Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
OARE, CHIAR NU ŢÍNEM SEAMA DE ISTORIE?!
DOCUMENTE CARE NU NE FAC PREA MULTĂ CINSTE;
SFÂRŞITUL PROGRAMAT AL DEMOCRAŢIEI
GRECII, EUROPA ŞI APELUL LA FIBRA SPIRITUALĂ;
Din nou despre Roşia Montană
ÎNGÂNDURATE FOTOGRAFII
Articole de Dwight Luchian PATTON, Nicolae DABIJA, Elena ARMENESCU, Leonard VELCESCU, Mircea BUNEA- Partea I
Partea II
Partea III
Remember: George ŢĂRNEA şi egloga lui
Eugen EVU: EPIFANIA EVUIANĂ
Adrian BOTEZ: MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII
Târgul de carte de la Frankfurt
Doi aromâni pionieri ai cinematografiei, Breviarul marelui Hidalgo
Poezia lui Liviu Ioan STOICIU
Studii despre Eminescu, Tălmăcirile lui Eugen DORCESCU
Apariţii de Dumitru Hurubă şi Petre Rău
Continuarea dezbaterii propusă de Dimitrie Grama
Un discurs al lui Geert WILDERS, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda
Biserica Ortodoxă Română şi securitatea – un studiu de Stelian GOMBOŞ
Din folclorul internetului
Din folclorul internetului - Partea II
Partea III
Partea IV
PASO DOBLE – RUBRICA LUI Ioan LILĂ
Topul cersetorilor bucuresteni
TEHNICA TÂNĂRĂ A INTERNETULUI PE MĂSURA VÂRSTEI A TREIA
ZIUA NATIONALA A LIMBII ROMANE ŞI ISTORIA ŢĂRII

 IATA CUM SE  EXPRIMĂ CREDINŢELE LIMBII ROMANE PE DIVERSE MERIDIANE:MOMENT ANIVERSAR IN SUA - 1000 Clipe – SĂRBĂTOAREA CELEI MAI VECHI REVISTE ROMÂNEŞTI   


Revista "Clipa", de informatie socio-politica si culturala apare de aceasta data intr-o editie jubiliara - implinind numarul considerabil – 1000. In mod firesc s-ar cuveni ca acest eveniment jurnalistic sa constituie un prilej de mare bucurie atat pentru echipa redactionala, pentru colaboratori, cat si pentru cititorii acestei publicatii, cu o vechime de peste doua decenii si cu un tiraj difuzat in numeroase puncte geografice ale Planetei. Dar, in prezentul nostru descumpanit pentru moment, tulburat de orgolii si patimi, zdrobit de "crize" de tot felul, polarizat in putini bogati si multi saraci, toata omenirea, purtandu-si povara sa de incercari si nefericiri, isi striga disperata paradisul pierdut. In acest freamat existential, dominat de implacabilul "Oare ce va urma?", entuziasmul jubiliar devine moderat, dar ne pastram Respectul pentru munca noastra neintrerupta si neretribuita, facuta in folosul comunitatii de romani, pentru eforturile nebanuite, pentru stradaniile anevoioase si Speranta in vremuri mai bune.
Noi am avut, in editarea revistei "Clipa", un crez jurnalistic elegant si cumpanit si l-am urmat, pe care-l putem sintetiza in cugetarea unui mare istoric si om politic al Antichitatii romane: "Ad utilitatem vitae omnia consilia factaque nostra dirigenda sunt". (Toate gandurile si faptele noastre trebuie indreptate spre folosul vietii. Tacitus).
Ne-am straduit astfel sa pastram vie flacara luminoasa a istoriei, a culturii si traditiei neamului romanesc si sa promovam in lumea contemporana, imaginea Romaniei, in ciuda momentelor si dozelor sale de neputinta ori de nechibzuinta. Dupa cum se stie, arta scrisului, cu nemarginita-i arie de cuprindere, incepand cu scripturile cele vechi si sfinte, pana la creatiile jurnalistice moderne, a izvorat din credinta, iubire si speranta, fapte istorice, aspecte din realitatea inconjuratoare, implicand puterea creatoare individuala sau colectiva, posibilitatile de expresivitate ale unei limbi. In viziunea noastra, scopul prioritar al revistei "Clipa" a fost si va ramane cultivarea si pastrarea graiului stramosesc in comunitatile de romani care traiesc pe taramul american sau pe alte meleaguri straine si de a stabili permanent o punte de legatura cu viata conationalilor nostri din tara natala. La noi, romanii, limba a existat ca o componenta fundamentala a notiunii de patrie, a fiintei neamului, pentru ca a fixat puternic locul, locul timpul si istoria, de vreme ce inaintea intregirii teritoriale, unitatea natiunii romane a dainuit ca realitate naturala prin origine, spirit si limba. De aceea Eminescu spunea ca "Limba romaneasca e la sine acasa o imparateasa bogata". Poetul nostru national avea in vedere originea nobila, de esenta latina a limbii sale si a tuturor romanilor, pe care "poetul nepereche" a ridicat-o pe cele mai inalte culmi ale creatiei artistice, inaltandu-se EL insusi, prin cuget si simtire, deasupra tuturor gloriilor spiritualitatii neamului, ca sa-si poarte in eternitate coroana de Luceferi pe fruntea sa inalta cat istoria noastra. In contextul acestei evocari minuscule a marelui nostru poet, se cuvine sa mentionam ca in programul editorial al revistei "Clipa" si-au facut loc numeroase comentarii dedicate lui Mihai Eminescu. Pentru diversitatea si valoarea informativa, culturala, stiintifica si
estetica a continutului sau, publicatia noastra este obiect de studiu la catedrele de limbi romanice din Germania, Ungaria si UC Los Angeles, lector Georgiana Farnoaga. "Clipa" a fost nominalizata in Presidential Who’s Who si inregistrata in Library of Congress in Washington, D.C. Biblioteci celebre, printre care cea din Ierusalim, au solicitat-o in rafturile lor, iar personalitati marcante ale vietii socio-politice si culturale, ne-au onorat cu semnatura lor.
Realizarile noastre la editarea acestei publicatii apreciate deseori ne onoreaza si ne asumam responsabilitatea sa afirmam ca ne-am respectat cu prisosinta confratii din comunitatea de romani stabiliti in acest terifiant mapamond, prezentand cu admiratie aspecte semnificative din viata lor, laudandu-le business-urile, prosperitatea atinsa pe aceste meleaguri binecuvantate.
Pornind de la principii morale solide, indraznim sa lansam un apel catre toti cititorii si colaboratorii nostri sa-si indrepte cu iscusinta si sinceritate gandurile si faptele spre folosul tuturor oamenilor, pentru ca "oamenii nobili, popoarele nobile sunt acelea care au lucrat pentru omenire si n-au prezentat contul niciodata (Nicolae Iorga).
La acest moment aniversar aducem multumiri tuturor celor care s-au implicat intr-un fel sau altul in viata acestei publicatii. Multumiri nemarginite se cuvin a fi aduse distinsei mele sotii Vera Luchian-Patton – editor in Chief-Publisher- pentru meritul cel mai mare in redactia revistei, unde trudeste ani de-a randul cu profesionalism de exceptie si daruire exemplara, dovedind si o capacitate extraordinara de a comunica usor si util cu colaboratorii si cu cititorii nostri. Multumiri speciale trebuie sa aducem colaboratorilor onorifici. Multumim astfel Prof. dr. doc. Andrei Marga, Rector, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj, care ne-a onorat cu semnatura in revista si care a avut cuvinte de apreciere extrema la adresa publicatiei noastre acordandu-ne calificativul de "Prestigioasa Publicatie Clipa", dar si profesorului si istoricului Viorel Roman, profesor la Universitatea din Bremen, Germania, fostul meu coleg de facultate, statornic si fidel colaborator al nostru.
In mod deosebit trebuie sa multumim domnului Lazar Ladariu,jurnalist si scriitor, doamnei Mariana Cristescu, jurnalista si scriitoare si intregului colectiv redactional al publicatiei Cuvantul Liber din Targu Mures pentru colaborarea existenta intre noi, precum si domnului profesor Nicolae Balint, jurnalist in Targu Mures.
Multumiri sincere tuturor, pentru aprecierile adresate publicatiei noastre, asigurandu-i ca nutrim sentimente reciproce. Nu se poate trece cu vederea caracterizarea facuta de dl. Florin Carlan, din New York, care a afirmat textual: "Revista "Clipa", o adevarata reduta romaneasca de peste mari si tari", exprimandu-si recunostinta profunda pentru ca ne lipim obrazul de lacrima de dincolo de insangeratul Prut.
Nu este un secret pentru nimeni ca mass-media are "in spatele" ei guverne, partide politice, grupari financiare sau de alta natura, si multe altele, iar presa comunitara ar trebui sa se bazeze pe suportul comunitatii, suport, cu nemarginit regret trebuie sa afirm, in cazul nostru egal cu solutia banala din matematica: nul.
Din nefericire, cand vorbim de comunitatea Romana, indiferent de perimetrul geografic in care ne aflam, ne caracterizeaza un singur lucru: traim intr-un antagonism perfect. In acest perfect antagonism, ne-am straduit sa fim liantul care uneste cea mai dezbinata comunitate din SUA.
Pentru slava graiului stramosesc si pentru cinstirea neamului, din care ne-am desprins fara a ne rupe, vom lucra si pe viitor la redactia revistei "Clipa", urmarind sa tinem legatura permanenta cu toate evenimentele politice, sociale si culturale din Romania si de pretutindeni. Dumnezeu sa ne ajute la aceasta buna faptuire!
                                                                                           Dwight Luchian-Patton

 


                         Să nu supărăm Kremlinul!  
                                                                                                       - Nicolae Dabija -
            Membru de Onoare al Academiei Române -


Toţi cei care s-au perindat prin scaunele puterii de la Chişinău după 1990 cunosc cel mai bine fabula conform căreia mielul este vinovat de fiecare dată de agresivitatea, ferocitatea şi lăcomia lupului! Împărtăşesc părerile celora care cred că în acţiunile noastre nu trebuie nicidecum să supărăm Kremlinul. Pentru că el ne fixează preţurile la gaze, la petrol şi la independenţa noastră. Le înţeleg şi alarma, or, imediat ce aceştia afirmă că moldovenii sunt români, observă că ruşii ne majorează preţul la gaze. Îndată ce vreun politician de-al nostru crede că limba vorbită de moldoveni este româna, mai creşte cu nişte dolari contravaloarea barilului de petrol. În 1990 conducerea de atunci a republicii a decis să se declare Sărbătoare Naţională a Republicii Moldova ziua de 31 august, când limba română şi alfabetul latin au revenit Acasă. S-a stabilit ca sărbătorii să i se zică „Limba Noastră cea Română". Dar când la putere au venit agrarienii, aceştia, oameni pragmatici şi clarvăzători, ca să nu enerveze Moscova, au dispus să evite din titulatură cuvântul „român". Astfel sărbătorii noastre naţionale i s-a spus simplu: „Limba Noastră cea..." Pe urmă s-a înscăunat Partidul Democrat, care, anulând tot ce a făcut partidul preşedinţilor de colhoz, cu „hăis..." şi „cea...", au botezat sărbătoarea şi mai familiar: „Limba Noastră..." Când minoritarii serbau şi ei cot la cot sau, cum se spune la noi, pahar lângă pahar, evenimentul, numit de ei „Limba Voastră...", ciracii lui Voronin i-au zis şi mai simplu, pe înţelesul Moscovei: „Limba..." Care? Nu se ştie. Această politică înţeleaptă n-a putut să nu aibă urmări care erau şi de aşteptat: Moscova a scumpit gazele de zece (în loc de unsprezece) ori şi petrolul de opt (în loc de nouă) ori. Mă bucur că ea, acea politică de echilibru, are continuatori în Guvernul de la Chişinău.
De la 1 septembrie 2011 Istoria Românilor a devenit în şcoli Istoria. Simplu. Clar. Nepretenţios. Ca să nu supere Moscova. Sau alogenii. Doar istoria noastră e deopotrivă şi a lor. E logic! E chibzuit! Bravo celora cu iniţiativa! Pasul următor, cred, trebuie să fie unul şi mai curajos. A venit, cred, rândul limbii române: ea trebuie să se intituleze simplu: Limba.Literatura română ar trebui să-şi zică şi ea: Literatura. Las' să crape de ciudă cei din partidul „Patrioţii Moldovei", care propuseseră ca în instituţiile de învăţământ să se studieze: Algebra Moldovei. Şi ţării îi putem spune ceva mai simplificat: Republica. Sau, ca să-l împăcăm pe fiecare, de ce nu i-am pomeni pe toţi în titulatura statului şi să-i zicem: Republica Moldo-Ruso-Ucraineano-Găgăuzo-Bulgaro-Idiş?! Ar fi normal. Doar suntem republică multinaţională, chiar dacă unele dintre cele 300 de grupuri etnice care o populează n-au decât câte un singur reprezentant. Şi atunci cei care îşi rup de fiecare dată bojocii strigând la mitingurile partidului comunist „Naşa Maldova!" („Maldova nostra!") vor putea să strige pe bucăţi denumirea statului – fiecare cu partea lui – fără să se simtă lezaţi. Doar ţara e şi a lor. Sau - mai ales a lor. Sau – doar a lor (cum afirmă pe blogul său www.liprom.ru tătarul rusificat Eduard Baghirov, care spune despre această „naţiune de dobitoace", cum îi numeşte el pe moldoveni, peste care „în 1940 a venit Stalin şi le-a învăţat pe aceste animale sălbatice să-şi şteargă fundul cu hârtie de veceu, dar nu cu cărămizi..."). Iar nouă, celor 82 % de moldoveni români, nu ne va rămâne decât să urmăm sfatul altui mare patriot comunist, Ilin, din ziarul „Comunistul":
„Cine vrea să vorbească limba română - să plece în România!", pentru că acolo până şi ruşii, care fac cozi interminabile la Direcţia de Paşapoarte de pe strada N. Iorga, nr. 5, din Bucureşti, vorbesc limba română. Şi aceasta - până se văd cu paşaportul românesc în buzunar. După aceea iar o uită. E şi firesc. Pentru că cine mai are nevoie de ea? Găgăuzii? Doamne fereşte! Ei n-au nevoie nici de limba lor. Ci doar de limba rusă. Ca şi bulgarii. Care şi-au creat la Taraclia o universitate ca să înveţe ruseşte. Ca şi ucrainenii. Ca şi Ambasada Ungariei de la Chişinău. Elevii găgăuzi care au propus în cadrul protestelor să fie scoasă limba româna din şcoli ar trebui înţeleşi şi în atestate ar urma să fie trecut un singur obiect: limba rusă (fără matematică, fizică, biologie, chimie, găgăuză ş.a., care-s la fel de „imposibile" ca şi româna). Şi atunci în ţară va fi armonie etnică. Iată de ce salut politica cumpătată şi plină de înţelepciune a Guvernului nostru. El vrea ce vrem şi noi şi ceea ce doreşte Moscova: pace. Iar pentru pace ce nu face omul? Numai câte războaie au făcut ruşii în ultimele secole ca să fie pace?!
Numai câte umiliri n-am suportat noi, în aceleaşi secole, ca să fie pace?! Doar că, vorba vine, când cu haz, când cu necaz, am renunţat: ba la limbă, ba la nume, ba la neam, ba la istorie, ba la adevăr, ba la Dumnezeu şi, nu ştiu cum se face, că pace tot n-am mai avut!
(Articolul a fost trimis revistei ART-EMIS de către istoricul Alexandru Moraru, cu încuviinţarea autorului)



 COMPLETAM ACESTE DATE DEPRE SĂRBĂTOAREA PE CARE O PROPUNEM SA CELEBREZE ACTUALITATEA LIMBII ROMÂNE ÎN ACTUALITATEA CONTEMPORANĂ CU ŞI MAI VECHI ELEMENTE DE ISTORIE ŞI PREISTORIE

         Elena Armenescu despre noi descoperiri arheologice

Două morminte vechi de 4.500 de ani şi unul vechi de un mileniu, au fost descoperite lângă Ploieşti, iar arheologii ardeleni au realizat in ultimele luni o serie de descoperiri care vor schimba manualele de istorie. Printre descoperirile cercetate de ei se numara ultimul refugiu al regelui Decebal ori Capitoliul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Arheologii de la muzeele din Transilvania au reusit sa faca, in ultimele luni, o serie de descoperiri de exceptie. Dupa ce rezultatele cercetarilor de teren vor fi concretizate in studii stiintifice, manualele de istorie vor trebui sa fie modificate si completate. Astfel, arheologii Muzeului National al Unirii din Alba Iulia au inventariat 57 de situri arheologice pe traseele din judetul Alba ale viitoarei autostrazi de pe Culoarul IV Pan-European si ale drumului expres Sebes-Turda. Echipa formata din 10 specialisti, condusa de directorul muzeului Gabriel Rustoiu, a cercetat in luna august aproximativ 143 de kilometri. Practic, la fiecare 2,5 kilometri exista cate un sit arheologic.
Pe parcursul celor 74 de kilometri de drum expres intre Sebes si Turda au iesit la iveala 40 de asezari, complexuri izolate, drumuri romane, necropole, precum si ruinele unei biserici medievale la Miraslau. Traseul drumului expres trece,  de asemenea, prin doua zone clasate de UNESCO, respectiv cel neolitic de la Limba si zona de protectie a vechiului oras Apulum, in zona localitatii Partos, a declarat arheologul Constantin Inel, director-adjunct al Muzeului Unirii. Traseul Culoarului IV Pan-European, pe tronsonul Şibot-Miercurea Sibiului, in lungime de aproximativ 40 de kilometri, se intersecteaza cu cel putin 17 situri arheologice. Viitoarea autostrada va trece prin zona de protectie a celui mai important sit neolitic din Romania, cel de la Tartaria.
Cetate preistorica de 78 de hectare la Sântana
Una dintre cele mai importante asezari din prima parte a epocii fierului isi dezvaluie secretele cu ajutorul unei investigatii bazate pe campul magnetic al vestigiilor. Astfel, arheologii romani si germani au facut o cercetare magnetometrica la cetatea de pamant hallstattiana de la Sântana, din judetul Arad, care a permis identificarea unor structuri preistorice. Desi cetatea este cunoscuta de aproape o jumatate de veac, ea ascunde in continuare multe secrete.
Cetatea de pamant hallstattiana se afla la patru kilometri de orasul Santana, iar suprafata fortificatiei, de forma aproximativ ovala, depaseste 78 hectare. Este vorba de una dintre cele mai mari asezari fortificate din preistorie. Cercetarile au stabilit, mai intai, existenta unei necropole care apartine primei parti a epocii cuprului. Este vorba de cultura Tiszapolgar, circa 4000 i.Hr. Apoi, exista o asezare ce dateaza de la sfarsitul epocii bronzului, adica de la circa 1200 i.Hr., si o fortificatie ridicata la inceputul primei epoci a fierului, ridicate de traci. "Cercetarea magnetometrica de la Santana a permis identificarea unor structuri preistorice, cum ar fi primele doua valuri, santuri si palisade – structura defensiva a fortificatiei –, un drum situat in interiorul fortificatiei si numeroase constructii din lemn", a declarat Victor Sava, arheolog la Complexul Muzeal Arad.
Tot din perioada preistorica dateaza singura sulita cu lemn descoperita pe teritoriul Romaniei. Este vorba de o piesa de patrimoniu, descoperita accidental pe teritoriul unei localitati din apropierea orasului Alba Iulia, care contine un fragment de lemn vechi de aproximativ 3000 de ani. Specialistul in preistorie conf. univ. Horia Ciugudean a declarat ca varful de lance din bronz este datat aproximativ intre 1200 si 1000 i.Hr. "A avea un fragment de lemn de la manerul unei lanci de bronz, cu o vechime de peste 3000 de ani, pentru Romania este un lucru absolut senzational", a spus Horia Ciugudean.
Piatra Craivii, refugiul ultimului rege dac
Cercetarile de la Cetatea dacica Piatra Craivii, din Muntii Orastiei, au scos la lumina un foarte bogat inventar arheologic constituit din ofrande aduse divinitatilor dacice. Este vorba despre fragmente ceramice, fibule de fier si de bronz, obiecte de podoaba din sticla (margele), fragmente de vase din bronz din lumea romana, piese de harnasament, sageti, resturi osteologice – toate datate din perioada secolului I inainte de Christos. "Templul de la Piatra Craivii este situl cu cel mai bogat inventar din intreaga lume dacica", a declarat arheologul Cristinel Plantos. La templul rectangular din cetate au fost descoperite inca doua noi plinte, pe langa celelalte sase cunoscute pana acum. Plintele sunt baze de piatra ce sustineau coloanele din lemn si au 60 cm in diametru, respectiv 10-20 cm in grosime. Cetatea de la Piatra Craivii facea parte din sistemul de aparare a capitalei, Sarmizegetusa.
Dupa caderea Cetatii de Scaun, in anul 106, in urma asediului condus de imparatul roman Traian, aici s-a refugiat regele dac Decebal. Ulterior, el a parasit cetatea si, ajuns din urma de romani, s-a sinucis ca sa nu ajunga prizonier.
Capitoliul de la Sarmizegetusa, scos la lumina
Nu departe, Capitoliul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost dezgropat, in intervalul iulie-august, de catre echipa de arheologi de la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj, condusa de profesorul Ioan Piso. Templul respectiv avea o dubla functie, spune Ioan Piso. El era centrul politic si religios al provinciei romane. Capitoliul, la fel ca si cel din Roma, era consacrat unei triade de zei: Jupiter, Juno si Minerva. Platforma centrala masura 20 de metri latime si 30 de metri lungime. Oamenii urcau pana la templu pe 11 trepte de marmura de Bucova, extrasa din Muntii Apuseni.
Intrarea era strajuita de sase coloane, cu inaltimea de 10 metri fiecare. Coloanele erau corintice, sculptate de mesteri din Asia Mica si identice cu cele din Milet. Statuia cea mai importanta era cea a lui Jupiter. "Jupiter, de pe tronul sau, trebuia sa vada meterezele cetatii pe care trebuia sa o apere", spune Ioan Piso. Deocamdata, arheologii au descoperit bucati din statuie, adica acvila zeului si fragmente din carliontii zeitatii. In Antichitate, statuile erau vopsite, iar Jupiter de la Sarmizegetusa era roscat deschis, desi legendele spun ca zeul era blond. Capitoliul domina forumul nou al orasului, pentru ca primul forum roman, ridicat de imparatul Traian, era strajuit de cladirea Senatului orasului, care era, la randul sau, templu al zeitei Concordia.
Cu ajutorul a doua inscriptii, Ioan Piso a putut determina si ziua inaugurarii Capitoliului: 23 mai. In anul 205, in Capitoliu a fost organizata o mare petrecere in cinstea lui Jupiter, pentru ca data consacrarii sale, 23 mai, pica intr-o zi de joi, Dies Jovi, adica Ziua lui Jupiter in limba latina.
Tot la Sarmizegetusa a fost descoperit si un templu al zeului asiatic Iarhibol, unul dintre componentii trinitatii supreme a panteonului acestei provincii. Templul a fost ridicat de soldatii adusi din Palmyria de catre imparatul Hadrian, in perioada 117-118, pentru a lupta impotriva sarmatilor, care doreau sa invadeze Dacia.
In Cluj-Napoca, un templu roman al zeului Mercur a fost descoperit de arheologi in centrul orasului. Ruinele templului au fost gasite in subsolul scolii Ioan Bob. Din templu au fost gasite o serie de placi de calcar si doua coloane. Pana acum, cultul zeului Mercur nu era atestat oficial in Napoca, desi arheologii banuiau existenta unui astfel de templu. Napoca era un oras al negustorilor de sare, iar Mercur era patronul acestei bresle.
Blesteme antice
O alta descoperire de exceptie a fost facuta in cealalta metropola a provinciei, la Apulum. O tablita din plumb, cu blesteme scrise in limba latina, veche de aproape 2000 de ani, a fost descoperita de arheologii Muzeului National al Unirii din Alba Iulia pe un santier de la marginea municipiului. Descoperirea a fost realizata de Ilie Lascu si George Bounegru. Tablita de blesteme, tabellae defixiones in limba latina, este realizata pe o foaie de plumb, de dimensiuni mici, asemanatoare unei carti de joc. Dupa scrijelire a fost rulata, stare in care a si fost descoperita de arheologi.
"Nu ne-am dat seama ce este la inceput, avand in vedere forma in care se prezenta. In timpul procesului de restaurare si dupa consultarea unei bibliografii cu privire la descoperirile cu caracter funerar din provincia Dacia, am realizat ca avem parte de o piesa deosebita si extrem de rara", a declarat arheologul George Bounegru. Piesa a fost descoperita intr-un mormant de inhumatie de pe Dealul Furcilor, sub un schelet.
De asemenea, arheologii din Alba Iulia si Cluj au reluat in vara anului 2008 lucrarile pe santierul arheologic reprezentat de resedinta guvernatorului consular al celor trei Dacii. Cea mai importanta descoperire facuta in urma sapaturilor arheologice din acest an o reprezinta o statuie de marmura a zeitei vanatorii, Diana. "Divinitatea este reprezentata in miscare spre stanga, piciorul stang flexat si faldurile rochiei ei inclinate spre dreapta. Este o piesa de o foarte buna calitate artistica si reprezinta o a doua statuie a zeitei, descoperita deocamdata la Apulum", a declarat Viorica Rusu, arheolog la Muzeul National al Transilvaniei din Cluj.
Muzeul din Bistrita vrea tezaurul de la Sopteriu
Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud incearca sa recupereze de la Banca Nationala un tezaur monetar descoperit in 1987 in localitatea bistriteana Sopteriu. Acesta a fost trimis la ordinul lui Nicolae Ceausescu. Directorul Gheorghe Marinescu se teme ca tezaurul ce consta in aproximativ trei kilograme de monede de argint ar putea fi topit. Este vorba despre un tezaur de monede care circulau in Europa in secolul XVII, ingropat pe fondul nelinistii create in Transilvania de plecarea turcilor si venirea austriecilor: florini, ducati si alte piese de circulatie europeana, olandeze, austriece, poloneze, piese de argint aurit, bijuterii si o teaca de pumnal din argint aurit. Erau obiecte stranse in timp, desi erau iesite din uz probabil. "Am gasit printre ele si un denar roman de argint, pe care, probabil, colectionarul o avea de undeva, gasita, vreo descoperire arheologica la nivelul acelor ani. Erau pastrate pentru valoarea intrinseca a metalului. Tezaurul a fost dus la Bucuresti si prezentat lui Ceausescu de catre un militian, care a primit dispozitie sa il predea la Muzeul National sau la Banca Nationala. L-a predat la Banca municipiului Bucuresti, de unde nu l-am mai putut recupera", a declarat arheologul. Un alt tezaur monetar unicat in Romania, aflat in custodia muzeului din Bistrita, este cel de la sieu Odorhei, descoperit de arheologul George Marinescu in 1982 si care a fost pastrat in colectiile muzeului in ciuda dispozitiei lui Nicolae Ceausescu, care, dupa ce l-a vazut, a cerut ca acesta sa fie predat Muzelui National. Este vorba despre 207 tetradrahme grecesti din argint si sapte monede celtice de aur ce au apartinut unui nobil dac care a participat alaturi de Burebista in expeditia impotriva celtilor din anii ‘60 i.Hr.: "Faptul ca la sieu Odorhei s-au descoperit in 1982, alaturi de tetradrahmele grecesti si cele sapte monede celtice din aur de 24 de karate – monede cum nu s-au mai descoperit la est de Tisa –, demonstreaza ca acestea nu puteau fi decat o captura de razboi si ca nobilul dac care le-a detinut a participat, alaturi de trupele lui Burebista, la incursiunea impotriva celtilor", explica Marinescu, descoperitorul tezaurului. "Am primit ordin sa ne prezentam la Bucuresti, la Nicolae Ceausescu, care cerea sa vada toate tezaurele monetare. Acesta ne-a ordonat sa il predam Muzeului National, dar eu am mers cu el direct la Institutul de Arheologie si m-am inteles cu Constantin Preda, marele arheolog, sa il pastreze acolo pentru cercetare ca sa avem o justificare. In 1990 l-am recuperat, tot personal", spune Marinescu. Tezaurul cuprinde tetradrahme din Macedonia Prima, Apollonia, Dyrrhachium si Thasos, iar cei sapte sateri de aur sunt emisiuni ale celtilor din zona Dunarii de Mijloc.
Turn din secolul XIII

Deva — in judetul Hunedoara, arheologii Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane au facut mai multe descoperiri importante in incinta Cetatii Devei. Este vorba de vestigii ale Evului Mediu. "Au fost gasite urme ale unor ansambluri de locuinte, fortificatii, sisteme de aductiune a apei, fragmente de arma sau monede", a declarat Marcel Morar. Cea mai recenta descoperire arheologica a fost facuta in luna iunie, cand arheologii de la Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane din Deva au gasit in incinta Cetatii Deva ruinele unui turn din piatra din secolul al XIII-lea si mai multe obiecte din ceramica, fier si bronz. Cetatea Devei dateaza din anul 1269. In decursul veacurilor, cetatea a fost tinta mai multor rascoale. Declinul ei a inceput in anul 1849, cand in magazia cu praf de pusca a explodat si a aruncat in aer zidurile cetatii.
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971