. Ciclul nostru este limitat la ceea ce am fost indoctrinati ca trebuie sa facem: ne nastem, facem scoala, muncim pentru stapanii nostrii, le platim taxe si impozite si apoi iesim la pensie. Chestia cu pensia s-ar putea sa dispara din acest ciclu, caci nu-i ajuta cu nimic pe cei de sus.
Interesant este ca din turma unii dintre noi pot sa se ridice temporar pe nivele superioare, sa faca parte din institutiile guvernului, sa ajunga pe nivelul 5 bancheri pe la Banca Mondiala sau FMI sau chiar pe nivelul 4 in Clubul de la Roma. Dar cand ei devin inutili pentru stapani, sunt aruncati din nou in turma de jos.
De pe nivelele 5, 6 si 7 se produc cele mai dure atacuri si cele mai mari presiuni asupra populatiei. Este atacata siguranta financiara si alimentara a fiecaruia dintre noi, este atacat sistemul de sanatate public, invatamantul, religia, cultura, identitatea nationala.
In fata acestor forte colosale care domina planeta, guvernul nostru si conducatorii nostri "alesi de popor" nu au practic nici o sansa. Ei trebuie sa execute intocmai ordinele pe care le primesc si sa puna tara la dispozitia celor ce conduc lumea. Singura problema este ca acesti conducatori ai nostri pe langa faptul ca fura, sunt si incompetenti si nu stiu sa negocieze mai dur conditii avantajoase pentru poporul roman. Este clar ca Romania nu se poate izola si dezvolta separat in afara contextului regional si global. Vrem sau nu, ea face parte din planul Noii Ordini Mondiale, si daca intreaga lume se indreapta intr-o directie, noi nu avem cum sa mergem in directie opusa. Pozitia pe care o vom avea in acest nou plan global, depinde doar de cei care ne conduc.
 

 
 
                     Discursul deputatului belgian Laurent Louis
                despre Jihadism-drepturile omului-recolonizare
                                                 Redesenarea mediatică
                    a Orientului Mijlociu și a Africii de Nord

’’Aproape peste tot in lume interventiile militare si destabilizarea regimurilor devin din ce i ce mai frecvente. Razboiul preventiv a devenit regula si astazi, in numele democratiei sau al luptei impotriva terorismului, statele noastre isi aroga dreptul de a viola suveranitatea tarilor independente si de a da jos conducatori legitimi.
Avem Irakul si Afganistanul ca sechele ale minciunii americane. Au urmat apoi Tunisia, Egipt si Libia, unde gratie deciziilor noastre, tara noastra a participat in prima linie la crime impotriva umanitatii pentru a da jos, de fiecare data, regimuri pe care le definiseram drept progresiste si pentru a le inlocui cu regimuri islamiste, a caror prima dorinta a fost de a impune sharia.
Se intampla acum in Siria, unde finantam armamentul rebelilor islamisti care vor sa-l inlature pe Bashar al-Assad. Astfel, in plina criza economica, cand tot mai multi cetateni de-ai nostri au probleme in a-si gasi o locuinta sau chiar hrana, in a se incalzi si a se trata...da, astept sa mi se spuna cat de mizerabil populist sunt... ministrul de Externe a decis sa ofere rebelilor sirieni 9 milioane de euro. Desigur, vom incerca sa credem ca acesti bani vor fi folositi in scopuri umanitare...o minciuna in plus.
Dupa cum vedeti, de luni de zile tara noastra nu face decat sa participe la actiuni de aducere la putere a unor regimuri islamiste in nordul Africii si in Orientul Mijlociu. Ei bine, cand se vorbeste despre a pleca la razboi pentru a lupta contra terorismului in Mali imi vine sa rad.
Nu este coerent sa mergi in Mali pentru a ajuta Franta in numele luptei impotriva terorismului islamist, din moment ce sustinem acest terorism in Siria, unde rebelii islamisti vor sa-l dea jos pe Bashar al-Assad si vor sa impuna sharia, asa cum au facut-o in Libia si in Tunisia. Trebuie sa nu ne mai mintiti si sa nu mai luati oamenii drept imbecili.
A venit timpul pentru adevar. Inarmand rebelii islamisti, cum occidentalii l-au inarmat pe Osama bin Laden, acest prieten al americanilor, pana cand s-au intors impotriva lui, tarile occidentale au urmarit implantarea in ’’noile state’’ baze militare, favorizand intreprinderile lor nationale. Totul este strategic.
In Irak, aliatii nostri americani au pus mana pe resursele petroliere. In Afganistan, a fost opiul si drogurile, foarte utile cand vrei sa faci bani repede. In Libia si Tunisia, in Egipt si in Siria, scopul a fost de a inlocui puteri moderate cu unele islamiste care vor deveni repede ostile si impotriva carora vom lupta in curand sub pretextul luptei antiteroriste, pentru a proteja Israelul. Urmatoarele tinte se cunosc deja. In cateva luni sunt sigur ca trupele noastre se vor indrepta catre Algeria si apoi, in sfarsit, catre Iran.
A porni un razboi pentru a elibera un popor de un agresor extern este un lucru nobil. A face razboi pentru a apara interesele SUA, a face razboi pentru a apara interesele unor companii, pentru a pune mana pe mine de aur, asta nu are nimic nobil si asta face din tarile noastre tari agresoare. Nimeni nu indrazneste sa vorbeasca despre asta.
A denunta un regim care poarta asemenea razboaie este o mandrie pentru mine. Imi cer scuze pentru vocabularul colocvial folosit, dar vreau sa-i dau dracului pe toti liderii care se joaca cu bombele precum copiii in curtea scolii. Nu am respect nici fata de jurnalistii care vor sa-i ia pe cei care nu sunt de acord drept debili mintali, in timp ce jurnalistii stiu ca acestia au dreptate de fapt.
Ni se spune ca Franta a raspuns strigatului de ajutor al presedintelui din Mali. Sa nu uitam insa ca acest presedinte nu are nicio legitimitate si ca a fost pus in functie pentru a asigura tranzitia dupa o lovitura de stat din martie 2012. Pentru cine lucreaza acest presedinte de tranzitie? Iata prima minciuna.
Presedintele francez Francois Hollande a indraznit sa spuna ca poarta acest razboi impotriva jihadistilor care ameninta, tineti-va bine, teritoriul francez si european. Preluand acest argument, jurnalistii si politicienii nostri au dat dovada de un tupeu inimaginabil.
Cum pot veni oare cu un asemenea argument in timp ce Franta sau Belgia nu au ezitat sa inarmeze si sa sustina jihadistii in Libia si sa-i sustina si acum in Siria? Acest pretext nu face decat sa sustina interese strategice si economice.
Frica de incoerenta a Occidentului a disparut insa, pentru ca se face totul ca aceasta incoerenta sa fie ascunsa. Insa ea este prezenta.
Un alt argument utilizat pentru a justifica aceste operatiuni militare este apararea drepturilor omului. Asa se intampla si in Mali. Trebuie sa actionam, pentru ca altfel nenorocitii de islamisti vor instaura sharia, vor lapida femeile si vor taia mainile hotilor. Intentia este nobila, nobila si salvatoare. Dar pentru ce? Pentru ce, atat timp cat tara noastra a participat la aducerea la putere a islamistilor in Tunisia si Libia si este prietena cu Arabia Saudita. Va invit sa-i intrebati pe tinerii tunisieni care au fost la baza revolutiei de acolo daca sunt fericiti de situatia lor actuala. Este o ipocrizie.
Scopul razboiului din Mali este limpede. Si pentru ca nu se vorbeste despre el, eu voi vorbi.
Obiectivul este de a lupta impotriva Chinei si de a permite aliatului nostru american sa-si mentina prezenta in Africa si in Orientul Mijlociu. Acesta este scopul actiunilor neocoloniale. Si, veti vedea, cand operatiunea se va termina, Franta isi va mentine baze militare in Mali. Aceste baze vor servi si americanilor si, in acelasi timp, companiile occidentale vor pune mana pe contracte care vor priva, inca o data, tarile recolonizate de bogatiile lor si de materiile lor prime.
Sa fim bine intelesi, primii beneficiari ai acestei operatiuni militare vor fi patronii si actionarii gigantului francez Areva, care incearca de ani de zile sa obtina exploatarea uraniului la Falea, o localitate cu 17.000 de suflete la 350 de km de capitala Bamako. Si nu stiu de ce, simt ca nu va mai trece mult pana cand mina aceasta va fi exploatata.
Mali este un producator de aur. Dar de putin timp a fost desemnat drept o tara care ofera conditii de talie mondiala pentru exploatarea uraniului. Cat de ciudat, nu! Inca un pas catre razboiul cu Iranul. Este evident.
In final, permiteti-mi sa subliniez lejeritatea cu care luam deciziile de a intra in razboaie. Guvernul actioneaza fara minima autorizare a Parlamentului. Pare ca are dreptul. Trimite materiale si oameni in Mali. Dar Parlamentul actioneaza abia dupa aceea si cand o face, ca si acum, nu sunt prezenti decat o treime din deputati. Este o lejeritate culpabila, venita din partea unui Parlament supus total dictatelor partidelor politice.’’


 
                                                                      The Economist”
                          despre secretele Chinei

În curând, Xi Jinping va fi numit preşedinte al Chinei. Principala sa datorie este să rupă cât mai repede legăturile cu trecutul
La finalul celui de-al XVIII-lea Congres Naţional al Partidului Comunist Chinez, programat să înceapă pe 8 noiembrie la Beijing, o coloană scurtă de bărbaţi în costume negre (printre ei, poate şi o femeie) va păşi pe covorul roşu din Marea Sală a Poporului pentru a face cunoştinţă cu presa internaţională. În fruntea coloanei se va afla Xi Jinping, uns recent lider al partidului, cel care va prelua, în martie, funcţia de preşedinte al Chinei. În urma sa, vor sta cuminţi noii membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic, cel mai important organism din ierahia ţării. Toţi își vor ține spatele drept şi vor afișa un zâmbet fals ancorat pe faţă. Între această punere în scenă fastuoasă şi incertitudinile de care vor da cu capul odată ajunşi la conducerea ţării există însă diferenţe imense.
Din poziţia de conducător al noii uzine economice a lumii, Xi Jinping va încerca, la fel ca predecesorii săi, să combine creşterea economică a ţării cu stabilitatea politică. Din păcate pentru el, această sarcină se dovedeşte tot mai dificilă. Economia în scădere, corupţia şi mulţimea de probleme de care se loveşte zi de zi a frustrat poporul chinez de-a lungul anilor, generând îngrijorare pe toate palierele guvernamentale.
Pentru a gestiona aceste nemulţumiri, noul preşedinte poate fie să continue să înăbuşească tensiunile, fie să slăbească lanţurile controlului de partid. Viitorul Chinei va fi determinat de răspunsul la următoarea întrebare: va avea Xi curajul şi viziunea să admită că prosperitatea şi stabilitatea viitoare ale acestei naţiuni depind de voinţa sa de a se rupe de trecut?
Cum a apărut spectrul revoluţiei
Pentru lumea bogată, care se zbate sub un maldăr de datorii şi de conflicte politice, temerile Chinei par un mizilic. Relansarea reformelor economice de către Deng Xiaoping, în 1992, a dus la două decenii de dezvoltare fantastică. Numai în ultimii zece ani, sub conducerea actualului lider, Hu Jintao, economia s-a cvadruplat. Printr-un nou sistem de securitate socială (destul de rudimentar, ce-i drept), 95% din populaţie are acces la un tip de asigurare medicală, faţă de 15%, în 2000. La nivel global, China este văzută ca a doua putere (în termeni de statut şi influenţă), după SUA.  
Până de curând, chinezii se îmbogăţeau atât de rapid, încât aveau lucruri mult mai bune de făcut decât să stea cu ochii pe guvern. Astăzi, însă, ţara se confruntă cu o serie de ameninţări descrise de o gazetă oficială ca „legate la fel de solid ca dinții unui câine“. Cei săraci deplâng inechitatea socială, corupţia, distrugerea mediului şi luarea cu forţa de către stat a drepturilor de proprietate. Clasa medie este îngrozită de contaminarea alimentelor şi, în paralel, îşi protejează economiile trimiţând bani în afara ţării şi aglomerând sistemele de eliberare a paşapoartelor. Iar cei bogaţi şi puternici se luptă pe avuţia imensă a ţării. Câţiva analişti descriau foarte bine fenomenul în cadrul unei conferinţe guvernamentale recente: China este „instabilă la rădăcini, tensionată la mijlocul tulpinii şi dezlănţuită la vârf“.
Pe vremuri, partidul înfrâna orice manifestări neprielnice. Astăzi, însă, oamenii protestează în public. Scriu cărţi cu subiecte altădată tabu şi comentează totul în timp real, pe corzile imensei încrengături de reţele sociale ale Chinei. Nemulţumiri care altădată ar fi fost sufocate la nivel local sunt acum dezbătute pe canalele naţionale. Iar aşa cum avertiza, într-un raport secret, un mare economist, dacă liderii Chinei vor gestiona nefericit aceste tensiuni, vor provoca „o reacţie în lanţ care va duce la tulburări sociale, poate chiar la o revoluţie sângeroasă“.
Pledoaria pentru o schimbare profundă a societăţii chineze în următorul deceniu nici măcar nu are nevoie de argumentul potenţialelor revolte. Premierul aflat la final de mandat, Wen Jinbao, a catalogat în mod repetat dezvoltarea ţării ca „dezechilibrată, necoordonată şi nesustenabilă“. Săptămânile trecute, Quishi, cea mai importantă publicaţie politico-economică a partidului, făcea apel la guvern să „urgenteze restructurarea sistemului politic“.
Xi Jinping se descrie ca fiind un om din popor, iar partidul său insistă că prioritatea comuniştilor sunt în continuare marile mase. Şi totuşi, meritocraţia atât de ridicată în slăvi de analiştii occidentali nu prea şi-a mai găsit locul în ultima perioadă. Dacă nu ai pile, nu ai şanse să urci ierarhic în societate. Or, rămas fără legitimitatea ideologică şi, mai nou, şi fără cea economică, de când creşterea ţării pare să fi stat în loc, partidul are mai mare nevoie ca niciodată de loialitatea cetăţenilor pe care-i conduce cu mână de fier.
Aşadar, odată ajuns la conducere, noul preşedinte ar putea oferi mai multe puteri acestor cetăţeni. Terenurile agricole, acum colectivizate, ar trebui privatizate şi date ţăranilor; sistemul judiciar ar putea să înceapă să facă dreptate oamenilor de rând; sistemul permiselor de rezidenţă (denumit hukou) ar trebui relaxat astfel încât să garanteze familiilor imigranţilor proveniţi din mediul rural acces decent la educaţie şi sănătate, odată mutate la oraş. În acelaşi timp, Xi trebuie să slăbească lanţurile partidului. Răsfăţatele bănci de stat ar trebui să afle ce înseamnă competiţia; pieţele financiare trebuie să înceapă să înveţe să răspundă la semnalele economiei, nu la controalele de partid; măsuri trebuie luate şi în privinţa liberalizării presei, care s-ar putea dovedi astfel un aliat de nădejde în lupta împotriva corupţiei.
Reformă made in China
O asemenea abordare ar stârni nemulţumirea „stângiştilor“, care se uită cu dispreţ către Occident şi insistă că datoria Partidului Comunist este de a păstra monopolul asupra puterii în stat. Chiar şi mulţi reprezentanţi ai „dreptei“ liberale, care cer zgomotos schimbarea, nu vor în realitate nimic mai radical decât un sistem unipartit similar celui din Singapore. Preşedintele nu ar trebui să ţină cont de aceştia. Pentru a se bucura de încrederea populaţiei, calea optimă este reformarea profundă a scenei politice.
Probabil că sună total nerealist. Să ne amintim totuşi cum, în anii ’80, însuşi Deng afirma că, după 2050, conducerea centrală a Chinei ar trebui decisă prin scrutin naţional - şi nici măcar el nu-şi imaginase ce dezvoltare avea să cunoască ţara în următoarele două decenii. Zhu Rongji, predecesorul lui Wen Jinbao, spunea la rândul său că numirea tuturor autorităţilor ar trebui să se facă în urma votului popular, schimbare ce ar fi bine să aibă loc „cât mai repede posibil“. De atunci, însă, partidul a obstrucţionat căile de reformare politică, prin sufocarea societăţii civile. Totuşi, speranţe mai există, vezi exemplul Taiwanului, care a trecut printr-o dezvoltare similară (este adevărat, sub o conducere anticomunistă).
În final, sperăm noi, cei de la Economist, reforma politică va fi suficient de puternică încât să putem vedea tot mai mulţi lideri ai partidului aduşi în faţa legii şi, mai ales, tot mai mulţi prizonieri politici eliberaţi. Mizăm şi pe o slăbire a departamentului de propagandă şi a comisiei militare centrale, care impune Armatei Populare de Eliberare să apere partidul, nu neapărat ţara.
Partidul Comunist Chinez are o poveste extraordinară. În ciuda paşilor strâmbi pe care i-a făcut de-a lungul timpului, a generat bogăţia ţării de azi, dar şi speranţe pe care generaţiile mai în vârstă nu ar fi îndrăznit vreodată să le aibă. O reformare curajoasă a statului i-ar aduce un imens val de simpatie din partea oamenilor de rând.
Xi Jinping vine la conducere într-un moment crucial, în care garda veche neagă în continuare necesitatea schimbării politice şi insistă că tensiunile pot fi şterse cu buretele forţei. Alegerile noului preşedinte se vor dovedi vitale la toate nivelurile. Întreaga lume se teme mult mai rău de o Chină slabă şi instabilă decât de una puternică.

 
 
                         KGB-ul și "revoluțiile" din Europa de Est

Probabil ca numai in Romania anatomia comuna a evenimentelor istorice din anul 1989 continua sa fie - vorba poetului - lung prilej de vorbe si de ipoteze. In Occident, ca si in restul statelor Europei de Est, evenimentele din 1989 sunt de mult clarificate. Faptul ca multimile au fost atrase in strada de perspectiva ispititoare de a scapa de comunism a fost infatisat de Iliescu & Co drept o explozie populara, spontana. Trecandu-se, ca de obicei, sub tacere evenimentele care au facut posibila eliminarea, printr-o lovitura de stat, a clanului Ceausescu.
Altii insa, ca presedintele Havel, n-au ascuns propriului popor adevarul legat de planul rasturnarii comunismului ca sistem si nici factorii, de mare complexitate, care au guvernat si monitorizat aceasta schimbare istorica generala, a unei jumatati de continent.
Cunoscutul dizident sovietic, Vladimir Bukovski - una dintre sursele cele mai bine informate, in ultimii douazeci de ani, din Estul Europei - dezvaluia urmatoarele, inca din 1990:
- "Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii [U.R.S.S. - n.n.] si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii zidului Berlinului" ("L'Empire du moindre mal', Libre Journal, Paris, nr. 1, sept-oct, 1990, p.30).
Strategia urmarita de U.R.S.S. fusese pusa la punct, inca din 1984, de Andropov si KGB (Directoratul nr. 1 - PGU) si urmarea un scop strategic. Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches (fostul sef al SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiatii lui Gorbaciov, anume Gheorghi Arbatov, cel care a afirmat: "U.R.S.S. va face cel mai rau lucru cu putinta: ea va va lipsi de dusmanul vostru" (Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990).
    Mai limpede a expus aceasta strategie sovietica, initiata de Andropov si transpusa in practica de Gorbaciov, Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat ca "Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca, pentru a ramane" (vezi art. "Les marches lointaines de l 'Empire: partir pour rester", in Jean Marie Benoist "Apres Gorbatchev", Paris, 1990, p.137 si urmatoarele).
    Si mai explicit asupra scopului strategic urmarit de Gorbaciov prin schimbarea la fata din 1989, ulterior prin puciul lui Potemkin (august 1991), a fost Lev Nevrozov, cand a scris "In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale ("The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment", Midstream, 1990, p.1)".
    Insusi Erich Honecker, liderul comunist est-german, a confirmat ca a existat o strategie pe termen lung a KGB-ului si a evocat "o scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre in toamna lui 1984, adica inca in timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord asupra faptului ca totul trebuia sa se schimbe, in Uniunea Sovietica si in alte parti",  Erich Honecker, interviu acordat televiziunii germane DSF, la 10 octombrie 1990, orele 20,15).
Acelasi Honecker dezvaluia, la 21 noiembrie 1990, politica "Casei comune si europene" a lui Gorbaciov si adevaratele sale resorturi, intr-un alt interviu: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. (...)
Reunificarea Germaniei trebuia sa fie considerata ca o contributie la construirea “Casei europene si, data fiind situata actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG" Erich Honecker, interviu acordat ziarului "Berliner Wochenpost", 21 noiembrie 1990). Este, probabil, una dintre cele mai importante dezvaluiri asupra culiselor geostrategice ale rasturnarii comunismului in intreaga Europa de Est, facuta de stapanul STASI.
De remarcat este faptul ca Honecker vorbeste de schimbari planificate de multa vreme, nu numai la scara europeana, ci si mondiala. Evenimentele ulterioare lui '90 au confirmat aceasta directie: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledeaza pentru un proces continuu la scara internationala. Un lucru este cert: tratativele Gorbaciov-Kohl, privind conditiile reunificarii Germaniei, s-au materializat prin pactul Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care a stabilit, intre altele, noile sfere de influenta, din Europa de Est si Balcanica. Razboiul din Iugoslavia, declansat in 1991, este un exemplu notoriu in acest sens.
Daca Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei comuniste - vechi membru al serviciului secret maghiar AVO (vezi declaratia contelui Stephen Bethien, membru al Parlamentului ungar) si documentele transmise de televiziunea ungara in mai l994 - a deschis granita pentru miile de refuigiati est-germani aflati la frontiera cu Austria, in schimb, Zidul Berllnului a cazut, in urma unui asa-zis accident.
In realitate, inca de la mijiocul anilor '80, KGB-ul a creat la Berlin o antena (rezistenta) ultasecreta, codificata Luci (Fulgerul), care actiona independent de sediul est-german al KGB-ului, de la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu STASI. Existenta acestei unitati ultrasecrete nu era cunoscuta decat de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului si de cativa din membrii statului sau major de la Moscova, in primul rand de generalul Anatoli Novikov. Sarcina grupului Luci: restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului, in pregatirea reunificarii (vezi Raif Georg Reuth, Andrea Bonte "Das Komplott", Munchen, 1993, p.210 si urmatoarele). Printre altele, grupul Luci organiza manifestatii de strada - unele insumand cate 100.000 de oameni - cu caracter anticomunist si chiar antisovietic.
Ori pentru a elimina din viata politica lideri interimari, ca Hans Modrow. Demolarea Zidului Berlinului a fost doar una din sarcinile grupului Luci, in modelarea peisajului est-german, in vederea reunificarii negociate de Kohl cu Gorbaciov.
Cele mai importante declaratii privind rolul KGB-ului in evenimentele din 1989 raman, probabil, cele ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Dizident binecunoscut de peste trei decenii, Havel este unul dintre oamenii care - asemenea lui Lech Walesa - au facut istorie in Europa de Est.
Remarcabil este faptul ca, dupa ce a devenit presedinte al tarii sale, Havel nu a rescris istoria, dupa modelele binecunoscute, ci a continuat sa marturiseasca adevarul, indiferent care ar fi fost acesta.
Astfel, Presedintele Havel a dezvaluit ca 'Revolutia de catifea" de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune drept "un complot pentru abolirea regimului comunist", condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotistii, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a ridica noul regim in sa, si pentru a realizat reforma de tip gorbaciovist.
Tot Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat in exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Marturisirea lui Havel de la BBC (vezi filmul documentar "Czechmate", (BBC) a fost apoi reluata, in rezumat, si in "Die Welt", fiind sustinuta astazi si prin alte dovezi.
Astfel, generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun, personal, la Praga, impreuna cu un grup de visautniki, ofiteri spetznaz (operatiuni speciale), care actioneaza de regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinatul la Praga al KGB- ului) au condus, impreuna cu colegul lor, cehul Alois Lorenc (Seful STB, Securitatea cehoslovaca), intreaga desfasurare a revolutiei de catifea dintr-un apartament conspirativ din Praga.
De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, unde fusese instruit asupra viitoarelor evenimente. Practic, evenimentele de la Praga au fost starnite de locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul sovieticilor; manifestatia de comemorare a unei victime a militienilor praghezi intr-una de protest.
Ofiterii spetznaz, care de la aeroportul "Ruzine" se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe gen. Grusko, seful lor, cu mersul revolutiei cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondentii straini: militienii praghezi, care s-au manifestat initial extrem de violent fata de manifestanti, au disparut apoi pur si simplu, lasand bulevardele in mana manifestantilor. Pentru multi corespondenti straini, violenta initiala neobisnuita a militiei pragheze a avut un caracter provocator, deliberat.
In noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko si echipa sa spetznaz au parasit Praga, la fel de discret precum aparusera. Revolutia de catifea izbandise.

- In ceea ce priveste Romania, ne multumlm sa-l citam pe Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, care a explicat: "Ion Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de strinse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu" Toporovski adauga: "Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminteri, actiunea ar fi prezentat dificultati". Despre prezenta la Timisoara, apoi la Bucuresti, a turistilor sovietici n-are rost sa mai amintim. Acestia au actionat mana in mana cu ofiterii Romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22 decembrie '89, cand dictatorul a fost parasit, in mod subit, de toti colaboratorii. A fost arestat practic, in sediul C.C.-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat dupa un proces sumar .

2. "REVOLUTIA", CA TEHNICA A "LOVITURII DE STAT"
In cartea "Gorbacev and the Est-European Revolutions" (Gorbaciov si revolutiile est-europene), publica la Londra in 1990, Mark Almod, profesor de istorie moderna la Oxford University, ajunge si el la concluzia ca revolutia de catifea din Cehoslovacia a fost declansata de un complot al KGB-ului, dirijat la fata locului de gen. Viktor Grusko (sosit special in acest scop de La Moscova la Praga), impreuna cu rezidentul KGB-ului din Cehosiovacia la acea vrerne, gen. Teslenko, si cu seful STB-ului Alois Lorenc, iar Frontul Salvarii Nationale din Romania fusese, in realitate, creat de KGB cu mult inaintea caderii lui Ceausescu. Almond noteaza: "Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa rasariteana si centrala, iar acestea s-au savarsit cu cea mai mare usurinta deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja."
La randul ei, Evghenia Albaz a oferit numeroase amanunte legate de aceste activitati ale KGB, in remarcabila sa carte Geheimimperium KGB (Munchen, 1992, pag.232 si urmatoarele).
In Polonia, in noiembrie 1987, ofiteni SB (securitatea poloneza) au oferit ajutor logistic membrilor opozitiei, grupati in sindicatul Solidaritatea, in numele mimstrului de interne Kiszczak, pentru organizarea grevelor care au izbucnit in aprilie 1988 (vezi Francoise Tolirn, "Les fins du comunisme", pag. 47). Pe langa aceasta, SB-ul a propus Solidaritatii sa tipareasca si sa distribuie ziarele de opozitie (vezi Andrej Zarach, in Solidarnost Waszoca, nr. 300, feb.1993).
Pana la urma, Gorbaciov i-a dat lui Jaruzeiski ordinul de a abandona puterea in favoarea Solidaritatii. Potrivit unei informatii aparute in presa americana, in septembrie 1995, Solidaritatea numara, inca de la infiintarea sa, peste un milion de membri de partid, inclusiv 42 dintre cei 200 de membri ai Comitetului central ales in 1981.
Anatoli Golitin sustine in cartea sa "New Lies for Old" noi minciuni in locul celor vechi) din 1984 ca in 1981 Solidaritatea fusese suprimata la ordinul KGB de catre Jaruuelski, tocmai pentru a convinge Occidentul de autenticitatea miscarii, iar conducerea sindicatului internata intr-un castel, cu tot confortul. Dupa negocierile lui Walesa cu guvernul comunist (martie 1989), liderul Solidaritatii a acceptat ca 65% din Seim (parlamentul polonez) sa revina comunistilor iar Jaruzelski - adica tocmai cel ce suprimase sindicatul in 1981 si decretase legea martiala- sa devina presedintele primului Seim liber.
In decembrie 1990, Jaruzeleski s-a retras elegant iar Walesa a devenit primul presedinte al Poloniei democrate.
La 2 martie 1989, Walesa a declarat saptamanalului sovietic "Timpuri noi" urmatoarele: "Vom lasa puterea in mainile comunistilor, dar va fi altfel decat pana acum. O sa-i lasam sa-si slujeasca poporul mai bine, sa respecte legea si sa raspunda in fata societatii. Noi suntem pregatiti sa cooperam constructiv cu asemenea autoritati.
In Ungaria, istoricul Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut, si nu stim de ce, este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese de "gat". ("Magyar Nemzet", 16 martie 1991).
Aceste intelegeri geopolitice, cu caracter istoric, s-au materializat in 1989 prin prabusirea, in numai cateva luni, a comunismului in toate tarile est-europene, printr-o serie de asa-zise revolutii, toate dirijate, fara exceptie, de serviciile secrete - KGB, in primul rind - dar si de serviciile secrete occidentale, precum si de retelele acestora din tarile est-europene, pe un teren psihologic si de mentalitate pregatit minutios din vreme.
Mai exact, imediat dupa venirea globalistului Gorbaciov la putere in U.R.S.S., in 1985, prin utilizarea tehnicilor de dezinformare si manipulare in masa. Estul si Vestul - Gorbaciov si Occidentul - se pusesera de acord in 1989 ca divizarea Europei sa fie abolita iar Germania sa fie reunificata (intre altele, si prin demolarea, simbolica, a "Zidului Berlinului", operatiune declansata de grupul "Luci" (Fulgerul KGB-ului).
Scopul: reunificarea politica si economica a Europei, a construirii Casei Comune Europene, cum se exprima insusi Gorbaciov, ca o componenta esentiala a Noii Ordini Mondiale, preconizate de organizatiile globaliste, in primul rand de CFR (Council of Foreign Relations) si de Comisia Trilaterala, organizatii care grupeaza elita politica bancara, stiintifica si militara aflata la putere in SUA de peste jumatate de secol, cu enorme influente si ramificatii in lumea intreaga.
Or, pentru a reunifica Germania, apoi Europa, pentru construirea unei Case Comune Europene era necesar ca, mai intai, vechile regimuri totalitare, comuniste, din estul Europei sa fie rasturnate. Sarcina rasturnarii acestor regimuri a fost incredintata, in chip firesc, profesionistilor serviciilor secrete din est si din vest, specializati in tehnica loviturii de stat si a manipularii in masa.
Calea urmata a fost insa adaptata situatiei concrete din fiecare tara comunista est- europeana, mergand de la puciul de palat (Bulgaria) la revolutii (Cehoslovacia, Germania rasariteana, Romania), mai mult sau mai putin de catifea, mai mult sau mai putin sangeroase.
Trebuie precizat ca exista trei tipuri, trei scenani posibile, pentru a realiza o lovitura de stat si a prelua puterea:
        - 1) "lovitura de palat";
        - 2) "puciul militar";
        - 3)"revolutia populara”.
1. Prima forma a loviturii de stat - "lovitura de palat" - se realizeaza departe de ochii si urechile multimii, apartine de regula unei factiuni aflata la putere, apropiata clanului conducator (uneori chiar din cadrul clanului), si se sprijina pe unii sefi militari sau din serviciile secrete cistigatii de partea complotistilor.

2. A doua forma a loviturii de stat, "puciul militar", se deruleaza la vedere, cu desfasurarea de trupe si tancuri pe strazi, de cateva unitati rebele si poate avea caracter sangeros, mai ales daca exista confruntari cu trupele fidele clanului conducator. Nu antreneaza insa masele si urmareste acelasi obiectiv: arestarea sau suprimarea sefilor statului.
 
3. A treia forma a lovituni de stat, asa-zisa "revolutie", este, de regula, sangeroass. “Revolutia populara" are doua componente:
Un "puci militar", mascat de o "revolta-populara", provocata prin dezinformare si manipulare. Presupune scoaterea maselor in strada. Tipica pentru "lovitura de palat" a fost, de pilda, arestarea in 1943 a lui Mussolini, chemat pentru o asa-zisa "audienta" la regele Victor Emmanuel sau arestarea (dupa modelul italian) a lui Antonescu, la Palat, in august '44. In 1989, schimbarea lui Jivkov in Bulgaria, cu Mladenov, a fost o astfel de "lovitura de culise".
In schimb, o lovitura de stat prin "puci militar" a constituit-o debarcarea presedintelui comunist Salvador Allende Gossens de catre armata (Chile, 1973), in momentul cand acesta pregatea (ajutat de serviciile secrete sovietice si cubaneze) propria sa lovitura de stat, impotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului in Chile.
La fel de tipice au fost toate "puciurile militare", derulate in anii '50 si ‘'60 in statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, ca Operatiunea “Diabolo", din 1954, contra presedintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori "Lovitura de cocaina" din Bolivia din 1982, contra presedintelui Heman Zauso. Toate, orchestrate de asi ai operatiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister.
Cit despre revolutii, mentionam doua asemenea lovituri de stat, exemple tipice in materie. Astfel, asa-zisa mare revolutie bolsevica din octombrie a fost in realitate un simplu puci, finantat de "Banca Imperiala" a Germaniei si realizat cu agenti germani, dupa ce Berlinul ii teleghidase anterior pe Lenin si vreo 400 de bolsevici, cu un tren plumbuit, din Elvetia (unde acestia se aflau in exil) in Rusia.
Pentru ca Lenin sa preia puterea si sa incheie o pace separata in Est cu Germania, iar aceasta sa-si transfere grabnic trupele in Vest (debarcau americanii). In acest scop, pana si presa bolsevica ("Pravda") a fost tiparita cu finantare germana.
Se cunosc astazi foarte exact, din documente, numele ofiterilor germani care au condus puciul de la Palatul de Iarna din Petersburg. Interesant este ca, pana in 1921, agentii germani au asigurat securitatea personala lui Lenin si a conducatorilor bolsevici, in timp ce consilierii militari germani dirijau Armata Rosie in Razboiul civil. Doar masa de manevra a fost ruseasca.
Ceva mai aproape de zilele noastre, realizata printr-o "revolutie populara" dirijata de serviciile secrete, a fost "Operatiunea Ajax" a CIA, de la Teheran din 1953.
Dupa ce sovieticii organizasera anterior o lovitura de stat, rasturnindu-l pe Sah de la putere si impunind in schimb o marioneta a Moscovei, pe presedintele Mossadegh (fostul prim-mimstru), CIA a contraatacat." Kermit" Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfarsitul razboiului, prin intermediul lui Gehien, pe "Filiera sobolanilor"), a declansat o "revolutie populara" la Teheran, incitand populatia religioasa impotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, o marioneta bolsevica a comunistilor iranieni sustinuti de Moscova.
Manipuland astfel populatia revoltata, agentii CIA l-au alungat pe Mossadegh. Sahul (refugiat cu familia la Roma) s-a intors la Teheran, pre!uandu-si tronul iar SUA, influenta asupra Iranului.
O a doua precizare, importanta: toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin unitati specializate in declansarea de revolte populare, revolutii si miscari de eliberare.
Aceste unitati sunt formate din experti in tehnicile dezinformarii si manipularii maselor, care actioneaza in tarile-tinta, sub acoperiri diverse, la momentul oportun: turisti, ziaristi, diplomati, echipe de caritate, preoti, sportivi etc.
Asadar, fiecare serviciu secret important include si o unitate speciala, care se ocupa de organizarea revoltelor populare, revolutiilor si a miscarilor de eliberare.
Facem aceste precizari pentru a clarifica confuziile, cultivate deliberat de cei interesati sa profite in plan politic, prezentandu-se natiunii drept emanati ai unei revolte spontane a poporului, asadar impusi de vointa populara liber exprimata, cu avantajele politice conferite de o asemenea imagine publica. Fara sa mentioneze, bineinteles, si culisele care au facut posibila declansarea revoltei spontane si a manipularii maselor, soldata uneori cu varsare de sange nevinovat, de la cateva persoane pana la cateva sute sau chiar mii de morti.
Pusa, de regula, pe seama odiosului regim proaspat rasturnat si a aparatului de represiune al fostului dictator.
Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra revoltei populare, a revolutiei, manipulind opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar utilizat in lovitura de stat, raman ani de zile - ori pentru totdeauna - necunoscuti marelui public.
Caci profanii nu sunt niciodata tolerati in templul conspiratiei. Complotistii prefera sa pozeze, in astfel de situatii, drept persoane aduse la putere pe creasta valului revoltei populare. Oameni care se cunoscusera in acele momente fierbinti, niciodata mai inainte. Fara nici o legatura cu fostul regim ori, mai ales, cu fortele externe. Negarea implicarii fortelor externe in orchestrarea unei revolutii populare este o axioma pentru noii emanati. Culisele sunt categorisite drept scenarii si teorii conspirativiste.
Poporul si revolta spontana, iata cuvintele cheie, rituale.

3. "COMPLOTUL GENERALILOR" - LOVITURA DE STAT ESUATA DIN 1984
In Romania, manevrele KGB-ului si GRU-ului, precum si operatiunile acestora de influentare a principalilor actori ai evenimentelor din decembrie '89, datau de mai multi ani. In iunie '89, doua personaje emblematice se intalneau in Parcul Herastrau: Ion Iliescu si generalul Nicolae Militaru. intalnirea conspirativa a celor doi a fost confirmata, ulterior, atat de Petre Roman in "Le Monde" din 05.01.1990, cat si de Silviu Brucan intr-un interviu din martie 1990.
Din declaratia unui fost securist, din echipa de filaj, reiese ca Militaru dorea sa-l informeze pe Iliescu, cu ocazia plimbarii lor conspirative, despre constituirea unei alte grupari cu numele de Front. In iarna lui 1988, Comitetul Salvarii Nationale - infiintat inca din 1984 - se transformase in Frontul Salvarii Nationale. Acum aparuse concurenta.
In 1982, generalul Militaru il contactase pe Iliescu la spitalul "Elias". Iliescu venise la "Elias" ca sa-i faca o vizita lui Valter Roman iar gen. Militaru, internat si el in spital, profitase de moment si-l abordase direct pe Iliescu: "Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?" Prudent, Iliescu s-a ferit sa dea un raspuns transant dar, dupa ce generalul Militaru s-a externat, l-a rugat sa-l viziteze la "Consiliul National al Apelor", unde Iliescu avea rang de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pina in Parcul Herastrau, ca sa se explice.
Principala dilema a celor doi conspiratori a fost explicata mai tarziu, nu fara umor, de generalul Militaru. Iliescu era de parere ca, pentru rasturnarea lui Ceausescu, trebuia organizat un soi de puci militar. "Cativa militari, un fel de pir-pir-pir si cu asta basta!" ii rezumase Iliescu toata filozofia complotului. Militaru, in schimb, sustinea implicarea maselor in lovitura. "Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic." Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-ul lui si eu cu masele populare", si-a amintit, mai tarziu, Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.
La Moscova, in iunie '89, cand cei doi se plimbau prin Herastrau, lucrurile evoluasera mult fata de anii '82-'84. In '87, pe fundalul deschis de operatiunea tip "maskirovka" lansata de Gorbaciov, prin vehicularea conceptelor-capcana de glasnosti (transparenta) si perestroika (restructurare) - care incerca sa induca din nou in mass-media ideea comunismului reformabil (dupa aceea a comunismului cu chip uman, experimentat in cursul Primaverii de la Praga din '6 - Iliescu publicase un articol, Creatie si informatie, in care mesajul cifrat catre tovarasii sai era:
Este necesar sa introducem «restructurarea» (perestroika). Filiatia spirituala era foarte clara: Gorbaciov si operatiunea de imagine pe care acesta o derula din 1985, cu sprijinul Directoratului I al KGB. Or, glasnosti si perestroika nu erau niste concepte noi.
In sec. XIX, tarul Alexandru al Il-lea, in instructiunile sale catre cenzura, sustinea ca presa trebuie sa dea dovada de glasnosti - o transparenta limitata si subtil controlata - atunci cand articolele sau cartile dezbateau reformele din Rusia timpului. Mai clar fusese Cernasevski, in "Scrisoare fara adresa" (republicata la Moscova, in 1983), unde la pag. 495 denunta, foarte transant, glasnosti-ul pe care il definea astfel: "expresie birocratica plasmuita sa inlocuiasca conceptul propriu-zis al libertatii de exprimare". Era imposibil ca acest substitut perfid al libertatii propriu- zise de opinie sa nu atraga atentia bolsevicilor si propagandei lor.
Potrivit lui Michel Hellei, Lenin insusi folosise cuvantul glasnosti de patruzeci si sase de ori in scrierile sale. NEP-ul (Noua Politica Economica), perioada de liberalizare relativa din Rusia dintre 1921 si 1928, fusese prezentata de Lenin drept o perestroika si un glasnosti, dupa anii comunismului de razboi (1918- 1921). Stalin folosise, la randul sau, conceptul de perestroika, in anii '30 si '40. Prin articolul "Creatie si informatie" din 1987, Iliescu isi deconspira inca o data legaturile vechi pe care la avea cu U.R.S.S. si aparatul de influenta al Moscovei.
Promovat de Ceausescu dupa 1965, Iliescu devenise, la 38 de ani, membru al Comitetului Central. Apoi, in 1971, secretar al CC al PCR, responsabil cu propaganda. Dupa calatoria lui Ceausescu in China si in Coreea de Nord din 1971, Iliescu primise sarcina sa regizeze un fel de minirevolutie culturala romaneasca si sa organizeze cultul geniului carpatin.
Cum Iliescu se considera, inca din 1968, alternativa la conducerea partidului, nu s-a aratat dispus sa intretina cultul celui pe care, de fapt, abia astepta sa-l inlocrnasca de la putere. Temator fata de perspectiva ca Moscova sa-l schimbe cu Iliescu, Ceausescu l-a expediat pe acesta secretar doi al judetului Timis, apoi prim-secretar la Iasi.
Ruptura de Ceausescu si adevarata marginalizare a lui Iliescu a aparut abia in 1984, cand Iliescu si-a pierdut calitatea de membru al Comitetului Central, devenind director la Editura "Tehnica". Functie, oricum, inclusa in nomenclatura partidului. in 1986, imediat dupa venirea lui Gorbaciov la putere, Iliescu iese in fata.
Celalalt plimbaret prin Herastrau in iunie '89, generalul Militaru, participase la toate conspiratiile urzite contra lui Ceausescu. Format in U.R.S.S. - ca si Iliescu - dar la scoala GRU-ului (serviciul secret militar sovietic), gen. Militaru se aliase inca din 1973 cu gen. Ion Ionita ministrul Apararii Nationale, impotriva lui Ceausescu. Dupa ce Militaru a fost martor la o discutie telefonica dura a lui lonita cu Ceausescu, ministrul Apararii l-a chestionat transant:
- "Ma tu esti de acord cu mine?"
- "Da", a raspuns prompt Militaru.
- "Ramai pe langa mine, vor urma si altele", a prevestit lonita.
Potrivit lui Militaru, in 1974, in padurea Baneasa, Maurer - mazilit si el de Ceausescu - i-a spus "Esti tanar, poti sa mai faci ceva pentru tara asta, Militarule. Eu te ajut cu ce pot, dar daca o faci, fa-o. Este absolut necesar" Militaru a incercat sa puna in legatura grupul generalului Ionita cu grupul civililor condus de Iliescu, intre care se numara Virgil Magureanu, dar si Vasile Patilinet ori Virgil Trofin (depistat, marginalizat si sinucis in 1982). In 1983, prima tentativa de lovitura esueaza.
Un an mai tarziu, avertizati din vreme de Ioan Ursu cu detaliile vizitei in Germania Occidentala a lui Ceausescu, programata pentru toamna, a fost elaborat alt plan pentru o lovitura de stat militara, cu sprijinul aripii civile a conspiratiei.
Informat de securitate, Ceausescu a dispus trecerea in retragere a mai multor generali si mutarea unitatilor rebele din Bucuresti, intr-o singura noapte, organizatia conspirativa a generalilor s-a dizolvat, cel putin aparent, iar Patilinet a disparut apoi intr-un accident de masina in Turcia. Dispare ulterior, in conditii suspecte, si Ion Ionita.
Militaru considera ca tradatorii din 1984 se pare ca fusesera generalii Dragu si Popa. In iarna '84/'85 ia fiinta "Comitetul Salvarii Nationale", devenit in 1988 "Frontul Salvarii Nationale".
In 1987, Militaru se deplaseaza la Constanta si ia legatura cu consulul sovietic, care il asigura ca U.R.S.S. va fi prima tara care sa recunoaste noile autoritati, in cazul rasturnarii lui Ceausescu. Un alt contact al complotistilor cu Moscova a fost consulatul sovietic de la Constanta, prin gen. Vasile Ionel. Dupa moartea lui Ion Ionita (1987), Iliescu si Militaru stabilisera sa se intalneasca in prima zi de marti, de la inceputul fiecarei luni. In vara lui '89, au loc alte doua evenimente importante, ramase in umbra: gen Stanculescu si familia isi petrec, ca din intamplare, concediul la Lacul Balaton, in compania ministrului ungar al Apararii, Ferencz Karpati; exilat la Damaroaia, Silviu Brucan face in noiembrie '89 naveta Damaroaia - Washington - Moscova, unde afirma ca s-ar fi intalnit cu Gorbaciov si ar fi discutat cadrul in care urma sa cada Ceausescu, ca si cel al viitoarei noi puteri, exilat la Focsani, Virgil Magureanu intreprinde si el cateva vizite in U.R.S.S., in a doua parte a lui '89.

4. "FIRUL ROSU" CU KREMLINUL: ILIESCU, STANCULESCU SI MILITARU AU TINUT PERMANENT LEGATURA CU MOSCOVA DIN SEDIUL M.Ap.N.
Intrat in istorie prin celebrul sau picior de ghips, jocul generalului Stanculescu din '89 include si cateva pete albe, mai importante poate decit piciorul ghipsat. Prima, si cea mai importanta dezvaluire, este ca Stanculescu si-a petrecut concediul din vara lui '89 la Lacul Balaton din Ungaria, impreuna cu familia, in compania ministrului ungar al Apararii, gen. Ferencz Karpati, si el in vacanta cu familia.
Provenit dintr-o familie de ofiteri din Tecuci, gen. Stanculescu a jucat un rol cheie sub regimul Ceausescu, in domeniul sensibil al comertului cu arme. Intr-un amplu interviu din Ziua, Stanculescu a amintit cativa parteneri, pe care i-a cunoscut in afacerile cu armament ale clanului Ceausescu.
Printre acestia se numara si sirianul Al-Kassar, unul dintre pionii binecunoscuti ai Moscovei in Orientul Apropiat, implicat in multe dintre afacerile oculte din anii '79-'80 (inclusiv in afacerile "Lockerbie" si "Achile Lauro").
Potrivit unor surse ungare, gen. Stanculescu s-ar fi angajat in vara ini '89 la Balaton ca Armata Romana nu va interveni in cazul unor actiuni anti - ceausiste (informatie confirmata si de Antonia Rados in "Die Verschworung der Securitate" (Hamburg, 1990). De ce in Ungaria?
Este cazul aici sa precizam un aspect foarte important, pentru a intelege mai bine rolul Ungariei in declansarea evenimentelor din vestul Romaniei (Ardeal si Banat).
In primul rand, in Ungaria se afla in ianuarie 1989 comandamentul grupului de Armata Forta-Sud a U.R.S.S., aflat sub conducerea gen.lt.Demidov, corp de armata responsabil cu operatiunile in spatiul sud-est european. In cadrul Fortei-Sud din Ungaria, functiona o unitate spetznaz, pentru operatiuni speciale, cu profil de cercetare-diversiune in spatele inamicului.
Altfel spus, expertii in declansarea, intre altele, de revolte, revolutii ori miscari de strada. Unitatile de tip spetznaz includ, de regula, atat unitati de tip comando (militare) dar si unitati care actioneaza in civil pe teritoriul inamic.
Civilii poarta numele de visuatniki si ei au fost semnalati in Romania, in decembrie'89, in celebrele masini Lada ca turisti sovietici, atat la Timisoara, cat si apoi la Bucuresti. Comandamentul general al unitatilor spetznaz se afla la Moscova, in subordinea GRU (spionajul militar sovietic), aflat in '89 sub comanda gen. G. F. Krivosiev, adjunct al sefului Marelui Stat Major, maresalul S. F. Ahromeiev.
Interesant este si alt detaliu: Directia a 13-a, de dezinformare activa, creata in 1967 de maresalul Ogarkov, l-a avut la comanda din 1974 chiar pe maresalul (pe atunci general) Ahromeiev. Asadar, la Balaton, gen. Stanculescu i-a avut drept parteneri atat pe ministrul ungar al Apararii, gen. Karpati, cat si pe gen. Demidov. iar prin acesta, pe gen.Krivosiev (comandantul GRU si unitatilor spetznaz), adjunctul maresalului Ahromeiev, Seful Marelui Stat Major sovietic, mana dreapta a ministrului sovietic al Apararii, Dimitri Iazov. Adica, intreaga filiera militara sovietica.
In tot cursul eveninientelor din 22 decembrie 1989 si in zilele urmatoare, gen. Stanculescu nu s-a miscat din sediul M.Ap.N. Chiar atunci cand gen. Guse l-a amenintat cu executia, pentru ca a refuzat sa se prezinte in fata lui, Stanculescu s-a rezumat la a-i da un telefon lui Guse, dar nu a parasit sediul M.Ap.N. De ce oare? Trebuie sa dezvaluim un mic detaliu, ascuns cu grija de complotisti, timp de zece ani: M.Ap.N. era singurul punct care avea o legatura directa cu Moscova si cu toate capitalele tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia, inclusiv cu comandamentul acestuia. Deoarece Comitetul Central nu era un obiectiv militar, aceasta nu avea o legatura directa cu Moscova. Cand gen.Guse a fost apelat in ruseste la C.C. si a dat celebrul raspuns, tot in ruseste, ne panimaiu pa ruski (nu inteleg ruseste), el fusese apelat din Romania, in scop de compromitere. Militarii si Stanculescu, in schimb, au tinut permanent legatura cu Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia din sediul M.Ap.N. lata de ce s-a deplasat acolo si Iliescu.
La sediul M.Ap.N. se primeau ordinele Moscovei si ale Tratatului de la Varsovia.
Poporului roman nu i s-a spus insa nimic despre acest detaliu, in deceniul care a trecut, pentru a se crea astfel legenda revolutei spontane, cea care l-ar fi emanat pe Iliescu, prin vointa maselor, pe creasta valului popular etc. In realitate, dupa cum vom vedea, toate directivele veneau de la Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia, prin legatura telefonica dfrecta de la M.Ap.N. Dar despre firul rosu, secret, romanii n-au aflat decit in anul 2000.
Intr-un interviu dat de Brucan in mai 1990, acesta a confirmat ca, impreuna cu Iliescu, vizita aproape saptamanal in 1989 ambasada sovietica de pe soseaua Kiseleff. Chipurile, pentru a citi “Pravda". Desi Ceausescu il exilase in Damaroaia, Brucan a putut pleca totusi nestingherit la Washington, cu un pasaport furnizat chiar de gen.Vlad. De la Washington, Brucan s-a deplasat direct la Moscova.
El a sustinut apoi ca a discutat cu Gorbaciov cadrul in care urma sa se desfasoare revolutia romana, precum si cel trasat de Kremlin viitoarei puteri: conservarea partidului unic, cu tolerarea factiunilor si toata cosmetizarea, dupa modelul perestroika.
O serie de participanti celebri la revolutie, desi se aflau sub supravegherea stricta a Securitatii, au putut calatori in RFG, in U.R.S.S. etc. Sovieticii, in vara lui 1989, incep sa intoarca vizitele.
Din marea tara vecina de la rasarit, in care unii avusesera marea bucurie sa studieze (intre altele la sectia A a Directoratului I din KGB) sosesc la Bucuresti vizitatori misteriosi, care intra discret in contact cu diversi comunisti, cazuti in dizgratia lui Ceausescu de-a lungul anilor, pe care ii atrag in discutii detaliate privind necesitatea reformarii comunismului, tatonandu-i cu privire la atitudinea fata de glasnosti si perestroika. In ciuda spontaneitatii evenimentelor din decembrie 1989, toti cei contactati de sovietici au dat fuga, in 22 decembrie '89, sa raspunda apelului televizat al lui Iliescu, pentru intalnirea de la orele 17 fix, din fata C.C.-ului.
In preajma Congresului al XIV-lea al P.C.R., desfasurat in noiembrie, Elena Ceausescu l-a convocat pe gen. Iulian VIad si i-a inmanat o lista cu proscrisii, printre care si Marcel, alias Iliescu, fostul favorit cazut in dizgratie dupa 1980, mazilit la Ape, apoi la Editura Tehnica. Proscrisii trebuiau arestati si tinuti sub supraveghere, pe tot timpul Congresului. Vlad a luat lista si i-a trimis imediat vorba lui Marcel sa nu stea acasa, in vila de la Floreasca. Marcel a cerut insa ajutorul familiei Petre Roman, reusind sa se ascunda la Snagov. (Vezi declaratia data de gen. Militaru lui Jean Paul Man in "Nouvel Observateur", mai '90).
Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Ion Iliescu in linistea si splendoarea specifice sfarsitului de toamna de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce sa se impacienteze. El stia prea bine pentru cine bat clopotele. Nu scrisese el, inca din 1987, in articolul de camuflaj Creatie si Informatie ca: "Este necesar sa introducem restructurarea", deci perestroika gorbaciovista?

5. CITEVA MII DE TURISTI SOVIETICI, DIN FORTA SPETZNAZ, AU PARTICIPAT LA LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE 1989
Punerea in scena a loviturii din decembrie '89 a avut o repetitie generala in noiembrie 1987 cand, la doar cateva luni dupa vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, pe 15 noiembrie 1987, a izbucnit revolta de la Brasov, o manifestatie muncitoreasca care a coagulat repede nemultumitii orasului, intr-o duminica in care in Romania aveau loc alegeri. Devastarea regionalei de partid, cele cateva momente de libertate ale brasovenilor, apoi interventia in forta a trupelor de interne au prevestit dezastrul lui Ceausescu din decembrie '89.
Postul Europa Libera a intrat in actiune, difuzand comentanile lui Silviu Brucan, pe marginea evenimentelor, cateva saptamani la rand.
Un fapt a iesit in evidenta: gradul de nemultumire al maselor atinsese pragul exploziei sociale. Era suficient un detonator pentru ca bariera psihologica a fricii colective sa fie depasita iar populatia, bine manipulata, sa ia cu asalt obiectivele din oras.
Repetitia generala din '87 nu s-a rezumat la Brasov. Incidentele din 15 noiembrie '87 au fost sustinute apoi de manifestatii ale studentilor la Iasi si Timisoara. Axa Iasi-Brasov-Timisoara a revoltei din '87 va functiona si in 89, chiar daca evenimentele planuite pentru 15 decembrie '89 la Iasi nu au amorsat o revolta de proportii ca la Timisoara, datorita proastei organizari.
Un lucru aparea clar: in '87, pentru rasturnarea guvernului Ceausescu, era necesara declansarea simultana a revoltei in mai multe orase industriale, culminand cu Bucurestiul. La Brasov, in noiembrie 1987, a iesit la iveala si capacitatea de represiune a regimului dar, mai ales, faptul ca mamaliga poate exploda. Invatamintele din 15 noiembrie '87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cand spetznaz-ul sovietic va intra in actiune.
Declansarea evenimentelor din decembrie '89 a fost precedata de un fapt ocultat sistematic de "emanati", in ultimii 10 ani. Dupa data de 10 decembrie '89, in Romania patrund un numar fara precedent de turisti sovietici. Coloane intregi de automobile Lada, cu cate patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu U.R.S.S., Bulgaria si Ungaria. Un detaliu merita, deasemenea, mentionat: turistii sovietici au patruns in Romania fara pasapoarte, ceea ce dovedea o complicitate la nivel inalt. Conform unor statistici, se estimeaza la cateva mii numarul turistilor sovietici patrunsi in Romania in decembrie '89.
Pe 13 decembrie '89, rapoartele inspectoratelor de securitate Olt si Dolj semnalau deplasarea masiva a coloanelor de automobile Lada, cu turisti sovietici, in directia Timisoara. La o singura statie PECO, de exemplu, a fost semnalata o coloana de 12 autoturisme Lada. Turistii sovietici, atletici si sobri, au evitat orice contact cu bastinasli romani. S-a remarcat faptul ca, de regula, sovieticii evitau hotelurile, preferand sa ramana peste noapte in masini, prin parcari si campinguri. Si serviciile secrete occidentale au remarcat invazia de turisti sovietici din Romania in prima jumatate a lui decembrie '89.
Turistii sovietici formau forta de SOC spetznaz, constituiti din operativi ai GRU, care actionau in civil (visuatniki), la care ne-am referit mai inainte. Totodata, la granitele Romaniei se semnaleaza constituirea unor forte de invazie militara straina. La granita cu U.R.S.S., in zona Galati-Braila, s-a semnalat o forta de interventie sovietica alcatuita din trupe de infanterie si tancuri. La granita cu Bulgaria, la Ruse, se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN. In timp ce la frontiera romano-ungara se aflau, gata de interventie, unitati vest- germane din cadrul cunoscutei forte GSG 9.
Elemente ale AVO ungar si UDB iugoslav sunt semnalate in Banat si Ardeal, in ciuda faptului ca Ceausescu, reintors la Bucuresti de la o intalnire a Pactului de la Varsovia desfasurata la Moscova (unde avusese o discutie la cutite cu Gorbaciov, care ii daduse un ultimatum privind introducerea in Romania a schimbarii, a politicii de perestroika), dispusese, subit, ca trupele de graniceri (17.000 de militari) sa treaca in subordinea Ministerului de Interne. La 1 decembrie '89, la o sedinta a CEPEX, Ceausescu isi criticase aspru clica de potentanti. Dupa caderea regimurilor totalitare din Europa de Est, cu complicitatea vizibila a Moscovei, potentantii lui Ceausescu intelegeau insa perfect ca jocurile erau facute intre Gorbaciov si Occident, si ca zilele lui Ceausescu erau numarate.
Pe 17 decembrie, la un CEPEX de criza, Ceausescu anunta:
"Stim deja ca atat Est-ul cat si Vest-ul vor sa schimbe totul." A doua zi pleca in Iran. La reintoarcere, pe 20 decembrie, i se spune ca la Timisoara lucrurile s-au mai calmat. Rosteste un discurs televizat din studiourile TV aflate in subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceausescu organizeaza un miting a doua zi, 21 decembrie. In timpul discursului rostit de Ceausescu la mitingul din fata C.C.-ului se aud brusc tipete de femei, rapait de gloante si scrasnete de tancuri. Ce se intamplase? La mitingurile lui Ceausescu, de regula, echipa de sonorizare utiliza o banda de magnetofon cu urale, aplauze si lozinci, amplificate prin statii in intreaga zona. Pe 21 decembrie, o echipa instalata in podul Ateneului s-a cuplat la reteaua de amplificare a Pietii Palatului si, in plina cuvantare a lui Ceausescu, a introdus in statie o banda sonora inregistrata anterior, la represiunea din fata Catedralei de la Timisoara. Pe banda se aud urlete de femei, rapait de mitraliere si scrasnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cand banda este introdusa in statia de amplificare de echipa din podul Ateneului, lumea adunata la miting aude rapaitul de gloante si urletul femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenti intra in panica, refugunda-se. Ceausescu, lipsit de vizibilitate in balconul C.C.-ului, nu intelege ce se petrece si striga: "Stati linistiti tovarasi." Elena striga si ea. Prea tarziu. Mitingul s-a spart. Alti manifestanti intra in Piata Palatului, cu pancarte anticeausiste. Se formeaza in Piata Universitatii un nucleu de rezistenta. Printre manifestanti se afla insa numerosi securisti in civil, care pozeaza in anticomunisti. Dupa-amiaza si noaptea are loc represiunea. De pe blocul Dalles si de pe fostul Carlton, echipe speciale de lunetisti trag asupra manifestantilor (conform declaratiilor locatarilor).
Avertizat, Ion Iliescu isi ia ramas bun de la colegii de la Editura Tehnica si pleaca intr-o directie secreta. S-a spus ca s-ar fi deplasat la Televiziune. Conform anchetei Antoniei Rados (op.cit.) Iliescu s-a deplasat mai intai la sediul M.Ap.N. care, cum am aratat anterior, avea legaturi telefonice cu Moscova si cu tarile membre ale Tratatului de la Varsovia. De la aparatul cu nr. 261, Iliescu a luat contact cu toate capeteniile Armatei si Securitatii, asigurandu-se mai intai de sprijinul lor, apoi a convocat o reuniune pentru orele 15.00, in biroul ministrulul Apararii. Abia dupa aceea, Iliescu a plecat in graba la TVR. Pe fir direct, M.Ap.N.-ul ramane in contact permanent cu gen. Piotr Lusev, cel care preia conducerea operatiunilor din Romania. (vezi interviul lui Militaru din "Nouvel Observateur", mai 1990, precum si interviul cu Mihai Lupoi)
In sediul C.C.-ului, gen. StancuIescu apare pentru prima data in civil in fata lui Ceausescu, cu piciorul in ghips, si il anunta ca afara sunt muncitori, dupa ce dictatorului i se spusese tot timpul ca sunt doar niste huligani. Il convinge apoi sa paraseasca cladirea C.C., insotit de o garda civila. Desi Ceausescu putea sa plece din C.C. pe mai multe cai, Stanculescu il convinge sa ia elicopterul, solicitat insistent chiar de el. In felul acesta, masele pot vedea ca dictatorul fuge. Intre timp, Securitatea deschide emisia in televiziune. O legaturi directa, facuta dintr-o camera de la etajul 7, de langa blocul studiourilor, permite Televiziunii Romane Libere sa transmita in releu, via Praga si Belgrad, atat in Est cat si in Vest. In "Studioul 4,” sunt adusi grabnic o multime de artisti, regizori, poeti, filosofi, figuri binecunoscute, in frunte cu dizidentul Mircea Dinescu (eliberat din arestul la domiciliu de ambasadorul o!andez Stork). Toata lumea face declaratii entuziaste. Din "Studioul S", insa, Securitatea vegheaza. La etajul II, directorul Petre Constantin, un vechi activist, este asistat de Dan Martian, lector la "Stefan Gheorghiu", un apropiat al lui Iliescu.
Dupa regizorul Sergiu Nicolaescu, apare la TVR gen. Militaru care il cheama insistent pe Iliescu. Apare si Lupoi, omul lui Stanculescu, care ramasese la M.Ap.N., unde exista legatura directa cu Moscova. Soseste in cele din urma si Iliescu, care tuna si fulgera impotriva lui Ceausescu, la. ora aceea arestat la Targoviste. Anunta formarea "Consiliului Salvarii Nafionale" si cheama oamenii responsabili, la orele 17.00, la C.C. Dupa o jumatate de ora, Iliescu reapare, dar in "Studioul S". Mult mai sigur pe el, apeleaza membrii de partid, disociindu-i de cel care intinase nobilele idealuri ale socialismului. Pleaca imediat, insotit de Silviu Brucan. Citeva minute dupa ce Iliescu a parasit TVR, cei din "Studioul 5" inchid emisiunea si "Studioului 4". Pretext: s-a incins aparatura. Poetilor, filosofilor si artistilor li s-a pus astfel pumnul in gura. Rolul lor, in acreditarea lui Iliescu in ochii Romanilor, se incheiase. Nu mai era nevoie de figuratie.
In acest timp, Iliescu se grabea la intalnirea secreta de la Ministerul Apararii din Drumul Taberei, unde ii asteptau capii Armatei si Securitatii. Dupa un accident minor de masina, in Piata Victoriei, Iliescu si-a facut aparitia la Ministerul Apararii cu oarece intarziere. Generalii Stanculescu, Chitac, Mortoiu si altii ii asteptau nervosi. Sedinta secreta a debutat pe un fond de haos si neliniste: multi se intrebau ce cauta un civil, ca Iliescu, printre ei. Iliescu a cerut crearea unui organism provizoriu, care sa preia puterea in tara, pina la viitoarele alegeri. La sfarsit, l-a numit pe generalul Guse, seful Statului Major General, ca sef al comandamentului central al revolutiei, iar adjunct pe generalul Chitac, in acel moment comandantul trupelor de Securitate. I-a numit pe generali, desi in acel moment Ion Iliescu nu avea nici o functie oficiala, era un simplu cetatean, director al unci edituri de stat. Apoi, insotit deo parte dintre cel prezenti, Iliescu s-a grabit sa ajunga in Piata Palatului. ii insoteau, printre altii, Militaru, Guse, Brucan si Roman. Capitanul Lupoi, omul lui Stanculescu, le deschidea drumul prin multime. Ajuns in balconul C.C.- ului care, dupa intreruperea de o ora sij umatate a emisiei televiziunii, devenise singura tribuna a evenimentelor, Iliescu si-a modificat stilul. Saluta cu semnul victoriei, renunta la apelativul tovarasi, si se prezenta multimii drept sef al "Comitetului Salvarii Nationale". Cum rumoarea din piata crestea, Iliescu adauga, pentru a linisti multimea: "Securitatea nu mai exista.
Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei." Rumoarea ostila a multimii l-a determinat insa pe Iliescu sa-si intrerupa discursul. A intervenit, salvator, gen. Guse, ca reprezentant al Armatei, care a reusit pentru moment sa mai calmeze atmosfera. Sfatuit de cei din grupul sau, Iliescu se baga iar in fata, si incearca sa castige multimea din piata cu diverse promisiuni. "Dictatorul va fi dus in fata justitiei', a anuntat Iliescu, o afirmatie pe care curand o va regreta. Cum multimea nu reactiona pozitiv, Iliescu mai adauga cateva fraze populiste, apoi anunta: "Vom trece acum la formarea conducerii provizorii."
Abandonind balconul, unde se va instala Dumitru Mazilu (creatorul "Forumului Cetatenesc", dupa modelul ceh), intregul grup, cu Iliescu in frunte - afisind un aer destul de panicat - a disparut in sediul C.C.-ului.
Pentru a scapa de supravegherea permanenta si neincrezatoare a revolutionarilor lui Nica Leon si a altora, micul grup al lui Iliescu a pretextat ca avea nevoie de liniste, pentru a lucra.
Cu totii s-au baricadat in camera 226 de la etajul II, unde s-au incuiat, lasandu-l afara, in fata usii, pe post de cerber pe Cazimir Ionescu iar in interior, pe acelasi post, pe capitanul Lupoi. Din acest moment n-au mai intrat in cameri decat persoanele agreate de Ion Iliescu. Afara, pe coridor, se adunau treptat barzii vechiului regim (ca Dumitru Popescu "Dumnezeu"), dornici cu totii sa se puna la dispozitia noii puteri democratice, dar si capi ai Securitatii, dintre care cel agreat de Iliescu a fost col. Gheorghe Ardeleanu, seful unitatilor anti-tero (U.S.L.A.). Care si-a pus pe loc, la dispozitia grupului de pucisti, toti cei 1600 de oameni ai sai. "Vom rezolva treaba, asa cum s-a discutat cu Victor" (Stanculescu), i-a spus Iliescu lui Guse, in timp ce avea in mana lista cu "persoane care ar putea ocupa posturi de raspundere".
In camera 226 isi facea acum prezenta si Virgil Magureanu, cel care asteptase grupul ore in sir, in cladire, avand mare grija ca sa ramana permanent in spatele camerei de filmare. Postat in fata unei harti, Iliescu a luat legatura telefonica cu tovarasul Stanculescu, la Ministerul Apararii, cel care tinea permanent legatura directa cu gen. Piotr Lusev si ceilalti comandanti ai Tratatului de la Varsovia. Iliescu era obligat sa o faca. Comitetul Central nu era un punct operativ de comanda militara. Doar la Ministerul Apararii existau legaturi directe, secretizate, cu toti aliatii Pactului de la Varsovia. In primul rand, cu Moscova, cu Gorbaciov. Intre timp, cei din grup dezbateau aprins firma sub care pucistii urmau sa se infatiseze natiunii si lumii. Generalul Militaru o tinea una si buna: "Dom'le, sa ramanem la Frontul Salvarii Nationale".
Cum nimeni nu parea foarte entuziasmat, Militaru a adaugat: "Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni!" (De fapt, el exista din 1988, cand fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Cum am vazut, cu sase luni mai inainte, Militaru se intalnise cu Iliescu in Parcul Herastrau pentru a-l informa de existenta Frontului, asadar ca aveau o concurenta la gratiile sovieticilor).
Iliescu, fara jena, i-a informat pe ceilalti din camera ca el luase deja legatura cu ambasada sovietica, pentru a-i lamuri "cine suntem si ce vrem". Cel putin atit gasea de cuvinta Iliescu sa-i informeze pe cei din jur, in legatura cu convorbirea (ori convorbirile) cu sovieticii din acea zi. Sub pretextul ca sediul C.C. nu era un loc prea sigur - lipsea telefonul direct, firul rosu, cu Moscova si cu Pactul de la Varsovia - intregul grup s-a decis sa se refugieze la Ministerul Apararii, in Drumul Taberei.
Conform amintirilor publicate de Dumitru Mazilu dar si a altor marturii, se pare ca, pe drum, grupul s-a abatut mai intai pe la ambasada sovietica. Episodul este controversat, din motive usor de banuit. Totusi, lasind deoparte alte marturii, intr-un documentar realizat la Bucuresti de CNN - in care sunt infatisate si tunelurile subterane, asa cum erau cele de sub sediul C.C. si Piata Palatului, pe care Ceausescu s-ar fi putut cu usurinta evacua - se sugereaza ca grupul lui Iliescu ar fi facut o halta la ambasada, in acea seara.
Imediat dupa plecarea lui Iliescu si grupului sau din sediul C.C.-ului, in Piata Palatului rasunau primele rafale. In jurul orelor 21 cadeau primii morti. In mod subit, aparuse pericolul terorist, oameni descrisi de Iliescu ca fiind antrenati sa "traga din toate pozitiile". Timp de doua zile, asa- zisul pericol terorist ii va permite grupulul lui Iliescu sa castige timp, cu un dublu scop: 1) sa acapareze total puterea si 2) sa scape de Ceausescu, care cunostea mult prea multe despre Iliescu, familia sa si legaturile acestora cu Moscova. La orele 23, Iliescu reapare la TVR si citeste primul comunicat al Comitetului Provizoriu al "Frontului Salvarii Nationale". De fapt, textul fusese redactat initial de Dumitru Mazilu dar fusese modificat, pe ici pe colo prin punctele esentiale, de Silviu Brucan care nu agrease nici macar formula finala: "Asa sa ne ajute Dumnezeu", deoarece i se parea, ca amintea prea mult de monarhie. Iliescu a mai citit o lista cu membrii Comitetului Provizoriu, lista in care el se trecuse ultimul, sugerand astfel telespectatorilor aparenta sa lipsa de apetenta pentru putere.
In realitate, lui Iliescu ii vor mai trebui inca doua zile pentru pune mana complet pe putere - doua zile in care teroristii vor trage din toate pozitiile, provocand astfel peste o mie de morti si sute de raniti, cu totii oameni nevinovati - ca si pentru a se debarasa de incomodul (in viata) Ceausescu, tinut inca din 22 decembrie, la pastrare, intr-o unitate militara de la Targoviste, dar a carui arestare nu fusese anuntata poporului decat douazeci si patru de ore mai tarziu. Timp de doua zile, in mare taina, Iliescu nu se ocupase decit cu restructurarea aparatului militar si cel al Securitatii. Ultimul, activat din 24 decembrie, cind ofiterii fostei Directii a 5-a, care avusese misiunea sa apere sediile, fusesera convocati la Ministerul de Interne. Pe 23 decembrie, in editia unica a "Scanteii poporului", distribuita cu o remarcabila promptitudine, aparea urmatorul comunicat al lui Iliescu:
"Noi, romanii, nu dorim sa copiem modelul vecinilor nostri. Protestul nostru era indreptat impotriva lui Ceausescu, dar era in acelasi timp (un semnal) favorabil mentinerii unei etici socialiste. Avem nevoie de diversitatea de opinie si de “ordine socialista” [subl. n.].
Insotit de fidelul sau paznic, Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu a mai aparut de doua ori la TVR, in dorinta de a linisti cele 4 milioane de membri de partid. Din Studioul 4 fusesera alungati intre timp artistii si poetii. Stirile erau citite de acelasi Marinescu George care citise in 22 decembrie decretul de instituire a starii de necesitate. Iliescu a anuntat ferm, cu acest prilej: "Va veni vremea unui proces drept, condus de “justitia poporului” (subl. n.)." La a doua aparitie, Iliescu a devenit mai pragmatic: "Toti civilii vor preda armele pe care le poseda pana la 25 decembrie, orele 17", altminteri ar fi urmat sa fie considerati teroristi. Grijuliu, Iliescu a reamintit ca toate organizatiile din tara se subordoneaza Frontului Salvarii Nationale.
Apoi, instalat in biroul directorului general al Televiziunii de la etajul II si pazit de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a inceput sa primeasca in audiente comunisti de rang inalt. Un preot si trei tineri timisoreni, sositi cu o declaratie a "Comitetului Democratic" prin care se cereau alegeri libere si pluripartitism, au fost intimpinati cu un refuz politicos. Peste cateva zile, Comitetul Democratic va fi integrat Frontului Salvarii Nationale.

6. UN ACT ISTORIC: PE 24 DECEMBRIE '89, INTR-UN WC DE LA M.Ap.N., CETATEANUL ILIESCU A DECIS ILEGITIM SA CONSTITUIE UN "TRIBUNAL MILITAR EXCEPTIONAL", CARE SA JUDECE PE CEAUSESTI
Arestati, practic, inca din dupa-amiaza de 22 decembrie, sotii Ceausescu au fost tinuti, sub paza militara, la unitatea de la Targoviste. initial, pucistii au mers pe varianta suprimarii imediate a cuplului Ceausescu. Scenariul asasinarii urma sa fie declansat de parola "Recursul la metoda".
Populatiei i s-a ascuns, cel putin douazeci si patru de ore, ca sotii Ceausescu fusesera arestati inca din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, si tinuti sub o paza militara sigura. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat in acest rastimp fel de fel de zvonuri privind urmarirea sotilor Ceausescu, si actiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul sa mentina panica in randul cetatenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, in continuare, un Ceausescu in viata.
Pe 24 decembrie, planul "Recursul la metoda" a fost insa abandonat: se pare ca, la Moscova, Gorbaciov staruia inca din 22 decembrie pentru un proces al fostului dictator, in locul unui simplu asasinat. Acesta este si motivul pentru care planul "Recursul la metoda” nu a fost pus in practica, intre 22 si 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constitui un tribunal militar exceptional, care sa-i judece pe sotii Ceausescu, in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei, unde grupul pucist se refugiase. In susurul apei de la W.C., Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si evitate, astfel, surprizele.
Miza era imensa: lichidarea fizica a sotilor Ceausescu, cei care stiau prea multe despre Iliescu si grupul de pucisti. Decretul, redactat si semnat de Iliescu pe 24 decembrie 1989, fara numar de inregistrare, decidea - in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) din Romania - instituirea unui Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta (subl. n.) la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena.
Acest document istoric este semnat de Ion Iliescu, in calitate de presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl. n.). Numai ca la data de 24 decembrie 1989, CFSN-ul nici macar nu exista! Asa cum se stie, prima intrunire a CFSN a avut loc abia patru zile mai tarziu, pe 28 decembrie, la Palatul Victoria. Nici atunci Ion Iliescu nu a fost ales presedinte al CFSN. Rezulta ca Iliescu a semnat ilegitim - printr-o tipica uzurpare de titlu - un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta din punct de vedere juridic.
Prima Consecinta: Tribunalul Militar Exceptional care i-a judecat pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul de constituire, este la randul sau ilegal.
A doua consecinta: sotii Ceausescu n-au fost executati dupa un proces, ci asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut, ulterior ca sa-si salveze tovarasul de drum, cum ca: "Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea". Ceea ce a urmat nu este, de asemenea, prea bine cunoscut opimei publice. Astfel, deplasarea la Targoviste, unde urma sa aiba loc procesul, a asa-zisului Tribunal Militar Exceptional, s-a facut cu cinci elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar; se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisi. Procesul nu a fost decat o mascarada, pusa la cale de Iliescu.
 Dupa aterizare, in timp ce gen. Victor Stanculescu se ocupa de detaliile executiei, Gelu Voican a cerut ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Detaliile procesului se cunosc. Interesante sunt insa concluzule profesorului legist francez Louis le Riboux privind momentul si conditiile in care sotii Ceausescu au fost impuscati.
Dupa executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelate, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea, unde au fost abandonate, in timp ce Stanculescu si Voican Voiculescu s-au dus la o gustarica. In realitate, asa cum demonstreaza o videocaseta, cadavrele celor doi, infasurate in prelate, au fost plimbate prin cladirea C.C., si in alte institutii, unde au fost expuse, deoarece multi nu credeau ca Ceausestii fusesera impuscati, in ciuda filmului prezentat pe 25 decembrie, intr-o versiune prescurtata, la TVR. Cert este ca abia a doua zi dimineata, la ora 8, trupurile sotilor Ceausescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se pare ca a fost profanat de un autopsier, curios "sa vada p...a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de ani".
Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele Ceausestilor au ramas sigilate in instalatia frigorifica de la morga. De inmormintarea celor doi s-a ocupat tot Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim- ministru, cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care a sterpelit cu aceasta ocazie bijuteriile Elenei Ceausescu.
Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. maj. Trifan Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se ocupase, anterior gen. Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Baijac, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu pinze de cearceaf. Mai intii s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se gaseau dale din beton si cate o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi de teroristi.
Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fusesera uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au intocmit doua dosare, care poarta acelasi numarul: 1/SP 1989. Nu vom intra in detalii privind continutul acestor doua dosare, precum si implicarile lor. Vom mentiona doar un singur detaliu: certificatele medicale, prin care se constata decesul sotilor Ceausescu, ca si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de identitate ale celor doi.
Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul constatator, Vladimir Belis, si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale.
Exact ca decretul, semnat ilegitim prin uzurpare de titlu, de Ion Iliescu, prin care s-a constituit asa-zisul Tribunal Militar Exceptional, care i-a trimis la moarte pe sotii Ceausescu. Numai pentru ca acestia sa nu poata dezvalui public ceea ce stiau despre proaspatul emanat, si despre firul rosu care il lega, inca din tinerete, pe Ion Iliescu de Kremlin.
                                                                                                     Otto  SKORZENY

NOTA: In decembrie 1989  la Balaton mai era cineva in concediu D.S. De ce oare?
 



 
ÎN ÎNCHEIERE VĂ PREZENTĂM
ALTFEL DE INFORMAȚII DESPRE SECRETELE LUMII ASTRALE




  ( Apăsaţi aici)



 DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971