Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
PIAŢA UNIVERSITAŢII 2012 – BLESTEMUL REPETĂRII MINCIUNILOR CĂTRE POPOR: Partea întâi: GREŞESC AMARNIC CEI CARE CRED CĂ A PUTUT SĂ NE SCOATĂ ÎN STRADĂ DEMITEREA UNUI DEMNITAR; NE-A SCOS IN STRADĂ FAPTUL CĂ NU AU FOST DEMIŞI TOŢI!...
Reacţii la apeluri
Partea a doua ROMÂNI, AVEM O MARE PROBLEMĂ ! Articole de Sergiu Gabureac, Magdalena Albu, Ion Florin Florescu, Mihai Antoci, Traian Dungaciu, Marin Marian Bălaşa, Nicky Florescu ,Iulian Tănăsescu
ROMÂNI AVEM O MARE PROBLEMA!- CONTINUARE
PARTEA A TREIA: ŞI, IATĂ CE SE PETRECE ÎN LUME ÎN ACESTE ZILE-Alvin Toffler : Ce ne asteapta īn urmatorii 40 de ani, Viorel Roman-Editorialul lui Dwight Luchian Patton
ÎN ÎNCHEIERE REVENIM LA CONDIŢIA NOASTRĂ, „LOCALĂ”...: Articole de Horaţiu PEPINE şi Adrian BOTEZ
BISERICA DIN ETER Corneliu LEU către Dimitrie GRAMA
Dialoguri - continuare
PERIOADA POSTDECEMBRISTA ÎN FAPTELE EI SIMPLE Lunile şi anii denumiţi la fel de fals, de unii „postrevoluţionari” iar de alţii „ai tranziţiei”, văzuţi în lumina lor reală prin jurnale scriitoriceşti: -Darie NOVĂCEANU.
Nicolae Dan Fruntelată
Actualitatea culturală, literară şi artistică Studii de Titus FILIPAŞ, Dan LUPESCU, Adrian Dinu RACHIERU Eugen EVU, Adrian BOTEZ, Despre: Camil PETRESCU, Nicolae Dan FRUNTELATĂ, Gheorghe TOMOZEI, Ion PACHIA TATOMIRESCU;
Actualitatea culturală - continuare
Actualitatea culturală- literară şi artistică - continuare II
ORAŞUL MIZIL GAZDĂ A UNOR MANIFESTĂRI CULTURALE DE ŢINUTĂ ŞI LOCALITATE CU AUTORI VALOROŞI„ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL” – UN FESTIVAL-CONCURS CARE A CĂPĂTAT BUNĂ TRADIŢIE VERSURI, PROZĂ ŞI STUDII DE Emil PROŞCAN, Adina MANDALAC, Ion BUSUIOC, Bogdan-Costin GEORGESCU
- Emil Proşcan
Adina Mandalac
Adina Mandalac - continuare
Ion Busuioc - Fabule
Premianţi
Premianti- continuare
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
Din folclorul internetului -continuare
Din folclorul internetului - partea III, Rubrica lui Ioan Lilă
Din folclorul intzernetului - ultima ora
Perioada postdecembrista în faptele ei simple

 O NOTĂ A REDACȚIEI:

 Anii denumiţi de către unii dintre cei ce încearcă a le reconstitui evenimentele „postrevoluţie”, ceea ce sună la fel de fals ca şi intenţia altora de a-i minimaliza ca fiind doar „ai tranziţiei”,  încep a fi văzuţi în lumina lor reală prin jurnale scriitoriceşti. Era de aşteptat lucrul acesta, fiind singurul mijloc prin care, tendinţele istoricilor de serviciu sau banalităţile reluate în texte precipitate gazetăreşte, pot fi atenuate printr-o nuanţare mai fină şi mai obiectivă. Paradoxal, da: mai obiectivă, scriitorul fiind mai duios în subiectivitatea sa care-l leagă de amănuntele sufleteşti ce le-a înregistrat, neinteresându-l să altereze datele mari care le domină pe acestea. Considerăm, astfel, că reconstituirea unei epoci prin reacţiile sufleteşti pe care ea le-a creat, dacă beneficiază şi de un condei inspirat sunt, până la apariţia istoricului de adevărată probitate şi prestigiu ştiinţific, un act cultural important în definirea trecutului apropiat, evitând poncifele pe care literatura comercială stimulată de interesul pentru faptul nud, „non-fiction”, le foloseşte din unul sau altul dintre motive: Fie pentru că ea e scrisă chiar în stilul, plat, neinspirat, hărăzit unor asemenea poncife, fie pentru că aceste poncife convin unei anumite orientări a interpretării faptelor.
-   Începând cu documente sau pagini din texte sub semnătura unor cunoscuţi poeţi care şi-au bine-probat sensibilitatea lirică: Darie NOVĂCEANU şi Nicolae Dan FRUNTELATĂ, vom continua să publicăm asemenea jurnale care, ne propunându-şi să elucideze exhaustiv faptele, vin cu doza de sinceritate subiectivă a sufletului inspirat ca gest sau exprimare în faţa unor amănunte ce-l marchează pe autor, ajutând mult mai eficient la re-crearea cu iz artistic a atmosferei respective. Şi facem apel la colaboratorii noştri să producă asemenea texte sau să ni le semnaleze, tocmai pentru a experimenta şi o asemenea cale de reconstituire a adevărului istoric, prin reacţiile subiective ale celor care au trăit momentele lui.Astfel: 
 

Darie NOVACEANU

în urma experienţei la conducerea în epocă a ziarului „Adevărul”,
este autorul  acestui text pe care l-a citit la Televiziunea Română,
            în cadrul telejurnalului de seară prezentat la data de 30 martie 1991:          

                                                         
                                                      Bună seara, stimaţi telespectatori
,

Veţi fi observat azi pe prima pagină a ziarului Adevărul că subsemnatul nu mai apar ca director şi veţi fi parcurs, poate, o „Scrisoare către cititori”. Lucrurile se leagă, absenţa numelui meu motivând scrisoarea, singurul text din întreg ziarul pe care nu l-am citit înainte de a ajunge Ia tipar, dar pe care l-aş fi aprobat cu o imensă plăcere: prin conţinutul fals şi modul de redactare, este primul text care dovedeşte cu litere mari ceea de am refuzat să cred, timp de 15 luni deşi mulţi au tot spus-o şi au repetat-o prin pieţe şi pe ziduri: elanul comunist al unora dintre cei care au trecut din redacţia „Scânteia" direct în redacţia Adevărul nu s-a stins. Scrisoarea de acum este pentru mine proba definitivă că m-am amăgit crezând în schimbarea oamenilor: se schimbă toţi, mai puţin cei care nu vor.
Mi-ar fi uşor să demonstrez adevărul acestei scrisori, dar nu o fac pentru că doresc să aveţi timp pentru o seară plăcută şi mă limitez în a susţine că pericolele de care se tem redactorii acestui text sunt numai pretexte în tentativa, simţită de mine mai demult, a unui nucleu din conducerea ziarului de a-şi asigura întreaga conducere. Vor găsi pe cine să slujească - şi, eventual, de a obţine câştiguri mai mari şi mai puţin muncite.
Primele două lucruri pe care le-am spus, în ianuarie 1990, când am primit să-mi asum, împreună cu alţii conducerea acestui ziar, au fost că nu voi privi niciodată dosarul nimănui, mulţumindu-mă să-i privesc faţa. Orientarea ziarului va fi de cotidian independent. Vom merge, am spus, pe firul apei, neaservindu-ne niciunuia dintre maluri, făcând ca acest ziar să fie al cititorilor şi nu al unui partid sau altă formaţiune politică. M-am ţinut de cuvânt. N-au existat şi nu există cum se susţine „factori ai puterii executive care vor să pună mâna pe cel mai răspândit cotidian al ţării". Dovadă e şi faptul că Frontul şi-a făcut presa Iui, numeroasă şi peste tot. Altă dovadă: cele mai precise şi îndreptăţite critici aduse guvernului sau celorlalte puteri au fost cele din „Adevărul", fiind, chiar dacă nu toate, singurele care au determinat schimbări de optică, de legi, de atitudini.
Cât priveşte cenzura, recunosc că am cenzurat elanul scânteist al unor redactori, începând de la titluri, materiale şi teme de lucru şi chiar de ortografie, dorind ca acest ziar să fie fără lozinci, fără mahalagisme, şi alte înjurături, oricât de metaforice, cu care ne delectează alte publicaţii.
În plus, am încercat să descurajez, începând din toamnă, un pericol pentru democraţia noastră, cel al formării unei formaţiuni politice izvorând din fosta dictatură, emanaţie a miasmelor acesteia, aeristă de unele evenimente politice recente şi de o criză economică deosebit de gravă, la care contribuim cu toţii, alături sau împreună cu guvernul.
Pe acest fond, acţiunea mitingistă de ieri din redacţia „Adevărul", pretextul fiind formula propusă de mine pentru privatizarea ziarului, singura care ar asigura independenţa ziarului, indiferent cât de independenţi am dori sau nu să fim noi.
Doresc să se reţină: sunt pentru privatizarea acestui ziar, a întregii economii, dar numai în condiţiile legii. Nu mă interesează cum s-au privatizat alţii, în condiţiile unor legi confuze sau ambigui, dar în cazul ziarului Adevărul nu am putut îngădui ilegalităţile. Pentru că ilegală a fost crearea în decembrie 1990 a unei întreprinderi mici, trezindu-mă că eram şi eu un patron, care n-a depus nici un leu capital social dar deschisese un cont în care primise 800.000 lei şi aştepta câteva milione din abonamente. Ilegală a fost după aceea societatea care deriva din ea, înliinţându-se cu numai 750 mii lei vărsaţi ca acţiuni, în condiţiile în care editarea acestui ziar pe o lună de zile, la actualul tiraj trece de 35 milioane.
Singura soluţie legală, în absenţa legii privatizării, este, din câte am înţeles, asocierea la capitalul de stat a capitalului privat. Este formula pe care, în consult cu finanţele şi justiţia şi mulţi consilieri în materie, am oferit-o ieri după amiază ziarului Adevărul, la care s-a răspuns cu mitingul amintit, continuat cu o „grevă japoneză" şi pichete de pază la toate uşile.
Recunosc, a contribuit la aceasta o anume „secre- tomanie" a mea, izvorâtă din neîncredere şi posibilă dezinformare privindu-i pe unii dintre membrii redacţiei. Pentru că dincolo de un nucleu fals democratic, nu pot să nu recunosc profesionalismul şi buna morală a multora dintre gazetarii de aici, nici contribuţia la calitatea ziarului, aşacum nu neg contribuţia personalului auxiliar şi de administraţie. pus sub presiune şi inhibat în voinţa sa de nucleul amintit, cel care m-a alungat ieri cu huiduieli din redacţia ziarului, unde m-am umilit 15 luni ca să-i spăl pe obraz, 15 luni când tocmai pentru a-mi dovedi independenţa şi slujirea adevărului, am refuzat să primesc salariu şi am primit, conform legii, numai acordul pentru ceea ce am scris, uneori zi de zi.
. Nu cer prin aceste cuvinte, precum acest nucleu, sprijin presei noastre sau presei de pretutindeni. Cer doar să se informeze corect înainte de a-i forma opiniile. în schimb, cer factorilor cu răspundere directă protecţia nemijlocită a ziarului, în sensul editării lui pe mai departe, cu toţi cei care vor opta să lucreze, fără a-i influenţa orientarea de până acum, pe care o consider cea mai independentă cu putinţă. Pentru că lucrul cel mai greu, în actualele condiţii, este să-ţi păstrezi echilibrul, valoarea de cumpănă.
Cer organelor în măsură să asigure această protecţie, considerând aceste cuvinte ca scrise - cum şi sunt-, amintin- du-le că în istorie s-au prăbuşit şi se vor prăbuşi toate imperiile posibile, important fiind ca în viaţă să nu se prăbuşească imperiul adevărului. Vreau să-i asigur pe cititori, că indiferent soluţia cazului, nu-mi voi modifica atitudinea de până acum. Dacă marţi vor ţine în mâini un ziar „Adevărul" având altă conduită, altă orientare, acela nu se va face sub răspunderea mea. Vă mulţumesc.

 
 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971