Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Cea mai dulce limbă – versuri de Vasile POENARU
AL XXX-lea CONGRES AL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA A VOTAT
Documentele demersului legislativ pentru instituirea sărbătorii
OSMOZA AFIRMĂRII ROMÂNEŞTI
MESAJE PRIMITE ÎN SĂPTĂMÂNA SĂRBĂTORIRII
MESAJE CĂTRE CHIŞINĂU ŞI RELATĂRI DIN ALTE COMUNITĂŢI ROMÂNEŞTI
Limba ca element de structurare a tiparului de gîndire european – de Lucia DĂRĂMUŞ
Mesajul MPSR către Congresul Asociaţiei Generale a Invăţătorilor : DISCRIMINĂRI DEMNE DE TEATRUL ABSURDULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR - de Prof. Viorel DOLHA
DOUĂ STUDII DE Prof. dr. Carmen CĂTUNESCU
Manual de istorie pentru românii din Bulgaria şi din Serbia
Cartea-prieten sau duşman? – de Marieta GĂUREAN
Simpozion universitar la Cluj-Napoca
ADRIAN ERBICEANU – Montreal-Quebec CANADA
Ioan LILĂ – Vichi-Franţa
George ROCA – Sydney-Australia
EDGAR PAPU – de Magdalena ALBU
DENIS DE ROUGEMONT „Partea diavolului“ – de Doina DRAGUT
BAKI YMERI, UN POET AL IUBIRII ALBANO-ROMÂNE – DE Marius CHELARU
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU – de Al. Florin ŢENE
Cartea cu poeme rebele – de Melania CUC
Romanul poliţist... desuet? – de Marieta GĂUREAN
DESPRE NICOLAE MANOLESCU ŞI ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE – de Radu BĂRBULESCU
LUCIAN HETCO IN FAŢA CONFUZIEI DINTRE PERSOANĂ ŞI PERSONALITATE – de Corneliu LEU
Interviuri cu: DR. GHEORGHE DRĂGAN, FIZICIAN ROMÂN STABILIT ÎN AUSTRALIA, ADRIAN ŞONCODI - POET ŞI TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE, LIA LUNGU - CÂNTĂREAŢĂ ROMÂNCĂ STABILITĂ LA NEW YORK, - de George ROCA
Continuare interviuri - George Roca
Continuare interviuri George Roca
Interviuri cu: IOANA HARMONY RÂŞCA- patinatoarea care va reprezenta România la Jocurile Olimpice din anul 2010, MIHAELA MIHUŢ, o actriţă care joacă pe scenele americane păstrându-şi o parte din suflet în România - de Gabriela PETCU
Complexul cultural-spiritual „Sfanta Vineri” din Sălaj
O corespondenţă de la azezământul „ESPACIO NIRAM” din Madridunde au loc multe evenimente româneşti.
LA CÂMPUL ROMÎNESC DE LA HAMILTON – de Corneliu FLOREA
UN SLIDE-SHOW DESPRE CASTELUL „IULIA HAŞDEU” DIN CÂMPINA
PAGINA A DOUA

 ÎNVĂŢĂMÂNTUL PUBLIC ŞI ÎNVĂŢĂTURILE LUI

preşedintele

Cu onoare către

ASOCIAŢIA GENERALĂ A ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA
Domnului Preşedinte Viorel Dolha


 În semn de omagiu pentru propovăduirea culturii poporului nostru şi apărarea intereselor celor care o slujesc, în semn de solidaritate între organizaţii dedicate emancipării populaţiei şi dezvoltării învăţământului în limba română, transmitem un salut călduros celui de al XXX-lea Congres al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România - Congres al Cadrelor Didactice din România şi al Cadrelor Didactice Române de peste Hotare, care se deschide astăzi 28 august 2009, asigurându-i pe participanţi de adeziunea noastră la dezideratele înfăţişate în programul ei.
 
Adepţi ai principiilor democratice ale descentralizării şi ale subsidiarităţii, pe care le şi propagăm în activităţile noastre cultural-educaţionale, noi susţinem din toate punctele de vedere ideea că principiile de funcţionare ale  învăţământului românesc nu se vor putea defini aşa cum trebuie dacă rămân numai o problemă guvernamentală, ci ele trebuie să devină o preocupare a întregii societăţi româneşti care, alături de guvernare, prin organele şi autorităţile locale, prin experienţa institutelor de specialitate şi a asociaţiilor profesionale, prin strădania organizaţiilor neguvernamentale, ale asociaţiilor de părinţi şi de persoane active în diverse domenii ale culturii poporului, să-şi desăvârşească un sistem de învăţământ care să asigure progresul românesc în mileniul al treilea.
 
În acest sens, susţinem propunerea  Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România ca art. 9 din Constituţie care afirmă că  ,, Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale  contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.,, să îşi găsească expresie în noile legi ale educaţiei, urmând ca asociaţiile profesionale ale cadrelor didactice să aibă un rol pe măsura importanţei lor, decizional sau cel puţin consultativ, în forurile unde se iau orice fel de hotărâri privind învăţământul. Susţinem, de asemenea, şi propunerea AGIRo ca în Lege să se introducă şi sprijin pentru şcolile de peste hotare în care se predă limba română, considerând ambele propuneri drept cerinţe fireşti şi iniţiative lăudabile în conceptul societăţii civile româneşti ca partener al guvernării.
 
În aceeaşi ordine de idei, a valorificării iniţiativelor de parteneriat al autorităţii locale sau centrale cu societatea civilă, vă informăm despre un eveniment care are loc chiar în aceste zile - SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE:
 Iniţiată acum doi ani şi desfăşurându-şi primele manifestări în perioada 29 - 31 august 2008, SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE a fost instituită a se desfăşura anual între aceste date prin mai multe hotărâri de Consilii Locale, ale conducerilor unor organizaţii neguvernamentale, ale unor comunităţi româneşti din străinătate şi a fost susţinută de o serie de publicaţii româneşti. Un demers legislativ se află în curs de definitivare parlamentară, expunerea de motive fiind însuşită de Comisiile Parlamentare de specialitate ale Senatului României şi Camerei Deputaţilor încă din legislatura trecută iar, prin avizul favorabil al Consiliului Legislativ, fiind consemnate atribuţiile decizionale ale Senatului României.
 În acest an, Adunarea Generală Extraordinară a Asociaţiei Comunelor României a înregistrat hotărârile a încă aproape două sute de Consilii Locale privind desfăşurarea anuală a acestei Sărbători şi a votat angajamentul tuturor primarilor care sunt membri ai acestei Asociaţii de a iniţia şi susţine manifestările respective.
 
Întrucât caracterul acestei sărbători, aşa cum este ea propusă, îşi doreşte adâncit cât mai mult conţinutul de identitate culturală prin limba naţională şi opera carturărească izvorâtă din ea, propunerea noastră presupune o perioadă mai largă în care să se poată organiza dezbateri, simpozioane, concursuri culturale, serbări propriu-zise, spectacole cu opere româneşti, lansări de noi studii şi volume în şi despre limba română, ca şi traduceri din ea în alte limbi, evitându-se  caracterul festivist şi aprofundându-se analiza ştiinţifică asupra tezaurului şi arealului limbii noastre, asupra capacităţii ei de a realiza o unitate culturală a tuturor românilor.
 În acest sens, Mişcarea pentru Progresul Satului Românesc a pregătit în portalul internet pe care-l editează cu adresa:
www.cartesiarte.ro un meniu special dedicat Universitaţilor populare, în care a început publicarea cursului popular de istorie a limbii române cu extrase din opere scrise de MARI CĂRTURARI AI LIMBII ROMÂNE de la Asaki şi Heliade-Rădulescu până la Densuşianu şi a început, prin extrase din „Istoria” lui Al. Rosetti un alt curs cu studii noi despre limba română. Toate şcolile şi aşezămintele culturale pot recurge la aceste cursuri prezentându-le sub forma de conferinţe în zilele respective, sau organizând concursuri şcolare cu întrebări preluate din conţinutul lor. Acestora le stau la dispoziţie şi alte articole, materiale publicistice şi poezii în paginile multor reviste din ţară şi străinătate care susţin această iniţiativă naţională. Iar cei care vor să colaboreze cu noi sunt rugaţi să ne scrie la adresa de e-mail: office@cartesiarte.ro .
 
Pe această cale facem apel la toţi cei care vor să ni se alăture, să fie activi în manifestările din comunele şi comunităţile lor; la parlamentarii României să ducă spre definitivare demersul legislativ; la primarii localităţilor şi Consiliile locale să stimuleze şi să sprijine toate iniţiativele legate de aceasta; la românii de peste hotare şi la toţi vorbitorii limbii române să cinstească această Sărbătoare sub zodia respectului pentru multiculturalitatea omenirii.
 Iar la dumneavoastră, stimaţi perticipanţi la acest important Congres, facem apel ca să votaţi a se include în documentele sale finale angajamentul privind  „sprijinirea acţiunilor de sărbătorire a ZILEI NAŢIONALE A LIMBII ROMÂNE  în toate comunele şi comunităţile româneşti” şi să iniţiaţi în localităţile unde vă veţi întoarce manifestări demne de dragostea limbii pe care o vorbim.


                                                                                                               Corneliu LEU
                                                                                                          (preşedinte al M.P.S.R)

 


      

 

DISCRIMINĂRI DEMNE DE TEATRUL ABSURDULUI

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR


 
În problema încadrării în învăţământul primar există de mai mulţi ani nişte anomalii demne de teatrul absurdului. Avem speranţa că Doamna Ministru Andronescu şi legiuitorul vor corecta aceste crase şi de neînţeles discriminări. Situaţia hilară şi tragică în acelaşi timp o voi descrie doar prin exemple concrete.
 
Cazul A.
1.La clasa I din scoala X de la 12 la 13 predă educaţia fizică doamna profesoară M.T. care este absolventă de liceu industrial urmat de 3 ani de facultate de educaţie fizică făcuţi la ID în ultimii ani. Dumneaei este platită ca profesor.
2.La aceeaşi clasă I, în aceeaşi zi, celelalte ore le predă doamna învăţătoare C.S. care este absolventă a 6 ani de liceu pedagogic urmat de 4 ani de facultate de educaţie fizică înainte de 1989 şi de un masterat în management educaţional făcut în ultimii ani. Doamna învăţătoare este plătită conform legii în vigoare doar ca institutor.
De ce la aceeaşi muncă, la aceeaşi clasă (doar discipline diferite) şi la studii chiar mai temeinice învăţătoarea este încadrată inferior colegei ei?
3.La şcoala vecină orele de educaţie fizică le ţine învăţătoarea clasei S.R care este absolventă a 5 ani de liceu pedagogic urmat de 3 ani de facultate de educaţie fizică făcuţi la ID în ultimii ani. Doamna învăţătoare este plătită conform legii în vigoare doar ca institutor. De ce doamna învăţătoare SR este încadrată doar ca institutor şi plătită mai puţin decât doamna profesoară MT deşi predau aceeaşi disciplină, ambele la clasa I (şcoli diferite), iar studii orice om normal ar realiza că doamna învăţătoare are mai multe şi nu invers?
Să nu credeţi că este vreo eroare a directorului de şcoală. Nu. Aşa prevede legea. De ce? Fiindcă sfidând buna cuviinţă şi profitând de bunul simţ al învăţătorilor nimeni nu a vrut să îndrepte aceste recorduri de aberaţii şi nedreptăţi în privinţa încadrarii în învăţământul primar.
Cazul B.
1.La clasa a IV-a A din scoala Y de la 11 la 12 predă opţionalul ,,Educaţie pentru cetăţenie democratică” (în completarea catedrei sale de cultură civică) domnul profesor H.N. care este absolvent de liceu agricol urmat de 3 ani de facultate de drept făcuţi la ID şi a unui modul de pregătire pedagogică tot la ID la USH în ultimii ani. Dumnealui este platit ca profesor.
2.La clasa a IV-a B, în aceeaşi zi, la aceeaşi oră predă educaţia civică domnul învăţătar D.V. care este absolvent a 4 ani de liceu pedagogic urmat de 5 ani de facultate de drept la Babeş-Bolyai la FF înainte de 1989 şi de un masterat în management educaţional făcut în ultimii ani. Domnul învăţător este plătit conform legii în vigoare doar ca institutor.
De ce la aceeaşi muncă, la aceeaşi clasă şi la studii chiar mai temeinice învăţătorul este încadrat inferior colegului său profesor?
Cazul C:
1.La clasa a III-a din scoala Z predă religie profesorul I.H. care este absolvent de liceu alimentar urmat de facultatea de teologie. Dumnealui este platit ca profesor.
2.La aceeaşi clasă, la celelate ore predă doamna învăţătoare E.G. care este absolventă a facultăţii de pedagogie a învăţământului primar şi preşcolar. Doamna învăţătoare este încă plătită conform legii în vigoare doar ca institutor.
De ce la aceeaşi muncă, la aceeaşi clasă şi la studii similare învăţătoarea este încadrată inferior colegei sale?
Cazul D:
1.La clasa a IV din scoala Ţ de la 8 la 9 predă limba engleză doamna profesoară I.G. care este absolventă de liceu textil urmat de 3 ani de facultate de limbi străine făcuţi la ID în ultimii ani. Dumneaei este platită ca profesor.
2.La aceeaşi clasă a IV-a, în aceeaşi zi, ora următoare predă limba română doamna învăţătoare M.M. care este absolventă a 5 ani de liceu pedagogic urmat de 4 ani de facultate de filologie înainte de 1989 şi de un masterat în management educaţional făcut în ultimii ani. Doamna învăţătoare este plătită conform legii în vigoare doar ca institutor.
De ce la aceeaşi muncă, la aceeaşi clasă, la discipline din aceeaşi arie curriculară şi la studii chiar mai temeinice învăţătoarea este încadrată inferior colegei ei profesoare?
3.La şcoala vecină orele de limbă engleză le ţine învăţătoarea clasei V.R care este absolventă a 4 ani de liceu pedagogic urmaţi de 3 ani de facultate de limbi străine făcuţi la ID în ultimii ani. Doamna învăţătoare este plătită conform legii în vigoare doar ca institutor. De ce doamna învăţătoare VR este încadrată doar ca institutor şi plătită mai puţin decât doamna profesoară IG deşi predau aceeaşi disciplină, ambele la clasa a IV-a (şcoli diferite), iar studii orice om normal ar realiza că doamna învăţătoare are mai multe şi nu invers?
Alte cazuri:
De ce un profesor absolvent de liceu teoretic urmat de facultatea de inginerie şi a unui modul de pregătire pedagogică la ID este încadrat ca profesor şi plătit mai bine când predă opţionalul ,,mâini îndemânatice,, (în completarea catedrei sale de educaţie tehnologică) la clasa a I decât învăţătorul aceleeaşi clase care a urmat liceul pedagogic şi aceeaşi facultate de inginerie şi predă şi el abilităţi practice din aria curriculară educaţie tehnologică?
De ce un profesor absolvent de SAM urmat de facultatea de matematică la ID este încadrat ca profesor şi plătit mai bine când predă opţionalul ,,matematică distractivă,, (în completarea catedrei sale de matematică) la clasa a II-a decât învăţătorul aceleeaşi clase care a urmat liceul pedagogic şi aceeaşi facultate de matematică şi încă un masterat în pedagogie şi predă la aceeaşi clasă celelalte ore între care şi matematica?
 
Exemplele pot continua. Încadrarea în învăţământul primar trebuie aşezată după principiul ,,aceeaşi încadrare la muncă egală şi studii egale”.
 
Învăţătorii nu mai suntem dispuşi să tolerăm asemenea inechităţi. Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România propune pentru eliminarea inechităţilor următoarele condiţii de studii pentru ocuparea funcţiilor didactice:
a)Învăţători şi educatori să fie încadraţi cei cu studii medii (liceul pedagogic ori o şcoală medie echivalentă.
b)Profesori cu studii sperioare de scurtă durată să fie încadraţi cei care au absolvit colegiul universitar pedagogic sau liceul pedagogic ori o şcoală echivalentă, urmată de absolvirea cu diplomă a unei instituţii de învăţământ superior de scurtă durată”
c)Profesor cu studii superioare de lungă durată să fie încadraţi cei care au absolvit Pedagogia Învăţământului Preşcolar şi Primar sau liceul pedagogic ori colegiul pedagogic ori o şcoală echivalentă urmată de absolvirea unei instituţii de învăţământ superior de lungă durată”
d)Pentru viitor, după această aşezare corectă şi asimilare a diferitelor studii pe care au avut în timp posibilitatea legală să le urmeze cei din primar, trebuie îmbunătăţit tipul de formare iniţială pentru cariera didactică.
e)O propunere este ca aceste studii ale viitorilor profesori să fie posibile doar la zi.
f)O altă propunere este încurajarea unei formări iniţiale mai lungi (liceu pedagogic + învăţământ superior), fără a fi obligatorie, a celor care doresc să îmbrăţişeze cariera didactică prin discriminarea pozitivă a absolvenţilor liceelor pedagogice prin scutirea de a mai obţine cele 30 de credite ale departamentelor pentru pregatirea personalului didactic ale instituţiilor de învăţământ superior pe care le-ar urma ulterior.
Un cadru didactic care urmează 4 ani de liceu pedagogic + o facultate va fi mai bine pregătit pentru a preda decât unul care după liceul agricol urmează o facultate la ID.
 
În pachetul de legi elaborat de comisia prezidenţială de specialitate se dau soluţii mai radicale decât cele propuse de noi în acest document. Specialişti de marcă în ştiinţele educaţiei şi personalităţi care cunosc temeinic sistemul de învăţămât propun in privinta incadrarii la art 49 o ,,recunoaştere a învăţării nonformale şi informale care să îi certifice pe educatori/educatoare, institutori/institutoare şi învăţători/învăţătoare din învăţământul preşcolar şi primar, ca profesori în învăţământul preşcolar şi primar”. Nu este deloc deplasat atunci când noi cerem acum ca să se recunoască măcar studiile universitare urmate după absolvirea liceului pedagogic pentru o încadrare ca profesor în învăţământul preşcolar şi primar.
 
Comisia prezidentiala, pe baza unor studii temeinice si ulterior liderii federatiilor sindicale au fost convinsi că liceele pedagogice au asigurat o formare de calitate introducând în Strategia „Educatie si Cercetare pentru Societatea Cunoasterii” (la punctul 4. 5) următorul text ,,De pilda, in momentul de fata, invatatorii absolventi de liceu pedagogic sunt mult mai prost platiti desi prestatia lor didactica la clasa este adeseori mult mai buna decat a absolventilor de invatamant superior.”
 
Învăţătorii ne-am săturat de atâtea promisiuni care nu s-au concretizat. Ne-am săturat să ne tot laude şi bată pe umăr mulţi dar să se tot amâne egala noastră încadrare la studii egale cu profesorii.
 
            O ultimă speranţă ne punem în viitorul Cod al Educaţiei care să repare aberaţiile la care s-a ajuns în privinţa încadrării în actuala legislaţie.
 
                                                                                                
                                Viorel DOLHA

 

 DOUĂ STUDII DE Prof. dr. CARMEN CATUNESCU 


ABANDONAREA FORMALISMULUI ÎN

 ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC

Raportul de comunicare între dascăli şi discipoli este afectat şi din cauza sistemului de notare, artificial, instaurat la noi din moşi-strămoşi, sistem care nu ţine cont de realitatea psihologică. De cele mai multe ori, profesorul de specialitate îşi invită elevul: "Poftim la lecţie...", urmând nu ceea ce s-ar numi o testare a cunoştintelor, ci, mai bine-zis, probarea dexterităţii, a modului rapid de adaptare a elevului la emoţii, a felului de a se descurca: adică de a expune curgător, de a fi sigur pe sine, de a nu da voie profesorului să intrerupă, să pună întrebări, tocmai prin această cursivitate şi excelentă memorizare. Din respectivii elevi "buni" puţini vor rezista întrebărilor logice, care ar ţese legături fine, nevăzute în  profunzimea conţinutului, puţini banuiesc valoarea adevărurilor enunţate, prea puţini vor fi în  stare să descifreze codurile. Sunt însă destui profesori care pun nota "zece plus" pentru o memorizare mecanică şi integrală, în  loc de a-i dezvolta elevului inteligenţa, perspicacitatea, agilitatea şi flexibilitatea raţiunii. Tot astfel, sunt destui elevi care ar putea fi vexaţi în  amorul propriu, dacă nu li s-ar oferi satisfacţia notei maxime, incurajaţi câteodată în  acest sens şi de parinţi, ce ajung să creadă cu toată convingerea că fiii (ori fiicele lor) au fost frustraţi, persecutaţi, minimalizaţi ori marginalizaţi. Mai ales, dacă-şi văd copilul stând toată ziua "cu nasul în  cărţi".
Cu alte cuvinte, se încurajează superficialitatea. Sistemul de notare în  invăţământul nostru, că  şi, probabil, în  altele, este arbitrar. şi asta nu numai din cauză că elevii sunt  ascultaţi    în  mod expres la tablă! O proaspătă liceeană, silitoare, energică, entuziastă la început, declara, după un semetru de clasă a IX-a, că  ea nu-şi mai face tema la o anume materie, deoarece sunt ascultaţi întotdeauna numai primii zece de la catalog, iar ea nu se afla printre aceştia. Tema, reclama tânăra, necesita concentrare, muncă, consultarea unei bibliografii şi mai ales originalitate..., îi răpea o bună parte din timpul lecţiilor, aşa că  nu era dispusă să o mai rezolve în  lipsa unei aprecieri. În  acelaşi fel, era necăjit un elev, care, deşi dovedea înclinaţie şi pricepere deosebită pentru algebră, era mai tot timpul   ascultat la geometrie şi analiza matematică, iar la algebră aproape deloc - ceea ce-l făcea să se gândească sastisit, plictisit la ora de matematică şi să vrea chiar să lipsească. Obţinerea unei note devine o chestiune de noroc, de aceea elevul ce nu prea "are noroc" nu mai poate suferi, la un moment, o anume materie ori un anumit profesor. Aceasta ar putea fi şi una din cauzele chiulului.
Elevii n-ar trebui scoşi la tablă în  mod expres, nici n-ar trebui ascultaţi la o anume lecţie, ci, pur şi simplu, antrenaţi în  discuţii ştiinţifice  sau demonstraţii, fără  să-şi dea seama când sunt notaţi.
 Deşi nu e bine să fie trecută cu vederea notarea sistematică, totuşi cel mai mult vor conta testele finale (de la sfârşitul unei perioade de timp - câteva săptămâni, un semestru), înregistrându-se şi progresul pe care îl face elevul în  acest interval, ca  şi unghiul de deschidere în  receptarea cunoştinţelor. Ar fi normal, firesc, de asemenea, ca  fiecare să primească note   la acelaşi gen de activităţi, iar testările realizate să fie de mai multe feluri: verificări orale, teme orale sau scrise, referate, teste grilă, teste de originalitate, de inteligenţă, de perspicacitate ş.a.m.d. E interesant să se urmarească, mai ales, dezvoltarea gândirii pe o anumită perioadă, şi mai puţin reproducerea mesajului primit, să se perceapă şi să se înregistreze evoluţia elevului, iar, în  cazul în  care e vorba de un regres ori o stagnare, să se analizeze cauzele psihice care l-au determinat pe subiect să nu poată realiza nici un progres.Tot aşa, evoluţia extraordinară a unui elev ar putea fi pusă în  legătură cu psihicul sau, pentru a se realiza care au fost stimulii  influenţi pentru acel subiect şi dacă aceiaşi stimuli pot duce la alt subiect. Ar trebui activate plăcerea gândirii, exultarea în  faţa redescoperirii, siguranţa expunerii prin aprofundare, ceea ce nu se prea găseşte la elevii noştri decât fortuit.
De altfel, în  general, discipolii nu sunt văzuţi ca  nişte indivizi cu personalitatea în  devenire ci ca  nişte obiecte asupra cărora ne exercităm operaţiunea "ascultarea la lecţie". Astfel, umanul nu este echivalent cu inteligenţa, logica ori crearea de simboluri şi conexiuni. Elevul devine "bagaj de cunoştinţe" inutile în  majoritatea cazurilor, pentru că  nu le poate folosi, nu ştie să se utilizeze adecvat. În  diverse convorbiri cu tinerii veţi observa că  punctul nevralgic reclamat de ei este că  profesorul nu-şi cunoaşte elevii - şi aici e vorba de o activitate mai profundă, intuitivă, receptivă, de fineţe, cu largă deschidere şi infinită înţelegere şi nu  a te rezuma la cuvinte ca: e un elev bun, silitor, învaţă bine, stă la locul lui, nu mişcă, ori e un elev slab la învăţătură, comportamentul lasă de dorit etc. etc.
Să ne ferim să punem etichete oamenilor şi cu atât mai mult tinerilor al caror entuziasm ar putea fi îngrădit din cauza aceasta. De altfel, etichetarea indivizilor ar fi una din tarele societăţii, nu e vorba numai de învăţământ, însă  faptul că  se aplică şi aici e un lucru grav, căci aşa cum ne creştem copiii, aşa îi vom avea. Acordarea încrederii – cât şi în  ce condiţii - reprezintă un factor de bază în  evoluţia adolescentului.
Deci haideţi, stimaţi colegi, să dăm mai mult credit tinerilor!


DEZVOLTAREA GÂNDIRII ORIGINALE A

TINERILOR DIN ROMÂNIA

În dorinţa de a-şi preda materia la timp, de a fixa elevilor nişte  cunoştinţe, importante unele, altele mai degrabă oţioase, în sfârşit, de a nota în cataloage periodic, sistematic, corect nivelul de pregătire al celor pe care îi învaţă, câţi dîntre profesori se mai ocupă de formarea discernământului la elevi?
Într-o supraaglomerare de materie la fiecare disciplină, care riscă să devină un haos în stăruinţa liceanului de a-şi face o cultură generală, cât mai poate vorba de pasiuni, de perfecţionare într-un domeniu, sau mai multe înrudite între ele, de performanţă... Şi toate astea, în condiţiile în care s-au introdus noi capitole, noi discipline!
Desigur, aici profesorul de specialitate trebuie să intervină, să dea o mână de ajutor în operaţia de selecţie, clasare, retenţie şi, nu în ultimul rând, în cea de comprehensiune, conform dictonului "Do ut des", şi nu să se mulţumească numai a cere. De cele mai multe ori, selecţia e din cele mai anevoioase, chiar pentru elevii dotaţi, şi atunci am putea să ne explicăm, probabil, de ce unii discipoli ai noştri se apropie cu simpatie de o materie (unde li se pare "mai uşor") sau de ce devin refractari.
Programa de învăţământ actuală, supraîncărcată, ca şi exigenţa neimplicată a dascălilor noştri ar constitui, astfel, două din motivaţiile faptului că mulţi adolescenţi se orientează aproape numai  e m o ţ i o n a l  către o materie, învăţând, şi aici, doar ceea ce le place sau nu pare dificil, în rest devenind apatici, blazaţi, indiferenţi. Din cauza obstacolelor pe care le întâmpină în acumularea cunoştinţelor (abundenţa, complexitatea, dificultatea informaţiei, lipsa timpului), elevul nostru nu poate fi obiectiv; nu există, la el, o dorinţă pentru o înţelegere integrală, pentru o tratare exhaustivă a unui subiect.
Gracil şi influenţabil, tânărul este, de asemenea, obedient, atent, lucid, în orele profesorului pe care îl simpatizează şi refractar, în cazul în care nu-l poate suferi pe profesor. Bineînţeles, şi aceste    simpatii ori idiosincrazii reprezintă o problemă de psihologie, ce ar trebui să ne dea de gândit. Un profesor de literatură povestea o întâmplare referitoare la una din clasele preferate. îi cunoştea pe elevi dintr-a noua, când, deşi clasă de real, fuseseră extrem de incântaţi să studieze literatura, dovedind chiar înclinaţii. La un moment dat, însă, printr-a XI-a, interesul lor faţă de această materie a scăzut. Vexat, profesorul a început să le pună note proaste şi să le facă tot timpul observaţii. Pe măsură ce îi mustra mai tare, observa că elevii se închid în ei, devin mai indiferenţi, nu-şi fac temele, nu vor să răspundă. Şi-atunci a hotărât să le vorbească, le-a împărtăşit mâhnirea lui, le-a amintit că interesul colaborării este şi al lor etc. A avut surpriza plăcută ca discuţia lui să aiba efect.
Revenind la ideea de început, în condiţiile ştiute, ce se întâmplă oare cu discernământul elevilor şi care este rolul profesorului, dincolo de programă, şi fără să se abată de la programă?
Observăm, fără să facem nimic, cum mulţi dintre elevi nu ştiu să-şi ia notiţe, nu ştiu cum să înveţe ori se împotmolesc în lectura unei cărţi. În primul rând, există tendinţa ca, la o lecţie nouă, elevul să-şi noteze fie integral tot ceea ce explică profesorul, fie să nu noteze deloc. Dupa aceea, în unele cazuri, acumularea cunoştinţelor se face mecanic, într-un mod lipsit de logică, fapt ce poate duce la o memorizare insuficientă, la confuzii grave, la o exprimare incoerentă.
Nu e nevoie de o oră de dirigenţie, pentru ca profesorul să orienteze discernământul elevului în formare. Nu e mare lucru să-l întrebi, în doua-trei cuvinte, ce greutăţi   întâmpină în asimilarea materiei şi să-i arâţi, eventual, unde greşeşte şi ce mai are de făcut. Şi apoi, câţi dîntre profesorii noştri stimulează şi preţuiesc gândirea originală? Se mizează pe o informatizare aridă, în care nu contează în ce masură mesajul e receptat, ori câtă sensibilitate prezintă receptorul faţă de o anume informaţie. Pe deasupra, contribuţia elevului ar trebui, cel puţin, să se reflecte în re-gândirea, re-inventarea mesajului primit, dacă nu vine el însuşi cu o idee originală. Totusi, chiar în concursurile de originalitate - olimpiadele pe specialităţi - subiectele nu sunt cele dorite, iar profesorul vine cu punctajul în buzunar şi cu greu dă un premiu celui care a îndrăznit să se abată de la litera punctajului.
Greşeala noastră cea mai gravă este, deci, că nu ne prea învăţăm elevii să gândească, iar atunci când ei riscă pe cont propriu, nu-i prea încurajăm. Trebuie oare să se dea o lege în acest sens, care să ne schimbe simţitor modul nostru de a privi lucrurile?!

                                                                                              Prof. dr. CARMEN CATUNESCU 

 

 

 O premieră didactică:
manual de istorie
pentru românii din Bulgaria şi din Serbia

 

A apărut O istorie pentru românii de la sud de Dunăre, de prof. Valentin Băluţoiu.
Este vorba de un prim manual de istorie pentru etnicii români din jurul graniţelor, ediţii bilingve română-bulgară şi  română-sârbă.
Lucrarea are 26 de capitole şi a fost tipărită la Craiova, sub egida Direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional, precum şi a Asociaţiei profesorilor de istorie din România.
Cele două ediţii au fost lansate oficial la Vidin-Bulgaria, respectiv  la Negotin – Serbia.
Lucrarea poate fi accesată pe site-urile
http://www.romaniuitati.eu şi http://www.valeatimocului.ro.,  link http://www.romaniuitati.eu/content/view/94/45/

 

 Cartea-prieten sau duşman?


     " Urăsc carţile. Cititul mi se pare o pierdere de vreme". Probabil vă imaginaţi că sunt doar cuvintele unui analfabet care, neştiind citi, e de la sine înţeles că nu are cum aprecia lectura. Vă înşelaţi amarnic. Această afirmaţie aparţine deseori unei persoane care are diplomă de studii univeritare şi se pretinde intelectuală. Şi nu e părerea unei singure persoane, am putea crea un prototip al "şcolitului la cea de-a doua tinereţe" prin opotunităţile pe care ţara nostră nu încetează să ni le ofere cu atâta uşurinţă: sistem privat, învăţământ la distanţă şi de ce nu, diplome gata tipărite in schimbul unei sume considerabile de bani.
         Asistăm la o analfabetizare in masă a poporului român sau România se confruntă în acest moment cu un analfabetism funcţional  care are drept consecinţă dezinteresul românului secolului 21 faţă de tot ce înseamnă carte? Că doar dacă nu înţelegem ce citim, ce sens mai are să ne obosim? Nu e doar o pierdere de vreme? Oricare dintre cele două ar fi cauza, situaţia este ingrijorătoare şi stânjenitoare. Potrivit ultimului Recensământ din România, realizat în 2002, avem peste 500.000 de analfabeţi, diferenţiaţi la nivelul etniilor. Astfel, 2,1% din românii de peste 10 ani sunt analfabeti, la fel şi 1,4% dintre maghiari si 0,9% germani. În ceea  ce-i priveşte pe rromii si turcii din ţara noastră, peste 20% nu ştiu să scrie si să citească.  . Conform rapoartelor organizaţiilor internaţionale, România are una dintre cele mai mari cote de analfabetism din Europa. Cauzele analfabetismului sunt multiple : dezinteresul părinţilor pentru şcoală, reţinerea copilului pentru activităţi gospodăreşti, imposibilitatea părinţilor de a asigura copilului mijloacele materiale necesare frecventării şi chiar lipsa certificatelor de naştere in cazul rromilor.Toate acestea stau la baza abandonului şcolar care duce la creşterea analfabetismului şi implicit la numărul redus de cititori. În incercarea de a soluţiona această problemă, Naţiunile Unite au proclamat deceniul 2003-2012 unul pro-scolarizare.
            De la analfabetism la analfabetism funcţional e cale lungă. De ce, deşi stim citi, nu înţelegem ce citim ? Opinia specialiştilor este că principala metodă de învăţare a românilor este memorarea de unde şi dificultatea elevilor de a face corelaţii între secvenţele de informaţie cuprinse în text. Mai există şi explicaţia următoare: dezvoltarea vocabularului, a comunicării verbale şi nonverbale, a gândirii logice, se petrec la vârste foarte mici, începînd de la cîteva luni. În acestă etapă de dezvoltare a copilului, considerată ca fiind cea mai importantă, în sistemul de educaţie finlandez , copilul este asistat de educatori cu înaltă calificare, atent selecţionaţi dintre absolvenţii de studii superioare, cu 4-5 ani de pregătire psiho-pedagogică riguroasă. În schimb, în România analfabetismul funcţional este prezent prin existenţa unor absolvenţi cu diplomă, dar slab pregătiţi din lipsa cadrelor didactice calificate.. 
            Cele două situaţii justifică numărul redus de cititori din ţara noastră, dar, să fim serioşi, nu toţi suntem analfabeţi sau "analfabeţi funcţional". Ce ne determină totuşi să nu avem dorinţa minimă sau curiozitatea de e deschide o carte? Se spune ca trăim intr-un secol al vitezei, că viaţa noastră are un ritm mult prea alert ca să facem faţă, că alergăm între trei job-uri ca să ne plătim ratele la maşină şi la casă. Dar cum rămâne cu timpul liber pe care fiecare dintre noi îl avem, fie el cât de puţin? Nu e mai simplu să tragem de greutăţi la sălile de forţă sau de fitness, să ne bronzăm tenul prea alb in luna ianuarie, să hoinărim prin mall-uri ca să nu ratăm ultimele colecţii, să stăm ore în şir in faţa oglinzii ca să dăm apoi bine pe terase sau in cluburi. Și, in cazuri fericite,  ca să nu zicem că nu suntem "citiţi" intrăm pe google sau pe dex online şi ne imbogăţim cultura generală cu câte un nume de scriitor sau cu câte un neologism. Iar dacă, întâmplător, ni se recomandă o carte bună, cea mai simplă variantă e să facem rost de ecranizarea ei şi să o "citim" in maxim doua ore. Să nu înţelegem că ar trebui să revenim la epoca primitivă sau să nu ne preocupăm aspectul nostru, dar oare ar trebui ca viaţa unora să se reducă numai şi numai   la asta? Potrivit unui studiu recent numai 41% dintre români mai citesc, cel puţin o dată pe lună şi cel mai adesea ziare şi reviste, majoritatea preferând să-şi petreacă timpul liber în faţa televizorului şi în procentaj şi mai mic să participe la spectacole, concerte, să viziteze muzee, expoziţii de artă.  Credem sau nu că lecura mai e la modă în zilele noastre, ar trebui să cultivăm gustul pentru carte încă din sânul familiei şi să-l încurajăm în sistemul educaţional pentru că aşa cum spunea şi Miron Costin " în vremuri vitrege, nu este totuşi bucurie mai mare pentru om decât deschiderea unei cărţi. Pentru că astfel vei afla ce-au gândit alţii. Apoi, închizând-o, vei afla şi ce gândeşti tu. Chiar dacă o carte este un sfătuitor rece, ea este, sigur, un prieten".

 


                                                                                                                                                         Marieta Găurean


 

 SE ANUNŢĂ UN IMPORTANT SIMPOZION NAŢIONAL:

„JURNALISM ROMÂNESC
DIN EXIL ŞI DIASPORĂ”

CLUJ-NAPOCA
23-24 OCTOMBRIE 2009

 

 

Catedra de Jurnalism a Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca organizează, în perioada 23-24 octombrie 2009 (vineri-sâmbătă), cel de-al VIII-lea Simpozion naţional de jurnalism, cu tema “Jurnalismul românesc din exil şi diaspora”.

Reamintim că simpozioanele anterioare de jurnalism de la Cluj-Napoca (toate finalizate prin publicarea lucrărilor în volume cu acelaşi titlu, tipărite la edituri de prestigiu, precum: Polirom, Tribuna, Tritonic, Limes), unele cu o relevantă participare internaţională, au fost următoarele: Curente şi tendinţe în jurnalismul contemporan (2002), Schimbări în Europa, schimbări în mass-meda (2003), Jurnalismul cultural în actualitate (2004), Presa scrisă românească – trecut, prezent, perspective (2005), Stil şi limbaj în mass-media din România (2006), Forme ale manipulării opiniei publice (2007); Limba de lemn în presǎ – ieri şi azi (2008).

Simpozionul din acest an încearcǎ sǎ valorifice şi sǎ integreze în spaţiul cultural românesc o componentǎ importantǎ a jurnalismului românesc - acela practicat înainte de 1989, în exil şi în diaspora, şi dupǎ aceastǎ datǎ, în diaspora, în comunitǎţile româneşti din strǎinǎtate. La simpozion vor fi invitaţi scriitori, redactori şi colaboratori, jurnalişti din presa scrisǎ, din radio şi din televiziune, din ţarǎ şi de peste hotare.

Participanţii vor fi rugaţi sǎ prezinte fie un studiu despre o publicaţie sau o instituţie de presǎ la care au lucrat sau pe care o cunosc foarte bine, fie o mǎrturie a experienţei lor în activitatea jurnalisticǎ din exil sau diaspora.

Condiţii de participare:

1. Cei care doresc să participe la acest simpozion vor trimite, cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de 1 septembrie 2009, o confirmare a participarii, urmând ca ulterior să ne informeze în legătură cu titlul comunicării.

2. Lucrările prezentate la simpozion (de circa 5-10 pagini) trebuie să fie, pe cât posibil, lucrări originale, care să nu fi fost publicate în varianta de la simpozion.

3. Până la sfârşitul lunii septembrie, organizatorii vor trimite participanţilor câteva norme minime de redactare, pentru ca lucrările să fie elaborate în mod unitar.

4. Organizatorii asigură, gratuit, masa şi cazarea (două nopţi), la Hotelul Universităţii “Babeş-Bolyai”.

5. Nu se percepe taxă de participare.

6. Participanţii la simpozion beneficiază, conform tradiţiei simpozioanelor de jurnalism de la Cluj-Napoca, de lansarea, recenzarea în publicaţiile clujene şi mediatizarea celor mai recente lucrări ale participanţilor la simpozion (douǎ titluri recente).

7. Periodic, persoanele care îşi vor anunţa intenţia de a participa la simpozion vor fi informate în legǎturǎ cu pregǎtirea simpozionului, lista participanţilor etc.

Pânǎ în prezent şi-au anunţat intenţia de a participa: Anamaria Beligan, Andrei Codrescu, Dinu Flǎmând, Eugen Gh. Ionescu, Gelu Ionescu, Mircea Iorgulescu, Petru Popescu, Gabriel Stǎnescu, Ştefan Stoenescu (din strǎinǎtate), iar din România: Liviu Antonesei, Nicolae Melinescu, Ioana Pârvulescu, Marta Petreu, Ion Pop, Mircea Popa, Marilena Rotaru, Monica Spiridon,  Cornel Ungureanu şi alţii.

Persoana de contact: Ilie Rad. Tel.: 0745-674859. E-mail: ilierad@yahoo.com

Decan,        
Conf. univ. dr. Cătălin BABA    

Responsabil de proiect:
Prof. univ. dr. Ilie RAD
10 august 2009

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971