Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
- reacții recente la apariția primului caiet: Daniela GÎFU, Dimitrie GRAMA, Dwight Luchian PATTON
continutul primului caiet
ZIUA NAȚIONALĂ A LIMBII ROMÂNE – istoricul propunerii pentru o sărbătoare națională a tuturor românilor
DOUĂ STUDII ȘI O RECENZIE DE ION PACHIA-TATOMIRESCU
Dacii în analele france (secolul IX) de Mihai DRAGNEA Adrian BOTEZ: ROMÂNII ,,TRAIANICI” ŞI ROMÂNII ,,AURELIANICI”
„Balcania”, de Victor Papacostea Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA: COLONIZAREA VALAHĂ George Liviu TELEOACĂ: SUBSTRATUL PELASGIC AL EUROPEI Scheletul unui dac înalt de zece metri, descoperit la Roşia Montană BBC şi Discovery scanează Sarmizegetusa ascunsă
ARTICOLE,PREZENTĂRI, RECENZII de Dan LUPESCU, Al. Florin ȚENE, Mihai BERCA, Victor TEIȘANU, Octavian CURPAȘ, Mihai BATOG-BUJENIȚĂ, Adrian BOTEZ, Goerge BACIU, Leon ISTRATE,Carmen MARIN, Georgeta RESTEMAN, Mariana CRISTESCU DESPRE: Miltiade Nenoiu, Gheorghe STROIA, George PETROVAI, Lucia OLARU-NENATI, Georgeta RESTEMAN, Elisabeta IOSIF, Cătălin Nicolae MOLDOVEANU, Marin VOICAN‑GHIOROIU, Andreeas OLARU-CERVATIUC, Octavian CURPAS, Marin TRASCĂ, Mircea CHELARU -Partea I
Articole, recenzii partea II
„CE MAI CIRCULĂ PE INTERNET” - Partea I
Ce mai circula pe internet - Partea II
Din folclorul internetului
Din folclorul internetului - Partea II
Din folclorul internetului - Partea III
PAGINA A DOUA
ZIUA NAȚIONALĂ A LIMBII ROMÂNE – istoricul propunerii pentru o sărbătoare națională a tuturor românilor


        SĂRBĂTOAREA NAȚIONALĂ A LIMBII ROMÂNE
 a avut loc și în anul 2012 în localități din țară și în comunități ale românilor de pretutindeni!

FAPT CARE NE ÎNCURAJEAZĂ SĂ ÎNCERCĂM O RECAPITULARE A CELOR CINCI ANI DE EFORTURI PE CARE LE FACE PUBLICAȚIA NOASTRĂ PENTRU IMPUNEREA EI. 

PENTRU CĂ, ÎNCĂ DE LAPRIMUL NUMĂR, PUBLICATIA ACEASTA A AVUT DREPT SCOP PRINCIPAL PENTRU TOT SPATIUL DE VORBIRE A LIMBII ROMÂNE, O SĂRBĂTOARE A CĂREI INSTITUIREA ȘI LEGIFERARE SĂ NE UNEASCĂ ”ÎN CUGET ȘI-N SIMȚIRI”

           IATĂ AICI CE PUBLICAM
         ÎN  NUMĂRUL 6 DIN ANUL 2010:
        
       
SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ
                 A LIMBII ROMÂNE

 NE AFLĂM ÎN AL TREILEA AN DE    SĂRBĂTORIRE,
AL TREILEA AN DE CÂND PROPUNEREA
 NOASTRĂ A PRINS VIAŢĂ ÎN LOCALITĂŢILE
ŞI COMUNITĂŢILE ROMÂNILOR
 
 


ACEASTA EXPUNERE DE MOTIVE ÎNSOTEŞTE LEGEA AFLATĂ LA SENATUL ROMÂNIEI
NOI CONTINUĂM SĂRBĂTORIREA VIRTUALĂ ÎN REŢEAUA DE LIMBĂ ŞI SIMŢIRE A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI ŞI SĂRBĂTORIREA DE FAPT PE CARE O ORGANIZEAZĂ SUTE DE PRIMĂRII DIN ŢARĂ ŞI ZECI DE COMUNITĂŢI DIN INTINSUL LUMII
SUITA NOASTRA DE ARTICOLE ESTE PUSĂ LA DISPOZIŢIA TUTUROR PUBLICAŢIILOR ŞI TUTUROR ORGANIZATORILOR DE MANIFESTĂRI PUBLICE CARE VOR SĂ LE PREIA CA TEME DE EXPUNERE

IAR TITLURILE RECOMANDATE ERAU URMATOARELE:

Alfabetul dacic în Codexul Rohonczi;
Despre romanii Carpato-Dunareni;
“Înrădăcinarea în spaţiul propriu” – în viziunea Părintelui Dumitru STĂNILOAIE;
LA SUD DE DUNĂRE ÎN JURUL ANULUI 1000;
Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat româneşti;
SUPOZIŢII DESPRE O LIMBĂ-MATCĂ A ÎNTREGII EUROPE;
SPINOASA PROBLEMĂ A AROMÂNILOR.

 
 IATĂ ȘI CE PUBLICAM ÎN  NUMĂRUL 6 DIN ANUL 2011

 
NOI PAŞI ÎNTRU LEGIFERAREA
ZILEI LIMBII ROMANE

ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII 
                      ROMÂNE


Încă de la prima sa apariţie, unul dintre primele scopuri declarate ale revistei noastre a fost propunerea instituirii unei importante sărbători naţionale prin care românii din ţară şi de pretutindeni, cu toţi vorbitorii limbii româneşti şi cititorii literaturii române să celebreze, laolată ca simţire ZIUA LIMBII ROMÂNE.
Alături demersului nostru ne-au fost primarii comunelor şi primarii oraşelor din România care, prin decizii ale Consiliilor locale şi hotărâri ale Asociaţiilor lor, au impus pe plan local inaugurarea unor manifestări sărbătoreşti în jurul datei de 30 august, care s-au continuat şi în anii următori, raliindu-se la această iniţiativă zeci de asociaţii şi fundaţii, organizaţii neguvernamentale şi instituţii culturale ale românilor din ţară şi de pretutindeni, universităţi cu catedre de limbă şi literatură română, uniuni de creatori, reviste culturale şi literare, formaţii artistice, comunităţi ale diasporei româneşti. În acest mod, pe plan civic, neguvernamental, societatea civilă românească şi-a însuţit şi a pus în operă iniţiativa noastră organizându-şi tot mai susţinut această sărbătoare, iar manifestările ei în diverse localităţi şi comunităţi au căpătat unitate pe plan virtual, revista noastră organizând o amplă reţea publicistică pe internet, difuzând cele mai semnificative studii de linvistică română şi istorie a limbii române, extrase din lucrări clasice sau nou elaborate lucrări contemporane, care au fost preluate în semninariile şi simpozioanele manifestărilor locale şi comunitare.
În acest mod, de fapt, Ziua Limbii Române s-a instituit şi s-a impus ca dată de sărbătorire, reluându-se în fiecare an care s-a scurs iar, pentru consfinţirea ei şi de drept, Comisia pentru Cultură, Arte şi Mass-media a Senatului României şi-a însuşit propunerea noastră şi a făcut o propunere legislativă semnată de parlamentari ai legislaturii trecute precum Alexandu Pereş, Viorel Nicula, Constantin David, Adrian Păunescu, Adrian Cioroianu, Petre Străchinaru pe care am publicat-o la vremea respectivă în revista noastră.
În actuala legislatură, după cum se poate vedea din documentele publicate mai jos, un număr impresionant de parlamentari au preluat continuarea demersurilor, fapt pentru care suntem convinşi că manifestările din anul 2012 vor căpăta şi mai mare amploare. 
                                            
 


 
Iată expunerea de motive şi proiectul de Lege:




Pentru a da localităţilor, comunităţilor şi instituţiilor culturale centrale, locale sau obşteşti posibilitatea de a începe de pe acum pregătirile, publicăm mai jos documentul inţial al propunerii din anul 2008, precum şi o bibliografie a tuturor materialelor existente în colecţia revistei şi în meniurile portalului nostru:

TOŢI ROMÂNII SUNT CHEMAŢI A SĂRBĂTORI
LAOLALTĂ CU FRAŢII LOR DIN BASARABIA
ZIUA LIMBII ROMÂNE
FĂCÂND DIN ACEASTA O SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ

PROPUNERE PRIVIND SĂRBĂTORIREA LIMBII ROMÂNE

Vom intra în curând în cel de al douãzecilea an de când fraţii noştri din Basarabia aniverseazã evenimentele din acea varã fierbinte a lui 1989 când cãrturari şi vorbitori ai limbii române s-au ridicat laolaltã la Chişinãu cerând recunoaşterea acesteia ca limbã de stat şi trecerea la alfabetul firesc al scrierii cu caractere latine. An de an, ei considerã aceasta cea mai însemnatã sãrbãtoare a afirmãrii lor moderne, iar ecoul ei, fiind vorba de limba noastrã comunã, se întinde mereu în þarã şi în comunitãţile românilor de pretutindeni.
Anul trecut, un eveniment asemãnãtor a avut loc la românii din Valea Timocului, una dintre încã nedreptãţitele enclave româneşti care, venind sã-şi afirme limba strãmoşeascã, a dat avânt şi mişcãrii de afirmare culturalã a ultimelor comunitãţi de români care nu au fãcut încã un asemenea pas, atrãgându-ne în acelaşi timp atenţia şi nouã, celor din þara ce constituie miezul şi locul permanent de regenerare, lãrgire şi modernizare a acestei culturi strãvechi pe pãmântul european.
Într-un asemenea context, revista noastrã a lansat pentru prima datã ideea extinderii sãrbãtorii limbii române la toţi cei care o vorbesc, iar cea de a opta ediţie a Consfãturii Naţionale a Intelectualilor de la Sate, dezbãtând aspectele acestei sãrbãtori în context istoric, a demonstrat cã actul afirmãrii independenţei, în primul rând prin limba naţionalã, a statului fraţilor noştri de peste Prut, face parte din contextul larg al tuturor evenimentelor de pe parcursul anului 1989, ca an al prãbuşirii definitive a dictaturii comuniste şi al afirmãrii româneşti în omenirea modernã şi-n lumea ei democraticã.
Din acest motiv, chemarea noastrã de a stabili la sfârşitul lunii august o zi a sãrbãtorii limbii române aşezând-o pe aceasta în contextul tuturor celorlalte sãrbãtoriri care evocã eliberarea întru democraţie a românilor, aseamãnã anul 1989 în întregul lui, cu anul 1848 care, având manifestãri deosebite în Principatele Române de atunci, pornind la date diferite mişcãri de emancipare în toate provinciile istorice româneşti, se confirmã istoriceşte, prin adunarea într-un singur context a tuturor acestor date şi manifestãri, ca an al pornirii marilor mişcãri naţionale care au urcat din treaptã în treaptã pânã la realizarea Statului Unitar Român.
La fel cu însemnãtatea anului 1848 pentru istoria româneascã a urmãtoarelor douã secole, anul 1989 a culminat cu evenimentele eliberãrii noastre din Decembrie, tocmai pentru cã a fost pe tot parcursul sãu un an frãmântat de mişcãri de emancipare româneascã manifestate în diverse moduri. El meritã o notare specialã şi, prin stabilirea conjugãrii mai multor aniversãri, printre care cea propusã de noi sãrbãtorind cu toţii ZIUA LIMBII ROMÂNE, îi vom acorda întreaga însemnãtate, ca un prag de conştiinţã româneascã ce vine a se afirma în faţa chemãrilor de iluminare democraticã ale secolului al douãzecişiunulea.
Pentru cã, atunci când vorbim despre anul 1989, am neglija un aspect esential al osmozei noastre nationale întru aspiraţii democratice dacã ne-am referi numai la acele zile de decembrie de nemaipomenitã însemnãtate. Pentru definirea momentului istoric trebuie precizate elementele unui dramatism mult mai amplu, mult mai cuprinzãtor ca teritoriu şi ca simţire naţionalã, subliniind faptul cã tensiunea unei asemenea trãiri de mult mocninde începuse sã se generalizeze cu o iarnã înainte, unii dintre noi stând în frig şi obligaţi sã citeascã în ziare lecţii despre alimentaţia raţionalã fiindcã tiranul înnebunise pânã la a-i mustra pe români cã mãnâncã, în vreme ce alţii, stând tot la cozile comunismului inconştient la îndatorirea elmentarã de aprovizionare a populaţiei, nici mãcar nu puteau citi minciunile propagandistice într-un ziar în limba lor, sau cu alfabetul lor. Într-un asemenea mod, chiar de comunicare peste graniţi, se producea o nemulţumire generalã şi, în felul acesta, întristãtor şi mocnind peste tot, se producea osmoza nemulţumirii naţionale premergând evenimentele anului 1989. Care primea un timid ajutor dinafarã, aşa cum venise prin operaţiunea „Villages roumaines”, dar se manifesta prin vãdite convulsii în þarã, în satele demolate, în ecourile revoltei de la Braşov sau aşa cum a fost protestul spontan din faţa demolãrii mãnãstirii Sfânta Vineri şi circulaţia organizatã a listei de semnãturi care cereau pãstrarea monumentelor de cult.
Pentru ca, deodatã, în ciuda forţelor mari desfãşurate de securitate - şi represiv, prin accentuarea aproape teroristã a supravegherii dinãuntru, a goanei dupã informatori şi a repartizãrii fãţişe de „sectoristi ai securitãţii” în toate instituţiile şi întreprinderile – dar şi diversionist prin infiltrarea de cârtiţe în diasporã, în ciuda unei nemaiîntâlnite întãriri piramidale a puterii poliţieneşti din ţarã, s-a întâmplat minunea: Printr-un por românesc dinafara sferei acestei puteri, atrãgându-şi opresiunea de la o altã poliţie, se sparge membrana ce realiza doar înceata osmozã, iar dorinţa de afirmare naţionalã, de eliberare mãcar moralã a tuturor românilor, izbucneşte la Chişinãu în varã, prin adevãrate lupte de stradã pentru obţinerea dreptului la ceea ce are mai etnic un popor: Limba maternã.
Osmoza, funcţionând ca o reacţie la departajãrile şi delimitãrile artificiale, a devenit atunci realã circulaţie de sentimente româneşti oriunde inima devenirii noastre pompa acelaşi sânge. Iar, de atunci, acel 29 - 31 August 1989 care s-a încununat cu Ziua Limbii Române, ziua recunoaşterii ei oficiale ca limbã a încã patru milioane de români, se înscrie în istoria anului revoluţionar la fel de evident ca şi marile noastre zile din 17 – 23 Decembrie... Sãrbãtoare de suflet nu numai a fraţilor noştri basarabeni, Ziua Limbii Române trebuie aşadar sã devinã o sãrbãtoare în toate colţurile României şi în toate colţurile româneşti din lume. Ea face parte din istoria îndelungatei noastre lupte de emancipare şi, alãturi de Decembrie, ca şi de alte momente ale rezistenţei, ea va reflecta lumini de referinţã atunci când vom ajunge sã înscriem fenomenul românesc al anului 1989, la fel cum îl avem înscris, de mai multe generaţii de istorici, pe cel al anului 1848.
Pentru aceasta, Mişcarea pentru Progresul Satului Românesc, propune ca cea de a noua ediţie a Consfatuirii Naţionale a Intelectualilor de la Sate sã se desfãşoare în ultimele trei zile ale lunii august 2008, devenind un simpozion de evocare şi studiu a datelor istorice de afirmare naţionalã din anul 1989 şi stabilind, prin aceasta, data exactã la care sã se definitiveze trecerea în calendar a Zilei Limbii Române, ca sãrbãtoare naţionalã a românilor de pretutindeni.

BIBLIOGRAFIE INTERNET
cu extrase şi texte de folosit la manifestările
Sărbătorii Limbii Române precum şi
în seminariile sau simpozioanele pregătitoare

 


 În continuare vă oferim pentru dezbaterile pe aceasta temă, cîteva noi articole:

Literele â şi î;

Complexele lingvistice ale moldovenilor şi limba română;
O intrebare nouă la nişte date care
au căpătat certitudine în ultimii ani;

NE ESTE FURATĂ ISTORIA;
un atac la
adresa integrităţii statului naţional român;
Dacii de la capătul lumii
Urme „româneşti” în Marea Britanie.


IATĂ, DIN PĂCATE,CE AJUNSESEM SĂ PUBLICĂM LA 29 AUGUST 2012, ÎN VREME CE,UN MESAJ TRIMIS  DE LA COTROCENI CĂTRE FRAȚII NOȘTRI DIN BASARABIA, POMENEA PENTRU PRIMA DATĂ, DAR ATRIBUINDU-ȘI LĂUDĂROS MERITELE, DESPRE ASEMENEA DEMERSURI:  

           
     ZIUA NAȚIONALĂ A LIMBII ROMÂNE
                                   SAU
   ELIBERAREA MINȚII PARLAMENTARILOR

Iată că întâmplarea, prin cine știe ce binecuvântată coincidență, ne amintește astăzi 29 august o tristețe mai veche. Prin care putem trage mai întinse în timp concluzii, decât din lipsita de concluzii stare națională, lăsând în ceață până și finalul acestei suite de articole despre ultimul referendum național.
La fel de lipsită și covârșită de perfidia bâlbelor procedurale ca și rezultatul îngropat în sforăria mascaradei de pseudodezbateri pe formalități. Provocare folositoare relei credințe politice dar pe care, din păcate, au acceptat-o cu  naivă ignoranță mulți confrați din presă care s-au pretat la filibusterismul formalismelor lansate ca diversiune, lipsit fiind de altă menire decât să ducă electoratul cu vorba. Să-i lase impresia că situația tot mai gravă pentru el se discută când, de fapt ea se escamota îngropându-se definitiv sub gigamiliardele de vorbe inutile, despre proceduri inutile sau, uneori, chiar inexistente, inventate ad-hoc. Adică proceduri lipsite de procedură care ne-au ocupat două luni viața într-o discuție despre neant, cu unicul scop de a ne arunca în  neantul din  care să nu mai apucăm nici a trăi în democrație, nici măcar a ști cu adevărat ce este aceasta.
Pentru că astăzi, exact la două zile de la rușinea reînvierii mortului la Cotroceni, ar fi trebuit să fie zi de mare praznic național, sărbătoare de aleasă simțire românească, bucurie a evocării unor mari momente din  afirmarea noastră națională și chiar prilej sfânt de întărire a legăturilor de sânge, credință și cultură a românilor de pretitutindeni, prin propusa, încă din anul 2007 a SĂRBĂTORII NAȚIONALE A LIMBII ROMÂNE!
Da, încă din anul 2007, luând pildă de la frații noștri basarabeni care au o asemenea mare sărbătoare (și și-o cinstesc an de an în ciuda unor opresiuni bolșevice exercitate mult mai direct, mult mai brutal și chiar dușmănos față de românism, blestem care la noi nu are cum se manifesta decât atunci când un președinte demis se bucură de sprijinul dușmanilor din afară), un grup de oameni cu simțire patriotică am propus extinderea acestei sărbători la tot spațiul românesc. Am propus cântarea ei cu glasul românilor de pretutindeni; am propus legiferarea cinstirii ei cu duioșia cu care știm să ne mângâiem limba și s-o simțim uneori ca pe o și mai cuprinzătoare Patrie.
Un grup de reviste românești și reviste de limbă română din toate colțurile lumii au consacrat pagini și numere întregi atât unor articole care argumentau această nevoie de trăire națională a românilor la nivel global cât și studii, conferințe, articole politice, literatură și act cărturăresc  de antologare literară, prin care sărbătoream propriu-zis evenimentul, îi dădeam dimensiuni din ce în ce mai mari decât manifestările sabotate de oamenii lui Voronin, sau serbările pe care tinerii basarabeni le organizau la București, Iași și în alte centre universitare; tocmai susținându-le pe acestea în ciuda opresiunilor bolșevice de la Chișinău și raliindu-ne lor pentru a crea ecou în toată românimea. Primari patrioți și Consilii locale au organizat propriile lor manifestări în orașe și comune, în școli sătești cu învățători care n-au uitat trăirea simțirii românești a înaintașilor întrunind ca pe vremuri clasele și cinstind sărbătoarea în careul școlii, în cântec și joc, spre bucuria părinților și, mai ales a bunicilor care-și aminteau ce trăire patriotică existase cândva între pereții modești unde înflorea educația fiilor de țărani.
A fost un început plin de entuziasm, cu ecouri și-n comunitățile românești din străinătate, dar și între consilierii multor comune și orașe din țara noastră care au concretizat fapta în decizii locale votate și parafate pentru a institui sărbătorirea an de an de către locuitorii lor a emoționantului eveniment evocator  și întăritor de spirit românesc.
În acest fel, anul 2008 a venit cu multe hotărâri de Consilii Locale și de Comitete ale unor ONG-uri românești din țară și străinătate de a institui pe plan local Sărbătoarea Națională a Limbii Române; o serie întreagă de studii de istorie, de lingvistică, de tradiție românească și de materiale literare dedicate evenimentului au apărut în culegeri folosite de organizatorii acestor manifestări, Asociația Comunelor din România, membră a Consiliului Comunelor și Regiunilor Europei a votat o hotărâre de desfășurare a acestei sărbătoriri care s-a întins de la Izbicenii Proclamației de la Islaz la Sighetul Marmației, la Luncavița Deltei, la asociații românești din Germania, Belgia, Canada, Australia și a culminat, în afară de trăirea manifestărilor propriu zise, cu alcătuirea dosarului unei propuneri legislative. Un grup de senatori ai legislaturii trecute și-au însușit dosarul prezentat de noi, au redactat expunerea de motive, au obținut acordul Consiliului Legislativ, ajungând până la a o supune aprobării Biroului Permanent. Dar alte preocupări care au ocupat timpul parlamentarilor au făcut  legislatura respectivă să se încheie în anul 2009 fără ca Legea să ajungă la promulgare, cu toate că, în acel an, și mai multe localități, și mai multe organizații ale românilor din țară și străinătate au cinstit sărbătoarea pe plan local.
În anul 2010, de asemenea, propusa Sărbătoare Națională a Limbii Române a fost însușită și onorată de tot mai multe comunități românești, în tot mai multe localități, în publicații, în instituții de cultură, în așa fel încât, un grup important de parlamentari a preluat inițiativa legislativă. Ei au completat dosarul și au reformulat expunerea de motive, punând accent pe contextul în care, tot mai multe asemenea sărbători naționale strâng laolaltă etnici ai țării respective și vorbitori ai limbii lor din întreaga lume, sărbătoririle căpătând uneori un uriaș ecou internațional de afirmare a idealurilor specifice. Obținând toate avizele necesare, noul dosar susținut de semnăturile a 166 de parlamentari a fost înaintat spre aprobare birourilor celor două camere în anul 2011, dar nici până astăzi lucrurile nu au mai înaintat.
Și este de înțeles. Concluziile le poate trage singur cititorul, el însuși martor al marasmului în care a intrat viața politică românească pritocind manipulațiuni cu nume de tornadă, gen Nașpazia sau The Grean: Putea vreun parlamentar antrenat în zâzania produsă de caracterul infect al președintelui țării, să mai fie atent la un deziderat cum ar fi simțirea patriotică și trăirea ei prin limba națională?! Puteau Birourile permanente ale celor două Camere să fie atente cu o asemenea problemă calmă și de fond, când lupta pe ciolan le antrena în alte direcții?!
Iată cum mascarada procedurală lipsită de orice preocupare de fond social, uman sau moral în care cu jignire ne simțim tot mai afundați, ajunge să anihileze chiar și unul dintre cele mai nobile sentimente de afirmare națională. Ca un blestem, se repetă cele petrecute dincolo, la Chișinău unde, scoțând sărbătoarea din calendar, Voronin a încercat fățiș să-i împiedice pe basarabeni a o celebra. Era  pe vremea când el venea la Cotroceni onorând mituirea omologului său ce-i ajuta susținerea europeană în realegere, cu unsprezece mii de sticle de vin. Nu știu cine le-o fi băut, dar gustul lor amar se simte, iată, în aceste zile când se face atâta caz de cvorum, în vreme ce, printre scandalurile întreținute excesiv în cele două mandate prezidențiale, nu s-a găsit loc pentru un cvorum care să legifereze 29 august ca Zi Națională a Limbii Române. Unica sărbătoare care i-ar reprezenta pe toți românii, din toate țările colțurile lumii, nu pe criteriul dacă sunt înscriși sau nu sunt înscriși în listele electorale, ci prin limba, tradițiile și cultura păstrate-n bătaia inimii.
Tot mai numeroși, cinstim această sărbătoare aducându-i din plin prinosul. Dar umbra mâhnirii nu este suficientă ca să ne ascundă neliniștea privind dreptul nostru la afirmare, câtă vreme Europa, cultivând cu precădere interesele magnaților ei, cochetează cu o asemenea categorie de vânzători de țară. Și chiar îndemnându-l pe unul să-l susțină pe celălalt, cum pretinde Băsescu că s-a întâmplat când, prin efortul său de a manevra anumite forțe basarabene, l-a umplut de voturi pe Voronin asigurându-i cel de al doilea mandat.
Ba, a mai și declarat public faptul că Europa l-a îndemnat să facă asta. Aș fi tare curios să văd dacă, la o zi festivă a tuturor românilor în contextul în care și-ar sărbători unitar limba, marii conducători  ai Uniunii continentului nostru ar fi dispuși să recunoască îndemnul dat guvernării unei țări membre, de a face campanie politică pentru candidatul unui partid ce sfidează tocmai istoria acestui continent numindu-se încă „partid comunist”.
Cât despre parlamentarii noștri, măcar pentru o asemenea rațiune: De a discuta durerile noastre pe limba noastră – sper să iasă din marasmul precipitatelor lor activități inutile (și inutil plătite de electorat) care neglijează atât prezentul gravelor nevoi populare cât și diacronia afirmării noastre ca societate modernă, aruncând munca lor parlamentară în derizoriu, așa cum vor numai provocatorii de diversiuni naționale. Să evalueze groaznica stagnare socială și pierdere de timp pe care a provocat-o zâzania recentă pentru întreaga țară și, mai ales pentru ce sunt ei aleși ca să realizeze. Zâzania învrăjbirii românilor provocată de și în jurul unui om care se afirmă doar prin vrajbă. Sa-și dea seama ei, legislativul, că din asemenea motive am ajuns a nu mai avea în scaunul de garant al Constituției un om, ci doar un cinic tertip procedural.
Să renunțe, așadar, la sterilele preocupări privind formalitățile care dispar odată cu incompetenții ce le evocă, găsindu-și timp și pentru veșnicia Limbii Române.
                                                                                                   Corneliu LEU

Lăsăm cititorul să tragă singur concluziile despre avatarurile prin care a trecut propunerea privind mult dorita noastră sărbătorire și demagogia lăudăroasă cu care și-o însușesc astăzi (dar tot fără efect legvislativ) Cotrocenii.
Iar articolele noi pe care le oferim  pot fi găsite în pagina următoare
 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971