Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE Memoriu către Comisiile Parlamentare privind instituirea Zilei Naţionale a Limbii Române - Ovid Densuşianu despre limba română
UN DEMERS DE DEMNITATE ROMÂNEASCĂ DIN PARTEA UNUI PRLAMENTAR; Apelul domnului senator Iulian Urban
NISTE SUBLINIERI ALE REPREZENTANTULUI UNEI FIRME ELVETIENE IN ROMANIA, CITATE DE DL. SENATOR
PATRIMONIUL CULTURAL PRIN FAPTA PERSONALA
ADUNAREA GENERALA A ASOCIAŢIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA - Declaraţia partidelor parlamentare privind agenda comunelor
PACTUL NAȚIONAL PENTRU AUTONOMIE LOCALĂ
APELUL REVISTEI ,,ALBINA ROMÂNEASCĂ\"
SPRE A NU DA UN ASPECT TRIUMFALIST CELOR AFIRMATE PÂNĂ AICI: - Articole de Dan Ghelase şi Nicolae Iuga
EUGEN DORCESCU
GEORGE STANCA
GEORGE ROCA
IOAN LILĂ
LA BISTRIŢA-NĂSĂUD, UN BARON AL LUI DRACULA (SAU, MAI DEGRABĂ, AL LUI Bram Stocker)
FESTIVALUL ,,ROMEO ŞI JULIETA\" LA MIZIL
PREMIANŢI LA FESTIVAL
OPINII ALE PARTICIPANŢILOR
ANUNT PENTRU CEI INTERESATI DE DIGITALIZAREA LITERATURII
LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
sectiunea 2 - LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
secţiunea 3 - LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
APEL CĂTRE TOATE ORGANIZAŢIILE CARE ÎNTRUNESC SCRIITORI DE LIMBA ROMÂNĂ
ARMELE DE LA CIOROGÂRLA UN REPORTAJ CU MULTE ŞI FOCOASE BOMBE prezentat din cartuşierele de diverse culori ale poetului şi generalului în rezervă NICOLAE ROTARU
PAGINA A PATRA
    

 www.romeojulietalamizil.ro
 

30 ianuarie 2009 - sărbătoare la Mizil
Ediţia a II-a a concursului “Romeo şi Julieta la Mizil”
la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”


 
     Într-o stare de... criză, unii ar spune că „ţara arde şi baba se piaptănă”, dar ceea ce s-a întâmplat în ziua de 30 ianuarie la Liceul Teoretic a fost cu adevărat deosebit şi a demonstrat că noi, mizilenii, putem fi sensibili şi dedicaţi cuvântului,  muzicii,  sufletului inteligent, care ştie să vibreze la vocabula iubirii, dar şi la cea care încondeiază tare ale societăţii sub forma ironiei fine a epigramei.
      Cu ajutorul unor oameni fără de care urbea noastră ar fi săracă, precum inspectorul şcolar general Gheorghe Matei şi primarul Emil Proşcan, la iniţiativa  profesorului Bădicioiu Laurenţiu, sub oblăduirea directorului liceului, Victor Minea, a avut loc a doua ediţie a concursului „Romeo şi Julieta la Mizil demonstrând că acesta a devenit o certitudine a peisajului cultural. Cea mai bună dovadă în sprijinul celor afirmate este  prezenţa unor personalităţi ca Nicolae Dragoş, Corneliu Leu, Corneliu Berbente, Daniela Vlădescu, directoare a Teatrului de Operă şi Balet “Oleg Danovschi” din Constanţa şi prim-solistă a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, Emil Proşcan, părintele cenaclului „Agatha Bacovia”, ploieşteanul Nicolae Ioniţă, caricaturist şi reputat grafician, creatorul extraordinarului site
www.caricatura.ro
     Cu această ocazie s-a inaugurat noul corp de clădire, panglica fiind tăiată de cei cărora le datorăm mulţumiri: domnul Gheorghe Matei şi domnul Emil Proşcan. De altfel, domnul primar Proşcan a fost şi unul dintre membrii juriului, alături de Daniel Cristea Enache, Corneliu Berbente, Corneliu Leu, Nicolae Dragoş, Constantin Titus Vîjeu, Ion Busuioc.
     Nu putem încheia această modestă prezentare fără a-i aminti pe cei care au primit premii, la cele două categorii ale concursului. Astfel, la secţiunea de poezie, Marele Premiu „George Ranetti” a fost luat de Bucur Alexandra, 22 de ani, din Bucureşti, Premiul „Grigore Tocilescu” de Amza Bianca, 16 ani, Râmnicu Vâlcea iar Premiul „Agatha Bacovia” de către Ciobanu Ştefan , 30 de ani, Bucureşti. La secţiunea epigrame s-au putut bucura de consideraţia juriului domnul George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România care a luat  Marele Premiu „George Ranetti”, Vasile Larco, din Iaşi – Premiul „Grigore Tocilescu” şi Ghiţă Laurenţiu, din Bucureşti – Premiul „Agatha Bacovia”. După premierea acestora, un deosebit moment a fost recitalul de operă şi operetă al doamnei Daniela Vlădescu.
      Pentru tot ceea ce s-a petrecut pe 30 ianuarie, dar şi pentru perspectivele pe care acest proiect le-a deschis liceului nostru şi nu numai, se cuvine să mulţumim tuturor celor care ne-au sprijinit, ne-au onorat cu prezenţa sau au fost cu sufletul alături de noi!
Amănunte despre concurs şi festivitate,precum şi mostre de lucrări ale tuturor celor care au primit diplome de participare, puteţi găsi şi pe
www.romeojulietalamizil.ro
 

                                                                                                 Prof. Aura Frusinoiu,

 

 

 

 Marele premiu la epigrame: GEORGE CORBU
 Ranetti vrând să coloreze stilul
Unei vieţi amare şi deşarte,
Salvat-a in extremis de la moarte
Romeo, Julieta şi Mizilul!
                   *
               *        *
 
Când dragostea se-anunţă printr-un tril
Şi-n viaţa ta apare-o Julietă,
De vrei să pleci cu ea pe-alta planetă,
Te poţi muta de-ndată la MIZIL.
                     *
                  *      *
Romeo a intrat în rol
Cu Julieta lui, febril.
Ranetti datu-i-a de gol,
Deconspirându-I, la Mizil!

 

 

 

 

 

 Marele premiu la poezie de dragoste:

 ALEXANDRA BUCUR – Bucuresti

  Ioana rătăceşte....
Motto: Tragi timpul spre tine ca o funie/ cât mai aproape de oameni.
 
Ioana tace de ceva timp
Şi pereţii camerei se apleacă să-i asculte ticăitul ceasului de la mână
Care nu se sincronizează niciodată cu cel din perete.
Când unul e fix
Altul cade uşor spre dreapta....
 
Ioana a tăcut atunci când a deschis
Cineva prima oară uşa naşterii ei
Şi sufletul altuia corcit
I se pare sintetic,
O combinaţie nereuşită între pământ şi vată de zahăr,
Ioana tace,
De câteva ore nu-şi mai spune nimic
Doar face ocolul icoanelor din casă.
 
Ioana îşi doreşte un obiect mic, mic
Care să fie numai al ei,
Să-l poarte ca un breloc, să încapă în orice bagaj sau buzunar,
Să-l poarte de la plimbări până la înot sub piele,
Să fie obiectul ei în loc de talisman,
Să creadă în fericire pentru prima dată
De când calcă pe aceleaşi alei cu prietenii ei de  joacă din copilărie.
Toate drumurile oraşului se varsă în mintea Ioanei
Şi toţi călătorii
Îşi aruncă biletele în buzunarul ei,
Ioana tace, ştie că perfecţiunea poate fi doar din ea,
N-o poate dori şi din partea altuia,
Absolutul există în noi
Trebuie doar să ai puterea să-l recunoşti, forţa de a-l căuta...
Ioana tace şi zâmbeşte,
Nu te mai ascultă...
Încearcă să arunce asupra celui din faţa ideea ei de perfecţiune
Ca o plasă,
Ca o pungă ce nu-i lasă porii să-i respire.
 
De câte ori Ioana să se refacă sufletul ăsta,
Care nu e de cârpă?....
Şi Ioana o ia de la capăt migălos,
Visele se pot reconstrui din propriul lor nisip
Acolo unde poţi găsi Ioana, jumătatea sufletului tău bun
Şi strada sufletului pe care răsare întotdeauna soarele înainte să te trezeşti tu.
Ioana trăieşte în realitate ca un naufragiat,
Se loveşte din când în când de pereţii camerei
 
Şi se trezeşte.

 

 Poem cu melci muţi
(cu melcii agăţaţi de piept te poţi odihni în prăpastia tăcerii )
Motto: Tragi timpul spre tine ca o funie/ cât mai aproape de oameni.
 
Lupta noastră nu a început aici,
A început înaintea timpului,
Când încă melcii se formau din ochii apei.
Când le ia ploaia casele de pe aceeaşi stradă,
Melcii caută adăpost iarna în căptuşeala pielii tale,
Iar tu îţi legi cu dendrite picioarele
Ca să nu-ţi fugă personalitatea
Şi să-ţi păstrezi echilibrul interior.
Nu e pielea mea sau a ta,
Aşa că poţi arunca liniştit cu ea în mări ca o algă,
Nu te va auzi nimeni, melcii dorm sub pietre la ora asta,
Şi dacă te văd trecătorii nu vor spune nimic,
Au şi ei păcatele lor suprapuse în buzunar,
Nu vor arunca cu pietre.
Nu mai comentăm nimic. Afară plouă,
Din camere se aude acelaşi patefon izbit de pereţi
Iar tu arunci bulgări de apă de la periferie spre oraş
Ca să nu le mai fie sete.
Nopţile nu se mai scurg demult printre degete,
Nu-şi mai caută nepoţii printre glezne
Dacă s-au rătăcit, e responsabilitatea lor să se regăsească,
Fie şi pe întuneric
Când fiarele torc
Iar noi ne ascundem risipitori, sub casele melcilor, evacuându-i.
Legi eşarfa cât mai strâns peste timpane
Ca să nu auzi strecuratul umbrelor
Printre crăpăturile geamurilor.
Te rogi de o oră
Să nu-şi mai fărâmiţeze ceasul vaietele
Ca să nu tropăie în tâmple ca nişte copii flămânzi,
Cred că e deranjul prea mare să arunci vaiete pe fereastră,
Să ridici blocul în picioare,
De-aia trăim cu ele la mână mărgele,
Şiraguri, coliere,
Până o să ne dezlegăm mâinile
Şi o să fim doi, nu unul...
 
(pleci cu mulţi melci legaţi la gât, şiraguri,  spre linişte... )

 

 PREMIUL GRIGORE TOCILESCU – EPIGRAME: VASILE LARCO -IASI

 Dragoste subterană, cu gândul la Ranetti

 Precis Ranetti-ar scutura planeta,
De ar vedea cu ochiul său subtil,
Câţi de  „Romeo” şi de „Julieta”
Sunt astăzi prin canale în Mizil. 

 Sărăcie la ţară

Bătrânii nu-şi mai află locul,
Fiind de-o vreme singurei
Cum n-au nici cu ce-aprinde focul,
Se ceartă până sar scântei.

  

 PREMIUL GRIGORE TOCILESCU – POEZIE:

BIANCA AMZA – RÎMNICU VÂLCEA

 

 Îmi aduc aminte
Îmi aduc aminte prima dată:
când ne-am aprins ţigările de la acelaşi chibrit,
când credeam cu disperare în verdele deşertului din spatele blocului,
când am înghiţit fluturi pe nemestecate şi m-am înecat.
Mi-ai spus că-ţi plac mâinile mele deşi îmi rodeam unghiile
- pentru că îmi place gustul de ojă neagră.
Mi-ai spus că-ţi plac ochii mei, deşi am strabism
şi că
dac-ar exista o lume pentru amândoi,
am fugi acolo hăt;
Obsedată să-mi amanetez ochii pentru a cumpăra lumină din tine.
 
Îmi aduc aminte de ultima seară:
stăteai rezemat de stâlp
şi-mi perforai orbirea cu degete de pianist;
mi-ai spus că m-ai pierdut la poker
şi te-ai sinucis pentru mine.
Mi-ai redat vederea
dar mi-ai spânzurat speranţa;
aşa că-mi şterg unghiile cu acetonă
fumând ostentativ în faţa blocului, dar nu ţigări.
fără chibrite, mai bine ace second-hand;
desculţă, îţi pipăi limitarea: cioburi de sticlă îmi înlesnesc nemişcarea minţii:
vitralii paralele cu cerul, tangente în punctul "Y" la lumea noastră.
Destinul tău s-a rătăcit în intestinele timpului
ai nevoie de un foc ca să-ţi aprinzi ţigara
şi ochelarii pe care nu i-ai câştigat la poker:
încă un fum,
încă un fluture exilat în deşert,
încă un băţ de chibrit amanetat.
 zero:zero
 7: zero:zero
Trezeşte-te, iubitule!
Micul dejun e gata – june (june prim) ... ai fost! juneţe ... am trăit-o împreună! –
Felul tău preferat: Pauză! Să-ţi fie de bine! Grimasă: se vrea zâmbet!
Lamentări la pachet: e post!
Duhoare proaspătă de minciună ţi-am imprimat pe cămaşa albă ... şi colega ta de birou.
Mă preocup de igiena ta: cu şorţul de bucătărie te curăţ tandru pe la buzunare – pentru card!
Să ai o zi bună! – te sărut fugar; automatism din juneţe.
Te ştergi ca un nesimţit, fâlfâind genele metrosexual,
- că rujul nu e de calitate.
... : zero: zero. 
Strada noastră
 Strada noastră
nudă, fecundată şi-n noaptea asta
de aceeaşi lumină posacă
naşte sticle sparte lângă canale virgine.
Olimpul şobolanilor - ghena de gunoi
umplută până la refuz cu cioburi de cer.
Aud cum cad stele pe asfaltul fierbinte
cu paşi fluizi - încă una - ultima.
Cer nud - dezbrăcat din priviri
de umbre ameţite;
gesturi împletite cu aburi de alcool ieftin.
suntem sterpi,
adesea fecundaţi  - doar de ţânţari şi stele deja căzute…
 
Vino pe strada noastră
căci nu ne permitem.
decât fericire la mâna a doua
sau
pe datorie fără TVA.
 
Vino să culegem cioburi de cer
şi stele căzute pe asfaltul fierbinte
să le privim nevrotic
sub clar de lună, la ghena de gunoi.
 
Vino şi reîncarnează-te sub lumina posacă
- minunea naşterii decodificată -
cu paşi lichizi fecundaţi doar de ţânţari şi stele deja căzute.
 
 

 

 

 

 

 

 

 

 

PRINTRE RÂNDURI, GÂNDURI ŞI SENTIMENTE, MIZIL 2009


    Cred că ceea ce emoţionează la parametrii înalţi este greu de prins în cuvinte, iar manifestarea de la Mizil a fost o întâlnire de suflet, încărcată de frumos şi nobile sentimente. Voi păstra pe retina memoriei momentele de excepţie, organizarea impecabilă, freamătul şi efervescenţa organizatorilor care parcă s-au multiplicat prin sine, fiind alături de fiecare invitat. Voi păstra în buzunarul inimii întâlnirea cu personalităţi marcante ale lumii culturale. Ce s-a întâmplat la Mizil a fost un act de curaj şi nobleţe sufletească manifestată în formele cele mai elevate... Într-o lume bulversată şi parcă lipsită de far călăuzitor, e un act de curaj, aducerea aminte şi polarizarea energiilor într-un elogiu adus IUBIRII.

FELICITĂRI COLEGILOR CARE AU ORGANIZAT ACEST EVENIMENT. MULŢUMIRI CĂ, PRIN ACŢIUNEA LOR, MI-AU OFERIT OCAZIA DE A-MI ÎNMIRESMA SUFLETUL CU CELE MAI ALESE EMOŢII.


Cu deosebită admiraţie, prof. Mihaela Luncă - Alba Iulia

   Mă leagă deosebite amintiri de Mizil. Întâi pentru că sunt ploieştean de origine, adică de la o aruncătură de băţ  (cu bazooka, e adevărat), apoi pentru că drumurile mele de vacanţă spre bunici treceau obligatoriu prin Mizil, spre Glodeanu Siliştea. Aşa că, oarecum, meleagurile astea nu-mi sunt de-a dreptul străine.

   Dar oamenii, pe oamenii aceştia nu am avut prilejul să îi cunosc. Auzisem, ca omul, de luptele ca acceleratul să oprească şi în Mizil, citisem de un Romeo şi Julieta băştinaşi, dar atât.

    Ei bine, am avut privilegiul să fiu în centrul unui eveniment cultural cum mari metropole cu ifose nu sunt în stare să organizeze. Cu forţele lor modeste, aceşti oameni inimoşi au lansat provocarea acestui festival , „Romeo şi Julieta la Mizil” de care s-a auzit şi se va mai auzi cu siguranţă. Un festival foarte curat şi corect organizat, cu invitaţi de soi, cu recitaluri de primă clasă şi cu un vin..., pardon, nişte premii, jos pălăria!

Mulţumesc, Mizil, mulţumesc organizatorilor, şi abia aştept ediţia următoare!

Să ne lăudăm un pic!

În această zi de gală,

Capitala-i mizilic

Iar Mizilul capitală!

Laurenţiu Ghiţă

Premiul „Agatha Bacovia”, Epigramă

M-am întors de la Mizil cu senzaţia că am revenit din capitala culturală a judeţului Prahova.

Va felicit pentru extraordinara performanţă, de a organiza, alături de colegii dumneavoastră, o manifestare culturală de excepţie.
Sunt sigur că Ion Luca Caragiale, care a participat la manifestarea dumneavoastră prin COLECŢIA CARAGIALE, cea mai mare colecţie din lume de portrete ale unei personalităţi a culturii universale, ne-a privit, de acolo de sus, cu mândria că este prahovean.

În speranţa că ediţiile viitoare îmi vor întări această convingere vă felicit încă o dată.

Cu deosebită consideraţie,
Nicolae Ioniţă

 


[…] La masa festivă am stat lângă o doamnă, participantă la concurs, care i-a reproşat subtil dlui Laurenţiu Bădicioiu faptul că nu a fost onorată cu o distincţie la festivitatea de premiere. Am citit acasă lucrările dumneaei şi nu mi-am dat seama dacă a participat la secţiunea epigramă, calambur, poezie, proză scurtă, fabulă, enigmistică sau literatură SF, că scrierile respective sunt sub orice critică, de neînţeles, încât pot spune: ,,Mare e grădina Ta Doamne!”Acest tip de participant, cu tupeu, văzându-se azi publicat, la concursul viitor, dacă nu i se acordă Marele Premiu, face scandal şi este vai şi amar de organizatori. Vinovaţi sunt cei ce i-au tipărit inepţiile.

  Cu cele mai alese sentimente,

Un participant pretenţios,

 C.Tudorache

Ajungând acasă mi-am dat seama că totul a fost un vis. Un vis frumos şi tot ce-i splendid, e puţin. Aşadar: Mizilul amintiri plăcute-mi lasă, / Umor şi voie bună cu toptanul- / Şi zău, că n-aş mai fi plecat acasă… / Dar am plecat să pot veni la anul! Sau altfel spus: Plecând spre Iaşi, atâta doar / Afirm, cu inimă curată: / Aşa Spectacol, zău, mai rar… / Păcat că-i la un an o dată!

 Cât despre Sărbătoarea Liceului „Gr. Tocilescu”, despre slujitorii de ieri şi de azi ai acestui renumit lăcaş de învăţământ, numai cuvinte frumoase, şi anume: La „Tocilescu” să aflaţi / Şi nu sunt vorbe goale, seci / Că dascălii sunt toţi notaţi / Cu note doar de douăzeci! Liceul este demn de numele ce-l poartă, se mândreşte pe bună dreptate, cu înaintaşii: Grigore Tocilescu, George Ranetti, etc. şi cu actualii profesori: Victor Minea, directorul liceului, Milena Covaliuc, director adjunct, Aura Frusinoiu, Laurenţiu Bădicioiu şi tuturor celorlalţi le spun:

 La revedere în 2010.

Vasile Larco, Iaşi, 31 ianuarie 2009

   De multe ori, concursuri precum cel organizat de fostul meu coleg de facultate şi actualul profesor de literatură română Laurenţiu Bădicioiu, au un iz provincial. Texte mediocre sunt notate pozitiv şi ridicate artificial la rang de literatură veritabilă.

Aceasta fiind trista regulă statistică, concursul de la Mizil reprezintă o fericită excepţie. Mă refer în special la secţiunea poemelor de dragoste, de un foarte bun nivel în ansamblu, şi cu câteva individualităţi poetice deja conturate. Am citit cu reală surpriză şi cu efectivă încântare texte publicabile în orice publicaţie culturală centrală. Literatura actuală, scrisă de oameni tineri şi foarte tineri, dă semne de vitalitate (şi) la Mizil.

Felicitări aşadar participanţilor şi organizatorilor, cu o menţiune specială pentru sufletul manifestării: Laurenţiu Bădicioiu.”

Daniel Cristea-Enache

 

Mult mai mult decât o sărbătoare obişnuită. Eveniment de înaltă ţinută care, prin prestanţa şi prestaţia invitaţilor, a produs, aproape pe tot parcursul desfăşurării, emoţii, vibraţii, trăiri, parcurgându-se, prin adevărul şi lumina celor spuse, întregul areal dintre zâmbet şi lacrimă.

Felicitări, felicitări, felicitări celor care au făcut să fie acele momente!

Emil Proşcan, primarul oraşului Mizil

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971