Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
OARE, CHIAR NU ŢÍNEM SEAMA DE ISTORIE?!
DOCUMENTE CARE NU NE FAC PREA MULTĂ CINSTE;
SFÂRŞITUL PROGRAMAT AL DEMOCRAŢIEI
GRECII, EUROPA ŞI APELUL LA FIBRA SPIRITUALĂ;
Din nou despre Roşia Montană
ÎNGÂNDURATE FOTOGRAFII
Articole de Dwight Luchian PATTON, Nicolae DABIJA, Elena ARMENESCU, Leonard VELCESCU, Mircea BUNEA- Partea I
Partea II
Partea III
Remember: George ŢĂRNEA şi egloga lui
Eugen EVU: EPIFANIA EVUIANĂ
Adrian BOTEZ: MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII
Târgul de carte de la Frankfurt
Doi aromâni pionieri ai cinematografiei, Breviarul marelui Hidalgo
Poezia lui Liviu Ioan STOICIU
Studii despre Eminescu, Tălmăcirile lui Eugen DORCESCU
Apariţii de Dumitru Hurubă şi Petre Rău
Continuarea dezbaterii propusă de Dimitrie Grama
Un discurs al lui Geert WILDERS, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda
Biserica Ortodoxă Română şi securitatea – un studiu de Stelian GOMBOŞ
Din folclorul internetului
Din folclorul internetului - Partea II
Partea III
Partea IV
PASO DOBLE – RUBRICA LUI Ioan LILĂ
Topul cersetorilor bucuresteni
TEHNICA TÂNĂRĂ A INTERNETULUI PE MĂSURA VÂRSTEI A TREIA
         Adrian BOTEZ:  MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII

 MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII
mă-ntreabă strămoşii dacă-i mai cunosc
mă-ntreabă din icoane – sângerând!
mai stau – făloşi – în butce şi-n parfum de mosc
şi capetele lor căzură – coborând...
poporul martirilor mă-urmează
oricare clopote ating în viaţă:
ei sunt vârtutea care mă-narmează
şi fruntea-n mir de foc mi-e mai semeaţă!
altarele din munţi îmi sunt deschise
Hristos întâmpină – de-acum – credinţa mea:
sunt mărturisitor – şi rănile sunt scrise
pisanie-mi fu viaţa – slovă grea:
ard către ei – cu fiecare ger
şi mă sfinţesc prin ei – din cer în cer!
***
ÎNCEPUT DE SEPTEMBRIE
un înger îmi toarnă să beau: e un înger!
de ce să nu-mi toarne – când lumea-i nebună?
să beau şi să uit – nu vreau să mai sânger
să beau şi să trec spre lumina cea bună...
e seară târzie – şi greieri scânteie
din cântecul lor pătimaş ori tihnit:
aici – pe pământul nebunilor lumii
o lume-pereche Hristosu-a zidit!
...şi florile-n umbră dansează învoalte
descântecul razei se cerne-n vedenii
cei vii şi cei sfinţi blând tânjesc spre departe
în horă mă duc şi în dor şi spre genii
...neguri regine se-nchină şi-s foarte
atente: la frunzele vii – la frunzele moarte...
***
SERI ÎN CETATE
în seri prelinse – tainic – din havuzuri
tragici nebuni – înfrânţi – gesticulează
ar vrea să-şi smulgă corbii din obrază:
în loc – s-aşeze îngerii – taluzuri!
parfum de lumânări şi ceri vărsate
îmbie orbii din păduri să plângă...
cine mai vrea turniruri în Cetate
să-nfigă lancea-n visul cel de lângă!
...nebuni şi orbi – războinici şi domniţe
veniţi la Sărbătoarea Nimicirii:
noaptea – arzând în strugurii din viţe
aduce jertfă Morţii şi Uimirii!
...Craiul dansează-n ritmul desfrânării
Regina Ciumă – un vals mut – uitării...
***
            
SIHĂSTRIA VORONEŢULUI
unde stelele-şi coboară  -  lin  -  lumina din Cuvânt
între munţi  -  păduri şi vânt
atingând pământ c-un gând:
îngere de colilie
răsărit-a sihăstrie!
cât o iesle  -  cât un prunc
cât pe vale  -  cât pe runc
stă-ntre apele cereşti  -  rugăciuni dumnezeieşti
luminând pustia:
sihăstria
păpădie  -  primăvară
cu urgia se măsoară
dintre ierni răzbate-n vară  -
lacrimi  -  zâmbet de fecioară
slăvind zării măiestria:
sihăstria
miez de noapte ce rodeşte
când Hristos spre ea priveşte:
nu sufla prea tare  - Doamne
n-o clinti nici dintre toamne  -
vei învârteji-o-n vânt
şi pe-o pală de lumină
iar în raiuri o să vină!
vis de floare de sulfină
sfios arde veşnicia  - 
sihăstria
e atât amar pe lume  -
o -  Iisuse împărate!
doar nădejdea sihăstriei
doar icoana Sân' Măriei
dulce rugăciune-n strune
zăboveşte de păcate!
                  *
Dumnezeul de lumină  -  preoţilor stâncii mute
printre cetine le ţese
fir de patrafir:
dinspre-amiază către munte
întristând poieni de aer
se clădesc altar şi frunte
cetelor de îngeri
ce-ţi rămâne  -  suflet singur?
să culegi lanul de frângeri
să te rogi
să sângeri
                     *
ars de stele  -  scris de fluturi
mă desprind din luturi
şi spre Tine vin  -  Iisuse
de gând să mă scuturi!
***
VALEA PUTNEI
călugări brazi  -  cu rantii lungi
şirag  -  tăcuţi se furişează
spre catedrala dintre stele
călugări brazi  -  cu rantii negre
aştern urechea peste munţi
pândind un dangăt în deşert
la catedrala din adâncuri
la stăreţia pietrei arse
călugări brazi  -  scandând în vânt
o rugăciune a vâltorii
îşi smulg din sân un legământ  -
şi dintr-odată pe pământ
se-aprind luminile de glorii!
                       *
corbu-şi caută focul în vatra pădurii: cra-cra
nu-l urmări pe corb  -  când o apucă
fâlfâind fierbinte  -  spre cuib: în mijlocul întunericului
te va-ncinge văpăi
                       *
la poarta raiului  -  de-o parte şi alta
străjuiesc doi brazi  -  cu bărbile-atârnând
printre ei  -  departe  -  un cal  -  păscând
blajin  -  lumină
***
POIANA
a împietrit lumina  -  sub vraja dumnezee:
un fluture  -  pe pajişti  -  a scris o odisee
***
BRADULUI
nu te  vreau în casă  -  bradule  -  împodobit de
mâini veştede
stai între vânturi  -  cu braţele cruce
şi pe braţele tale  -  piroane
aprinse  -  stelele
             *
LA CATEDRALA ARSĂ MUNTE
la  catedrala arsă munte tălăngile sunt clopot
argintul şi tămâia apei se tot petrec în şopot
slujesc vecernia bărboşii cu patrafir de cetini  -
un boier greier dăscăleşte cum timpul să-l încetini
aici se săvârşeşte taina vădirii nunţii sfinte
când urşi arată-nţelepciune în jocuri şi veşminte
iar lupii veghii se înclină în calea viu-minunii
când Soare-şi pleacă-adânc genunchiul în faţa Fetei Lunii
veniţi voi păsări ale strunei din slăvile meree
să curgă altă vlagă-a firii în ape şi-n idee
veniţi măririi să-i fiţi martori când Dumnezeu slujeşte
odăjdiile de luceferi arzând împărăteşte…
               *
munţii s-au smerit din vârfuri  -  martori după o minune
sub cădelniţa din soare  -  codrii stau în rugăciune
jur prejur ies dintre raze şi miresele poiene
şi descântă-n aer basmul cu Ilene Cosânzene
vis de vânt  -  ceresc Cuvântul se răsfaţă în miresme
trecând gânduri peste chipul curgătoarelor aghesme
dintre tufe de măceşe  -  Pan buhosul se iţeşte
murmurând cu desfătare vorba care îl orbeşte
cât va ţine vraja asta?  -  când sortirea de fantasme
ne va-ntuneca Edenul şi Frumoşii Feţi din basme?
stau oştirile de cetini pregătite de-nfruntare
pogorâţi  -  arhangheli-codri se-mbrac în străfulgerare:
piei Satan!  -  smaraldu-ţi cade la un semn şi o-ncruntare…
***
INSTANTANEE
îşi dă drumul soarele  -  din vârf de cetini  -  tot mai
repede  -  din creangă în creangă   -  de-a rostogolul  -  până în
ochii mei şi-ai apelor: ruşinat  -  se dă după munţi
ca o fiară luminată
peste fire  -  sfioasă
             *
ard răşini în căţuia de noapte a brazilor
e o vreme  -  o-nlesnire spre tainiţa cerului
corbi orbi se rotesc spre sălbaticul cuib din
misterul înalt
un ou a căzut şi s-a spart: cerul s-a-ncleiat de
aştri  -  dar Dumnezeu a suflat peste cenuşile
albe  -  şi nouă trepte de cer au tresăltat
senin cristal  -  îngheţat-au tărie
             *
în fiece brad se înalţă castelul de duhuri
spaime  -  extaze străpung armura de cetini
din piatră-n piatră  -  din ramură-n
ramură  -  şerpuieşte  -  zguduind cu lumină
galaxia minunii
             *
deasupra mea  -  îndelunga binecuvântare a
bătrânului brad: încep să-ntrevăd freamătul tainic
al frăţiilor aştrilor
întâi însă nu uit să fur  -  cu palma din zbor
maramele albe-ale fecioarelor  -  tresăltând de
înspumate spaime  -  străpungând pretutindeni lumina: fiicele
de apă-ale muntelui
            *
pe foaia albă-a mestecenilor  -  pasărea
văzduhului  -  în zbor bine stilat  -  scrie
bătrâna legendă a lumii
            *
coboară cirezile din munte  -  de la Fântâna Tinereţii:
între coarne  -  pe frunte  -  fiece bour
poartă povara stelei de zeu
         *
din tihna măreaţă de cetini
se iscă-o vestire a firii:
prin aer  -  prin apă şi vânturi
încinse-n cutremur pământuri
stârnesc vremea greu-asfinţirii
în hori de priveghi şi mânie
s-au prins tainic duh şi stihie:
vibrând ca un preot blestemul
îi strâng lumii-n tainiţe semnul
dezleg răzbunării îndemnul
spre-o lume ce nu va să fie
ce-i strâmb şi răznit de pe osii
beteagul de rost  -  prag spre bezne
şi-şi vrea prăbuşiri spre mai lesne
acum  -  prin sentinţa pădurii
îşi scurge otrăvile gurii
în rug noitor al făpturii
în dans şi arginturi de glezne
***
INIŢIERE
drumu-n munte cine-l ştie
la el îngeri or să vie
şi-i vor sta la cap făclie
drumu-n munte cine-l suie
dezlega-va-n cer căţuie
auzi-va aleluie
cine-n pisc nu se opreşte
spadă sub picioare-i creşte
de lumini se-ntuneceşte
nici în cer nu-l mai vesteşte
totu-n urmă-i se cumpleşte
dar  păşeşte el regeşte
      *
au coborât oştile brazilor  -  cu soarele pe umeri
şi-au ajuns  -  de partea astlaltă  -  la poale:
mă privesc  -  încoifaţii şi bărboşii
pe mine din poiană  -  senini
drept în ochi
au umplut văi  -  au ascuns  (sub mantii şi-armuri  -  verzi şi de aur)
ale neliniştii râpi  -  şi-au luat  cu ei
-  zăvozi şi cai de argint  -  pâraiele
alămuri ale marşului lor către mine  - cel acum judecat în poiană
“-de ce crezi c-am venit  -  atâta zare şi căi  -  până la tine
omule?”  -  şi-a zuruit spre mine
un staroste-al luptei cu munţii
fumurii  -  conurile  -  medalii
îndelungi
“-nu ştiu  -  măriţilor voievozi”  -  mă sfiesc  -  văzând plecate
spre mine  -  atâtea cruci de catedrale
“-am brăzdat atâtea ceruri până la tine  -  să-ţi
amintim cine eşti”  -  a şopotit vânturi line şi cetini  -  răspunsul
“-oare nu ştiu eu cine sunt?”  -  m-am mirat în surdină
“-nu ştii  -  nu ştii!”  -  au împuns spre mine mustrare  -  zboruri de umbre şi
păsări
“-bine  -  să zicem  -  atunci cine voi fi fiind  -  lămuriţi
lucrul acesta cu mine”  -  mă-nvoii
cu oarecare necaz
“-rânduit ai fost ochiul
slăvirii să fii  -  trâmbiţă de
vestire: Întoarcerea
din războiul coclaurilor uitării  -  Întoarcerea
noastră   -  dimpreună cu stele  -  pâraie
ceruri şi munţi  -  în împărăţia măririi  -  s-o afli
biruitor să le-o spui tuturor”  -  plutiră
măreţ către mine silabele ritmice  -  precum
oceanul cel verde-al Cuvântului
“-trâmbiţă  privirii -  glorie Facerii Dumnezeieşti
Bună Vestire  -  Evanghelistul Munţilor
asta fii  -  şi rămâi…”  - vuiră  -  din spatele soarelui  -  îngerii  -  umbre
sfioase-ale brazilor  -  pe pământ
şi lumea se făcu zâmbet: un greier se scărpină
cu spatele de aer  -  încuviinţând
      *
frate bradule  -  doborâtule
nemiloşii te-au prăbuşit din falnica-ţi tinereţe
voinicule  -  fală poveştilor poienii
sângele din vine ţi s-a scurs  -  şi-a luat-o
pe urma pâraielor umbroase  -  tresăltând
spre asfinţit
a mai rămas spuza puterii tale arse
peste care cădelniţează răşinile
tâmpla jos  -  lângă tine  -  o pun  -  frate
să mă-ncununi cu raza
ultimelor tale şoapte  -  cetină legământ
       *
peste vrajbe şi urgii
fierbând negre şi pustii
dinspre poale spre mijloc
biruie în flăcări Crist
vârf de brad  -  cruce de foc
blând şi trist
şi la nunta morţii lui
vin stârnite şi haihui
păsările vâlvătăi
de pe văi
lasă tainiţe de cuib
şi cu raze se îmbuib
până sună toacă-n cer
şi le-ngheaţă-n cununii
stele vii
      *
scrobit bănuţ  -  ametist trifoi
lâncedă gălbenea  -  păienjeniş de constelaţii: traista
ciobanului
soacră mare  - pătlagina  -  spin galant  -  crai lunatic
conte sălbatic
lumânărică  -  scântei
punte de cruci  -  ferigă  -  încotro duci
şi ce vrei?
     *
te uiţi prin cetini  -  spre soare
ca-ntr-o fântână-a comorii
     *
câtă bunătate are copacul şi-n toată mă-nvăluieşte  -  când
stau  -  adânc  -  la umbra lui  -  precum în uterul lumii
cuminte
pe deasupra naşterii mele
nevăzut  -  doar înalt vuitor
trece  -  imperial  -  vulturul
cascadele vremii se sparg înafară-mi
în valuri de cetini  -  în
valuri de valuri:
eu sunt corabia  -  eu sunt refuzul
prorei  -  de a părăsi ţărmul
de a spinteca placenta timpului
***
VINĂ OBSCURĂ
schilodită lume 
schilodit popor
vina ta începe
de la vânt şi nor
de ţi-e rău în lună
de ţi-e bine-n soare
vin pe urmă-ţi îngeri
umbra să-ţi măsoare
pasărea nu-ţi cântă
soarta-ţi sângerează:
nu ştie nici sfinxul
care parte-i trează
inorog din lună
salamandră-n soare
ascultaţi din lacrimi
cum se scurge sare
***
PEISAJ
crucea turlei bradului binecuvântează
întinsă peste sângele cerului
glas de pasăre cade-n fărâme
munţii s-au spălat pe ochii orbi: tot
nu văd  -  nimic
afară de rai
  *
zeii din brazi au ieşit pe pajişte  -  să se
sorească şi să ofteze  -  de dorul
tăcerilor  - pline de miez   -
de-altădată
câte-o căruţă  -  trosnind din încheieturi
trece pe lângă plaurii brazilor  : căruţaşul  îi vede  - şi zice
către tovarăşul său de pe loitre:”lasă-i – săracii
vai de capul lor  -  mai au puţin
şi…”
dar păsările  -  care toată ziua au strâns
cu ciocurile  -  raze de soare  -  acum
spre seară  -  aştern  -  printre crengi
împărătesc culcuş  -  ţesut cu fir de
păianjen  -  Luminaţilor
căruţele trec   -  toate  -  pierzându-se în
propriul praf : pe jos
rămâne un con  -  dizident al pădurii
cu zgomot sec  -  cad  şi alţii
în cuibul ierbii
***









O culegere din versurile poetului va apărea la sfârşitul săptămânii în vitrina Editurii noastre online.
AMURG
brazii  -  căţăraţi pe vârfurile picioarelor  -  disperaţi de-atâta
verticală  -  sunt gata să cadă cu
nasul în soare: dictatura
fastidioasă a
oblicului
mă doare spinarea de această nefirească
încordare a copacilor  -  prea
demonstrativi
în definitiv  -  lumina e o femeie la
îndemâna tuturor: nu ştiu de ce ne-am
frânge amurg  -  pentru ea
uite  -  spre exemplu  -  cum se întinde
ea  -  lumina  -  prin iarbă  -  precum conţinutul
vomat vinovat  -  al
Potirului
    *
calea laptelui se înşiră
seara  - în praful spre
sat
umbra apelor se-aşterne
peste străbuni
deşertul vădeşte
smintiţii păuni
     *
încurcat în strune  -  lirele brazilor
vântul adoarme amurg : nu înainte de a transmite
furiş  -  cuţitul de rază  -  sfântului înălţat
doar cu-aureola  -  peste piscuri
     *
crima împotriva vântului: lipsa de
tăcere smerită
trăsneşte-i  -  Doamne  -  pe gureşii
deşertului  -  iar nu pe -  umili  -  muncitorii
soarelui  -  apelor  - pământului  -  adânc
răstignitului
***
TERŢINE
vânt de soare  -  brazi de rouă
păsări egiptene  -  două
slujesc la Potir
din poienele viclene
doldora de Cosânzene
cade-un fir de mir
***


PASTEL
peste coastele şi suferinţele dulci ale
pământului verde(gânditoare văioage  -  severe
ponoare)  -  trec obosite căruţe
trec şi se-odihnesc  -  turmă cuminte
clipe  - în faţa mustrării din deal:
sihăstria
apoi îşi urmează  -  smerite  - blestemul
de praf şi
galben zadar
***
 

CLASICĂ
în poiana dintre brazi  -  şi-a părăsit
la apus  -  Helios
caii: graţioase
vise  -  păscând
valuri de verde
***
LA FOC DE RĂŞINI DE BRAD
la foc de răşini de brad
unde ploi  de stele cad
şed în tronuri de stejar
domnii vechi cu trup de jar
voievozii în armuri
laţi în spete  -  la păr suri
voievozi cu chivără
şi la suflet lamură
stau roată la masa morţii
străjuind pădurea sorţii
pajuri se rotesc coroană
oastea brazilor e-n zvoană
stau bătrânii sfinţi  -  se-ncruntă
de ce văd în lumea scurtă…
pregătesc junghiuri de fulger
arănesc furtuni de spulber
prigonind demonii-n spume  -
să-nceapă o nouă lume
magi de stele rotitori
mândri stăpâni rugători
frângeţi rău-n dumicaţi
şi pe corbi cuminecaţi
cerurile luminaţi
pe vicleni să nu-i iertaţi
faceţi dreaptă judecată
să vedem soarele-odată
              *
sfinţi arzând  -  hristoşi jertfiţi
ţara-i Crucea  - voi  -  părinţi:
nu m-alungaţi de pe Cruce
lăsaţi moartea să mă culce…
decât viaţă în genunchi
mai bine ţintit pe trunchi!
decât rob la mişelie
carnea mi-o zdrobesc de vie!
dacă nu mă-ngăduiţi
voi  -  fierbinţi între fierbinţi -
voi clădi Golgota mea
pe-orişicare colţ de stea
nu sunt prinţ în piei de porc  -
între diavoli nu mă-ntorc!
***

VILLON ÎNAINTE DE A ADORMI CU TÂRFELE ŞI CU ÎNGERII
fercheşă domniţă  -  slobodă la gură
ai pornit turnirul dintr-un zvon de zgură
se bat cavalerii  - fără de măsură
pentru boiu-ţi oacheş -  şi sparta-ţi centură
dezmăţaţi călugări  -  împănaţi cu bârfe
poloboace pline cu lipici la târfe
vă vomaţi pomana de la verzii prinţi
muşcaţi craci de iepe cu-antrenaţii dinţi
să vă ierte dracul  -  Domnul e la mine
învaţă să cânte pe strunele line
hai târâş  -  jigodii  -  se prăvale focul:
cât credeaţi că rabdă Domnul să-mi luaţi locul?
Doamne-al meu Hristoase  -  în vin iarăşi sângeri
stau s-adorm  - în poală îmi picură plângeri:
lacrimi prearegale  -  din harfe de îngeri
dar şi roua târfei  -  simţind sfinte-atingeri
ev de rugăciune  -  de sfinţi şi de ciumă
gâlgâit de sânge şi de vin cu spumă
Fecioara minunii  arde  pe altare
Şarpele lincheşte pocal şi-ostiare
ev  bizar   -  fantastic  -  nu mă lua în seamă:
Poet  -  storc cuvântul până iese zeamă
hoinărind  - în dansuri  - din cramă în cramă
sărută-mă  -  târfo  -  să plâng fără teamă…
***

VILLON  - LA DESPĂRŢIRE
printre poşirci şi târfe  -  scăpai câte un vers:
deci  - fericit să fie cel care l-a cules!
golan  ori prinţ  -  s-asculte cum curge Seina-n rime :
de mine toţi să uite  -  sunt doar o voce-n mers  -
calic pierdut în stele şi-n vuiet de mulţime
c-am găurit un pântec? c-am odrăslit prin hanuri?
c-am chiotit în noapte  -  în toiul de chiolhanuri?
nu uite nimeni schimbul ce l-am făcut sub ştreang:
“Hristoase  - -ţi dau viaţa  -  dar nu-mi da nici un rang
afară de ştiutul : Secerător de Lanuri
decât să cânt în moarte şi  -  trist  -  să plâng de viaţă
decât să fiu bufonul milogilor din piaţă   -
lui Charon îi dau nastur  -  în loc de gologan…
plătescu-ţi  - Sfinte  - clipa  -  cu preţul pe un an
Hristoase  -  bate palma: Poetul e Paiaţă!”
şi-aşa mi-a luat viaţa  -  s-o facă joc la îngeri
nimeni  - de-atunci  -  în lume nu-mi mai înşiră plângeri
cuviincios în zdrenţe  -  dau numai dintr-un stih
nu mai îmbăt pe fufe  -  şi nu mai joc zarif
decât în agonie  -  când scriu pe filă frângeri
cam asta  -  lume bună  -  am vrut să amintesc
pentru când crugul lunii de tot am să-l smintesc –
e drum de seară 'naltă -  şi focuri de calif
acopăr rana coastei  :  pe drumul  pământesc
o pană mai pluteşte  - pesemne e de grif
e sânge-n zorii zilei  -  o luaţi de la-nceput:
eu  nu-nsoţesc pe nimeni  -  văd doar ce n-am văzut
v-am spus ce meritarăţi şi numai ce am vrut
când rima am găsit-o  - dispar  - necunoscut…
vedeţi-vă de viaţă  -  n-ascultaţi de-un pierdut
***
ULTIMUL CÂNTEC AL LUI VILLON
Sărac precum Villon – rămân tot gureş
Împart cu dărnicie – zdravăn – coate
În carnavalul crud – şi luat de iureş
Mă iau la harţă cu-mpăraţi şi gloate
Pe-al morţii ştreang îl onorez cu tifle
Şi-aduc în pieţi o nouă terezie
Pe care să măsor iubiri – nu chifle
Să-i dibuiesc pe popi de erezie
Nu veţi scăpa în veci de veci de mine
Sub zdrenţele enorme – SPADA scapăr
Cu care VORBA v-o retez spre BINE –
Burta v-o-nţep – de RĂU ca să vă apăr
Din han în han – hoinar – v-arăt minunea
Ce-a fost cândva la  Cana Galileii:
Poşirca o prefac în sângerare
Sub ţestul broaştei – asmuţesc toţi leii
Vă par la toţi nebun şi hahaleră
Dar nu vedeţi hârjoana mea cu moartea:
Când toţi trădează – eu sunt cel ce speră
Când toţi vă-ncăieraţi – îmi dărui partea
Şi dacă peste ani – un oarecine
Găsi-va-mi hârca şi va vrea s-o-nfrunte
Eu – dezgropatul din atâtea vine
Şterge-i-voi lui gând rău şi fapte crunte
Căci versul meu e muzică la îngeri
Şi ce-a fost rană – e acum lumină
Adus-am rost în rai cu-a mele frângeri
Căci şi Hristos pe stihul meu suspină
Când se frământă la liman să tragă
Pe răsfiratu-ADAM  din lumea-ntreagă
***
LICORNUL
Licornul blând
Coboarã sfânt
Dintre pãduri
De dumnezei
E tot flãmând
De duh şi cânt
Şi trece rar
Pe la smarald
Licorn tãcut
Coboarã scut
Peste virginul
Prinţ din tei
E tot amurg
Walkirii curg
Spre câmpuri pline
De eroi
Sub cornul dalb
Nebun hidalg
Scuturã pomi:
Cad dulcinei
Licorn din lunã
Arme sunã:
Iubiri – rãzboi
Suie în mit
Îngenuncheaţi
Fraţi cruciaţi:
Aţi fost aleşi
Paznici la Graal
Arhangheli grei
Sunteţi tustrei
Chemaţi la cer:
E-ospãţ de zei
Licorn de pazã
Ia în vazã
Pe cei ce-ajung
Prin rãstigniri
La Sfântul Duh
***
 
IOSIF DE-ARIMATEEA
Veghind smerit şi singur sub spintecarea Crucii
Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs
Şi în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns
Ca-ntr-un mormânt la care vin să se-nchine cucii
L-am tras  de sub osândă – L-am îmbrăcat în taină
Şi pentru ochii lumii – zăbranic I-am dat haină:
Nimeni nu ştie însă – Iosif  de-Arimateea
Că-i paznic încercării de-a sângera Ideea
***
OBÂRŞII
nu-mi am obârşia-n vulcanii-acestei lumi
de carne preaflămândă şi nebuni!
din lumea Frumuseţii-am asfinţit
Iubirea-i  raza care m-a urzit...
cu cât aici mai lătrători sunt câinii
cu-atât mă-nalţ spre astrele preasfinte:
hoiturile împuţite şi străinii
mi-alungă sufletul din fraze şi cuvinte!
pleca-voi de aici ca iar să fiu iubit
şi să iubesc – cu îngerii-nfrăţit:
vreau să respir lumini şi Dumnezeu
nu – sufocat – ură să scuip din greu:
mă voi topi-ntre duhuri-simfonii
în armonii eroice şi vii!
***
                                                
UN BIET CONTRABANDIST
aştept să bată clopotul în cer
să se-n cleştar desfacă nopţi barbare
aştept ca Marele Bijutier
să fulgere din taine milenare
m-am poticnit de-o pricină a lumii
o coasă – rădăcinile stelare
le-a retezat din inimi – şi străbunii
mi-au şters litera din abecedare
sunt singur faţă-n faţă cu amurgul
în straiul alb – aştept securi să cadă:
nu mai sunt inorogii să mă vadă
voi trece răni prin vămi la Taumaturgul...
...să nu şi-o ia în cap un biet contrabandist
s-a pus de strajă Raza de-Ametist!
***

ECOURI DE LUMI
Tâmplarul nu mai face case – ori
ferestre  - doar
sicrie – şi lumea nu mai este decât
un mort fardat
se povestea – cândva – se spunea
cândva: nu se mai spune – nici
povestitorii nu mai trăiesc – s-au
îngropat în azur – dimpreună cu
poveştile lor
e un ecou de lume – pe
care l-au lăsat în urmă
munţii – înainte de a se
scufunda în amurgul perpetuu
...doar Demonul – nu ştie nici el de ce
nu poate dormi: se răsuceşte
în neant – de pe o parte pe alta – foşnind iluzia de
amintire – degeaba
***
treceau femei – dintr-o cameră în
alta – rostind poemele
altora: erau atât de savante – încât
recitau precum girafele – scandând
din gât
a trecut – apoi – în vizită – focul
să-şi încerce – pe vieţile noastre
norocul: şi-a ascuns partea lui
sentimentală – într-o găleată cu zoaie şi
smoală – ceasurile nu mai au paradis – trec vorbind
prorocind – ca în vis: numărând sclavii degetelor
pe plantaţia colii de hârtie – mereu îţi ies fără soţ – fără
bis – te culci la loc – nădăjduind să-ţi treacă prin somn
aripi de ceaţă – versuri împachetate cu
aţă – şi – ca spectacolul să-şi aibă şeaua şi
avântul de drog - l-aştepţi crispat - pe
directorul de scenă - deşălat
inorog
o lume în care nimeni nu priveşte
Golgota – deci toţi se cred – cu
tărie – martiri
***
primăvara şi vara au fost de cenuşă
cobrele mi-au împrumutat anotimpul lor – din
guşă
cărţile nu se mai lasă citite – ci doar
răsfoite febril – de ispite: când ceasul nopţii este
deplin – ele îşi iau aripile la spinare
fâl-fâl – şi trec prin lumina de lumânare
către luna de mâl
măsori mătasea în intervalele dintre o moarte
adevărată şi una de-arlechin – şi constaţi că
dinspre niciun răsărit – lebede nu mai vin
este seară – luciul apelor s-a-ngălbenit
îţi fac semne disperate – fosforescent
ştime şi frunze – iele şi
stele – desprinse – toate – de pe ramuri imaginare - care
niciodată nu s-au văzut – dar te-au ţinut în umbră
ca pe un necunoscut
rănile din anii trecuţi – acum pufoase dar
cu atât mai dureroase - ale
fructelor – îngrăşate cu lumină şi
jind - prin nori rătăcind
din nou sângerând
îţi aduc veşti despre o cameră mobilată – în care
s-a tolănit – de-o vreme – un
străin – şi-ţi bea ultimul vin
...Dumnezeu s-a suit pe-o scară – dar
văzând cum s-au aşezat lumile şi cum
fără nicio măsură – fără umbră de mister şi
bun-simţ - s-au umflat şi-au crescut
se dă jos iară
***
ERA ÎN AMURG
era  în amurg
cavalerul în negru mă aştepta la povârnişul
dinspre pădure: era palid şi-ncruntat
şi-a azvârlit peste mine – mantia
neagră – voind parcă – din mine
să înţeleagă
pentru prima oară – corbul nevăzut din
ceruri – a cântat
era în amurg – şi deodată – toate frunzele – cascadă de
neîndurat - s-au prăvălit peste mine – cu ochii deschişi
arzători: era linişte – ca-n
nori
cavalerul şi-a tras mantia înapoi: am rămas gol – cu
luceferi pe umeri şi-n
frunte – era
ca după o nuntire de munte
stele multe au lătrat în limba cea uitată a
mea – şi m-am prefăcut că sunt de acord
nu mai e lume – nu mai ai
nume - doar cavalerul
amurgului – venit
din Nord
tremură de frig gândurile – un pescăruş rătăcit
a trecut peste inima mea – şi o a
răcit – dar cât de
grăbit
sună din tamburine – surd – copacii măririi
sună din valuri urmaşii ursirii – ba chiar
urşii se iau după constelaţii – şi
află unde mi-e ascunsă
odalisca cea tunsă
mi-e frică de ţipătul pescăruşilor – că-l vor trezi
pe moşul din stele – pe moaşa-ntre iele
că se vor deştepta chiar greul pământului şi
greierele de ametist – şi-mi vor cânta
dezacordat – concertul lui
Liszt
scotocesc adânc prin buzunare – după
lumină: nu găsesc decât orbi însetaţi de
lumină – şi scânteia
de vină
sunt bucuros de oaspetele păcat – şi în faţa
lui m-am plecat: am luat apă cu pleoapele
din agheazmatarul lunii
şi  - fluierând ceva ce nicicând n-am înţeles – dar
acum am văzut - am plecat
...niciun cavaler în negru – de atunci – nu m-a mai
căutat – ori  - sub pădure – aşteptat – nici
încruntat – nici neîncruntat: şi
doar atâtea amurguri – de atunci până
la noapte  - în fântâni – au
scăpătat...
***
                                                   Adrian Botez
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971