Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
OARE, CHIAR NU ŢÍNEM SEAMA DE ISTORIE?!
DOCUMENTE CARE NU NE FAC PREA MULTĂ CINSTE;
SFÂRŞITUL PROGRAMAT AL DEMOCRAŢIEI
GRECII, EUROPA ŞI APELUL LA FIBRA SPIRITUALĂ;
Din nou despre Roşia Montană
ÎNGÂNDURATE FOTOGRAFII
Articole de Dwight Luchian PATTON, Nicolae DABIJA, Elena ARMENESCU, Leonard VELCESCU, Mircea BUNEA- Partea I
Partea II
Partea III
Remember: George ŢĂRNEA şi egloga lui
Eugen EVU: EPIFANIA EVUIANĂ
Adrian BOTEZ: MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII
Târgul de carte de la Frankfurt
Doi aromâni pionieri ai cinematografiei, Breviarul marelui Hidalgo
Poezia lui Liviu Ioan STOICIU
Studii despre Eminescu, Tălmăcirile lui Eugen DORCESCU
Apariţii de Dumitru Hurubă şi Petre Rău
Continuarea dezbaterii propusă de Dimitrie Grama
Un discurs al lui Geert WILDERS, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda
Biserica Ortodoxă Română şi securitatea – un studiu de Stelian GOMBOŞ
Din folclorul internetului
Din folclorul internetului - Partea II
Partea III
Partea IV
PASO DOBLE – RUBRICA LUI Ioan LILĂ
Topul cersetorilor bucuresteni
TEHNICA TÂNĂRĂ A INTERNETULUI PE MĂSURA VÂRSTEI A TREIA
PASO DOBLE –
RUBRICA LUI
Ioan LILA
(căruia, redacţia îi urează succes cu noul volum de  versuri reprodus mai jos)


Prezentarea in romaneste a mecanismului crizei financiar-economice circula de mai mult timp pe internet,dar fiind vineri seara merita sa ne destindem;din pacate ,insa,chiar asa se intimpla Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui. Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape. Iata-l: 1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea şi  betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea . 2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion şi  promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul. 3. Superiorii consilierului bancar şi  baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare şi refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND. 4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor. 5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion. 6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment. 7. Obligatiunile BEAU-BOND si BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare.VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se dupa o prabusire de 80%. 8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment. 9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice. 10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool  



                                              IOAN  LILĂ

                    ACUARELE
                        POEZII

                 SEMĂNĂTORUL - Editura online
                            Octombrie 2011
                       http://www.editura-online.ro/html/poezie.html




  VEZI PASĂREA CUM ZBOARĂ

Vezi pasărea cum zboară
Cu aripile-ntinse
Pe cerul care-şi ţine
Făcliile aprinse

Şi noaptea se aşterne
Ca o cenuşă fină
Adorm în iarba verde
Insectele-n surdină

Tonuri de gri albastre
Fâşii de aur pur
Şi verde, numai verde
Se-ntinde împrejur

Portocalii corole
Petale violete
Şi trupuri arcuite
Pe ape desuete

În lanuri arde cerul
Focul le-a ameţit
Se-mbată de plăcere
De-atât de mult iubit

Şi-abia spre dimineaţă
Roua strălucitoare
Aşterne pe câmpie
Covoare de răcoare

S-a copt lanul de grâu
E unduios şi tandru
Macii sânt mici făclii
Umbrite de leandru

Pe ţărmul ca zăpada
Fluturi portocalii
Cu aripile blânde
Par ruguri sau făclii

A-mbătrânit zăpada
Şi rece s-a topit
Tu m-ai uitat se vede
Sau nu m-oi fi iubit

ARS POETICA

Încercând s-arunc în aer Universul cu o floare
M-am trezit cuprins cu totul de-o ascetică mirare.
Peste stele ploua dulce cu arome de magnolii,
Iar în zilele senine cerul era ros de molii.

N-aveam nici un punct de care să-mi sprijin nesăbuinţa,
De-a mă mai juca de-a norii chinuind în van peniţa.
Floarea soarelui albastră devenea din clipă-n clipă -
Pasărea aia măiastră-şi ducea zborul sub aripă.

Şi eternitatea, blândă, înflorea sub fusta verii,
Ce-şi rotea miezul fierbinte şi duios ca al muierii.
Şi s-a copt şi era dulce ca o pară parfumată,
Timpul mi-a-nflorit pe tâmple într-o clipă deşănţată.

Şi mi-am pus gândurile toate într-o urnă princiară,
Buburuze de zăpadă am cules - cu iz de vară,
Şi am învăţat să scutur de omizi livada tristă,
Universul nu-i mai mare decât este o batistă.

Timpul vag se răsuceşte încercând să se ascundă
În cosiţa unei fete, sub agrafe sau sub fundă,
Spaţiul dintre două mere este însă infinit -
Mi-au rămas numai dorinţa şi-amintirea c-am iubit.


AZI NOAPTE IN FEREASTRA AU INFLORIT SALCIMII

Azi noapte în fereastră au înflorit salcâmii,
Am auzit cocoşii spărgând în cioburi cerul.
Pe iarba din gradină s-au presărat luceferi –
Sporindu-mi mie-n taina tăcerii tot misterul

Şi tu, ca o sclipire, te-aprinzi în fiinţa mea,
Şi nu mai ştiu pe unde mai hoinăresc şi azi.
O lacrima luceşte în ochii tăi de nimfă,
Dar tu eşti încă neaua ce nesfârşit mă arzi

Aş vrea să-ţi dau şi luna şi cerul plin de stele
Nimic nu e mai dulce decât privirea-ţi blândă
În mine se zbat munţii şi visurile-mi toate
Râvnindu-te năvalnic se-ascund şi stau la pândă

Azi noapte în fereastră salcâmii-au înflorit
Pentru a mia oară m-au ameţit cu şoapte
Te mai doresc iubito cât încă n-am pierit
Şi-n sufletu-mi aievea mai am o zi şi-o noapte

Că sânt de fericire zdrobit în mii de cioburi
În care se reflectă făptura-ţi graţioasă
Şi dulcea ta tăcere te face şi mai gravă
Lăsându-mă să-ţi sorb esenţa mătăsoasă

BAZARUL VIEŢII

Pe masa de sticlă foşneşte ziarul –
Îşi deschid muierile aprozarul.
Ce vând ele ? Umbre aromate,
Cu gust de coapse bronzate !

Ia să cumpăr şi eu ceva udătură,
Bună de clătit pentru gură -
Şi să mă desfăt cu buzele lor cărnoase,
Până îmi dă plăcerea prin oase.

Pune-ţi, femeie, fânul tău dulce,
La botul calului meu, că vrea să se culce…
Da’ nu poate fără un pic de hârjoană,
Prin poiana umedă de pofte de codană.




 
CLAILE DE FIN


Voi care plângeţi fără încetare,
Lovindu-vă de viaţă ca de-un copac bătrân,
Voi care zilnic imploraţi iertare,
Priviţi cum cresc pe dealuri căpiţele de fân,

Cum se aştern tăcute pe cer ca nişte stele
În ele se-odihneşte eternitatea crudă.
Căpiţele sânt fete cu pletele rebele -
Şi ploaia le răsfaţă, zglobie, şi le udă.

Priviţi apoi copacii cum lenevesc pe dealuri.
Livezile sânt raiuri de care aţi uitat.
Căzuţi în lumea asta vă zbateţi între maluri
Ca marea-nvolburată şi totuşi e păcat

În suflete lumina v-a îngheţat târzie,
Nu mai iubiţi nimica, v-aţi izolat în plâns,
Dar mai aveţi o şansa, dacă va fi să fie,
Să vă scăldaţi în lacrimi şi să muriţi de râs.

POEM FARA SUBIECT

De ce-ar avea subiectul atâta importanţă,
Într-un poem în care nimic nu-i important,
Se-ntreabă şi soldatul ce stă la manutanţă,
Strivit subit de lene, dar instruit, pedant.

Pe rafturile pline cu straie de paradă
Zac multe uniforme de generali vestiţi.
Şi stau atâtea haine, vipuşti ce or să cadă,
Păzite bunăoară de mânji neinstruiţi.

Pe deal sânt micşunele şi păpădii duioase.
O clipă suflă vântul şi le-a şi risipit.
Doar clăile de fân tronează serioase,
Vii catedrale-n care şi timpu’a aţipit.

PLOUA CUMPLIT

Ploua cumplit şi-aveai rochiţa udă
Ţi se lipea de sânii ce-mi încăpeau în palme
Şi tremurai în ploaie, suavă paparudă,
Sub cerul ploii dense cu recile-i sudalme

Şi-atunci te-am luat în braţe, dulceaţa unui vis,
Mi te-ai lipit de suflet şi mi te-ai dat mireasă,
În claia adormită ne-am scufundat ca-n vis
Mi-ai tremurat în braţe sub ploaia de mătasă

CATRENE CAUSTICE


Verdele zăpezii cu aiurit contur
Ne dă dimensiunea cuvântului sperjur,
Roşeaţa cea timidă a fetei şi bujorul
Ce îi redă dulceaţa şi-i arde obrăjorul

Dar ce este minunea, speranţa în iubire,
Decât această ceaţă vibrând de fericire...
Dumnezeiască este această-ncremenire
În ce ne-a dat natura... eternă pomenire !


CE JOC NEBUN ÎNCINGE VÎNTUL

Ce joc nebun încinge vîntul
Ţi se strecoară pe sub fuste
Iar mie-mi spulberă cuvîntul
În zările şi-aşa vetuste

Te mîngîie atît de dulce
Te simt cum tremuri excitată
Mai bate iar şi-o să apuce
Să-ţi guste miezul tău de fată

Delicateţea ta cu care
Mă îmbătai din seară-n zori
Azi bate vîntul pe cărare
Iar tu mă laşi de dor să mor

VARA ESTE ATÎT DE DULCE

Vara este atât de dulce
Cireşele te amăgesc
Cu gustul lor suav ceresc
În care toamna-o să se culce

Şi vine iarna după toamnă
Iar eu nebun te mai doresc
Eu te iubesc, sfioasă doamnă
Cu chip de aur, îngeresc

Te-ascunzi sub rochii mătăsoase
Când tu eşti o minune vie
Care mă scapă de angoase
Cu mângâieri ce mă învie

CE ABISURI COLOSALE

Ce abisuri colosale peste dealuri cad grămadă.
O puzderie de stele, mere coapte în livadă.
Ce iubiri înălţătoare, fete dulci scăldate-n lapte,
Ameţite de iubirea care le-a momit cu şoapte.

Ele freamătă duioase, fragede, îndrăgostite.
Cum le tremură fiinţa când zăresc un Făt-Frumos.
Oare el va fi alesul fetelor îndrăgostite,
Sau pe panoplia vieţii va muri un vis duios?

Ele sânt aşa fragile, suflete neîntinate -
Fetele care suspină dureros în miez de noapte.
Unde au pierit feciorii de-mpăraţi, ca să le ceară,
Să vibreze-ntreaga viaţă ca un scâncet de vioară ?


  
  
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971