Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
O inițiativă a Mișcării pentru Progresul Satului Românesc: „FESTIVALUL HORA”
ISTORIC BISERICESC -articole de: Adrian BOTEZ, Stelian GOMBOȘ
DWIGHT LUCHIAN PATTON despre procesul mondial de deteriorare a democratiei
ACTUALITATEA POLITICĂ ÎN FARSE, ACTE PENALE ȘI BLESTEME NAȚIONALE – articole de Magdalena ALBU, Stefan Doru DĂNCUȘ, Alexandru PETRIA, Viorel ROMAN, Mircea POPESCU; Sergiu GĂBUREAC
DOUĂ ARTICOLE DE SERGIU GĂBUREAC
Un exemplu australian
Prof. Dr. Ioan ALEXANDRU:O EROARE CONCEPTUALĂ PRIVIND ROSTURILE ȘCOLII
DILEMELE BASARABIEI – un articol de Iacob Cazacu – Istrati și un altul despre Andrei Vartic, Cuiul Dacic
BISERICA DIN ETER – continuare din numărul trecut
Dan LUPESCU
Adrian Botez
Emil Proșcan
Tudor LEU
Texte de Dan Lupescu, Stefan Doru DĂNCUȘ, Gheorghe A.STROIA, Sandu TICU, Andrés Sánchez ROBAYNA, Mariana CRISTESCU, Ioana STUPARU, Adrian BOTEZ, Lucian GRUIA despre: Romulus COJOCARU, Jacques BOUCHARD, Eugen DORCESCU, Ben TODICĂ, Geo CĂLUGĂRU, Al. Florin ȚENE, Eugen COJOCARU, Florentin SMARANDACHE, Ioan MITITELU, Ecaterina ȚARĂLUNGĂ.- partea 1
Partea 2
Partea 3
Corneliu LEU în dialog cu Dimitrie GRAMA , cu interventii de Virgil CIUCA, Viorel ROMAN, Drd. Stelian GOMBOS, Bogdan Costin GEORGESCU
Corneliu LEU în dialog cu Dimitrie GRAMA , cu interventii de Virgil CIUCA, Viorel ROMAN, Drd. Stelian GOMBOS, Bogdan Costin GEORGESCU- continuare 1
Corneliu LEU în dialog cu Dimitrie GRAMA , cu interventii de Virgil CIUCA, Viorel ROMAN, Drd. Stelian GOMBOS, Bogdan Costin GEORGESCU- continuare 2
DIN FLOCLORUL INTERNETULUI
Din folclorul internetului - partea 1
„Sârba Băsescu și protestatarii”
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - PARTEA 2
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - CONTINUARE
 Adrian Botez
 PAŞTE
rare păsări sfinte – poate îngeri
zboară peste vişinii în floare
e atâta alb – încât te doare:
de atâta sărbătoare – sângeri...

Hristul – în lumină de petale
împărat stăpân peste grădină
se arată spre iertare – şi suspină
când vreun suflet îi alunecă din poale

aleluia – susură copacii
aleluia – scânteiază cerul
nu ucideţi – nu ucideţi mielul
să nu stingeţi în grădină macii

Golgota a fost – acum e linul
a-nflorit văzduhul – alb şi moale
(Moartea s-a făcut frumoasă cale...) –
şi-a închis prin Sine-n lume chinul
***

VIŞINI ÎN FLOARE
a venit Împăratul! – nimeni
n-a auzit huruitul roţilor
caleştii Maiestăţii Sale – dar

Maiestatea Sa este
aici! – hlamida albă
a acoperit pământul – ca pe un
nou – izbăvitor văzduh – cu blândul –

atotcuprinzătorul
totalitarism  - al
Înţelegerii
a venit Împăratul! – e atâta

proaspătă – neîntinată bunătate – cerească
blândeţe – în
stăpânirea lui absolută – încât
până şi ziarele s-au oprit din

scârţâitul lor slugarnic – despre
democraţie...
până şi ziua a uitat să mai fie şi
noapte...

a venit Împăratul! – cu
atâta linişte albă a umplut
grădina şi ochii – încât nimeni
nu mai simte nevoia să mai

privească la televizor:
Împăratul – hlamida lui
florile de vişin – mai mult decât oricare
soare : ele revărsând

bine
se îngroapă – sub pleoapa uitării – în flori albe de
vişin – Mocirla – hlamida
lui de iubire – atotiertătoare – în albeaţa

caldă – a petalelor ei – curmă – încă
de pe buze – încă din
beciul minţii – orice început de
zvâcnet al cozii de drac: bârfă – cârtire şi
zvon...

a venit Împăratul!
iată singura – eterna – beată
cât şi clipa goetheană de
fericire – REALITATE

de acum – până-n vecie
nimeni nu va mai avea dreptul de a fi
toropit: Cristalul
cu toată asprimea lui

rece – trezitoare de
aştri în sânge – fulgerătoare de monştri în
vise – a învins
menuetul de îngeri  este ritmul – de-acum – al aortei

– al
auricolelor şi
ventricolelor noastre
a venit Împăratul!
dacă nu vă puteţi bucura – măcar
priviţi – şi

smeriţi-vă trufiile sufletului – în
liniştea cea vie – foşnitoarea maree de alb - a
Sărbătorii
***
NU  - CRIMEI DE LEZMAJESTATE!
                                     se dedică OANEI...
nu atingeţi -  cu atingere de
lezmajestate – evanescenta cunună: florile de
vişin! - altfel
spulberaţi frişca de pe tortul de

nuntă – zăpada proaspătă - presărată pe
vise...
depărtaţi-vă de minunea fragilă – a
Primăverii – în vârfurile
picioarelor...

lăsaţi – o să se
stoarcă singură de
preaplinul bucuriei
atât de scurte – plăpânde – atât de
tragice – de
A FI!
***
ZARZĂRUL
Zarzărul a dat în sărbătoare:
Ce e vânt şi ce-i acel destin
Care nu s-ar umili sub floare,
Nu s-ar lăsa ars de alb şi de senin?

Duhuri din văzduh şi primăvară,
Duhuri de iernatice-nfloriri  -
În vârtej vă mistuiţi povară,

Din minune să-i chemaţi pe Miri !
Drept în viscolirea de petale
S-au clădit biserici lui Iisus:
Preschimbaţi, voi, rănile în zale,
Sub agheazma ochiului de sus !
***

LA LOCUL NUMIT GAVAFTA
În piaţa lumii-i rea-credinţă slută
Iar mierea se preface în cucută
Hristosul stă şi-nvaţă o lecţie sublimă:
Cei vindecaţi de lepre – se-mbolnăvesc de crimă…

Degeaba stai dădacă şi îi fereşti de Rău –
Dacă nu îi stropeşte-n faţă – arzând – sângele Tău
***
                                        
HRISTOS CRUCIFICAT
Cuvântu-acum e-nţepenit de ger
Leproşii – vindecaţi nu se mai cer
Nimeni de OM-CIUDATUL nu-şi mai aminteşte
De MARELE LEPROS – care-n delir răcneşte:
 
“ELI – ELI- lama sabachtani?”
Porumbul  Alb din cer nu tresări
“ELI-ELI – lama sabachtani?”
ecou-i stins în veac: EL va veni
***
                                     
LEPROSUL CE-AŞTEAPTĂ MÂNTUIREA
E fruntea sa boltită precum masca de leu
Pe care floarea împărăţeşte greu
Fraged putreziciunea – surpă obraz şi buze
Din cele două nare: negre găuri difuze

Din cinci petale-a mâinii – rămân doar zdrenţe pale
Din talpa tipărită – două tipsii ovale:
Ăst fuse cerşetorul căruia FOC-HRISTOSUL
I-a lăuat chipu-n rouă şi rază – iară osul

I-a prefăcut în fulger – asemeni unui înger
Se schimbă spurcăciunea – puroi chemat la sânger
HRISTOASE SFINTE – iată că la răscruce – iar
E-o târâtoare-a scârbei:  aşteaptă al Tău dar

E neamul meu cel jalnic – bubos de infamie
Căzut însă pe cioate – supus cu totul Ţie
Nici nu-ndrăzneşte geamăt – tremură-n scârnăvie –
Dar în secret întors e l-a Ta împărăţie
***
                      
HRISTOS URCÂND GOLGOTA
Să urci din rană-n rană – cînd sus rânjeşte Moartea?
Trâmbiţele-asudară – stângă mereu e partea…
Dacă Tu culci Golgota – adoarme Mântuirea
FIII MINUNII ASPRE îngroapă Rânduirea

Pasu-I de om pe cale-i să se predea ţărânei
 Împiedicat de Sine – pipăie drum de fiere –
Pasărea Neagră-a Crucii – spre Piscul Căpăţânei
 E gata să-şi ia zborul – arzând în Înviere

Scuipaţi duşmani – pe faţă Îi înfloresc – şi-s crinii
Şi gust tăios de fulger prind bicele pe spate
În săgetări de raze Hristos preschimbă spinii
Iar sângele-I – în nimbul mulţimilor se zbate

Se umple Căpăţâna – barbar pocal – de sânge
Cumpăna dintre apă şi foc – acum se frânge:
Apa se vestejeşte: pe mâini – Maria plânge
Dar focul cotropirii – pe toată lumea-ajunge

De MARELE INCENDIU nu scapă omenirea
Şi-a-ntredeschis iar Raiul pleoapa şi menirea
Dar vredniciei noastre – Hristos i-e vistiernic:
Omule târâtură – şi omule din flutur
Ticăloşi solzi – ori aripi – sunt dajdii ce se scutur
Schimbate în Lumina Celui Atotputernic
***
                                                 

 
 
HRISTOS AL APOCALIPSEI
Suflarea Ţi se curmă – şi ochii Tăi holbaţi
Văd cum călăii lumii cosesc dârzi şi-ncruntaţi
“Cât sânge vreţi din cruce?”- pari a-ntreba mereu
Şi nimeni nu-ţi răspunde – şi ceasu-i tot mai greu

Din horcăitul cosmic – bulbuci de epoci ies
Dar veacul crimei creşte – şi-i noapte tot mai des
Hristosul cască-a moarte – un peşte sufocat
Dar nimeni nu se-ndură - şi ceasurile-au stat

Stingheră – pe un munte – s-a fost uitat o cruce
Dar nu mai este nimeni – spre pisc – spre ea – să urce:
Acolo unde-i lemnul de-a curmeziş pe lemn
Că pagina se-ntoarce – o stea e pusă semn
***

VENIT-A CEAS
Venit-a ceas – venit-a ceas
Domnul să-nalţe tare glas:
Din visul de dureri amare
Să ne trezim în luminare

Venit-a ceas – venit-a ceas
Celui ce-a fost pe roată tras
Ciolanele în risipire
Clădească-i-se-n Noua Fire

Din burniţare şi din sloi
Ne tragem mădulare noi:
Fiinţi de fulger şi iertare
Muiate-n ceruri şi zburare

Demonii s-au îmbolnăvit
Când eu din NOI s-a-mpărtăşit –
Mătreaţă neagră-s scuturaţi
Răscoale de văzduh iscaţi

Venit-a ceas – venit-a ceas
Din mine-n Domnul nu e pas:
Prefac zvârcolul umilinţei
În cald colind al biruinţei

Venit-a ceas – venit-a ceas
Spărturi din cer îmi cântă-n glas –
În palmă-mi se strecoară-o mână
Străpunsă-mi este stânga rână

Obraji scuipaţi: nori de lumină
Plutind sfioşi spre Sfânta Cină:
Cruce îmi fac vărsatul sânge
Hristos – şi-n mine – Pâinea-şi frânge
De flăcări carnea mi-e arată:
Din orice rană dezgropată
Zbucnesc văzduhuri fulgerate
Vifor pierzării de păcate

Frăţii de-arhangheli – hori de spade
Ard în rotiri de cruciade:
Pământul străvezit de cânturi
Înalţă sfinţii din mormânturi

Venit-a ceas – venit-a ceas
Pogoară-n noi Prea-Sfântul Vas
În care arde FOC DE MIERE
Alcătuire de-Nviere
***

IOSIF DE-ARIMATEEA
Veghind smerit şi singur sub spintecarea Crucii
Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs
Şi în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns

Ca-ntr-un mormânt la care vin să se-nchine cucii
L-am tras de sub osândă – L-am îmbrăcat în taină
Şi pentru ochii lumii – zăbranic I-am dat haină:

Nimeni nu ştie însă – Iosif de-Arimateea
Că-i paznic încercării de-a sângera Ideea
***
PESCARUL PESCARILOR
Veniţi – pescari de-abisuri – cu rană în năvoade
Topiţi-vă –n aluatul de pâine aburindă
Pâine: şiroi de sânge şi abur de colindă
Lui Ravvi-I sunteţi raze şi năluciri de roade

Abia frânţi înspre lume – sunteţi uniţi în Rost
Lumina din lumină n-a dezertat din post:
Ea e Bună-Vestirea visată de-omeniri
Arzând nestrămutată pe Crucea dintre firi
***

SIMON DIN CIRENE
Din ţarină veneam – pământ peste pământ
Şi duhu-l aveam negru – prelins parcă-n mormânt :
Zării o fulgerare – şi mâini nu mai aveam
Sub uriaşa cruce târâş îngenuncheam

Cu silă şi cu ură priveam oştenii crunţi
Şi Te priveam pe Tine – Tu singur între mulţi :
Strivit sub aripi negre – năuc mă întrebam
Sub a cui soartă – oare – străină - - naintam ?

Trufia lor romană-mi schimbase mie drumul
Sau Tu ciudat – pe care-ntre mulţi Te vedeam Unul ?
Nemernic trup – sădeai sub tălpi sânge într-una

Lunatic – priveai cerul cu ochi holbaţi – şi spuma
Se prelingea pe buze – inima sta să-ţi sară :
Cine-o fi arătarea strivită sub ocară ?
Deodată crucea-n spate o simt că se traduce

Din limbă de osândă – în grai ceresc şi dulce
Şi umerii cu care prin lume-naintam
Nu mai duceau mort lemnul – ci iarăşi verde ram –
O ramură frăţească – de care mă ţineam

Cu mii de milioane – cu neamuri lângă neam
Şi-necul de pământuri nu ne mai atingea
Zburam cu-aripi de Cruce - din cer parcă ningea
Cu pace şi lumină – cu funigei de îngeri

Iar Tu – străine – uite – nu mai ştiai să sângeri
Din blând nebun şi singur – erai Judecător
Cu fulger de coroană – zvâcnind mai sus de nor
Şi mă priveai cu milă – şi-atâtea-nţelegeai
Încât un prost ca mine – şi tot afla de Rai
***

RUGĂCIUNEA UNUI COPIL
Hristoase Doamne – milă ai
De neamul meu cernit
Şi blând – porneşte-l către Rai –
Căci mult s-a chinuit

Doamne Hristoase – neamul meu
Ciobani şi voievozi
Ales-a-n lume drumul greu
Cu iude şi irozi

L-ai pus de strajă lângă Iad :
Cutremur şi prăpăd –
Uită-Te câte stele cad :
Norocul nu i-l văd

E-un neam de crai şi de minuni
Credinţa-i arde-n piept
La iesle noi Ţi-am fost naşi buni
Te-am slujit demn şi drept

Am sângerat pe crucea Ta
Şi-adânc ne-au îngropat
Dar – ca şi Tine - -a treia zi
Din foc am înviat

Nu-i neamul meu – cât e al Tău
Că-n Tine l-ai purtat :
Din iesle pân’ la ceasul greu
Când răii Te-au scuipat

Despre-acest neam de toţi călcat
Când sfinţi Te-or întreba
Spune-le că-i adevărat:
L-ai luat în slava Ta

Să le spui curat
Că l-ai înălţat
De unde l-ai luat:
Pe-o gură de rai
Pe-un picior de plai…
***
BIRUINŢA
Ca dalta în piatră mi-e limba pe buze
Şi ţăndări împroaşcă – le scuip coji confuze
Viu Logos de jar e vădit dintre mituri
Arzând patru zări – PATRU VII RĂSĂRITURI

În inimă port biruinţa Credinţei
Hristos Neclintit stă la Cârma Fiinţei :
Spălaţi îmi sunt ochii în crivăţ de îngeri –
Copacule-n Rai – încetează să sângeri

Căci vin în alai nunţi de suflete rare
Se cutremur de joc galaxii glaciare
Şi-n piscul acestei zeieşti Nebunii
Stă herbul de VERB – poruncind simetrii
*
sunt un biet cerşetor – ţinând scripca de gât
buzunarele-mi sunt forfotire de ceruri
dar nu-mi este din lume nimica urât
chiar de greierii-mi pleacă-n regatul de geruri

lăcaşul mi-l fac pe la muchii de lacrimi
prin piele îmi iese iubire ca roua :
te supără – Hriste – aruncă-mă la crini
să pot a răzbi la NĂSCAREA A DOUA
***

ASASINATUL MODERN ŞI ÎNVIEREA
Popor român – în somn vei fi ucis
Şi Macbeth îşi şterge cuţitele de slugi
Iar cimpanzei schelălă-i-vor rugi
Peste mormântu-ţi cu pecete-nchis

Dar uragan de raze şi trăsnete de stânci
Te vor sălta din iaduri iarăşi spre lumină :
Călăii ţi-au uitat pe umeri – dându-ţi brânci
Crucea – la care neamuri vin de se închină
***
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971