Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 |
Anul 2010
Anul 2009
Prima parte: Din folclorul internetului, caricaturi de Mardale, articole de Lucian Avramescu,Sergiu Găbureac Ion Marin Almăjan citând din C.T.Popescu, Emil Bucureșteanu, Dinu C.Giurescu.
Prima parte - continuare
ÎN LOC DE CONCLUZII LA ACEASTA PRIMĂ PARTE
PARTEA II CONTINUĂM ENUMERAREA UNOR ASPECTE PRECUM CELE DE MAI SUS ŞI, ÎN ACELAŞI TIMP, ARGUMENTAREA NOASTRĂ DIN NUMĂRUL TRECUT, PRIVIND: Sfârşitul programat al democraţiei
MISTERELE BUCEGILOR Continuarea anchetei din numărul trecut Articole de Marian RIZEA şi Radu CINAMAR
MISTERELE BUCEGILOR Continuarea anchetei din numărul trecut Articole de Marian RIZEA şi Radu CINAMAR- continure
Continuare 2
ULTIMA ORĂ
VEŞNIC CRITERIU ŞI MEREU ÎNTĂRITĂ MÂNDRIE A LIMBII ROMÂNE – PROFETISMUL EMINESCIAN de ADRIAN BOTEZ
Constantin FROSIN - Eminescu în limba franceză
Poezii de Dan Mircea CIPARIU,Aricole despre: ANUL CARAGIALE, MIHNEA GHEORGHIU, DAN PURIC, EUGEN DORCESCU, PREMIUL NOBEL, PROCESUL DE LA NURNBERG,MITROPOLIA BASARABIEI, CEZAR IVĂNESCU, ELISABETA IOSIF, GRIGORE AVRAM, INIMĂ REA, LIA RUSE, AL.FLORIN ŢENE, MIRCEDA CIOBANU, GEORGE LIXANDRU scrise de:DAN MIRCEA CIPARIU, ALEXANDRU PETRIA, VLAD LEU, VIOREL ROMAN, ŞTEFAN PLUGARU, STELIAN GOMBOS, GABRIELA CREŞAN, MELANIA CUC, LIVIU ANTONESEI, IONUŢ CARAGEA, PETRU BIRĂU, AL. FLORIN ŢENE
Actualitatea cultural artistica- Partea II
Actualiteatea culturala - Partea III
„RĂNILE SOLDAŢILOR ÎNVINGĂTORI” romanul lui Corneliu LEU în ediţie definitivă
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- Partea I
Caricaturile lui Pătrăşcan
Partea II
Paso doble rubrica lui Ioan LILA
Politica in photoshop
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - PARTEA III
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - PARTEA IV
 ÎN LOC DE CONCLUZII LA ACEASTA PRIMĂ PARTE:

                   Constantin Rădulescu-Motru, la o nouă lectură
                                (Cultura română şi politicianismul, 1904)
                                                                                                                un eseu de Emil Bucureşteanu

  Pentru Rădulescu-Motru politicianismul este o practicare meşteşugită a drepturilor politice, prin care câţiva dintre cetăţenii unui Stat, tind şi uneori reuşesc să transforme instituţiunile şi serviciile publice, din mijloace pentru realizarea binelui public, cum el ar trebui să fie, în mijloace pentru realizarea intereselor personale. În viziunea lui C.R.-M. politicienii îşi realizează acest deziderat nu recurgând la violenţă, ci cu consimţământul acelora, căror este menită să le aducă pagubă. Cetăţenii îi consideră pe politicieni ca pe o plagă şi nu nişte despoţi. Pentru a exista bănci, bursa, a trebuit mai întâi să existe producţia, industria, agricultura, transporturile, comerţul. Mi se pare de profundă pertinenţă şi de reală actualitate afirmaţia că marii capitalişti şi marii industriaşi sunt indiferenţi asupra originii de unde vine câştigul. Pentru ei esenţialul este să fie satisfăcuţi…Dar pentru asta ei apelează la sprijinul politicianului. Ajutorul acestuia este mai preţios decât orice putere armată. Cu ajutorul politicianului capitalurile trec uşor graniţele ţărilor, acesta fiind, după spusele lui Rădulescu-Motru, duşmanul de moarte al zidurilor chinezeşti. C.R.-M. vedea însă curgerea capitalurilor doar într-o singură direcţie, de la ţările dezvoltate, Germania, Franţa, Statele Unite spre statele tinere, nedezvoltate. Dar ce este izbitor de actual în afirmaţiile lui Constantin Rădulescu-Motru, cel puţin pentru România, este că politicianul de la noi este gata, pentru a asigura interesul său personal, să facă concesii de orice natură în domeniul afacerilor publice. El este tipul omului care câştigă fără muncă, şi care îndeamnă şi pe alţii să urască munca cinstită. Politicianul este purtătorulspoielii de civilizaţiune, şi prin aceasta dizolvantul cel mai puternic pentru unitatea vieţii naţionale a popoarelor tinere… Numai că românii nu sunt un popor tânăr, ci mai mult îmbătrânit cu apucături noi. Ca şi Maiorescu, C.R.-M. va fi influenţat de gândirea, cultura şi civilizaţia germană, Germania fiind ţara în care şi-a făcut studiile de bază, şi-a luat doctoratul, după ce trecuse pe la Ecole de Hautes Etudes, Paris, unde a audiat cursurile mai multor filosofi şi psihologi renumiţi şi a lucrat şi într-un laborator de psihologie experimentală. Cultura este o condiţiune indispensabilă pentru dezvoltarea popoarelor… Poporul fără cultură n-are istorie este crezul lui Rădulescu-Motru. Citez mai departe alte câteva fragmente, doar câteva, pentru a demonstra importanţa pe care o acorda acesteia şi care-l definesc pe C.R.-M şi un filosof al culturii, un pionier pentru România în acest domeniu, deşi nu cultura a fost preocuparea lui teoretică principală. […] bunurile sufleteşti, din cari e constituită cultura, sunt în realitate singurile baze mai durabile pentru întemeierea unei vieţi sociale.[…] Singure numai bunurile sufleteşti deschid muncii o existenţă superioară şi durabilă; prin mijlocirea lor viaţa individului se înnobilează şi profită obştii. Credinţele religioase, obiceiurile, instituţiunile şi valorile morale, operile de artă şi adevărurile ştiinţei, sunt singurile cari înving moartea. Definiţiile contemporane includ în conceptul de cultură şi valorile materiale pe care le realizează un popor, (Mic dicţionar enciclopedic, Bucureşti, 1986), dar aceasta este o altă problemă de discutat. Un subcapitol este rezervat analizei conceptelor de pseudocultură, semicultură şi cultură desăvârşită, pseudocultura, semicultura fiind etape între barbarie şi cultura desăvârşită, evidenţiind trăsăturile popoarelor care se află într-una din ipostazele arătate mai sus. Nici o creaţiune puternică nu zguduie până la temelii sufletul poporului pseudocult. La dânsul toate se petrec la suprafaţă Totuşi poarele pseudoculte se află pe o treaptă superioară popoarelor aflate în barbarie. În mijlocul poporului pseudocult lupta pentru existenţă este mai potolită şi mai umană. Individul este desrobit de sub tirania instinctelor sociale. Iată însă laturile negative ale individului pseudocult. În momentele grele, când fericirea sa este ameninţată, el are două scopuri sigure: ori schimbarea de loc << ubi bene ibi patria>>; ori protecţia unui popor puternic. Niciun regret nu-l leagă de pământul ce-l locuieşte[…] Pretutindeni este la el acasă. Dacă pseudocultura, după C.R.-M., este un fapt rău întocmit, semicultura, deşi întâlnim unele deficienţe ale pseudoculturii, este un proces încă neterminat în drumul culturii spre desăvârşire. Dar nu orice popor poate ajunge la cultura adevărată, doar cele cu calităţi deosebite. 169 Care sunt acestea? Educat în şcolile Apusului, este lesne de înţeles. În afară de Germania, Franţa, Anglia, C.R.-M. aminteşte Statele Unite. E puţin straniu că sunt date uitării popoare ca grecii, egiptenii, chinezii, popoarele Orientului Mijlociu, a căror cultură stă la baza culturii şi civilizaţiei europene şi, implicit, şi a Americii. În ce situaţie se afla România sfârşitului de secol XIX şi începutului celui de al XX-lea al existenţei sale. Netăgăduit, până la o cultură desăvârşită nu s-a ridicat niciodată poporul român. Niciuna din creaţiunile sufletului său n-a reuşit să întipărească în istoria omenirii nota individualităţii sale; în nici o ramură de activitate el nu a realizat neîntrecutul. Dar continuă autorul Personalismului energetic, parcă pentru a îndulci situaţia: […]din timpurile cele mai vechi şi până acum de curând, el s-a menţinut într-o stare de semicultură onorabilă. În ce constă onorabilitatea românilor:[…] caractere necioplite dar turnate dintr-o bucată. Arta ştiinţa, morala, obiceiurile ţărei, atât cât erau şi cum erau, întregeau de minune sufletul strămoşilor noştri. Când s-a stricat această situaţie? Ultima generaţie purtătore a tradiţiei strămoşeşti a realizat actul Unirii de la 1859. În locul efortului pentru formarea conştiinţei naţionale, tinerii au găsit calea libertăţilor politice. Sensul era invers, susţine C.R.-M., nu de la dezvoltarea economică, culturală spre libertate, ci de la politică spre civilizaţie. Talismanul era politicianismul. Vinovată este generaţia paşoptistă propovăduitoarea libertăţilor politice. Suprema ţintă a politicianismului şi prin tr-însul a românului, de acum înainte este să placă Europei. Şi ca să placă Europei au tras la indigo instituţiile, ordinea întâlnită în Apus. Motru îi acuză de mimetism, trăsătură caracteristică unor vieţuitoare pentru a putea supravieţui dar şi pentru a obţine avantaje. Tot el ne spune că […]la mimetism n-a luat parte întreg poporul românesc, ci numai pătura sa de sus, elita conducătorilor[…]. Poporul român a rămas şi azi foarte puţin civilizat, pe gustul Europei; dar, în schimb, cât de mare a fost succesul acestei civilizaţiuni în pătura conducătoare! Motru îşi exprimă, totuşi, încrederea în consolidarea culturii române chiar de la începutul secolului XX şi îşi încheie analiza printr-un citat din N. Iorga dintr-un articol apărut în semănătorul Nr 20 (1903): O nouă epocă de cultură trebuie să înceapă pentru noi. Trebuie, sau altfel vom muri! Și e păcat, căci rânduri lungi de strămoşi cinstiţi ni stau în urmă şi n-avem dreptul să ne înstrăinăm copiii. În funcţie de interese, susţine el, cetăţeanul român gândeşte una, reprezentaţia este alta, noţiunile îşi schimbă mereu sensurile. Logica lui nu este internă, în creierul său, ci externă, în împrejurări…. Astăzi noţiunea de imoralitate şi noţiunea de dreptate bisericească se resping; mâine se împacă. Şi autorul vine cu multe exemple pentru a ne convingecă afirmaţiile lui sunt adevărate. Vorbele care la alte popoare au un sens, la noi sunt goale de conţinut. O critică aspră adresează justiţiei. Pentru frumuseţea argumentării reluăm un fragment mai mare: Justiţia! Instituţiile publice!...- Ai pe cineva la Tribunal? – Ai pe cineva la Prefectură? – Ai pe cineva la Bancă? – Ai pe cineva la Credit?... Acest veşnic cineva! El face şi desface! El este realul, actualul. –Nu pot iubitule, se opune legea. - Dar când vrea cineva…. Dacă ai pe acest cineva mai ai strade curate, ai gaz de luminat, ai loc rezervat pentru copilul tău la şcoală, ai pe comisar amabil şi pe judecător complesant, ai în jurul tău o sumă de oameni bine crescuţi… Şi puterea lui acest cineva nu s-a sfârşit. De la analiza gravă când e vorba de economie, de viaţa socială, C.R.-M. trece la ironie, la umor, când abordează situaţia artei, a literaturii în special. Iată un scurt dialog imaginat, sau poate real, în orice caz care reflecta o realitate, redat în cartea amintită la pagina 140. - Leneşule, îmi zice unul. care-’mi voia de altfel binele, eşti destul de sănătos şi inteligent ca să-ţi câştigi viaţa. Ci umbli cu versuri şi cu cerşetorii? Te sfătuiesc ca să te apuci de o muncă cumsecade, serioasă… [….] Am apelat la mintea şi patriotismul tuturor românilor pe cari eram obişnuit a-i vedea represintând puterea statului. - Suntem în criză, domnule, mi se răspundea pretutindeni, nu avem timp să ne gândim şi la trântori cari visează. Ţara are nevoie de economii urgente - Dar şi criza literară e o înjosire pe care trebuie să o evităm. - Criza literară! Cine se ocupă de criza literară? La Berlin, important este să se ştie dacă avem recoltă sau nu. De o fi lipsă de poeţi n-are să ne vină controlul european, dar de o fi lipsă de bani, desigur. - Dar o ţară fără cultură proprie…este o ţară barbară,… este un simplu grânar la dispoziţia străinătăţii… Şi îşi încheie Rădulescu-Motru pledoaria sa pentru cultura română. Sărmane poet, odiseea ta e tristă, e foarte tristă. Dar îţi rămâne o cale care să-i pună sfârşit.: este calea pe care ţi-o deschide politicianismul! Cântă gloria acestuia! Calea a fost bătătorită de mulţi alţii. Ea este totuşi singura care te va duce pe sub arcuri de triumf. Muntenia şi Moldova sfârşitului de secol XIX se deosebeau esenţial de Muntenia şi Moldova începutului aceluiaşi secol. În primul rând că se realizase Unirea de la 1859, pas hotărâtor pentru modernizarea ulterioară a ţării. C.R.-M. subliniază acest fapt şi vinovaţi pentru decăderea ulterioară sunt politicienii care au adus în ţară ideile de libertate, egalitate, dreptate ale Apusului. Dezvoltarea economică n-a fost în concordanţă cu formarea şi dezvoltarea culturii naţionale, avuţia nu s-a 171 distribuit corect. […]minoritatea purtătoare a civilizaţiunii, reţine pentru dânsa din bugetul statului un beneficiu prea mare, disproporţionat de mare în comparaţie cu valoarea serviciilor pe cari ea le aduce poporului român. Această minoritate, spune autorul, îşi permite chiar capriţii şi gusturi de milionar american… şi toate din punga contribuabilului în timp ce acesta care este format din imensa majoritate a poporului român, trăieşte la ţară în bordeie, fără igienă…decimat de mizerie. Minoritatea se bucură de privilegii fără a fi cu ceva superioară poporului. Pentru a-şi întări aserţiunea, C.R.-M. ne dă un citat dintr-un articol scris de Eminescu în „Timpul”, opt aprilie 1882, în care afirmă că păturile superpuse sunt mult inferioare rasei poporului român. Ex nihilo nihil. Din nimic nu se creează nimic. Avuţia României s-a realizat pe baza împrumuturilor. Dar acestea vor trebui plătite. Economiile adunate de locuitorii ţărilor mari şi puternice nu se revarsă asupra ţărilor mici, cu scopul de a veni în ajutorul acestora, ci pentru aşi întregi ele procesul lor de dezvoltare. Ele sunt ca nişte uriaşe fiinţe tentaculare care caută peste tot locul hrană şi adăpost. Ele vin împinse de legea lor de creştere, iar nu de hatârul celor săraci. Referindu-se la reformele politicienilor, C.R.-M. încheie capitolul al VI-lea, cu o frază zguduitoare: Reformele săvârşite în România de către politicieni sânt, unele spre folosul aparent al generaţiunilor de astăzi; şi toate spre paguba reală a generaţiunilor de mâine. În final Rădulescu-Motru are un puseu de optimism, totuşi: Vântul unei puternice reacţiuni de sănătate (desigur morală) va goni de pe cerul culturii române nourii cei groşi ai pseudoculturii de astăzi. Să avem încredere! îşi încheie el cartea. * Să revenim la România şi românii zilelor de acum, desemnând aici sfârşitul de secol douăzeci şi început al secolului XXI. După aproape jumătate de secol de hiatus politic cum poate fi definită perioada comunistă, politicienii au apărut ca ciupercile după ploaie iar politicianismul este în floare, cu multe similitudini cu ceea ce a descris Rădulescu-Motru în Cultura Română şi politicianismul, dar şi cu unele trăsături specifice acestor vremuri. Ca notă aparte este că politicianul de azi are ca permanentă justificare a neîmplinirilor trecutul comunist, cei mai mulţi dintre ei, fiind ei înşişi foşti înflăcăraţi comunişti. Caracterul cameleonist poate fi considerat ca o notă definitorie a politicianului actual, şi nu numai, că din comunist plin de abnegaţie a devenit liberal, social democrat, ţărănist etc., ci şi prin faptul că trece cu uşurinţă dintr-o tabără politică în alta fără jenă. Goana după bani, etalarea averilor, traiul__în huzur par a fi trăsături perene ale politicianului român, elemente de continuitate. Parafrazându-l pe Constantin Rădulescu- Motru, reformele politice de azi sunt vizibil în interesul actorilor (politici) actuali şi spre paguba (în parte) a celor care vor veni; pentru truditori paguba este permanentă. Secolul XIX se caracteriza şi prin plecare tinerilor la studii în străinătate. Nu oricine avea această posibilitate. Pentru unii, statul sau diferite organizaţii, mai acordau şi burse. Oricum, odraslele protipendadei, capabile sau nu, îşi făceau studii pe meleaguri străine. Comportarea nu poate fi blamată, în acel timp învăţământul românesc abia se înfiripa. În prezent, exodul la studii în străinătate este impresionant, fără a fi motivat de lipsa de şcoli în ţară sau de existenţa unor tineri supradotaţi care să nu încapă în cămaşa învăţământului autohton. Cei eminenţi nu se întorc în ţară, odraslele politicienilor revin, au confortabile locuri asigurate. Dacă din punct de vedere al civilizaţiei, al ştiinţei şi tehnicii omenirea a evoluat imens, patrimoniul cultural s-a îmbogăţit, din punct de vedere moral, societatea pare a fi imobilă şi chiar ar fi regresat. Epigonii politici au coborât mult pe scara valorilor morale. Banul a căpătat valenţe atotputernice, noţiunile de patrie, patriotism, morală, cinste, dreptate care au înflăcărat multe minţi în perioada de formare a statului naţional au devenit desuete sau sună fals în discursurile politicienilor români de azi. Tot ce contează este huzurul lor materializat în palate, maşini de lux, distracţii pe ţărmuri străine, drepturi obţinute prin sperjur, prin delapidări, prin înşelăciuni, prin legi făcute pentru ei şi încălcarea lor. Electoralele ne arată în toată splendoarea pe politicianul român şi politica lui.  


      
                                                                                                
Dinu C. Giurescu 
                                                             Stăpânii lumii

Ca să ştim... Ca să înţelegem... (...) La câţiva ani de la revoluţie, piaţa de carte din România era "dată peste cap", de romanele unui personaj controversat: Pavel Coruţ. Povestirile sale împletesc, după cum el însuşi mărturiseşte, realitatea cu fantezia, autorul lăsând la latitudinea cititorului să stabilească unde sfârşeşte una şi unde începe cealaltă.
Pavel Coruţ, fost şef adjunct al Serviciului de Contraspionaj Militar, (C.I.), din vremea lui Ceauşescu, este o persoană care ştie multe. Spre deosebire de alţii, domnia sa nu tace. Domnia sa scrie! Mai dă şi câte un interviu, dar nu este prea apreciat că interlocutor de către moderatori, întrucât are un stil de conversaţie foarte "milităros". În schimb aflat în faţa foii de hârtie este capabil să dea din plin proba talentului său. În discuţiile despre el am aflat că ar fi un nostalgic sau un beneficiar al vechiului regim, în timp ce alte persoane sunt convinse că este un provocator, dar cei mai mulţi se văd constrânşi de "faptele sale de arme" scriitoriceşti, să-i recunoască buna credinţă şi patriotismul. Eroii romanelor sale sunt în principal agenţi ai serviciului de contraspionaj românesc, aflaţi într-o luptă inegală, pe viaţă şi pe moarte, cu slujitorii bine plătiţi ai"Bubulilor", stăpânii din umbră ai lumii! Pe lângă lunga listă de romane de spionaj (pro şi contra), cu acţiuni normale, anormale şi mai ales paranormale, ale căror eroi sunt cât se poate de români şi de patrioţi, a scris şi o foarte interesantă şi utilă serie de cărţi destinate succesului în viaţă, în afaceri şi mai ales destinate tinerilor. Tematica abordată este foarte complexă, plecând de la lupta împotriva drogurilor, alcoolului şi tutunului şi până la formarea gândirii pozitive şi găsirea propriului drum în viaţă...
Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: "Marius Tucă Show". Acest excelent ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţiale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! ...Era unul dintre programele cele mai aşteptate şi mai urmărite, întrucât realizatorul nu-şi "ierta" pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ, totul cu maxim profesionalism, beneficiind de o echipă redacţionala de elită!
Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate... Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.
Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane.Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.
La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul "de mare calibru"din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se "pe apa Sâmbetei", deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!
Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush!La "CASA ALBĂ", bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american "în privat", au început dezvăluirile:
"George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..."
"Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?" A întrebat, Tucă."Păi, nu prea..." a răspuns domnul profesor. "Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări", a mai spus domnia sa, "ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine"!...
Apoi a continuat: "Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc "ca în sânul lui Adam"! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai "potrivite" pentru a "câştiga alegerile", în mod "democratic" în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.
Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt"aleşi" cu "binecuvântarea" acestui "GRUP", şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică "directivele" trasate de acesta..."
Întrebare telefonică de la un telespectator: "Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de "GRUP"?"
"Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită "privată" în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia "foaia de drum"...
Replică telefonică: "Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?"
Răspuns: "Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci "GRUPUL" care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor."
Replică: "Să vă fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele... Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia... Bună seara!..."
Anghel Rugină, (A.R.): "Dragă domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!...
În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă...
Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE... Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!... Să înţeleagă că la nivel global "cărţile sunt făcute"! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!..."
Alt telespectator (TS), întreabă:
"Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Franc-masonerie?"
A.R.: "Sunt şi masoni în "grup", dar nu sunt majoritari!"
TS, (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului):
"Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?"
A.R.: "Mai, băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre "muritorii de rând"! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din "GRUP"! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane "alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!..."
TS : "Atunci sunt evreii?"
A.R.: "Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!"
TS: "Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol..."
A.R.: "Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul "GRUPULUI", deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest "GRUP"se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens...
TS: "Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?"
A.R.: "Se zice că acest "GRUP" a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi "GRUPUL" a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste."
TS: "Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?"
A.R.: "O.K. Să raţionăm un pic... Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi "administrate" de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un "GRUP", de administratori la nivel mondial de, să zicem... 250-300 de persoane!... " ...Toată lumea... mută. Inclusiv Marius Tucă...
Şi domnul profesor a continuat: "Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui "GRUP". Totul bine studiat. Totul cu un scop precis.Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. Las un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial... Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul "independent", a fost nevoie de un "război rece", care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria "GRUPULUI", asupra copilului rebel - comunismul!
Acum suntem în faza în care "GRUPUL" se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume "GLOBALIZAREA". Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc...
Trebuie să recunoaştem că acest "GRUP" a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de "GRUP". De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. "Drepturile omului"sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar...V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.
E drept, uneori sunt mai răi câinii, că stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!..."
Marius Tucă (M.T.):
"Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.: "În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!"
M.T.: "Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?"
A.R.: "În primul rând, am o vârstă: "mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul", şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..."
TS: "Şi noi ce trebuie să facem?"
A.R.: "Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt.
Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi..."
Au trecut zece ani de la această emisiune. E greu să uiţi aşa ceva. În acest răstimp am încercat să deschid ochii şi să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu.
Bineînţeles că dialogurile de mai sus sunt reproduse din memorie, întrucât nu am găsit arhivată emisiunea, pe internet, şi trebuiesc tratate cu rezerva necesară în acest caz. Memoria poate juca feste oricui. La un moment dat mă întrebam dacă această emisiune chiar a avut loc în realitate sau doar în imaginaţia mea.
Subiectul este bineînţeles foarte incitant, şi existenţa unui "Grup" de persoane iniţiate care "stăpânesc" lumea,a fost unul dintre primele lucruri care m-au frapat în romanele lui Pavel Coruţ. El i-a numit în aceste romane "BUBULI". Anghel Rugină l-a numit"GRUP".
Pavel Coruţ i-a menţionat pe "BUBULI" sub rezerva împletirii fanteziei cu realitatea. Anghel Rugină a părut ceva mai concret.Ambii însă ne recomandă să ne trăim viaţa liniştiţi.
Sunt două personaje importante ale României şi ne putem mândri că suntem contemporani cu ei, chiar dacă domnul Anghel Rugină între timp a trecut în nefiinţă.
Şi dacă ne mândrim cu ei, să încercăm să le şi dăm ascultare!
Concluzia finală:
"Să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru, şi să o trăim în armonie "
P.S. 1
Zilele trecute am vizionat pe video seria de filme "Prison Brake", care mi-a amintit brusc de interviul lui Anghel Rugina...
P.S. 2
Si tot zilele trecute, intrand intr-o librarie, privirile mi-au fost atrase magnetic de o carte cu acelasi nume: "Stapanii lumii", cu subtitlul - "O istorie a conspiratiilor", autor Juan Carlos Castillòn, Editura Nemira, Colectia "Porta Magica". Romanul confirma si dezvolta teoria unei conspiratii mondiale.
 
 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971