Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Continuăm dosarul despre miercurea neagră a Parlamentului care a fost doar o prefaţă la zilele negre ale ţării.Partea I Semnează: Corneliu Leu, Aurel Contu, Grigore l. Culian, Dan Brudaşcu, Gh. Manea, Adrian Botez, Dimitrie Grama, Radu Soviani, Titus Andrei şi expeditori din folclorul internetului - Partea I
- Partea II
- Partea III
- Partea IV
- Partea V
Ultima oră
Viorel ROMAN - Fraude financiare, inocente ...
Dr. Dan BRUDAŞCU - Visurile imperiale ale Uniunii Europene
De la Iaşi, conservatorul american Paul Gottfried îi indeamnă pe români la rezistenţa naţională
Eugen Evu, Melania Cuc, Eugen Cojocaru, Sorin Cerin, George Anca, Al Florin-Tene şi mai multe recente publicaţii - În prezentari făcute de: Adrian Botez, Cezarina Adamescu, Cristian Contras, Ionut Caragea, Karine Drăgaş, Ben Todică, Sorin Bodea, Mihai Antonescu, Marius Rădescu - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
LITERATURA ROMÂNA ÎN LIMBILE LUMII - Partea I - Engleză - traduceri de Adrian Soncodi, - Franceză – traduceri de Constantin Frosin
Partea II
Poeţi români contemporani: Valeriu Matei, Dimitrie Grama
Poeţi români contemporani: Cezar Ivănescu, Adrian Botez
DIN NOU DESPRE UNIUNEA SCRIITORILOR, ISTORIA LITERATURII ŞI JUNGHIURILE PE CARE ELE LE PRODUC Articole de Ioan Lila, Pusi Dinulescu, Corneliu Florea, Adrian Botez şi o amplă convorbire „Vulturescu –Baciut”, preluată din revista ,,Vatra" - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Internetul:legislaţia, aventurile, umorul şi folclorul său
Legislaţia ia tot mai în serios internetul
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI (cu ajutorul lui Dan Lupescu)
Iată de ce l-au iubit atât de mulţi americani !
„Paso doble” – rubrica lui Ioan LILA
Poezie pe internet-rubrica lui Ionuţ Caragea
Două atenţionări mai grave venite pe internet
DIN PERLELE GANDIRII
Din umorul şi folclorul internetului
Vă prezentăm în continuare aspecte din concediul oferit românilor de Preşedintele Băsescu şi Guvernul său:
ODESSA IN FLACARI 1942- FILM DE ARHIVA- IN LIMBA ITALIANA, SUBTITRAT IN LIMBA ROMANA
PAGINA A DOUA
Cine a provocat şi cine adânceşte criza
CONSUMATORUL ROMÂN, BUGETARUL ŞI PENSIONARUL PLĂTESC BIR GREU PENTRU CRIZĂ. DAR CINE A PROVOCAT-O ŞI CINE O ADÂNCEŞTE? PENTRU CĂ, EI, ÎN ORI CE CAZ, NU!

 Fraude financiare, inocente ...

                                                                   Dr. Viorel ROMAN

Razboaie pentru resurse, fraude si crize financiare sunt fenomene   vechi, de cand lumea. In vremea noastra, in era globalizarii, in satul   global, capitalul, banca s-au metamorfizat in industie financiara.   Aceasta asa zisa industrie lucreaz cu inginerii, produse financiare si   are capacitatea de a vehicula cu ajutorul IT sume astronomice in jurul   globului in cateva secunde si de a frauda (legal si inocent) chiar   tari fara a mai recurge la razboaie. La aceasta tema de actualitate am   contribuit cu eseuri in agero-stuttgart.ro; clipa.com;   revista-epoca.ro; actualitateaprahoveana.ro; badpolitics.ro;   revolutie.ro si cred ca tezele si argumentele de mai jos pot fi utile   dezbaterii privind locul si rolul tarilor ortodoxe balcanice ? Grecia,   Romania ? in criza financiara.
* Criza si excrocherie bancara. In Germania de dupa razboi doi camarazi   se revad. Unul e bogat. Cum ai facut avere? intreaba cel sarac.   Bogatul: vand cartofi in stil mare, iti vand si tie, daca vrei.   Saracul ii da toti bani care-i avea si capata un vagon de cartofi,   care-l astepta pe peronul 5 de la gara. Ajuns aici, saracul nostru nu   vede nici un vagon. Revenind la camaradul lui in care avea incredere   din transeie ii cere banii inapoi. Acesta ii spune ca nu-i mai are   (i-a investit in alte vagoane, case si terenuri), dar sa nu fi trist   sau ingrijorat, cel mai bine ar fi pentru el sa vanda vagonul de pe   peronul 5 mai departe si astfel sa se imbogateasca, ca si el. In SUA   dupa atacul terorist din centrul financiar din New York si criza de la   bursa cauzata de exuberanta euforica generata de IT asistam la o   actiune similara, numai ca acum toti stiu ca la gara, pe peronul 5,   nu-i nici un vagon cu cartofi, dar bancile l-au vandut in stil ne mai   cunoscut in istorie si ca intreaga lume e in criza economica. Totul a   inceput cu fuga de actiunile IT si increderea in case si terenuri. Asa   ca bancile dadeau credite pentru constructia de case la cine putea sau   chiar si la cine nu, adica nu avea venit, job sau alte valori.   Creditul ninja: no income, job or assets. Subprime. Banca incasa   imediat insa comisionul si vindea mai departe ipoteca dubioasa pe   casa, acum frumos impachetata cu alte credite si infrumusetata cu AAA   (hartie de valoare de cea mai mare incredere bancara), de o agentie   platita desigur de banca de investitii implicata in excrocherie. Orice   tranzactie de peste 10.000 dolari sau euro este urmarita de teama   terorismului, dar faptul ca bancile din SUA au vandut astfel de   credite dubioase, infectate n-a bagat nimeni de seama? Ba da, dar atat   timp cat se incasau comisioane grase? profiturile bancilor au ajuns sa   fie 40% in totalul profiturilor din SUA? administratia Bush refuza   orice aluzie la acest jos piramidal, bine cunoscut de romi, Caritas,   FNI. Acum, cand totul se prabuseste, canstatam ca valoarea bursei pe   plan mondial de 60 trilioane, pretul materiilor prime (in afara de   aur) s-a injumatatit, iar cel al imobilelor a scazut cu 20 ? 50%.   Increderea in obligatiile financiare ne garantate de stat s-a pierdut.   Banci din SUA, Anglia dau faliment sau sunt nationalizate. Vina este a   celor doritori de case, dar mai ales a bancilor de investitii fara   scrupul si a statelor dezvoltate. SUA are o datorie de 10 trilioane,   Germana de 1,6 trilioane, Japonia s-a indatorat cu de doua ori BIP-ul.   Datoria externa a Romaniei de 60 miliarde euro pare inca minora, poate   de aceea se discuta atat de putin aceasta chestiune de interes public   sau poate are dreptate dictonul clasic: ?lumea vrea sa fie inselata,   asa ca hai sa o inselam / mundus vult decipi, ergo decipiatur?.

1

Cine fura o oaie e spanzurat, cu cine fura o turma de oi se negociaza.   Acest proverb se potriveste si in zilele noastre. Criza economica   actuala este cauzata de o frauda financiara inocenta, care are la baza   metoda alba-neagra a romilor si care a avut un succes de dimensiuni   nationale cu Caritas-ul de la Cluj si FNI-ul de la Bucuresti. Un grup   organizat se face ca se joaca pe bani putini sau investesc sume mari,   pana cand intra in joc, in combinatie si neinitiatii, investorii naivi   sau cei atrasi de comision, de care se bucura mai ales intermedarii.   Bine inteles ca toti castiga la inceput, si bani si incredere. Asa-i   jocul. Apoi se face publicitate, se corup organe de stat, pana cand   aceasta piramida, care se sprijinea pe cohorte de noii veniti, se   prabuseste, pentru ca sunt mai multi cei ce scot, dacat cei ce baga   bani. Oricum smantana ramane la cei initiati, zerul la prostime sau   nici macar atata. Excrocherie veche, bine cunoscuta. In USA e patentul   lui Ponzzi. Madoff a fraudat astfel 65.000.000.000 $. In comparatie cu   marile bancile de investitii anglo-americane, tiganii romii, italianul   Ponzzi, evreul Madoff sunt copii mici si de regula si pedepsiti.   Bancile nu numai ca au reusit sa fraudeze trilioane de $ (un trilion =   1.000.0000.0000.000) si sa genereze o criza de dimensiune mondiala,   dar cand au ajuns in dificultate au cerut imediat bani de la guvern,   care le-a satisfacut dorintele, pentru a nu se prabusi sistemul   financiar in totalitate. Exceptie a facut numai Banca Lehmann, careia   guvernul SUA i-a permis sa dea faliment, asa ca pe langa firme de   asigurari, multi pensionari din Europa, Asia au pierut in totalitate   400.000.000.000 $ (patru sute de miliarde sau bilioane de $). Romi cu   alba-neagra in RFG au fost maltratati de neo-nazisti, Ponzzi   condamnat, Madoff 150 de ani puscarie. In schimb nici macar un manager   de la nici o banca anglo-americana, care a delapidat cu aproape   aceiasi metoda inocenta incomparabil mai mult, nu i s-a intamplat   absolut nimic. Mai mult decat atat, cu bani primiti de la buget si cu   dobanda mica de la Bancile Centrale, bancile de investitii se comporta   ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Speculeza in continuare mai   ales cu banii altora (90% din banii bancilor sunt al clientilor), ceea   ce le aduce directorilor bonificatii de miliarde de $. Mai nou,   pierderile se socializeaza si profiturile se privatizeaza si in SUA,   UE, ca in Romania anilor 90. Firme capusa pe banii celor neinitiati, a   statului, totul in folosul unei grupari de interese financiare bine   organzate. Frauda e legala ne asigura ziarele si radio-televiziunea,   platite probabil tot din banii celor pagubiti. Acum cand Presedintele   SUA Obama vrea sa oblige aceste banci sa speculeze cu precadere pe   banii lor, nu a celor neinitiati in marea scoala a fraudei inocente   sau a banilor publici, protestele lor si a specialistilor misiti nu   inceteaza sa convinga ca asta va duce la degradarea mediului de   afaceri, la incetinirea cresterii economice, la toate relele de pe   pamant. Rezultatul negocierile cu cei care au furat turma de oi este   inca incert. Clar este numai ca oile sunt periodic tunse.

2

Relatia dintre debitor si creditor este incerta. In filmele cu   gangsteri, cei ce nu plateasc intra in conflict armat cu tabara   creditoare. Si razboaiele sunt legate de refuzul de plata datoriei.   Dupa Marea Revolute din Octombrie, rusii au scapat de datoriile   Tarului. Cu al doilea razboi mondial Germania a scapat de datoriile   cauzate de pierderea primului. Astazi China are o rezerva de trilioane   de dolari, pe care nu se stie cu ce si cum o va echilibra SUA. Cu   depreciarea $? Oricum razboiul intre cele mai mari puteri din zilele   noastre, USA si China, nu va avea loc. Cooperarea dintre complexul   militar-industrial nordamerican cu o armata antrenata, in permanenta   in razboi si economia condusa de PC, care nu se lasa amagit de   cantecul de sirena capitalist? Libertate celor care joaca alba-neagra   si la dimensiuni astronomice -, functioneaza de minune. In afara de   asta pierderile materiale ar fi mai mari decat un incert castig dupa   un razboi. Asa ca maestrii universului ? master of universe   -banchierii neocon(servativi) a lui Bush cel Tanar, au regasit acuma   metoda sa fraudeze in mod inocet cea ce munceste un popor intreg un an   de zile. Islanda e in faliment, Madoff a delapidat cat muncesc romanii   jumatate de an, Lehman Brothers cat bugetul Germaniei Federale si   astea sunt detalii picante ale unei fraudei de trilioane de dolari, pe   care omul obisnuit nici nu si le poate imagina. Pe de alta parte, SUA   se prezinta ca model de urmat pentru intreaga lume, asa ca nu-i   surprinzator ca generozitatea fata de paturile de jos ale societatii   americane, care fara credite fara acoperire, n-ar ajunge niciodata la   o casa proprie, este prezentata ca un gest de carietate. Dar faptul ca   bancile, agentiile de acreditare si firmele de asigurare a acestor   credite toxice, neperformante lucrau mana in mana si isi acordau   bilioane de dolari bonificatie, pe langa salarul care era si el de   milioane $, se trece usor cu vederea. Orium fara banii de la bugetul   SUA sistemul piramidal s-ar fi prabusit. In acesta situatie in care   minciuna capitalista a existentei unui sector privat si unul de stat,   cand dupa cum s-a vazut si in patria capitalismului, cel privat e mai   mult fatada dependenta de stat, Partidul lu Vladimir Putin s-a   intalnit cu Partidul Comunist Chinez cu usile inchise pentru un schimb   de pareri. Este clar ca nu mai vor sa participe la alba-negra Made in   USA. Rusii s-au saturat oricum de capitalisul promovat de specialisti   americani, care intre timp au fugit din tara sau sunt in puscarie   pentru fraude. Romania este membra a UE si in 2014 va transfera si   politica monetara la Banca Europeana Centrala. Pana la aderarea la   EURO romanii nu vor fi scutiti insa de experimente, fraude financiare   inocente.

 3

In 2008, odata cu falimentul Banci Lehman Brothers de 400 miliarde sau   bilioane dolari pierderi (400.000.000.000$), incepe criza, prabusirea   valorilor financiare cu 50 de trilioane (50.000.000.000.000$),   echivalentul a ceea ce produce intrega lume un an de zile (BIP).   Pentru a sustine sistemul s-au pus la dispozitia bancilor 2,5   trilioane, adica BIP-ul Germaniei sau Frantei pe un an. Cauza celei   mai mari crize dupa 1930? Bancile din SUA, dar si cele ipotecare ale   statului, Fredi Mac si Fannie Mae, acordau credite fara acoperire,   incasau comision, apoi le vindeau imediat cu un comision tot atat de   atragator, daca nu chiar si mai mare, asa ca bancherii, ?pisicile gri?   din toata lumea se inghesuiau sa plaseze cat mai mult, la cat mai   multi. Comisionul il incasez azi, ce ma priveste criza de maine? Iar   statul este si el partas la afacere. Alba-neagra a tiganilor romi e la   fel de simpla. Intr-o piata publica un rom se aseaza la o masuta pe   care sunt trei pahare cu gura in jos; sub unul se gaseste obiectul   castigator. El misca cu maiestrie paharele -stanga, dreapta, alba,   neagra ? si cei ce vor sa participe, investesc o suma pe care o   castiga cel care descopera paharul castigator. Un bancher si mai multi   investitori? De fapt sunt un grup organizat, care atrag oameni,   simuleaza un castig initial, apoi investitorii neinitiati pierd in mod   sigur. Politia, organele de stat privescu cu un ochi lasciv riscurile   economiei din piata, la care se pare ca sunt direct interesate. Totul   pare nevinovat. John Kenneth Galbraith in The Economics of Inocent   Fraud (2006) e de alta parere. Dar sa vedem mai de aproape asemanarea   intre economia de piata globala si cea din piata publica din tara.   Intodeauna este un grup bine organizat, dar numai unul este la vedere.   Fiecare investitor se pare ca are o sansa; oricum el participa de buna   voie si nesilit de nimeni. Asta daca facem abstractie de publcitate,   garantia statului (SUA pentru Fredi Mac si Fannie Mae direct si   nemijlocit si pentru toate bancile prea mari pentru a se prabusi,   CEC-ul pentru FNI, politia pentru romi). Intre guvernul SUA si Goldman   & Sachs e o interdependenta, ministru de finante Hunk Paulson provine   de la aceasta banca. De aceea nu-i de mirare ca Goldman & Sachs pe de   o parte vindea creditele sale toxice, fara valoare, iar pe de alta   parte recomada calduros cumpararea lor de catre clientii sai inocenti.   Aceasta afacere de dimensiuni mondiale nu a fi putut ramane atat timp   in picioare fara acordul presedintilor Bush cel Batran, cel Tanar si   Clinton. La fel in Romania, fara partidul d-lor Iliescu, Vanghelie &   Nastase, alba-negra, Caritasul, FNI-ul nu deveneau un model de   comportament general acceptat. In tranzitie toate bancile au fost   preluate de straini, asa ca pentru autohtoni speculatii atat de   spectaculoase ca a anglo-americanilor sunt inaccesibile. Dar atat   fraudele mari cat si cele marunte se aseamana. Elementul hotarator   este presiunea sociala, comisionul, spaga si mai ales disiminarea   responsabilitatii in cardasie cu organele de stat. Asa ca adevaratii   profitori raman pretutindeni in umbra. Atat creditele neporformante   americane cat si alba-neagra se bazeaza pe un principiu neluat in   considerare de catre stiinta economica. Premiza ca omul este o fiinta   rationala si actioneaza ca atare in deciziile economice se pare ca   este falsa, dupa cum ne demonstreaza comportamentul acestora la   banciile de investitii din SUA sau in pietele din tara. Recent s-a   descoperit ca aceiasi persoana, care considera ca o ceasca de cafea de   5 euro este exagerat de scumpa, daca devine proprietarul ei, cere pe   ea mai mult decat 5 euro. Speculantii stiau asta de mult. George A.   Akerlof and Robert J. Shiller: Animal Spirit. How Human Psychology   Drives the Economy, and Why It Matters for Global Capitalism, 2009.

4

In vremea colonialismului metropolele exploatau popoarele subjugate   direct si nemijlocit. Capitalul bancilor anglo-americane era de 25%.   Azi occidentul fura intrega lume in numele libertatii si democratiei   de tip Westminster prin intermediul bancilor a caror capital propriu   s-a redus la 5 %. ?Industia financiara (?) Aşa se autodefineste acum   branşa, se ocupa mai nou de inginerii bancare si vinde pe piata asa   zise produse, instrumente financiare, pentru a pune pe roate o frauda   financiara de dimensiuni, care pun toate performantele colonialismului   in umbra. In numele democratiei se fura pe fata, de aceea pierde din   credibilitate. In drum spre marile depozite din Bucuresti, unele   microbuze erau oprite de autoturisme, unul in fata, altul in spate,   din care coborau tigani romi si sub amentintarea cu pistolul furau   banii celor veniti la cumparaturi. Dupa mai multe cazuri, politia in   civil a venit la fel cu microbuzul si scena s-a repatat. Dupa un   schimb de focuri de arma, hotii raniti au fost dusi la spital unde   clanurile celor afectati au protestat: ?Nu trageti in noi, noi din   asta traim!?. Democratia omoara: ce-i atat de bun la vot? / Democracy   Kills: What´s So Good About Vote?? si-a intitula cartea sa Humphrey   Hawksley, iar prof. Paul Collier, Oxford, a demonstrat ca fara   jurisdictie, democratia impiedica progresul tarii, cum este impiedecat   un cal cand e lasa sa pasca cu picioarele din fata legate. Exista un   consens; pentru ca sistemul financiar mondial sa fie facut credibil si   in Romania sistemul de drept trebuie sa fie eficient. Dar cine sa lege   clopotelul de gatul pisicii? Bancherii sunt mai puternici decat   politicienii vremelnici, care tremura ca-si pierd privilegiile (adica   legile private) la urmatoarele alegeri. Natiunile sunt o familie, ONU si isi coordoneaza   activitatea financiara si economica prin intermediul Bancii Mondiale,   FMI, G 8, G 20. Patriarhul occidentului, Benedictus XVI vine in   ajutorul celor care cauta iesirea din acest labirit al crizei   globalizarii cu enciclica Caritas in veritate / Iubirea din adevar,   2009. Papa cere ca sistemul economico-financiar, nu numai o parte, sa   sa bazeze pe un cod de comportament etic. Mai ales cei ce se folosesc   de « produse » financiare sa nu mai excrocheze omul de rand. Cei slabi,   ca si popoarele sarace, trebuie protejati. Este din ce in ce mai   stringenta necesitatea unei autoritati politice mondiale, care sa fie   subordonata normelor de drept, principiilor soliaritatii si   subsidiaritatii. Aceste deziderate sunt mentionate in Statutul   Natiunilor Unite. Urmeza ca ele sa fie traduse acum in viata.

5

Master of universe / maestrii universului neocons(ervativi) ai lui   Bush au degradat imaginea republicanilor atat demult ca a permis   ascensiunea primului presedinte de culoare a SUA. Barack Obama   incearca acum sa refaca credibilitatea stirbita, care in urma cu mai   bine de doua secole, pe baza etici protestante a muncii, a devenit un   model de libertate si dreptate, un magnet pentru desavantajatii   intregii lumii. Criza financiara a pulverizat 50 de trilioane, cat   munceste intrega lume un an de zile si increderea in USA. Fondurile   statelor pentru stabilizarea sistemului bancar ajung la cat muncesc   toti francezii sau gemanii intr-un an. Toate conditiile pentu un   proces de subminare a umanitatii si de frauda. Cine sa deschida   actiunea, cine sa fie judecator, procuror, avocat, unde si mai ales   cine sa stea pe banca acuzatilor? La Nurnberg, la primul proces   impotriva crimelor impotriva umanitatii, legile s-au facut de catre   anglo-americani simultan cu condamnarea la spanzuratoare a celor care   au pierdut razboiul mondial. La Haga acuzatii sunt invinsii de la   Belgrad. E inimaginabil ca Goldman & Sachs sa fie pus in aceasta   situatie atat timp cat USA au cea mai puternica armata si dreptul este   facut dupa chipul si asemanarea lor. Cu alba-neagra nu se ajunge la   tribunal, sumele sunt prea mici. Wall Street-ul nu are constiinta   fraudei, organizata de bancile ei pe acelasi principiu, pentru ca   sumele sunt imense. De aceea, nu numai americanul de rand se intreba,   de ce guvernul a spjinit neconditionat bancile cu  asa zisele   produse toxice, si nu clientii pagubiti, bineinteles pana la un anumit   plafon. Lobby-ul bancilor dicteaza si la Washington. Nu atat pentru a   satisface nemultumirea celor multi, ci pentru a preintimpina crize   viitoare, guvernele coccidentale incearca acum sa reglemeeze piata   financiara. Dar fara un for universal unic si reguli general   acceptate, sansele de succes sunt minime. Capitalul, ca un rau de   munte, nu poate stavilit cu reguli fiecare de capul lui, sau pentru a   continua comparatia, cu mai multi bolovani, care ar avea menirea de a   stvili puhoiul. Apa, ca si capitalul, trece prin sau peste orice ar   avea menirea de a controla. La ora actuala se duce o lupta politica   intre majoritate, cei care trag ponoasele. 10 % din americani sunt   someri  si marele capital,  se pare ca a invins din nou. Totusi   master of univers nu mai sunt atat de siguri pe ei, iar modelul   capitalismului Wall Street pierde din atractivitatea pe care o avea la   prabusirea Lagarului comunist.

 6

Fabricile care produc conserve toxice dau faliment si responsabili   sunt condamnati. In economia de piata si statul de drept exista, insa,   si exceptii. Industria bancara vinde produse financiare toxice prin   inginerii frauduloase si spaga. Ele nu dau faliment si statul nu-i   condamna, ci protejeaza. SUA si UE cumpara pe banii contribuabililor   conserve fara valoare, care zac in trezorerii si nimeni nu stie ce se   va alege de ele. Dupa cum se vede, ca si alba-neagra tiganilor,   produsele dubioase ale asa-zisei industriei bancare anglo-saxone se   bazeaza pe iuteala de mana, nebagare de seama si cardasia statului.   Laureatul Premilului Nobel Joseph E. Stiglitz explica in Freefall:   Free Markets and the Sinking of the Global Economy, 400 p., cum au   organizat marile banci si Lobby-ul lor cea mai mare frauda a tuturor   timpurilor. La inceput au fost necesare sume serioase si o munca   tenace pana Alan Greenspan, Chairman of Federal Reserva Bord, a   convins presedintii Bush, Clinton si Senatul USA, pe toata lumea, ca   bancile nu trebuie controlate; economia de piata rezolva totul ? ca   acestea sa poata puna pe roate o falsa industrie cu produse fictive,   un sistem piramidal prin care sa poata fura munca unei tari, fara ca   majoritatea sa bage de seama. Stiglitz, ca economist sef al Bancii   Mondiale a avut indoileli, asa ca l-au dat afara. Cei insa care au   investit in aceasta imensa afacere si-au scos banii cu profit. Dupa   Stiglitz, daca s-ar numara sincer someriii din America ar fi cam 20%   si fiecare al treilea tanar de culoare nu are nici o ocupatie. Nimenu   nu stie se va intampla cu bugetele statelor care au preluat peste un   trilion de dolari (1.000.000.000.000 dolari), hartii cu valoare mai   mult decat indoielnica de la marile bancii, care, cu exceptia Lehman   Brothers, isi continua activitatea nestingerite, la fel de siguri pe   ei ca tiganii romi cand organizeaza asa zise jocuri de noroc, in care   numai unii castiga. Aceste fraude financiare sunt inocente pentu ca   depasesc normele obisnuite, sumele si sistemul sunt greu de imaginat.   Dar ele afecteaza economia din intrega lume. De aceea este   surprinzator ca familia celor 200 de popoare, care se intrunesc   periodic la New York, la Organizatia Natiunilor Unite, cu o experienta   de jumatate de secol si o multitudine de institutii specializate in   garantarea drepturilor fundamenle ale omului, dreptatii si libertatii   in lume, nu considera necesar sa abordeze si aceasta chestiune. Pentru   ca fara un forum si un sistem de drept universal coercitiv, frauda e   vazuta deja ca un fenomen natural, un taifun care matura coasta   Floridei o data in fiecare secol, cum remarca recent Lloyd Blankfein,   seful Bancii Goldman & Sacks.

 7

Criza generata de sistemul financiar anglo-saxon - protestant,   intreprinzator si aventurier - a pus in dificultate celelalte doua   mari sisteme si intreaga lume. China se bazeaza pe confucianism, este   condusa cu succes de o casta de mandarini rosii si rezista presiunilor   de a redeveni colonie. Rusia a renuntat la Lagar, marxism si s-a lasat   scurt timp cucerita de ideile de tranzitie, a aventurierilor   protestanti, ca apoi sa incline pentru modelul mic burghez continental   european, cu sistem social bine pus la punct. Asa ca Europa nu mai   este atacata azi pe doua fronturi, de ortodocsi si protestanti, ca in   trecut. Anglo-americanii nu se impaca insa cu situatia si ataca din   nou Europa la punctul ei slab, la greco-ortodocsii din Balcani. Aici   Goldman & Sacks, campioana mondiala la jocul alba-neagra, a ajutat   falsificarea datelor finaciare, legal si inocent, cam cum au fost ele   falsificate si la aderarea Greciei la UE. Tara e acum falimentara,   pentru ca ortodocsii nu fac o legatura intre productivitate si   remunerarea muncii, ei vor devalmasie cu salar si pensia de la stat.   De aceea Euro(pa) este acum sub presiune. Cine va plati pentru nivelul   de trai nejustificat? Germanii refuza. Grecii  afirma ca ei
au furat aurul si tezaurul in al doilea razboi mondial si   trebuie sa plateasca. Grecia este insa un cal troian prea mic pentru a   desechilibra Europa continentala, cu care Rusia coopereaza si nu intra   in conflict. Tensiunile intre greco-ortodocsi si Euro-Land continua si   euro a scazut fata de dolar de la 1,51 la 1,35. In acest context s-au   intalnit in Manhattan, dupa cum releateaza Wall Street Journal,   reprezentanti ai capitalului anglo-saxon. Cum ar putea fi   ingenunchiat, adus euro la nivelul dolarului, adica unu la unu, si   reabilitata reputatiei financiare anglo-saxona, in care nu mai crede   nimeni. Speculantul Söros, care a devalorizat lira sterlina, crede   (sau mai probabil vrea) ca euro sa se prabuseasca. Dar fara euro   Europa ar fi din nou in bataia vanturilor de peste Atlantic. In   aceasta situatie au aparut idei salvatoare: un guvern economic   european, care sa-i ajute  pe cei incapabili sa   faca fata normelor UE, si unul mondial, FMI &SUA, care sa refaca   dominatia sistemului financiar anglo-saxon in concurenta cu cel chinez   si Euro-Land. China si UE rezista insa cantecului de sirena al   dolarului, dar SUA are cea mai puternica si bine antrenata armata din   lume. Asa ca cele trei blocuri financiare, culturale, religioase ?   protestantii, romano-catolicii si confucianistii - negociaza si nici   unul nu va ceda. Greco-ortodocsii sunt numai calul de bataie a unor   interese mult mai mari si de lunga durata.

                                                                                                                                                                            Dr. Viorel ROMAN

 Dr. Dan BRUDAŞCU
                            Visurile imperiale ale Uniunii Europene

 Prăbuşirea, la sfârşitul anilor ’90, a Imperiului Sovietic, acest uriaş cu picioare de lut sau „închisoare a popoarelor din Răsăritul Europei”, i-a încurajat pe apuseni, aşa cum se întâmplă, în general, ori de câte ori o forţă economică şi militară ajunge să dispară, din diverse motive şi cauze, la un moment dat, ca să ocupe locul rămas liber în ecuaţia puterii nu doar la nivelul continentului european, ci şi la scară planetară. O perioadă, totuşi, câtă vreme cercuri de putere ex-sovietică  mai deţineau anumite pârghii de control economic, comercial, politic, diplomatic sau militar, liderii politici vest-europeni au manifestat extrem de mare prudenţă, neîndrăznind să înfrunte sau să deranjeze pe participanţii ruşi la diverse reuniuni organizate şi desfăşurate în Occident.
 Am fost de mai multe ori de-a dreptul şocat să constat că, în diverse locuri din vestul Europei, niciuna din chestiunile abordate la reuniuni, simpozioane, dezbateri, workshop-uri, etc. iniţiate, organizate sau găzduite de instituţii democrate vest europene, deveneau definitive doar după ce reprezentanţii ruşi erau consultaţi, iar opiniile lor, nu odată contrare celor ale reprezentanţilor statelor europene participante, erau cunoscute şi consemnate ca atare în documentele finale ale reuniunii respective . După ce au avut, însă, grijă să destructureze şi să destabilizeze ceea ce mai rămăsese din impozantul Imperiu Sovietic de altădată, occidentalii au trecut neîntârziat la acţiune, nu numai pentru a-şi crea, sub aspect organizatoric, premisele preluării locului ocupat altădată de Imperiul Sovietic în ecuaţia puterii la nivel continental şi global, ci şi pentru a intra apoi în competiţie cu un mai vechi adversar, devenit, după prăbuşirea fostului URSS, nu numai încrezător, ci şi dispreţuitor şi sfidător la adresa tuturor şi îndreptăţit să intervină brutal oriunde în lume pentru a impune himerica pax americana . Am în vedere SUA, care a considerat că, după prăbuşirea URSS şi a lagărului socialist, a rămas singura superputere din lume, îndreptăţită, nu de lege sau cutume diplomatice, ci de propria dorinţă, să intervină, inclusiv brutal, şi să modifice oricând doreşte, după bunul său plac, arhitectura politică şi strategică regională sau mondială.
 Factorii politici şi militari de la Washington au devenit, curând, conştienţi de riscul de a fi obligaţi să împartă puterea cu acest nou pretendent european, respectiv cu Uniunea Europeană . Prin urmare, cu viclenie şi abilitate administraţia de la Washington a trecut la represalii. Pe de o parte a transformat NATO într-o unealtă de acoperire a intereselor americane în orice zonă a globului, fără însă a-şi asuma implicit şi costurile materiale şi financiare pentru aceasta. Astfel, încălcând pentru prima dată propriul statut, sub presiunea americană, NATO a ajuns să se implice efectiv, dar şi să creeze turbulenţe în afara continentului european, pentru care fusese conceput ca organism de apărare şi securitate în plan strategico-militar.
 Pentru cercurile de afaceri şi militariste nord-americane, provocarea vest europenilor, care nu putea rămâne nepedepsită, a constituit-o, însă, momentul introducerii monedei euro şi tentativa de generalizare a acesteia ca monedă unică în toate statele atrase în Uniunea Europeană. Pentru cercurile financiare şi afacerile nord-americane în regiune o asemenea provocare a devenit inacceptabilă deoarece risca să afecteze definitiv afaceri extrem de profitabile pentru nord-americani.
 Din momentul apariţiei monedei euro, americanii, hotărâţi să nu cedeze în lupta pentru supremaţia mondială,pe toate planurile, inclusiv bancar financiar, au trecut treptat la represalii împotriva Uniunii Europene în ansamblul ei sau a diverselor state mai vocale în susţinerea proiecteloi Uniunii. Cea mai recentă şi mai devastatoare dintre aceste măsuri o reprezintă actuala criză economică internaţională, concepută, coordonată şi declanşată de la Washington. Ea nu a apărut la voia întâmplării, ci a fost cu premeditate destinată în principal statelor membre ale Uniunii Europene , având în vedere că statele în care moneda euro nu a câştigat teren criza este simţită puţin sau aproape deloc. În schimb, statele care fac tranzacţii în principal în euro au fost lovite necruţător de această criză, declanşată în America şi dirijată de cercurile financiar-bancare de aici.
Nu întâmplător, se poate constata că, după declanşarea acestei crize, raportul de schimb valutar dintre euro şi monedele naţionale ale unor state membre ale U.E. a cunoscut fluctuaţii permanente, inclusiv descreşteri, în vreme ce a crescut substanţial şi constant  rata de schimb a dolarului în raport cu diverse monede europene, inclusiv cu leul românesc.
De asemenea, putem constata că în statele mai puţin servile faţă de interesele americane în Europa şi la nivel mondial, amploarea crizei este mult diminuată, iar şansele ieşirii din criză şi recesiune ale economiilor respective, mult mai mari şi mai reale.
După cum se ştie, după 1990, o serie de trepăduşi politici de la Bucureşti, fără să aibă mandatul populaţiei , au decis trecerea României, cu arme şi bagaje, în barca nord-americană, îmbrăţişând, necondiţionat şi necritic, absolut orice proiect politic, militar sau diplomatic de inspiraţie nord-americană.
În perioada în care eram parlamentar român circula zvonul că o serie de oameni politici de la Bucureşti (de orientare PSD-istă) nu numai că acţionau şi curtau asiduu administraţia nord-americană, dar şi că ar fi „sponsorizat” alegerile pentru un nou mandat prezidenţia al lui George W. BUSH Jr. şi că, total aserviţi intereselor americane în ţara noastră, ei ar fi încredinţat, fără nici un fel de negociere prealabilă, executarea autostrăzilor din România  unei firme nord-americane cu legături la Casa Albă , chiar dacă preţul perceput de aceasta este cel mai ridicat la nivel mondial fără a fi deplin justificat de calitatea lucrărilor executate. În schimbul acestei obedienţe şi slugărnicii, mult sub demnitatea unui demnitar  ce apără interesele poporului său, au trezit mirare şi reacţii în rândul partenerilor noştri vest-europeni.
Discutând cu reprezentanţi ai puterii de atunci, mi s-a argumentat că acesta era, de fapt preţul, pe care l-au pretins nord-americanii în vederea primirii României în NATO.
Apropierea, mai mult decât necesară, a autorităţilor de la Bucureşti de administraţia nord-americană şi de interesele acesteia atât în Europa , cât şi în afara continentului , nu a întârziat să producă reacţii la adresa României din partea structurilor de conducere din U.E. În ochii liderilor vest-europeni, România era un partener care nu merită încredere şi nici sprijin în politicile sale economice şi sociale . Iată de ce, constatăm azi că România cunoaşte cea mai puternică criză economico-financiară  şi nu se bucură nu de simpatia, ci de sprijinul minim din partea celor care ar trebui să ne devină parteneri. Aceştia consideră România ca un vasal al intereselor nord-americane şi deci ca un trădător al politicii noilor autorităţi de la Bruxelles. Tocmai din această cauză constatăm că partenerii noştri vest-europeni nu sunt nici impresionaţi de dificultăţile şi ameninţările cu care este confruntată România, nici de drama pe care o trăieşte poporul Român, nu doar pentru că are la conducere o clică perfidă şi fără simţ naţional, ci pentru că zeci de milioane de oameni sunt ameninţaţi cu dispariţia fizică în viitorul apropiat, ca urmare a sărăciei şi mizeriei ce se cronicizează.
În plus, ţara este tratată ca o colonie, lipsită în prezent de pârghii şi resurse şi incapabilă să evite situaţia critică  în care a fost împinsă de inconştienţa unor lideri hrăpăreţi şi corupţi.
Războiul între SUA şi U.E. este abia la început. Pe termen scurt, forţele nord-americane par să fi câştigat prima parte a bătăliei, căci situaţia economică şi financiară a majorităţii ţărilor membre, inclusiv a României, a atins cote de-a dreptul alarmante. Ca unul căruia îi pasă ce i se întâmplă ţării sale, mă întreb ce am putea face pentru ca, măcar în al 11-lea ceas, să salvăm ce mai poate fi salvat şi să relansăm economic această ţară nenorocită nu atât de conjuncturi internaţionale nefavorabile, cât de o conducere mioapă, fără competenţe şi orizont şi cu un exagerat apetit al hoţiei şi înavuţirii personale, prin abominabile şi primitive fapte de corupţie.

 De la Iaşi, conservatorul american Paul Gottfried îi indeamnă pe români la rezistenţa naţională

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi a organizat marti , 1 iunie 2010, ora 14.00, în Aula Magna ,,Mihai Eminescu”, conferinta ,,Worrying about Europe’s historic nations” sustinuta de Paul Gottfried. Profesorul Paul Gottfried (n. 1941) e Raffensperger Professor of Humanities la  Elizabethtown College, Pennsylvania si “adjunct scholar” la Ludwig Von Mises Institute. Descendent al unei familii evreiesti de cultura germana din Budapesta, educat la Yale si la Yeshiva University, Paul Gottfried e un reputat istoric al miscarii conservatoare, bucurându-se de-a lungul vietii de prietenia lui Richard Nixon, Pat Buchanan, John Lukacs, Christopher Lasch si Murray Rothbard. Beneficiar al unei burse Guggenheim, profesorul Gottfried a publicat zece carti si sute de articole, în reviste de specialitate si în presa din SUA si din Europa. Printre cartile sale se numara: The Search for Historical Meaning: Hegel and the Postwar American Right, Northern Illinois Univ Press, 1986; The Conservative Movement, Twayne Pub, 1992; Carl Schmitt: Politics and Theory, Greenwood Press 1990; After Liberalism: Mass Democracy in the Managerial State, Princeton University Press, 2001; Multiculturalism and the Politics of Guilt: Towards a Secular Theocracy, University of Missouri Press, 2002; The Strange Death of Marxism: The European Left in the New Millennium, University of Missouri Press, 2005; Conservatism in America: Making Sense of the American Right, Palgrave-Macmillan, 2007. Editia germana a cartii despre Multiculturalism a fost considerata de Frankfurter Allgemeine Zeitung drept una dintre cele mai importante carti ale anului 2005.
Publicam mai jos cateva fragmente reprezentand liniile de forta ale conferintei lui Paul Gottfried.
Ce se intampla cu naţiunile istorice ale Europei
 
Ca atatea alte centre europene de educatie care au devenit proeminente in secolul al nouasprezecelea, Iasul a reflectat si a promovat in acelasi timp renasterea nationala care avea loc in acea epoca. Nu era, si nici nu e inca, nicio incompatibilitate intre a fi unul din punctele focale ale gandirii si cercetarii si redescoperirea traditiei nationale. Aceste procese au mers mana in mana in Europa Centrala si de Est, si din acest punct de vedere Iasul si Romania nu sunt exceptii.
Un fenomen mai nou e insa incercarea deliberata de a slabi conexiunea care exista intre natiuni si trecutul lor istoric, diminuarea relatiei dintre invatamanat sau alte activitati culturale si contextul specific national. Aceasta moda a implicat tratarea politicii, a educatiei si a "valorilor" ca exercitii de antrenare a constiintei globale. Desigur ca nimeni nu neaga standardele de decenta umana sau impulsurile constiintei care ne fac sa tratam alte fiinte omenesti cu respectul cuvenit."
"Dar astazi problema noastra e diferita si cel putin la fel de grava. Amenintarile la adresa libertatilor individuale si colective vin din Occident, dintr-o civilizatie cu care Romania are legaturi lingvistice, culturale si religioase. Amenintarile la care ma refer vin de la cei care, in numele luptei impotriva inamicului "fascist", vor sa niveleze si sa omogenizeze omenirea, incepand cu cei care tin prea mult la trecutul lor. Statul universal omogenizant care niveleaza pana la anihilare natiuni, sexe si comunitati e acum pericolul care i-a luat locul lui Hitler, Stalin, Ceausescu si altor tirani recenti. Daca vechii tirani marsaluiau impotriva dusmanilor  nationali sau mobilizau masele impotriva asa-ziselor "clase dusmanoase", noul inamic imbratiseaza intreaga omenire pentru a o reeduca. Nu stiu ce e mai periculos, tiranul care ne lipseste de viata sau cel care ne lipseste de identitate, de traditie. As prefera, in orice caz, sa nu am de-a face cu niciunul.
 Partile centrale si de vest ale continetului european s-au departat atat de tare de idealul lui Charles de Gaulle, al unei "Europe a natiunilor", ca ne vine greu sa credem ca nu mai tarziu de anii '50 cei din Europa Centrala si de Vest se considerau o confederatie de comunitati nationale. Uniunea Europeana reglementeaza acum pana si cele mai mici aspecte ale comportamentului social in numele tolerantei. E intr-adevar imposibil pentru orice natiune membra a UE sa incerce sa se conduca dupa propriile standarde nationale sau religioase fara sa fie invinuita ca incalca vreunul din "drepturile omului" confectionate birocratic. Aceleasi autoritati internationale ne dicteaza si ce putem sau ce nu putem sa spunem despre propria noastra istorie, si ce trebuie sa credem si sa predam in scoli pentru a nu fi considerati "intoleranti".
Lucrand la cartea mea despre stanga europeana post-marxista, adica multiculturala, am fost socat sa descopar dezradacinarea planificata a europenilor, un proces controlat si incurajat de administratorii guvernamentali, si care se petrece deja de multa vreme in tari receptive la asemenea tratament precum Spania, Germania, Suedia si Anglia. Printre vecinii dumneavoastra occidentali, corectitudinea politica se afla la loc de cinste si orice abatere de la criteriile ei e considerata, din ce in ce mai des, o crima.
"Hate speech" e pedepsit ca ofensa impotriva oricarui grup, cu exceptia crestinilor europeni albi, iar populatiile majoritare au fost reeducate conform modelului cultural-politic propus de marxistul cultural Jürgen Habermas, printre altii. Europenii ar trebui sa se vada pe sine nu ca membri ai unor natiuni etnice sau istorice, ci ca cetateni ai unei democratii generice. Aceasta democratie rezista sau cade odata cu ceea ce s-au declarat a fi niste drepturi ale omului universal aplicabile, desi in acest sistem grupurile imigrante sunt uneori considerate "mai egale" decat populatia indigena. Din acest punct de vedere, asocierea cu o tara e relevanta doar din ratiuni de convenienta lingvistica. Totusi, Habermas insista ca germanii au o ratiune speciala de a ramane germani, de a se perpetua ca si entitate colectiva, si anume pentru a ispasi la infinit trecutul lor de o rautate iesita din comun.
Recent, un politician crestin-democrat german s-a plans ca imigrantii turci din tara lui nu devin cu adevarat germani. Identitatea germana la care se gandea crestin-democratul respectiv implica si obligatoria acceptare a vinovatiei pentru Holocaust si pentru tot felul de nenumarate alte atrocitati puse astazi in carca unor germani morti demult. In forma ei teutonica, aceasta pervertire a identitatii nationale presupune acte de autoinjosire - sau ceea ce germanii numesc "Sündenstolz", adica sa fii mandru ca iti marturisesti vina de a fi membru al unei natiuni mandre de a-si marturisi vina.
Dar eurocratul  Jacques Attali, romancierul Umberto Eco, si teoreticianul social Antonio Negri au plasmuit o imagine mult mai senina a viitoarei ordini globaliste. Aceasta ordine va fi caracterizata prin nomadism, mai specific, prin navala popoarelor din Lumea a Treia in Occident. Problema pe care si-o pun asemenea veseli profeti ai unei Europe reeducate, falsificate din temelii, nu e daca europenii ar trebui sa fie lasati sa-si decida singuri viitorul. Europenii pur si simplu nu au nimic de spus in aceasta privinta."
"Desi sociologul francez, si consilier al fostului presedinte Mitterand, Edgar Morin a celebrat in paginile ziarului Le Monde “haosul care devine Europa", obiectul celebrarii sale nu e rezultatul unei evolutii organice si nici un simplu raspuns la nevoia de forta de munca ieftina. "Haosul care devine Europa"  e rezultatul unui plan pentru reconstructia radicala sustinut de factori de decizie candva nationali si acum supranationali. In urma cu doua luni, un consilier al lui Tony Blair a dezvaluit ca Blair, ca prim-ministru, a incurajat ideologia multiculturala, protejata de legi impotriva lui "hate speech" si de preferinta acordata minoritatilor, nu din ratiuni economice, ci pentru a distruge Anglia conservatoare si electoratul Partidului Conservator. Blair a inventat sau a exagerat nevoile economiei pentru asemenea forta de munca ieftina pentru a-si justifica planurile de transformare culturala a Marii Britanii. Blair nu si-a cerut scuze pentru nobila sa minciuna. Abaterea sa de la adevar a servit avansarii unei cauze nobile, adica transformarii tarii sale in ceva mai putin englez dar mai la moda."
"Cata vreme inamicii libertatii fac uz de limbajul drepturilor omului sau de antifascismul bun la toate, nu lipsesc oportunitatile de suprimare a celor care sunt considerati necorespunzatori. Exista desigur posibilitati sporite de control atunci cand acesta se face in numele democratiei. Exista anumite criterii, general acceptate, conform carora o tara e considerata "democratica". De exemplu, o tara e "democratica" atunci cand partidele privilegiate pot organiza alegeri pe baza de subventii de la stat, cand sistemul de educatie publica obligatorie se ocupa cu reeducarea si resocializarea cetatenilor,  cand opinia publica e modelata cu ajutorul mass-media favorabile acestui proiect transformational, si cand totul e supus presiunilor unei economii din ce in ce mai globalizate. Paradoxal, rezultatele acestei aparente democratizari s-au dovedit a fi opuse libertatii, sistemelor de credinta traditionale si identitatii nationale.
Dar cei care avanseaza noua ordine dau din bagheta magica a drepturilor universale si nimic nu li se poate opune. Deja acest termen a ajuns sa ilustreze "pericolul doctrinei inarmate", termen pe care Edmund Burke l-a inventat pentru a descrie pretentiile universaliste si violenta expansionista ale Revolutiei Franceze. Ceea ce un anumit grup aflat la putere decide ca e convenabil pentru el trebuie sa fie aplicat tuturor, si daca asta nu se poate face prin mijloace pasnice, atunci se vor face presiuni pentru ca toata lumea sa se conformze unui anumit principiu, unei anumite valori sau unui anumit drept.
Dar imediat ce acest plan e pus in aplicare apar anumite tensiuni. Acest plan a provocat, nu intamplator, din toate partile lumii, o revarsare de populatii diverse cultural si uneori dusmanindu-se reciproc. Suntem indemnati sa primim cu bratele deschise aceasta revarsare de umanitate care isi exercita dreptul la libera circulatie, desi membrii acestor comunitati nu sunt de obicei dispusi sa accepte indoctrinarea postmoderna care li se aplica occidentalilor dezmosteniti cultural. Exact cum sa creezi din aceste sisteme de credinta diferite un tot unitar, exemplificat in unele tari prin coexistenta pasnica a occidentalilor crestini corecti politic si a patriarhilor musulmani practicand Sharia, e o problema pe care nu ma ofer sa o dezleg. Le voi lasa doctorilor bisericii universale a drepturilor omului misiunea de a-si armoniza partile comunitatii lor globale.
Si solutii sau finaluri fericite au venit de la sustinatorii acestui experiment. Acestea merg de la cele evocate de Michael Hardt si de Antonio Negri in best-sellerul lor Empire, in care propun o "lume a nomadismului si miscegenarii" care va pune capat hegemoniei economice si politice a Occidentului, pana la speranta pe care si-o pun neoconservatorii americani intr-o lume cladita pe dogmele drepturilor omului si pe pietele de consum. Asemenea vizionari considera migratiile de populatii spre Vest ca binefacatoare, din cauza ca duc fie la un socialism triumfator, fie la o religie post-crestina universala a democratiei teleghidate. Clasele politice si mediatice ale Occidentului nu sunt doar resemnate cu aceasta noua ordine. Sunt indragostite pana la extaz de ea, si oricine citeste  New York Times, Wall Street Journal, Le Monde, Süddeutsche Zeitung, sau orice alt mare ziar occidental nu poate sa nu observe acest lucru."
"Pe masura ce construirea societatii  globale pe bazele ideologiei drepturilor omului avanseaza, posibilitatea unei opozitii devine din ce in ce mai redusa. Devine din ce in ce mai greu sa lupti impotriva acestui proces facand apel la ceea ce comunitatile sau natiunile obisnuiau sa creada. Experimentul ingusteaza si in cele din urma exclude orice posibilitate de apel la trecut, mai ales la ideile unei natiuni majoritare care a existat inainte de initierea marsului fortat in viitor. In cele din urma devine necesar, pentru a rezista unui stagiu mai avansat al crizei culturale declansate de expertii in drepturile omului, sa recrutezi radicali mai putin radicali. Tot ce mai poti sustine odata ajuns in acest punct e ca acest nobil experiment a inceput bine dar ca a fost exagerat putin.
Acest lucru explica de ce toti cei care se opun concentrarii de musulmani fundamentalisti in Olanda s-au raliat in jurul unui sustinator al drepturilor homosexualilor, Pym Fortun, si mai tarziu s-au ingramadit in jurul unei feministe de Lumea a Treia, Hirsi Ali. Aceasta doamna e acum in SUA, unde e subventionata cu bani frumosi, ca  fellow si autor, de neoconservatorii de la American Enterprise Institute. Combinatia ei de feminism si secularism a facut-o draga pretinsilor nostri conservatori. Au gasit in aceasta figura o foarte oportuna (si poate in acest moment si singura posibila) critica a Islamului reactionar. Ce tovaras de drum mai bun pot gasi acesti proslavitori moderni tarzii ai diversitatii si ai drepturilor omului decat o somaleza feminista si secularista, cineva care nu ar putea fi niciodata confundata cu un traditionalist WASP (alb, anglo-saxon, protestant)? Nici macar un pretins critic de dreapta al Islamului ca olandezul Geert Wilders nu invoca niciodata calvinismul traditional olandez; nici nu invoca trecutul national olandez atunci cand previne impotriva imigrantilor musulmani. Mai degraba alege sa evidenteze incompatibilitatea dintre Coran si drepturile femeilor sau autoinventarea individuala. Aceasta tendinta de a traduce identitatea in limbajul drepturilor omului e si o caracteristica a americanilor."
"De ce ar trebui sa le pese profesorilor si studentilor de la Universitatea "Al. I. Cuza" de problemele pe care le ridic aici? Mai precis, ce are a face avertismentul meu in privinta imperialismului drepturilor omului cu acest avanpost al civilizatiei dacice, fondat odata cu renasterea natiunii dumneavoastra istorice? Si de ce ar trebui eu, a carui familie a luptat pentru Imperiul Austro-Ungar in Primul razboi mondial, sa fiu interesat de viitorul natiunii a carei mostenire e intrupata si transmisa de institutia dumenavoastra?
Raspunsul sta in reactia mea la auzul unei afirmatii atribuite presedintelui american Woodrow Wilson, care in 1919 a ajutat la redesenarea granitelor Europei. Conform sarcasticului sau critic si tovaras de Congres de Pace la Versailles, Harold Nicolson, liderul american a devenit lacrimos de sentimental "cand a vorbit de micile natiuni ale Europei". Lui Nicolson i s-a parut ca acest lucru e nedemn de un adevarat om de stat, si ca om ai carui bunici se aflau de partea celor care au pierdut ceva din acest conflict, nu pot sa spun ca am fost foarte miscat de descrierea romantioasei  duiosii a lui Wilson pentru tarile mici, si mai ales pentru cele care au capatat teritorii luate de la noi, cei invinsi.
Dar recent ceea ce Nicolson intentiona ca o ironie a capatat valente noi si pozitive pentru mine. Ma trezesc ca spun si eu cu Wilson: "Dumnezeu sa binecuvanteze micile natiuni ale Europei!" sau in acest caz pe cele care ies la lumina din cosmarul opresiunii comuniste cu ceva simt al identitatii nationale. Pronia divina v-a dat sansa sa terminati revolutiile nationale pe care le-ati inceput in secolul al nouasprezecelea, fara gafele care au insotit prima incercare. Pentru reusita acestei a doua incercari, va trebui sa evitati Scylla si Charybda trecute si prezente, adica si nationalismul diviziv care face imposibile relatiile cu vecinii si pericolul de a sucomba ideologiei drepturilor omului si presiunilor globaliste care va ataca dinspre Occident. De acum vechile pericole si tentatii pot sa nu mai fie atat de periculoase, asa ca m-am concentrat pe noile provocari carora trebuie sa le faceti fata ca natiune cultural-politica.
Va rog sa retineti ca nu va indemn sa incepeti sa va certati cu ungurii sau cu rusii sau chiar sa va reprimati expresia sincera a simpatiei pentru americani. Trebuie sa incercam sa convietuim cat de bine putem cu vecinii nostri, mai ales daca sunt mari puteri; si daca interesul national o cere, trebuie sa facem uneori si aliante de convenienta, jucand marile puteri una impotriva alteia. Dar in relatiile cu SUA trebuie sa-i imitati pe polonezi si pe baltici, nu pe germani. Trebuie sa fiti motivati in aceste relatii de ceea ce e bun pentru tara dumneavoastra, nu de sentimentul rusinii sau al inferioritatii morale. Nici nu trebuie sa lasati sa deveniti complet dependenti de marile puteri, asa cum ati fost fortati sa faceti sub sovietici si, inainte de asta, sub domnia nazista.
In final, tara dumneavoastra poate avea doar doua tipuri de viitor: sa fie o America de mana a doua, proslavind "deschiderea", "diversitatea", si "drepturile omului", sau sa fiti urmasii stramosilor dumneavoastra. A fi roman nu trebuie sa va opreasca de la a asculta politicos predicile americane despre democratia globala dar ar trebui sa va impiedice de la a le lua prea in serios. Si daca sunteti indreptatiti sa reconstruiti infrastructura materiala dupa deceniile devastatoare ale dictaturii comuniste, aceste preocupari economice nu ar trebui sa fie exclusive. Nu ar trebui sa va faca sa uitati cine sunteti. Moralitatea publica si cultura nationala va definesc ca natiune istorica, si aveti o datorie colectiva de a controla aceste forte in interiorul granitelor dumneavoastra.
Poate ca toate acestea va suna straniu venind de la un oaspete american vorbind in engleza, dar tocmai datorita modului meu american de a gandi  indraznesc sa va dau aceste sfaturi. Veti face mai multe pentru dumneavoastra ramanand natiunea lui Eminescu si a lui Vasile Alecsandri decat daca urmati ca niste sclavi directivele multiculturale ale UE sau devenind ceea ce decid ca trebuie sa fiti expertii in politica externa de la Washington. Ca distinsa universitate romaneasca reprezentand continuitatea poporului roman, dumneavoastra, aici, la Iasi, puteti sa va aduceti cea mai importanta contributie la istoria umanitatii si a tarii dumnevoastra fiind mai deplin romani."
                                                                                                                                            (PRELUAT DE PE SITUL „Ziua veche.ro”)
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971