Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SCURTĂ DESCRIERE A ACESTEI REVISTE
DEZBATERILE NOASTRE
O NOUA DEZBATERE : « PARTIDE DE DOCTRINĂ SAU GRUPĂRI DE INTERESE FĂRĂ PRINCIPII
FRAGMENTE DIN ROMANUL « FEMEIA, FIE EA REGINĂ…
FRAGMENTE DIN ROMANUL ,,FEMEIA, FIE EA REGINĂ...\"- continuare
FRAGMENTE DIN ROMANUL ,,FEMEIA, FIE EA REGINĂ...\"- continuare II
CONSOLIDAREA MICII GOSPODARII RURALE ÎN ZONA DE MIJLOC A CURSULUI IALOMITEI
Amplificarea activităţii economice în zona VALEA PRAHOVEI
APEL CÃTRE PRIMARII COMUNELOR ROMÂNIEI
COMPLETĂRI LA BIOGRAFIA LUI EMINESCU?
CONSTANTIN FROSIN PREZINTĂ ÎN LIMBA FRANCEZĂ POEMELE LUI ION BARBU
GEORGE ANCA PREZINTĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ TREI POEME PE O TEMĂ CLASIC-ROMÂNEASCĂ
POEZIE CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ - Versuri de George Anca
Versuri de Rodica Elena LUPU
Corneliu FLOREA - DORURILE OANEI PELLEA
Despre cărţi şi noi apariţii editoriale - VOLUME DE: Feodor Angheli, Rodica Elena Lupu, Elisabeta Iosif, Georga Roca, Abhel Bardac, Carmen Catunescu, Florica Bud, si publicatiile \"AMANAHUL ASQLR\", \"Cetatea lui Bucur\", \"Dor de dor\" COMENTATE DE: Al.Florin Tene, Constantin Frosin, Melania Cuc, Ion Balu, Adrian Erbiceanu, Ionut Caragea, Cezarina Adamescu, Constantin Mitulescu, Pamfil Biltiu
CĂRŢI ŞI NOI APARIŢII EDITORIALE - CONTINUARE
CĂRŢI ŞI APARIŢII EDITORIALE - CONTINUARE 2
Partea întâi „DIN FOLCLORUL INTERNETULUI”: anecdotele vremii culese de George ROCA şi Cezar TEODORESCU:
TABLETA MEFIETICULUI
Să salvăm Casa Haret!
RUBRICA LUI Ioan LILĂ - PASO DOBLE 3
OFERTE!
CASATORIE
PAGINA A DOUA

Material -suport la lucrarea ,,Cine hrăneşte România? ''

 

 CONSOLIDAREA  MICII  GOSPODARII  RURALE ÎN ZONA DE MIJLOC  A CURSULUI IALOMITEI

 


                        În continuarea lucrării  CINE HRĂNEŞTE ROMÂNIA?, publicată în ALBINA ROMÂNESCĂ  din septembrie 2009, se prezintă alte două studii de caz ce privesc evoluţia gospodăriei rurale, a progresului satului.
        Demersul autorilor şi intenţia redacţiei publicaţiei Albina românească se înscriu dorinţa de oferi  celor interesaţi (gospodari, primari, asociaţii profesionale, instituţiile statului cu interese în agricultură,etc), elemente care să-i ajute la conturarea strategiilor locale de evoluţie a satului românesc

 

1. Evoluţia unei zone cu mică gospodărie consolidată


                        Schiţa strategică  priveşte o zonă geografică formată din patru comune vecine situate  într-un spaţiu mărginit de municipiile Ploieşti, Bucureştri şi Târgovişte. Evoluţia istorică a celor patru comune, apropierea de patru oraşe mari cu multe posibiltăţi de câştig finaciar, de şcolarizare a tineretulu, de agajare ca navetist sau stabilire la oraş ca salariat, cel mai adesea în industrie, au fost conjuncturi favorabile pentru depăşirea nivelului de subzistenţă al gospodarilor şi crearea premiselor pentru abordarea unei strategii de dezvoltare.
         Aceste observaţii sunt valabile  statistic, în realitate continuă să existe şi gospodării care evoluează la limita subzistenţei, dar şi gospodării ce-şi completează veniturile cu pensiile sau salariile primite - urmarea muncii la oraş şi  care se înscriu pozitiv în balanţa veniturilor comunei.

       O diagnoză foarte sumară a  economiei celor patru comune scoate în evidenţă următoarele:
• Suprafaţa medie de teren arbil pe gospodărie depăşeşte dublul suprafeţei tipice gospodăriei de subzistenţă.
• Sunt multe case noi sau construite în ultimii 30-40 ani. În ultimni 20 ani au fost construite case cu arhitectură şi confort urban, proprietarii  fiind fiii satului care locuiesc, în prezent la oraş.
• Localităţile nu au toate reţele de apă  potabilă şi canalizare, iar reţeaua de drumuri este în suferinţă.
• Activităţile nonagricole nu a pondere semnificativă în totalul activităţii  economiei rurale.
• Activităţi economice(creştere vite, fabrici de alcool, piscicultură etc) sunt prezente, dar operate de străini  de comună (întreprinzători români şi străini).
• Sunt serioase dificultăţi la comercializarea surplusului de produse agricole în ciuda  apropierii de pieţele  celor trei mari oraşe din  vecinătate.
• Emigrarea tinerilor nu  a ajuns să fie un fenomen, este un proces real, dar nu de anvergură. Explicaţia este simplă: s-au mai găsit locuri de muncă în zonă şi a scăzut mult natalitatea.
• Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei este prezent şi are caracteristică un excedent mare de persoane feminine  faţă de bărbaţi, ceea ce face dificilă lucrarea pământului şi creşterea vitelor.
• Oameni de afaceri din afara zonei achiziţionează terenul agricol, preponderent în scop speculativ, reducând gospodăria la perimetrul curţii şi grădinei. Se consideră fenomeunl foarte periculos, greu de controlat şi profund dăunător pentru agricultură, deoarece terenul astfel cumpărat ( la preţuri mici) rămâne nelucrat ( a se vedea terenurile ce mărginesc şoseaua şi calea ferată Bucureşti- Ploieşti).
• Productivitatea terenului agricol este redusă faţă de performanţele europene, iar culturile de grâu şi porumb sunt considerate nerentabile, deoarerce s-a redus  numărul animaleor  şi al păsărilor domestice, iar piaţa sau sistemul subvenţiilor nu sunt stimulative.
• Decalaj mare existent între sat şi oraş în domeniile: economic,
      educaţional, cultural, de divertisment.
                                   
                                   Zona are însă potenţial de dezvoltare ce justifică o Strategie  pe termen lung, dedicată acestui scop; atuurile luate în seamă, ca suport al Strategiei, ar putea fi considerate următoarele:
• Existenţa unor resurse naturale precum: râurile Ialomiţa şi Prahova, argilă de foarte bună calitate, apă geotermală, etc.
• Număr redus de analfabeţi; mulţi copii urmează şi cursuri şcolare la oraş, pensionarii care au lucrat în industrie au grade diferite de şcolarizare, mai ridicate  însă, decît gospodarii rămaşi în sat să lucreze pământul.
• Climat de ordine socială, lipsa conflictelor majore de ordin social, politic ,cultural, etnic (aprecierile aparţin Primarilor celor patru comune).
• Existena unor drumuri judeţene şi naţionale, cale ferată ce interferă cu zona şi ar putea constitui avantaje pentru funcţionarea unor canale de comercializare a produselor şi organizarea de activităţi nonagricole în zonă.
• Fondurile financiare nerambursabile oferite de Uniunea Europeană au fost în mică măsură accesate până acum( pentru repararea unor podeţe şi poduri, modernizarea şcolilor, construirea de gădiniţe pentru copii etc);i nfrastructura ar fi un teren imens de investiţii.
• Comunele mai au încă islazuri, propice creşterii animalelor domestice.
• Pieţele apropiate pentru produse agricole au dimensiuni foarte mari, ceea ce ar da siguranţă investiţiilor în agricultura zonală

        Restricţile principale ale procesului de dezvoltare a comunelor  a  zonei celor patru comune sunt cunoscute, în general, ca acţionând la nivelul întregului mediu rural şi anume:
• Demotivarea gospodarilor de a se antrena în  activităţi ce amplifică veniturile proprii.
• Îmbătrânirea populaţiei, rată redusă a natalităţii.
• Decalaj mare între oraş şi sat, regăsit în nivelul de trai şi venitul anual per gospodărie.
• Simţ redus de iniţiativă în iniţierea unor activităţi nonagricole, în găsirea de forme de asociere pentru producţia şi desfacerea produselor agricole, în găsirea şi punerea în funcţiune a unor canale de comercializare a produselor agricole.
• Politicile de atragere a investitorilor în activităţi agricole şi nonagricole nu sunt iniţiate şi urmărite riguros, nu sunt stabilite stimulentele ce se oferă, nu este  conturat parcul agroindustrial – principalul atractor pentru investitori
• Primăriile nu au devenit motorul dezvoltării localităţii, orizontul de timp al Primarilor şi  al Consilierilor nu depăşeşte, de cele mai multe ori, durata mandatului electoral.


       Într-un asemenea spaţiu economic, social, politic ( ultimul, din nefericire, neprielnic dezvoltării mediului rural) se propune o schiţă de Strategie de evoluţie a zonei celor patru comune considerându-se că zona are certe posibilităţi de dezvoltare. Numai dacă ar pune în valoare resursele de apă geotermală pentru obţinerea de legume pentru oraşele Ploieşti, Târgovişte şi Bucureşti, zona ar deveni foarte bogată, atractiva pentru tineri, oameni de afaceri, emigranţi ce se întorc în ţară, pentru şomerii din industrie şi din administraţia publică.

 


STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI
                                           -   Schiţă  -


Obiective strategice
Se propune o strategie de dezvoltare  pe termen lung ( 15-20 ani), integratoare la nivelul aşezărilor din zonă, bazată pe resurse naturale şi de personal proprii şi pe fonduri de investiţii ( şi investitori )  preponderent din afara zonei .
Economia zonei devine suportul procesului de dezvoltare:  modernizarea tuturor activităţilor care au ca finalitate reducerea decalajelor dintre oraş şi sat, stabilitatea populaţiei, alt nivel de trai.
Obiectivul strategic principal devine astfel :
“ Amplificarea activităţii  economice în scopul modernizării mediului rural si stabilizării populaţiei “
De amintit că fenomenul actual, periculos pentru satul românesc este depopularea, îmbătrânirea populaţiei, exodul tinerilor. Stabilizarea numărului populaţiei ( la o rată de creştere demografică pozitivă) dă sens noţiunii de dezvoltare si justifică strategia.
Obiectivele subordonate obiectivului strategic principal şi care formează esenţa planului de dezvoltare locală – sunt următoarele :

1    Realizarea / modernizarea infrastructurii şi anume :

1.1.   -   drumurile publice;
1.2.   -   alimentarea cu apă potabilă;
1.3  -     alimentarea cu gaze naturale ( prioritate, parcurile agro-
              industriale);
1.4   -   canalizare si staţii de tratare a apelor uzate;
1.5   -   depozite pentru deşeuri solide.

 

2   Consolidarea / amplificarea activităţii economice în agricultură prin :

       2.1   -   creşterea productivităţii solului ( dublare ) prin irigaţii pe suprafeţe
                              reduse de teren şi valorificarea apei râului Ialomiţa.
       2.2   -   culturi cu valoare adaugată mare precum : plante oleaginoase, materii
                              prime pentru obţinerea biocombustibililor ( rapiţă, soia, sorg, etc.)
2.3 -   plantarea a 3000 nuci şi 300 cireşi negri pe teren public-privat pentru
            obţinerea de fructe si lemn de mobilă.
       2.4   -   organizarea de sere ( legume, zarzavaturi, flori, struguri, etc.)
                              încălzite  cu apă geotermală şi stropite cu apa din râul Ialomiţa.
       2.5   -   certificarea calităţii de “produse ecologice“ sau “produse tradiţionale“
       2.6   -   resuscitarea interesului pentru culturile de in si cânepă.

3.   Investiţii în parcurile agroindustriale:

       3.1   -   amenajarea parcurilor agroindustriale.
       3.2   -   ofertă în atenţia investitorilor, exemple :
  3.2.1   -   produse prefabricate din beton (pentru oraşele din apropiere);
  3.2.2   -   materiale de construcţii pe bază de argilă;
  3.2.3   -   producere de biocombustibili;
  3.2.4   -   morărit si panificaţie;
  3.2.5   -   fermă pentru creşterea struţilor ( exemplu Mânăstirea Pissiota );
  3.2.6   -   conserve de legume;
  3.2.7   -   sucuri naturale din struguri;
  3.2.8.   -  îmbuteliere apă plată;
  3.2.9   -   forare si distribuire apă geotermală;
  3.3.0   -   prelucrare deşeuri din materiale plastice.

4.   Consolidarea ( amplificarea activitătii economice în cadrul gospodăriilor
                  individuale):

       4.1   -   disponibil de apă pentru grădinile de zarzavaturi ş legume;
       4.2   -   pomi fructiferi de înaltă productivitate si valoare economică ridicată;
       4.3   -   creşterea numărului de păsări domestice;
       4.4   -    punerea în valoare a izlazurilor comunale, păşuni şi creşterea
                               numărului animalelor domestice;
       4.5   -   diversificarea culturilor din grădini ( fructe de pădure, plante,
                               aromate, flori, etc.)
       4.6   -   râul Ialomiţa : oportunitate pentru creşterea raţelor şi gâştelor;
                  4.7   -   gestionarea corecta a gunoiului de grajd şi folosirea acestuia ca nutreţ
                               pentru sol sau cmercializare;
       4.8   -   conserve de legume şi zarzavaturi pentru uz propriu şi comercializare,
                               eventual de tip ecologic sau tradiţional;
       4.9   -   dulceţuri de casă pentru comercializare;
       4.10 -   compoturi pentru cantine, cămine, tabere de copii, spitale;
       4.11 -   alte activitaţi aducătoare de venit;

5.   Stimularea unor activităţi inovatoare ale populaţiei şi sprijinirea acesteia de a
                 le pune în practică. Domenii de interes :

       5.1   -   valorificarea complexă a apelor geotermale din zonă:
                              prin termoficarea locuinţelor, încăzirea serelor agricole, bazine de
                              locuinţelor, incălzirea serelor, bazine de înnot, tratament balnear,
                               culturi de biomasă, etc.
   5.2   -    irigaţii ( râul Ialomiţa  ca sursă) pe suprafeţe reduse de teren;
       5.3   -    preluarea unor practici economice pozitive din activitatea
                               mânăstirilor  din judeţele Prahova si Ialomiţa ( Pissiota
                               Ghighiu, Crasna, etc.) ce privesc agricultura ecologică, reţete
                               proprii de  mâncăruri şi dulceaţuri, creşterea struţilor
                               conservarea ciupercilor
       5.4   -    promovarea sculpturii în lemn la fabrica de mobilă din zonă;
       5.5   -    inventarierea meseriilor pe cale de dispariţie si reconsiderarea
                               unora  utile zonei;
                  5.6   -    mijloace de promovare a produselor din zonă pe pieţele interne
                               si  externe;
       5.7   -    organizarea unor pieţe în interiorul zonei;
       5.8   -    identificarea unor produse originale, protejarea acestora
                                (  brand) ) şi  comercializare;
       5.9   -    organizarea pepinierelor de pomi fructiferi pe lângă şcolile din
                               zonă;
       5.10 -    punerea în valoare a deşeurilor provenite de la unităţile
                               industriale  din  zonă şi a propriilor deşeuri din agricultură;
                5.11   -    aclimatizarea unor specii de plante ce-şi extind arealul către
                               nord, ca  urmare a efectului de seră;
     5.12   -   organizarea de păstrăvării în zona râului Ialomiţa;
                5.13   -   valorificarea surselor regenerabile de energie din zonă;
     5.14   -   profil modern pentru căminul cultural viitor.

6   Infiinţarea si extinderea serviciilor in zonă ca, de exemplu:

      6.1   -   servicii pentru agricultură :
  6.1.1   -   apă pentru irigaţii;
  6.1.2   -   apă caldă pentru sere;
  6.1.3   -   execuţie lucrări agricole;
  6.1.4   -   transport produse agricole;
  6.1.5   -   comercializare produse;
  6.1.6   -  credite pentru agricultură;
  6.1.7 -    certificarea calităţii produselor agricole (ecologice,
                                       tradiţionale);
                        6.1.8   -   depozitarea produselor în vederea comercializării;
  6.1.9   -   abator ( abatoare ) pentru animale.
       6.2   -   servicii in afara agriculturii :
                        6.2.1   -   ofertă pentru amplasamente ( teren public sau privat )
                                        pentru tabere de copii, cămine pentru persoane in vârstă,
                                        personae cu dizabilitaţi, case de retragere (cu suţinere
                                        financiară proprie );
                                        centre de tratament cu apă geotermală sulfuroasă;
  6.2.2   -   cantine-restaurant la nivel de comună ( pentru  cadrele
                                       didactice, medicii, funcţionarii, salariaţii unităţilo
                                        industriale   din zonă );
  6.2.3   -   servicii pentru divertisment.

7   -   Modernizarea mijloacelor şi ridicarea nivelului procesului de învăţământ :

      7.1   -   modernizarea infrastructurii şi asigurarea utilităţilor necesare;
      7.2   -   dotare la nivelul şcolilor urbane;
                 7.3   -   atragerea de cadre didactice cu nivel profesional ridicat şi foarte
                             ridicat  prin ofertă de locuinţe şi locuire, salarizare, integrare în
                             viaţa  comunităţii, în activităţi auxiliare. Ideal, cadrele didactice
                             ar trebui să provină din fiii satului.
;
               7.4   -   adaptarea curiculei şcolare la nevoile zonei şi la cerinţele tipice
                             societăţii secolului XXI, ca de exemplu :
           7.4.1   -   stimularea spiritului inovator;
           7.4.2   -   însuşirea unor elemente ale economiei de piaţă;
           7.4.3   -   stimularea spiritului întreprinzător;
  7.4.4   -   competiţia;
           7.4.5   -   asumarea riscurilor;
           7.4.6   -   practici agricole dezvoltate în atelierele şi loturile
                                     de teren proprii.
             7.5   -   îmbunătaţirea calităţii învăţământului, prioritare fiind :
          7.5.1   -   campania “ zero analfabeţi “ ;
    7.5.2   -   completarea studiilor pentru ciclul V-VIII;
 7.5.3   -   selectarea copiilor dotaţi şi îndrumarea spre şcolile din marile
                                    oraşe (burse)
          7.5.4   -   selectarea copiilor supradotaţi şi îndrumarea către şcolile de
                                    excelenţă;
          7.5.5   -   cămine pe lângă liceele din zonă;
          7.5.6   -   asigurarea deplasării elevilor la şi de la şcoală, idem a
                                    personalului  didactic;
          7.5.7   -   rata de promovabilitate a absolvenţilor de liceu în
                                   învătământul superior să creasă de 5-10 ori (astăzi este de
                                   2%, ca medie pe ţară);
7.5.8  -   colaborare profesională între profesorii din zonă şi cei din
              marile  oraşe;
          7.5.9   -   grădiniţe pentru cel puţin 80% din copii.

8   Desfăşurarea activităţilor culturale la nivel superior faţă de prezent prin:

        8.1  -  construirea  a trei centre culturale prin reconsiderarea  fostelor camine
                   culturale concepute şi realizate cu 40-60 ani în urmă , stabilirea de
                   funcţii moderne noilor entităţi,ca: manifestarea culturii zonale,
                   informare, inovare,  păstrarea şi exprimarea tradiţiei, prezentare de
                   spectacole, adunări publice,  expoziţii, inclusiv de interes tehnic-
                   profesional pentru agricultori, comunicare   cu exteriorul zonei, centre
                   de creaţie cultural-artistică, etc.;
       8.2   -  organizarea de spectacole în sală şi în aer liber, festivaluri, concursuri în
                  zonă şi în afara zonei.

 9   Organizarea divertismentului în mediul rural, prioritar pentru tineri:

       9.1   -   imaginarea de activităţi sportive ce pot fi organizate şi desfăşurate pe
                   terenul   comunal, inclusiv la nivel competiţional zonal sau judeţean;
       9.2   -   realizarea bazelor corespunzătoare, bazine de înnot, teren de  fotbal;
       9.3   -   organizarea de serbări, aniversari, etc., prilej de întâlnire a locuitorilor,
                   de  petrecere, schimb de opinii, cunoaşterea şi afirmarea  liderilor locali,
                   evidenţierea personală, etc.
       9.4   -   cercuri de creaţie pentru copii;
       9.5   -   săli de sport, corespunzător dotate;
       9.6   -   pregatirea fizică prevăzută în curricula  şcolară;
       9.7   -   întreceri sportive între şcoli;
       9.8   -   săli de spectacol.

10     Îmbunătăţirea imaginii aşezărilor rurale din zonă, prin:

 -   conturarea centrului comunei, a pieţei centrale prin  amenajări
                corespunzătoare;
 -   controlul aspectului drumurilor, faţadelor clădirilor, gardurilor;
 -   evidenţierea monumentelor şi a instituţiilor publice;
 -     marcarea  caselor cu semnificaţie deosebită: eroi de război, profesorii şi
                  învăţătorii locali, personalităţi din zonă, etc.;
 -    organizarea de muzee de interes local;
 -    punerea în valoare a unor fântânii publice, arbori centenari. Terenurile
                 virane se pot transforma în miniparcuri, terenuri de joacă pentru
                 copii, etc.;
 -    amenajarea staţiilor de aşteptare pentru mijloacele de transport auto;
 -    evitarea prezenţei deşeurilor solide de-alungul drumurilor, spaţiilor
                 publice terenurilor arabile, malul apelor, etc.;
 -    impunerea imagii zonei la nivel judeţean si naţional;
 -    valorificarea la nivel naţional a noţiunilor sau conceptelor de:
                      *   parc agroindustrial;
                      *   cămin cultural modern;
                      *   consolidarea, extinderea activităţilor economice la nivel de
                                      gospodarie;
         *   irigaţii pe suprafeţe reduse de teren
                                 *   adaptări ale legislaţiei actuale în cazul  curriculei  şcolare
                                      din  mediul  rural, local;                                   
        *   extinderea la nivel naţional a  iniţiativei plantării de nuci,
              cireşi    negri etc. pe spaţiile publice .De exemplu, plantarea
              a 10 milioane  de nuci în următorii 10 ani.

 11   Gestiunea situaţiilor de risc major, prin: 
 
 -   inventarierea situaţiilor care prezintă risc major pentru zonă. Exemple posibile ;
         *   inundaţii datorite râului Ialomiţa;
         *   defrişării pădurilor;
         *   înstrăinării terenului agricol;
         *   sporului demografic negativ;
         *   ratei ridicate de somaj;
         * contaminării apelor freatice cu substanţe organice şi agenţi
                                    patogeni.
 -   gestiunea fiecărei situaţii.

12   Îmbunătăţirea activităţii administraţiei publice, prin:  

 -   transparenţa activităţii, a deciziilor luate;
 -   motivarea populaţiei la realizarea deciziilor, forme de motivare;
 -   organizarea entităţii de urmărire a realizarii strategiei de dezvoltare a
                zonei, în  cadrul organigramei Primăriei;
            -   organizarea unei entităţi pentru consultanţă în afacerile locale în
                 conexiune cu entitatea  ce se ocupă de strategie.

 

Modalităţi şi instrumente de realizare a strategiei


         Obiectivele, subobiectivele şi activităţile propuse  în cele 12 puncte menţionate mai sus nu pot deveni realităţi decât printr-o muncă susţinută, tenace,  a întregii comunităţi, condusă inteligent şi profesional, cu pasiune şi dăruire pentru localitate şi locuitării săi, de c[tre Primărie (Primar, Consilieri, angajaţi). Acest comandament ce-şi asumă modelarea viitorului comunei trebuie să fie active pe toată durata preconizată pentru atingerea obiectivelor strategie, durată care presupune  o etapă scurtă (cca 4 ani ), medie (cca 10 ani) şi lungă de timp (peste 2o ani). Aceasta înseamnă mai multe mandate electorale, mulţi primari, dar toţi aplecaţi asupra realizării Strategiei şi îmbunătăţirii  continue a ei şi perfecţionări managementului acesteia.
       Formarea acestui comandament este etapa de start a evoluţiei comunei, urmărită printr-o Strategie. De calitatea comandamentului, privit în perspectiva multor ani, depinde avansul mai lent sau mai alert al comunei către dezvoltare sau, dimpotrivă, către involuţie. Comandamenul este caracterizat prin motivaţie comună, omogenitatea intenţilor în favoarea comunităţii, prin cunoaşterea şi slujirea intereselor cetăţenilor. Jurnaluilor de bord trebuie să fie Strategia şi modul de realizare a obiectivelor. Culoarea politică a membrilor comandamentului nu este în contradicţie cu obiectivele Strategiei ci trebuie privită numai ca drapelul sub care, membrul de partid, luptă pentru a găsi modalităţi de realizare  în condiţii optime a obiectivelor ca: atragere fonduri de la buget, realizare infastructură, modernizare şcoli, atragerea investitorilor, punerea în valoare a comunei (economic, cultural, turistic, educaţional, etc).
       Comandamentul trebuie să aibă un plan de bătaie care să definească precis obiectivele,etapele şi forţele pe care se bazează să câştige bătălia cu inamicii neîndurători ca: sărăcia, nepăsarea, demotivarea muncii, hoţia, beţia, lipsa de solidaritate umană, demagogia etc. Acest plan de  bătaie îl formează Strategia de evoluţia a localităţii şi care aparţine, atât ca elaborare cât şi ca realizare ( şi prin  rezultatele  scontat), tuturor membrilor localiătăţii. Indiferent cine elaborează Strategia, o firmă de specialitate sau un colectiv din comună, ea trebuie să fie cunoscută, completată cu gândirea, experienţa tuturor locuitorilor, însuşită în final de Consiliul Comunal şi devenită act  pentru ordonarea activităţilor viitoare ale Primăriei şi ale locuitorilor.
       A treia etapă obligatorie a desfăşurării unei Strategii este detalierea acesteia pe programe, proiecte, activităţi sau lucrări cu indicarea persoanelor responsabile de realizarea lor, la termenele necesare ce rezultă dintr-un grafic centralizator, dar şi cu indicarea mijloacelor necesare  realizării obiectivelor.
     O altă etapă importantă, mai ales pentru comunele cu restricţii financiare  este ierarhizarea mijloacelor financiare necesare  după volumul acestora şi după surse sigure, probabile sau incerte de acoperire.Prima categorie –importantă pentru motivarea participanţilor la realizarea Strategiei - este evaluarea acţiunilor, lucrărilor, programelor ce nu implică eforturi financiare şi, după cum se poate observa din parcurgerea celor 12 puncte strategice prezentate mai sus, pot reprezenta 20 – 30% din totalul lucrărilor prevăzute în Strategie.
   Surse de finanţare, cu un anumit grad de probabilitate pot fi considerate şi:
-  Fonduri nerabursabile sau cu cofinanţare din partea Uniunii Europene, importante  prin volumul lor şi prin destinaţie, dar greu de accesat din cauze proprii autorităţilor române locale şi centrale. Ele nu vor mai fi disponibile pe termen mediu şi lung şi reprezintă  o oportunitate greu de compensat în viitor.
 -  Fonduri disponibile, în măsură variabilă, ale emigranţilor din zonă ce se înapoiază în ţară şi vor să se angajeze într-o afacere proprie. Această afacere trebuie să se regăsească printre obiectivele Strategiei şi să fie cunoscută dinainte de emigrant (parcurile agroindustriale îi pot pune la dispoziţie terenul necesar iniţierii afacerii).
   -  Creditul agricol (Banca agricolă) care întârzie să devină operativ  dintr-o mare eroare a autorităţilor centrale. Poate fi încercată organizarea unor Bănci locale, experienţă cunoscută în România în anii 30,cu rezultate bune.Banii se colectează de la deponenţii locali, emigranţi, fiii satului, alte persoane interesate. Dublarea venitului  agricultorilor prin amplificare activităţii economice pe termen mediu ar putea alimenta o parte din fondurile Băncii locale de credit.
     -   Fonduri de la bugetul statului : acestea vor fi din ce mai greu de primit; România are o economie destructurată, mari datorii la forurile bancare internaţionale, dependentă energetic şi alimentar de import, resursele naturale i-au fost externalizate, administraţia este excesiv de birocratizată până la blocarea activităţilor, iar actul de decizie economică este politizat aproape integral.
                               -    Fonduri atrase de la investitori: este marea speranţă într-o  revigorare a activităţii economice  agricole şi, mai ales, nonagricole, dar investitorii trebuie atraşi, iar atragerea lor presupune o adevărată artă prin care să convingă că zona, comuna, asocierea a mai multor comune oferă cea mai bună amplasare pentru o  anumită investiţie.
  -  Fonduri conjuncturale ce depind de abilitatea autorităţilor locale de a le descoperi şi accesa. Ele provin de la organizaţii străine, ambasade, programe sau proiecte internaţionale, personalităţi  diverse etc.
  -  Economii ale populaţiei provenite din reduerea cheltuielilor cu consumul băuturilort alcoolice şi ţigărilor; se poate aprecia la 1- 2 mild euro asemenea cheltuieli făcute de populaţia din mediul  rural. Renunţarea la produsele procurate de la oraş şi care pot fi realizate în comună ca: pâine şi produse de panificaţie, produse alcoolice de  provenienţă locală şi care se pot vinde prin cele cca 80 puncte comerciale  ce oferă băuturi alcoolice din afara zonei, realizarea programului “cornul şi laptele” sau ”cornul şi mierea”cu produse locale. Dublarea sau triplarea numărului de stupi şi reducerea  consumului de zahăr, obţinerea de sucuri naturale în locul celor chimizate sau sintetice sunt alternative la ieşirea de bani din zonă şi amplificarea activităţii economice.
 -  Obţinerea de burse pentru studii, premii din câştigarea unor concursuri, granturi diverse etc.

     Odată cunoscute aceste surse de finanţare se poate trece la o altă etapă a  Strategiei şi anume   la selectarea obiectivelor ce pot fi realizate pe termen scurt, mediu şi lung. Înaintea  etapizării Strategiei trebuie gândită şi modalitatea de a găsi aliaţi în sprijinul Strategiei, aliaţi în interiorul şi, mai ales, în exteriorul localităţii. Pot fi avute în vedere următoarele acţiuni:
- Cooptarea în cadrul comandamentului  şi a cadrelor didactice din comună, medicii din cadrul dispensarului ( la nivel de consilieri), reprezentanţii cultelor, oameni de afaceri din comună sau zonă,  fiii ai satului ce acceptă să colaboreze cu Primăria etc.
- În exteriorul satului imporant este lobby-ul exercitat la nivelul autorităţilor judeţene, şi al autotităţilor  centrale cu ajutorul primarului, deputaţilor şi senatorilor.
- Camera de Comerţ, Oraganizaţiile profesionale şi patronale, Asociaţia primarilor,hipermarketurile din apropiere etc. pot fi folosite în favoarea realizării obiectivelor strategice.
- Asocierea dintre comunele alăturate poate oferi sinergismul necesar reducerii eforturilor realizării unor obiective   şi obţinerii unor efecte mai importante decât dacă ar fi realizate de o singură comună.


                            În încheierea consideraţiilor succint prezentate mai sus se poate observa că asocierea a patru comune vecine la un program comun de dezvoltare (formalizat printr-o Strategie) trebuie să  accelereze procesul de evoluţie, de progres al localităţilor prin concentrarea eforturilor pe puncte cheie ale  procesului de dezvoltare şi anume:
• Crearea de canale de comercializare a surplusului de produse agricole.
• Privirea cu seriozitate a formelor de asociere a ţăranilor la obţinerea produselor agricole( acolo unde acest lucru este posbil ) şi la desfacerea produselor, etapă fără de care marketingul produselor agricole oferite comercializării este aproape nul. Hipermarcheturile discută, încheie contracte cu  parteneri ce pot oferi cantităţi mari de produse, la calităţi garantate şi forme de condiţionare (ambalare) moderne, dar şi la termene certe. Contravaloarea produselor se achită prin bănci, furnizorul trebuind să aibă cont  deschis într-o bancă.
• Coordonarea strategiilor de evoluţie ale fiecărei  comune, astfel încât să se evidenţieze obiectivele identice. Imaginarea şi găsirea de modalităţi de urmărire a obiectivelor strategice comune pe toată durata necesară realizării acestora.
• Motivarea întregii populaţii la realizarea Strategiilor şi convingerea că astfel, viaţa în mediul rural poate accede la nivele superioare celor actuale, iar viitorul devine previzibil.
• Eforturi continue pentru atragerea investitorilor şi conceperea pachetului de  stimulente de a-i  interesa să investească, mai ales în activităţi nonagricole, în prelucrarea produselor agricole, în crearea de noi locuri de muncă. Desemnarea parcurilor agroindustriale comunale  sau la nivelul celor patru commune este unul din atractorii importanţi  pentru investitori.
• O gîndire comună  de a găsii soluţii la scăderea ratei creşterii demografice, creşterii continue a nivelului procesului de învăţământ şi la amplificarea activităţii economice în cadrul gospodăriei, ştiut fiind că un ţăran foloseşte astăzi ,mai puţin de jumătate din timpul calendaristic disponibil pentru activităţi agricole, restul timpului aşteaptă să fie folosit pentru propria lui bunăstare şi pentru dezvoltarea comunei, catalizatorul   trezirii acestui imens potenţial este comandamentul, prin instrumentul său - Strategia.
.

 

 

 Amplificarea  activităţii economice în zona VALEA PRAHOVEI prin   punerea în  valoare  a produselor agricole tradiţionale şi a turismului

Premise

                                   Produsele agricole tradiţionale (cvasidispărute în ţările din vestul Europei), trebuie promovate comercial deoarece ele domină agricultura din zona de deal – munte ce caracterizează Valea Prahovei. Menţinerea acestor produse în structura producţiei agricole şi în oferta comercială către pieţele de pe Valea Prahovei are ca argumente:
• Sunt rezultatul agriculturii practicate pe loturi  de teren reduse, ca suprafaţă.
• Calitate superioară faţă de produsele agriculturii moderne (zestrea genetică a plantelor nealterată mult timp), nechimizate, în general.
• Produse compatibile cu gustul şi dieta populaţiei.
• Alternativă la produsele agricole importate de marile lanţuri comerciale transnaţionale.
• Diversitate mare sortimentală de produse.
• Reprezintă o şansă de supravieţuire a micii gospodării rurale.
• Ţăranii ştiu să le cultive, conserve sau să le transforme în alimente


                 Program de valorificare a produselor agricole tradiţionale.


                       Scopul Programului: punerea în valoare a produselor agricole tradiţionale  PAT) provenite din agricultura practicată în zonele vicinale Văii Prahovei şi comercializarea acestora în staţiunile  cuprinse între Câmpina şi Timiş.
                      
                        Componentele de bază ale programului sunt  următoarele:
• Bazinul geografic (potenţialul de producţie) cuprinde zonele de  deal şi munte, mai puţin de şes, din vecintătea Văii Prahovei unde se practică agriculura tradiţioală.
• Piaţa este reprezentă de turiştii din staţiunile destinate acestui scop, de
      călătorii de  pe şoselele existente şi cele ce se vor construi pe traseul
       Bucureşti – Braşov.
• Canalele de comercializare necesare atingerii scopului Programului.

                 Diagnoza situaţiei actuale

                             Succint, situaţia produselor tradiţionale comercializate pe Valea 
     Prahovei,prezintă următoarele trăsături:
• Lipsă de informare şi de oganizare a agricultorilor privitoare la PAT.
• Spirit întreprinzător redus, suprapus peste fenomenul îmbătrânirii populaţiei
rurale, sărăcirea populaţiei,  absenţa creditului rural pentru investiţii în gospodărie.
• Lipsa sistemului şi a reţelelor de colectare, condiţionare (sortare, ambalare, depozitare), atestarea calităţii, transportul produselor, comercializare.

                Etape critice pentru realizarea Programului

                    Se pot  distinge  trei etape  principale care condiţionează succesul Programului şi anume:

        a.  Crearea pieţei pentru PAT. În afara potenţialului actual de turism  se poate aştepta la amplificarea  mult a turismului din zona Văii Prahovei prin promovarea turismului de sfârşit de săptămână atât în staţiunile existente cât, mai ales, în viitoarele facilităţi ce apar, prin:
• Amenajarea albiei râului Prahova şi a afluenţilor prin: nivelarea malurilor, construirea de minibaraje pentru  acumulări de apă care vor fi baze de pescuit sportiv, suport pentru organizarea de spaţii pentru camping, plajă ,baie, jocuri distractive, sport, picnicuri  în locuri special amenajate, spaţii pentru copii şi oameni în vârstă etc.
• Conceptul de spaţiu ecologic ar trebui să domine tot ce se amenajează pe Valea Prahovei şi ar trebui să influenţeze şi punerea în valoare turistică a zonei.
• Exploatarea apelor geotermale din întreaga zonă a Văii Prahovei, Câmpina, în special, în scopul obţinerii de apă caldă  pentru alimentarea serelor agricole, termoficare, bazine deschise sau acoperite pentru înnot, transformare în energie electrică , tratament balnear etc.
• O schemă asemănătoare se poate concepe şi pentru apele sulfuroase din zona Sinaia
.
• Găsirea de soluţii pentru asigurarea cazării (1-2 nopţi) turiştilor de sfârşit de săptămână care  sunt şi vor fi predominant bucureşteni. Zecile sau sutele de mii de turişti ce sunt aşteptaţi , într-o perspectivă pe termen lung, să petreacă 1-2 zile pe Valea Prahovei aduc cu ei şi probleme ale căror soluţii trebuie căutate şi puse în practică. Sunt avute în vedere: parcarea automobilelor, poluarea produsă de acestea în zonă, necesarul de apă potabilă, tratarea apelor uzate  şi păstarea calităţii apei râului Prahova, gestiunea deşeurilor solide şi lichide, amplasamente pentru spaţiile de cazare şi de divertisment. Toate acestea însemnă locuri de muncă sezoniere sau permanente, care aduc după sine şi cerinţe noi pentru  piaţa produselor alimentare.
• Organizarea turismului montan de proximitate (cazare pentru o noapte la baza muntelui) se adresează, precumpănitor tinerilor cu siuaţie materială modestă, observaţie care va influenţa şi consumul alimentelor, oferta trebuind a fi adaptată acestei categorii de turişti, în creştere numerică.

b. Realizarea infrastructurii  de comercializare a  PAT.  Trebuie făcută atât în situaţia existentă cât şi concomitent cu dezvoltarea zonei turistice. Pot fi avute în vedere iniţiative ca, de exemplu:
•  În mod  conjunctural, întreprinzătorii ar trebui recrutaţi dintre foştii agricultori emigranţi şi care revin în ţară cu un minim  de capital şi sunt dornici, sau obligaţi, de a iniţia o afacere.
• Pe amplasamentul autostrăzii Bucureşti – Braşov pot fi prevăzute câteva locaţii pentru comerciaizarea PAT.Aceste locaţii trebuie incluse în proiectul autostrăzii, rezervându-se spaţii pentru complexe comerciale cu preparate din  PAT, parcaje auto, restaurante ,locuri de joacă pentru copii, etc.
• La nivelul întregii zone turistice a Văii Prahovei şi a producătorilor de  produse agricole, inclusiv de tip tradiţional sau ecologic trebuie gândite şi stabilite amplasamente pentru infrastructura de comercializare a PAT ca: depozite, restaurante, complexe agroalimentare cu activităţi conexe ce interesează şi reţin turiştii, minicrame, puncte de vânzare produse şi preparate alimentare pentru consum în zonă sau acasă, teascuri pentru prepararea  mustului, a sucului de mere, alte sucuri naturale  etc. Autorităţile publice locale, reprezentanţii asociaţiilor de producători agricoli vor stabili cu gestionarii autostrăzii şi ai zonei  turistice Valea ţi cu investitorii în realizarea aceastei infrastructuri regimul patrimoniului, aprovizionarea cu utilităţi, taxe etc.


c. Potenţarea zonei agricole sau stimularea  acesteia de a produce PAT pentru zona Valea Prahovei, sursă de câştiguri suplimentare pentru agricultori. Măsuri posibile:
• Intervenţia autorităţilor publice pentru informare, finaţarea unor activităţi, realizarea zonei turistice Valea Prahovei, infrastructură de transport în mediul rural, etc.
• Promovarea unor forme de asociere pentru producerea şi/sau desfacerea PAT.
• Organizarea la nivel de comună a unor spaţii pentru  sortarea, ambalarea, depozitarea produselor agricole în vederea expedierii la beneficiari sau la piaţă.
• Atestarea ( certificarea) calităţii de produs tradiţional sau ecologic.
• Transformarea ţăranilor în fermieri pentru a putea încheia contracte comerciale, cu cont în bancă, activitate de marketing. Asocierea poate facilita aceste cerinţe ale comerţului modern.
• Organizarea abatoarelor pentru păsări şi animale (eventual, miniabatoare) şi ambalarea (mai târziu, procesarea) produselor rezultate.
• Motivarea  forţei de muncă feminine de preparare în vederea comercializării de produse ca: dulceţuri, fructe uscate, sucuri, ciuperci conservate, conserve de legume, compoturi, şerbet, prăjituri de casă, pâine de casă etc.
• Includerea în oferta de PAT  şi a produselor apicole, fructelor de pădure cultivate în grădină, produse din lapte, pastramă, nuci şi preparate din nuci ,băuturi alcoolice produse în gospodărie, cidru, hidromel, vin-pelin şi vin-mentolat, secărică, vişinată etc.
• Produsele de tip artizanat pot însoţi oferta de PAT. De pildă, băuturile alcoolice pot fi vândute, fiind amabalate şi în vase  ceramice (tip ulcior) sau din lemn (tip ploscă),etc.

 

         Modalităţi de realizare a Programului


           Un compex de instrumente trebuie mobilizat pentru a face Programul viabil ca, de exemplu:

a. Instrumente de ordin administrativ. Prioritare pentru realizarea Văii Prahovei turistice se consideră următoarele:
• Stabilirea responsabilităţii gestiunii zonei Văi Prahovei şi realizării Programului de amplificare a activităţii economice în zonă, prin organizarea turismului de sfârşit de săptămână şi prin promovaresa PAT. Posibil ca iniţial, entitatea organizatorică să fie Consiliul Judeţean  Prahova  sau forme de investiţie public-privat.
• Delimitarea spaţiului geografic ce priveşte comercializarea PAT şi a arealului agricol de producţie.
• Finanaţarea Programului pe etapele realizării lui.
• Corelarea PUG-ului localităţilor din zona turistică a Văii Prahovei cu noul Proiect şi cu Prioectul autostrăzii Bucureşti – Braşov.
• Conceperea măsurilor de reducere a impactului  ecologic al transportului în zonă prin:  modernizarea transportului pe calea ferată, prevederea de culoare pentru biciclişi  de-alungul autostrăzii Bucureşti - Braşov, transport cu autobuze, etc.
• Atenuarea desavantajelor economice şi sociale ale turismului de sfârşit de săptămână prin preverea în Proiect  a destinaţiilor pentru construcţii ce  privesc tabere de vacanţă, tabere pentru copii, cămine diverse, şcoli cu internate, centre de instruire naţionale şi internaţionale în domeniile turismului, alpinismului, pregătirii   mâncărurilor ecologice şi cu PAT, turism balnear, şcoli de înnot pentru copii şi amatori şi pentru  performanţă (pe baza apei geotermale din zonă), centre de tratament al sănătăţii pe baze neconvenţionale (valorificarea experienţei bune acumulate până în prezent), pescuit sportiv pe tot râul Prahova  şi concursuri de pescuit, centre pentru recuperare medicală şi convalescenţă, case de retragere pentru pensionarii cu stare materială bună, centre de perfecţionare profesională, solarii diverse, ştranduri , etc.
• Stabilirea regimului proprietăţii în zonă şi a spaţiului adiacent autostrăzii Bucureşti - Braşov pentru a facilita realizarea infrastructurii de comercializare a PAT.

Instrumente de ordin economic  care susţin Proiectul turistic al Văii Prahovei dintre care:
• Politici pentru atragerea investitorilor în zonă.
• Găsirea de surse financiare pentru  regularizarea albiei râului Prahova, amenajarea şi modernizarea dumurilor din zonă, reţele de apă potabilă, canalizare, tratare ape uzate, reţele electrice, amenajarea râului Prahova pentru pescuit, sonde penru apă geotermală etc.
• Soluţii pentru asigurarea cazării turiştilor de  week-end; reconsiderarea potenţialului existent şi amplificarea acestuia inclusiv prin punerea în valoare a fondului de locuinţe al populaţiei din zona Văii Prahovei care trebuie adaptate la cerinţele turismului de sfârşit de săptămână la începutul sec. XXI.
• Diversificarea ofertei turistice astfel încât,Valea Prahovei să fie atractivă tot timpul anului incluzând şi turismul montan.
• Stabilirea capacităţii Văii Prahovei de a primi şi găzdui un număr optim de turişti de sfârşit de săptămână, dată esenţială  pentru proiectarea zonei, dar şi pentru producătorii agricoli din zona adiacentă pentru a-şi  stabili planurile de producţie.
• Creditul agricol să devină o realitatea în economia rurală.
• Veniturile aduse de proiectul Văi Prahovei şi de  comercializare a produselor agricole sunt integrate la nivelul tuturor participanţilor  şi trebuie văzute pe termen lung pentru a amortiza investiţiile mari în infrastructură.

La nivel conceptual,  decidenţii, specialiştii, autorităţile publice ale localităţilor din  zonă, asociaţiile de  producători agricoli  etc. Trebuie să colaboreaze pentru a realiza un complex turistic de mare  întinere geografică şi care s-ar putea extinde până la Braşov,integrând localităţile existente cu noile constucţii tipice sec.XXI, punând în evidenţă atuurile zonei, atuuri fără de care proiectul  turistic al  Văii Prahovei nu are rost. Printre aceşti atractori de prim rang s–ar putea nota:
• Muntele cu tot ce înseamnă el pentru turismul din toate anotimpurile.
• Apa, găsită ca râul Prahova şi afluentul său – Doftana şi, mai ales, apele geotermale exploatate în zonă.Ultima  resursă naturală ar putea deveni motorul dezvoltării zonei turistice şi a celei agricole dacă este inteligent pusă în valoare prin transformare în energie termică, electrică, dacă alimentează zeci de bazine de mari dimensiuni  destinate înnotului şi divertismentului şi sute sau mii de piscine, ori dau viaţă serelor pentru legume, zarzavaturi şi fructe din zona agricolă adiacentă.
             Amenajarea pentru pescuit a râului Prahova (până în apropierea
     Municipiului Ploieşti) ar  atrage în rândul turiştilor şi un segment din
     populaţia în vârstă a marilor oraşe  apropiate,dar ar şi favoriza amplasarea
     locurile de campare a turiştilor, a construcţilor de case de vacanţă, hoteluri,
      solarii pentru persoane de toate vârstele, organizare de picnicuri ,magazine
      de comercializare  PAT etc.
• Apropierea de Municipiile Ploieşti, Braşov, Bucureşti, Târgovişte trebuie privită ca un atuu de prim rang şi tratată ca atare ca posibilităţi de deplasare a omenilor, mărfurilor, mijloacelor de asigurare a serviciilor etc, iar toate acestea gândite după criteriul ecologic şi al câştigării de timp. Dacă aceeaşi decidenţi care încearcă de cca 20 ani să fluidizeze  transportul auto pe o zonă restrânsă de şosea, Bucureşti-Otopeni vor proiecta şi transportul în incinta zonei turistice a Văii Prahovei, proiectul descris mai sus nu se poate realiza într-o sută de ani!
• Turismul pentru sănătate poate deveni al patrulea atractor al zonei, suportul acestuia fiind: apele geotermale cu conţinut de sulf, climatul, calitatea aerului şi a apei, dietele bazate pe alimente de calitate ecologică şi tradiţională, realizările  notabile ale medicinii necovenţionale, posibilităţile de divertisment.
• În sfârşit, al cincilea atractor poate deveni, într-o Europă unde concurenţa pe piaţa servicilor turistice este acerbă, calitatea resursei umane: calitatea ireproşabilă a serviciilor (însuşită în şcoli organizate în zonă), ordinea socială, aspectul şi comportarea populaţiei, inclusiv a ţăranilor care vin să-şi vândă produsele,  curăţenia de tip 0ccidental (noţiune rar cunoscută în România), condiţiile de higienă de acelaşi tip, etc.


                   Observaţii  finale

                          Programul schiţat mai sus  prezintă ca principale avantaje:
• Demonstrarea viabilităţii sistemului agricol actual, cu toate tarele lui, din zona de munte şi deal, căruia i se crează posibiltăţi de comercializare a produselor excedentare şi anume pentru acelea pe care el ştie cel mai bine să le cultive.  Este posibil să   se împiedice sau să se întârzie depopularea satelor din zonă.
• Perspectivă pentru agricultorii ce se înapoiază în ţară  după ce au lucrat în străinătate de a se angaja într-o activitate productivă.
• Creare de locuri noi de mncă.
• Impunerea pe piaţa internă şi ulterior şi pe cea externă a produselor agricole tradiţionale, alternativă la produsele agriculturii moderne, supravieţuirea micii gosodării rurale din vecinăatea Văii Prahovei.
• Modalitate pentru populaţia cu venituri modeste de a-şi petrece sfârşitul de săptămână nu departe de reşedinţa lor.
• Dacă programul Zonei turistice a Văii Prahovei are succes şi alte zone ar putea să-l imite: Valea Argeşului, Valea Teleajenului,Valea Bistriţei etc.
• Caracterul de program demonstrativ cu valenţe semnificative ca  magnitudine (sociale, economice, ecologice etc) ar trebui susţinut pentru  a fi încadrat într-unul din Programele finanţate de Uniunea Europeană.
• Punerea în valoare a unor resurse naturale incomplet valorificate în prezent.
• Capacitatea decidenţilor de a iniţia şi realiza proiecte de anvergură care să fie compatibile cu intersul naţional .
 
                              Ultima aserţiune de mai sus poate fi şi condiţionarea esenţială a reuşitei unui  asemenea Program.

 

NOTA AUTORILOR:

Subliniem aici, la acest studiu de caz, intenţia, tendinţa şi chiar posibilitatea de a face din satul prahovean şi producţia lui alimentară, artizanală şi chiar a altor industrii apte să se dezvolte, un suport de produse locale pentru staţiunile turistice şi balneo-climatice. Iar din aceste  staţiuni care vor căpăta un plus de specific local, deci un plus de atractivitate prin asemenea produse locale,  un important debuşeu pentru vânzarea lor, vaorificarea lor turistică, promovarea lor la standarde europene.
Am ales dinadins acest judeţ care are şi o economie agrară de mare potenţial agricol, horticol, pomicol, avicol, animalier, forestier, cu zone diferite: carpatice, subcarpatice, de câmpie sau de importanţă hidrografică şi cu microclimate diferite, tocmai pentru a se putea demonstra prin el modul în care ruralul producător de bunuri alimentare şi de industrie casnică poate aduce o mare contribuţie la personalizarea ofertei turisticeîn zone atât de importante cum sunt Valea Prahovei, Vălenii de Munte şi Cheia, Slănicul şi Telega, Breaza şi Cornu.
Conjugarea intereselor de  dezvoltare dintre rural şi urban pot produce aici minunea unui specific local bine valorificat prin susţinere reciprocă. Dacă, pe lângă bogăţia naturii şi a climei care le fac astăzi celebre, marile şi micile staţiuni turistice vor fi aprovizionate, nu cu banalele produse universale din supermarketuri, ci cu cele mai reale produse autohtone care pot căpăta în timp marcă europeană, atunci turiştii care şi aşa vin destui doar pentru peisaj şi climat, vor veni pentru celebrele vinuri prahovene, pentru brânzeturi şi mezeluri specifice, pentru            Cu timpul, perseverând, suntem siguri că se va dezvolta şi o gastronomie specifică, având reţete de bucătărie specifică, oferte alimentare specifice, artizanat specific, adică tot ce constituie atracţiile şi mijloacele specifice de dezvoltare a turismului.
Mai mult decât atât: Îndrăznim să afirmăm că o asemenea conlucrare de piaţă va putea contribui substanţial la dezvoltarea culturii locale valorificând tradiţiile şi chiar atele culte prin oferta artistică pe care fiecare formaţie comunală o poate oferi scenelor din staţiunile turistice. Organizarea unui program permanent de rotire pe aceste scene a talentelor şi formaţiilor din judeţ va contribui, pe de o parte, la acest specific atractiv oferind turiştilor ca „entertainement” nu numai producţii artistice de circulaţie generală pe care, ca şi produsele de supermarket,  le pot găsi oriunde, ci lucruri noi, inedite, din creaţia noastră culturală care este în plină vigoare şi, în plus, absolut specifice zonei. Pe de altă parte însă, valorificate printr-un management inteligent pe scenele staţiunilor turistice cărora le-ar da culoarea originală a unor petreceri specifice, cum se întâmplă în întreaga lume prin conjugarea atracţiilor turistice cu carnavalurile de tradiţie locală, asemenea activităţi culturale locale care au nevoie astăzi de finanţare din partea Consiliilor locale şi judeţene, ar putea începe să se autoîntreţină, măcar parţial, ceea ce va fi o bucurie pentru primari, dar vor fi şi stimulate la perfecţionare şi diversificare artistică prin pretenţiile pe care, chiar şi sub formă de concursuri pe teme datele-ar avea de la ele organizatorii din staţiuni.
Din asemenea motive ne-am ales pentru acest studiu de caz judeţul Prahova. Pornind de la experienţa de aici, acelaşi lucru seva  putea face si la mare si in toate judeţele cu staţiuni turistice consacrate.  Satul devine un prestator de servicii pentru staţiune, ajungând să ofere în condiţii de aprovizionare ritmică ce ajunge la contracte ferme de la produse alimentare şi de industrie casnică, pana la cele cultural artistice cu o programare permanenta a formaţiilor din comune pe scenele si estradele staţiunilor, odihna în acestea constituind şi o delectare folclorică.
 Un alt rezultat va fi că, prin aceasta se va ajunge la o îmbinare mai organică între turismul propriu zis si agroturism, localitatea rurală care oferă servicii devenind, cum este normal, o anexa si o suplimentare a posibilităţilor oferite de întreaga zona turistică, toate bogăţiile de tradiţie alimentară, sportivă sau artistică  punându-şi amprenta în egală măsura  asupra satelor şi staţiunilor.

 

  ANEXA:


APEL CÃTRE PRIMARII COMUNELOR ROMÂNIEI


                                                                                       MOTTO:
Fără a se vorbi între ei, tot mai multi gospodari
care incearca sa-şi valorifice  productia la piaţă
                                                simt nevoia să spună:
 „Nu există în ţara asta lucru mai prost plătit decât
                                   munca ţăranului”.
Ei bine, cum îi convingem că poate fi şi altfel?!

Doamnelor şi domnilor primari, la început de an nou, în virtutea vechii colaborãri şi conjugãri de forţe pentru progresul satului românesc, revista noastrã vã roagã sã daţi atenţie propunerii pe care o prezentãm mai jos şi sã ne sprijiniţi în dezbaterea pentru perfecţionarea şi definitivarea ei. Este o propunere ce pare mãruntã, referindu-se la foarte mici mijloace economice şi foarte mici cantitãţi de mãrfuri, dar care priveşte atât de multe gospodãrii ce vegeteazã astãzi la limitele subzistenţei şi atât de mulţi oameni pe care-i macinã astãzi inerţia încât, printr-o abordare responsabilã, fãrã mari pretenţii s-ar putea ajunge la rezolvarea prin forţe proprii a unor grave probleme sociale:

ARGUMENT

 Pornim argumentarea noastrã atât de la nevoia socialã de depãşire a stãrii de inerţie ce caracterizeazã viaţa multor comune în care lipsa iniţiativei de producţie devine chiar mai gravã decât sãrãcia iar, din furnizor de hranã satul devine consumator al unor produse aduse din altã parte, cât şi de la cea economicã  de a nu mai lãsa, chiar pe fondul unui consum restrâns, sã se piardã, prin nepãsare sau lipsã de iniţiativã, roadele unei producţii curente pe care gospodãria ţãrãneascã tot o are. Neglijate, grãdina şi livada pe care sãteanul tot le posedã, ca şi anumite îndeletniciri casnice, agrare ori alimentare pe care el tot le-a deprins, nu se mai valorificã. Ele produc stãri şi de inerţie dar şi de sãrãcie, precum terenurile care nu se lucreazã, fructele care nu se culeg sau pãsãrile şi animalele a cãror reproducere nu mai conteazã. Ca sã nu mai vorbim despre celelalte valori, ale meşteşugurilor şi micilor îndeletniciri ale lucrului de mânã care au constituit mândria multora dintre etapele civilizaţiei noastre, iar acum dispar de la noi în vreme ce cãutarea produselor lor în lume este tot mai apreciatã.
 Motivul este limpede: o lume industrializatã începe sã refuze patriarhalitatea micilor produse. Sau, chiar dacã nu o refuzã, o înãbuşã atât cu produsele ei de serie cât şi cu mãsurile fiscale şi birocratice  croite dupã dimensiunile marilor industrii şi strivindu-l prin greutatea birocraţiei lor pe micul producãtor. Producţiilor gigante  nu le mai pasã nici de firul de ceapã, nici de împunsãtura de ac, nici de tristeţea unui islaz comunal pe care nu pasc vite, nici mãcar de bibilica pe care nu ştii dacã gospodina o creşte pentru ouãle ei mici sau pentru frumuseţea existenţei ei ca atare. Marile industrii trec cu tãvãlugul peste asemenea amãnunte, iar birocraţia financiarã pe care ele o presupun sufocã pur şi simplu o asemenea viaţã vãzutã la dimensiuni mici.
 Şi, totuşi, populaţia noastrã la asemenea dimensiuni trãieşte pe mai bine de jumãtate din acoperirea geograficã a ţãrii, iar aceastã sufocare, chiar dacã uneori se rezolvã economic prin cine ştie ce forme neproductive de protecţie socialã, devine o mare problemã socialã, golind de iniţiativã o bunã parte din populaţia ţãrii şi gonind generaţiile din sat.  Iar, dacã marile sisteme economice care vor sã-şi producã mãrfurile lor considerându-ne pe noi importanţi numai în mãsura în care li le consumãm, au alte preocupãri, nu acelaşi lucru putem spune despre oamenii hãrãziţi sã simtã şi sã rezolve problemele satului. Aceştia sunteţi dumneavoastrã, care trãiţi în respectivul mediu, vã daţi seama de nevoile unui asemenea mediu, simţiţi aşa cum simt şi ceilalţi concetãţeni ai dumneavoastrã şi nu puteţi rãmâne indiferenţi la dereglarea naturii însãşi  a satului ca existenţã socialã. Din acest motiv, temeiul  propunerilor noastre sunt oamenii locului, liderii de opinie, primarii si consilierii locali, consiliile locale care trebuie şi au dreptul sã ia decizii nu în funcţie de  covârşitoarele probleme ale macroeconomiei mondiale, ci pornind de la firul de iarbã pe care îl coseşte concetãţeanul sãu. Este vorba de legislaţia localã, in sprijinul mãruntei producţii locale care, bine chibzuitã, poate aduce la fel de mari beneficii ca şi marea producţie care a dus la înrobitoarele legi economice ale globalizãrii. Este vorba de iniţiative în hotãrâri locale care sã-i avantajeze pe cei mai mici producãtori care, chiar dacã producţia lor de astãzi nu reprezintã altã pondere decât în supravieţuire, vor avea întotdeauna un surplus, dacã vor şti cã îl pot valorifica. Aceastã valorificare a produselor locale pe o piaţã localã ar trebui sã capete atenţia principalã a autoritãţilor administraţiei publice locale iar, pentru specialiştii în drept şi în fiscalitate din primãrii, ar trebui sã conducã la  propuneri de exceptare de impozite şi taxe, ba chiar de sprijin financiar prin care aceste autoritãţi sã încurajeze iniţiativa comercialã la scara ei cea mai mãruntã, stimulându-i pe cei care valorificã ceea ce omul produce în curtea lui şi în casa lui – prisosul de legume, de fructe, de pãsãri, ca şi îndemânarea de a ţese, a împleti, a lucra lemnul sau pieile, sau lutul, ajungându-se atât la a nu se mai aduce legume trecute pe la oraş, cât şi a retrezi îndemnarea ce naşte artizanatul atât de cãutat în lumea civilizatã tocmai prin formele lui de unicat.  Noi credem într-o asemenea redresare spre hãrnicia ce duce la micul câştig, la venitul mãrunt dar care se adunã în timp dacã nu i se pun piedici prin mãsuri absurde de taxare, aşa cum suferã şi IMM-urile, darãmite asemenea firave începuturi de activitate casnicã. Si credem în puterea de a discerne a fiecãrui ales local, privind viaţa concetãţenilor sãi, sprijinirea acestora cu avantaje pentru asemenea iniţiative.
 În dorinţa noastrã de a crea la nivel de ţarã, pentru stimulare şi monitorizare, un CENTRU DE STUDIU ŞI INSTRUIRE PENTRU COMERŢUL ŞI MEŞTEŞUGURILE TRADIŢIONALE,  ne adresãm primãriilor şi consiliilor locale cu asemenea gânduri care sã le conduca mãsurile şi hotãrârile spre ceea ce este specific şi, mai ales, spre ceea ce este posibil pentru a reda satului românesc spiritul de iniţiativã, oricât de mãruntã ar fi ea şi oricât de modeste ar fi rezultatele ei economice. Pentru cã acestea vor fi rezultate realizate prin forţe proprii şi îi vor reînvãţa pe oameni sã se bazeze pe forţe proprii, ceea ce, din punctul de vedere al psihologiei noastre naţionale, poate însemna foarte mult.
 Este vorba de douã produse concrete: Primul este cel din grãdinã,  care poate fi valorificat chiar pe plan local, ne mai aprovizionând comuna din altã parte, dacã se iau nişte hotãrâri care sã-i apere de furia legislaţiei şi taxelor pe nişte mici negustori ce s-ar angaja la aceastã intermediere. Al doilea este cel din casã, din îndemânãrile deprinse tradiţional care ajung la gama atât de variatã a produsului casnic ţãrãnesc, fie el alimentar sau industrial. O legislaţie localã trebuie sã aibã grijã sã ocroteascã mereu asa ceva, iar legislaţia ţãrii  trebuie sã creeze cadrul pentru aceastã ocrotire şi stimulare. Iar, ca sistem de lucru, în vreme ce Centrul de Studiu şi instruire, a cãrui înfiinţare o propunem noi, s-ar ocupa de configurarea unor idei generale de acţiune, ar facilita schimburile de experienţã şi ar lupta pentru un cadrul legislativ în cadrul legilor specifice administraţiei publice care sã permitã cât mai multe mãsuri stimulative locale, pe plan local, primarul şi Consiliile ar trebui sã propunã concret tot felul de asemenea mãsuri, luând în grija şi apãrarea lor şi departajându-le de prevederile fiscale ce privesc societãţile comerciale existente pânã acum, toatã producţia casnicã, toatã producţia ecologicã, meşteşugurile tradiţionale şi, mai ales, comerţul tradiţional care le valorificã pe acestea.
 La întrebarea dacã este posibil aşa ceva, încercãm sã înfãţişãm o simplã schiţã a stãrii de fapt actuale, dupã cum urmeazã:

 În  ciuda faptului cã agricultura practicatã la noi de proprietari ai unor suprafeţe mici sau foarte mici este consideratã una de subzistenţã, nu este lipsit de interes faptul cã asemenea producãtori, sporadic sau doar la unele produse agricole, încearcã uneori sã-şi valorifice surplusul apãrând timizi prin pieţe chiar dacã riscã sã fie anihilaţi de aşa zişii precupeţi contemporani care, de fapt, sunt nişte mãrunţi terorişti ai unui meschin monopol de economie subteranã. Din acest punct de vedere consideram cã, indiferent cât de mic aport ar aduce pentru început, formarea unor adevãraţi precupeţi, cu acte în regulã si susţinuţi fãrã mare efort de autoritãţile locale prin hotãrâri de acordare de facilitãţi fiscale, ar putea totuşi stimula producţia casnicã spre surplusuri care sã-i cointereseze pe micii proprietari care nu au posibilitatea sau puterea vârstei spre a deveni cu adevãrat fermieri.
 Pentru cã, pe lângã fiecare gospodãrie sãteascã este imposibil sã nu se gãseascã un zarzavat în plus, o fructã, o floare sau un ou  pe care omul le-ar valorifica bucuros dacã ar putea lua mai mult decât cheltuieşte cu mersul la târg şi riscã prin umilirea de cãtre acele „interfeţe” de bişniţã din pieţele noastre agroalimentare. El nu are puterea economicã pentru producţia regulatã a unei mãrfi pe care s-o transporte şi sã-i gestioneze vânzarea, dar ar da bucuros (şi, poate, realizând visul nostru de a-i reactiva şi a-i scoate din inerţie pe gospodarii satelor, chiar s-ar simţi stimulat sã producã mai mult) unor consãteni în care are încredere, ca sã-i ducã la piaţã sau sã-i valorifice chiar în comunã, cele câteva fire în plus pe care i le produce grãdina, fructele pe care nu ajunge a le istovi din livadã, carnea şi ouãle orãtãniilor.
 
 Din acest punct de vedere considerãm cã ar fi util şi chiar eficace pentru aprovizionarea unor sate în care se aduce marfã de la oraş sau din supermarketuri, sã se încerce din partea autoritãţilor locale stimularea unor cetãţeni  de a-şi folosi o parte din timp ca precupeţi, inventariind cam ce producţie mãruntã pot valorifica de la concetãţenii lor şi preluându-le prisosul rãmas din ce produc aceştia pentru subzistenţã, spre a-l revinde chiar pe piaţa localã, dacã nu în târguri mai mari. Dar,  bine-nţeles, fiind vorba de o afacere mai degrabã tot de subzistenţã şi nu de o întreprindere, va trebui sã se gãseascã pentru aceasta posibilitatea de a se desfãşura cu mai puţine forme contabile şi taxãri decât în birocraţia care afecteazã comerţul propriu-zis. O asemenea stare de lucruri s-ar putea realiza prin simplificãri fãcute în hotãrâri de interes local, îndemnuri date de primar şi consilierii ce chibzuiesc la binele comunei, prin mici facilitãţi de genul unei tarabe sau a unui teren public puse la dispoziţie şi, bine înţeles, o micã instruire gânditã pe plan central şi aplicatã local, pe care ne angajãm chiar noi sã o facem publicând unele articole şi instrucţiuni în revista „Albina româneascã” şi organizând o dezbatere pe aceastã temã  într-o ediţie a Consfãtuirii Naţionale a Intelectualilor de la  Sate.
 S-ar forma astfel, la unii oameni mai întreprinzãtori de la sate, nevoiţi şi ei sã-şi rotunjeascã modestul câştig fãcând câteva ore pe sãptãmânã asemenea acţiuni de precupeţie; s-ar consolida o mentalitate de inţiativã care ar conduce la cel puţin douã rezultate imediate:  1. - valorificarea pe plan local, la o piaţã sãteascã (ce poate începe doar cu o tarabã sau la celebrul bufet din comunã ce poate deveni magazin şi cu fructe locale, nu numai cu biscuiţi expiraţi) a surplusului de produse din mica gospodãrie ţãrãneascã, pe de o parte; iar, pe de alta: 2. - stimularea oamenilor la a produce mai mult, a-şi valorifica mai bine terenul şi capacitatea de muncã, atunci când vãd cã pot avea un câştig suplimentar; deci o activizare a întregii populaţii care mai are forţã de muncã şi constatã cã aceasta îi poate aduce un cît de mic venit.
 
 De aici, pe urmã, libera iniţiativã îşi va spune cuvântul şi, poate, vom reajunge la precupeţii adevãraţi, ca intermediari şi stimulenţi ai micii producţii de mãrfuri agricole şi de industrie casnicã, prin care sã ajungã a fi aprovizionate şi pieţele mai mari, sau unele mãrfuri sã fie preluate pentru valorificãri superioare.
 Este vorba de un efort minim, la îndemâna fiecãrui consiliu local, depinzând de priceperea  aleşilor locali în a crea facilitãţi care sã atragã şi sã stimuleze asemenea oameni. În paralel cu aceasta, în baza experienţei de instruire a voluntarilor sãteşti în diverse domenii, prin publicaţiile noastre şi mijloacele noastre  formative, noi ne-am angaja sã prezentãm un proiect de formare a unei reţele de formatori, nu mai mult decât doi-trei la nivel de judeţ, care sã devinã instrumentele socio-educative şi stimulative ale consiliilor judeţene. Un mic nucleu specializat prin care sã se realizeze acţiuni de iniţiativã localã în aceastã direcţie, sã se provoace, sã se monitorizeze şi sã se sprijine apariţia unor asemenea foarte mici întreprinzãtori dintre care, prin selecţie naturalã, vor apare apoi unii mai puternici, antrenându-se în stimularea producţiei satelor noastre cu toate capacitãţile lor, oricât de mici ar fi ele.
 Printr-un asemenea proiect, dupã cum am spus, noi intenţionãm sã punem bazele unui CENTRU DE STUDIU ŞI INSTRUIRE PENTRU COMERŢUL ŞI MEŞTEŞUGURILE TRADIŢIONALE, începând a alcãtui o bazã de date, o serie de programe analitice de instruire, de la cele mai simple şi mai accesibile cu putinţã, constând dintr-o broşurã -  pânã la unele avansate care sã asigure formarea unor persoane drept stimuli zonali sau judeţeni sau specialişti de cercetare în domeniul stimulãrii iniţiativei proprii cetãţeneşti, intrând în legãturi de reţea şi schimburi de experienţã cu organisme similare care existã în sistemele de educaţie a adulţilor din ţãrile avansate. Asemenea persoane pot deveni cu timpul consilieri sociologici pe problema respectivã sprijinind  diverse instituţii guvernamentale şi neguvernamentale în educaţia liberei iniţiative cetãţeneşti  şi în monitorizarea evoluţiei ei  într-un cadru de progres al societãţii româneşti.


 

 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971