Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
OARE, CHIAR NU ŢÍNEM SEAMA DE ISTORIE?!
DOCUMENTE CARE NU NE FAC PREA MULTĂ CINSTE;
SFÂRŞITUL PROGRAMAT AL DEMOCRAŢIEI
GRECII, EUROPA ŞI APELUL LA FIBRA SPIRITUALĂ;
Din nou despre Roşia Montană
ÎNGÂNDURATE FOTOGRAFII
Articole de Dwight Luchian PATTON, Nicolae DABIJA, Elena ARMENESCU, Leonard VELCESCU, Mircea BUNEA- Partea I
Partea II
Partea III
Remember: George ŢĂRNEA şi egloga lui
Eugen EVU: EPIFANIA EVUIANĂ
Adrian BOTEZ: MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII
Târgul de carte de la Frankfurt
Doi aromâni pionieri ai cinematografiei, Breviarul marelui Hidalgo
Poezia lui Liviu Ioan STOICIU
Studii despre Eminescu, Tălmăcirile lui Eugen DORCESCU
Apariţii de Dumitru Hurubă şi Petre Rău
Continuarea dezbaterii propusă de Dimitrie Grama
Un discurs al lui Geert WILDERS, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda
Biserica Ortodoxă Română şi securitatea – un studiu de Stelian GOMBOŞ
Din folclorul internetului
Din folclorul internetului - Partea II
Partea III
Partea IV
PASO DOBLE – RUBRICA LUI Ioan LILĂ
Topul cersetorilor bucuresteni
TEHNICA TÂNĂRĂ A INTERNETULUI PE MĂSURA VÂRSTEI A TREIA
ÎNGÂNDURATE GÂNDURI DESPRE ŢARĂ ŞI CONTEMPORANEITATE

 

OARE, CHIAR NU ŢÍNEM SEAMA DE ISTORIE?!


                 CĂLCĂTORII DE  CONSTITUŢIE ŞI
                            FĂCĂTORII DE SFINŢI...
                                                                                                                    Adrian BOTEZ

…Sâmbătă, 12  noiembrie 2011, un tânăr, ALEXANDRU ALEXE -  care, DE UNUL SINGUR (deci, ne-uzitând, măcar, de dreptul constituţional la întrunire!), şi-a exprimat public, în Piaţa Universităţii, în mod civilizat, nemulţumirea faţă de abuzurile tiranice ale prezentului guvern, cerând să i se explice în ce “direcţie” au luat-o banii lui (MUNCIŢI CINSTIT!) şi daţi statului/guvernului român, sub formă de “dări”/taxe (“Constituţia României, Art. 30 - (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile!) . Rezultatul : “a fost, la scurt timp, legitimat şi ridicat de jandarmi, pe motiv că ar instiga la revoltă şi ar încerca să organizeze adunări publice neautorizate” – cf.VIDEO NEWS, 15 noiembrie 2011. Apoi, l-au târât (mai mult pe sus!), ca pe un …”Făt Frumos Cel Fraier,/ Călare pe aer” (…nu, Doamne fereşte, ca pe un “NOBIL INTERLOP”! – …că pe ăştia mi ţi-i tratariseşte cu  guleaiuri şi cu plecăciuni şi salamalecuri, însuşi musiu CÂRC-SERDARUL, şeful…”despărţirii”!),“la despărţire” (circa de poliţie!), vorba lui nenea Iancu (Ipingescu: “Ei! dacă nu-i ajungea, DESPĂRŢIREA e aproape; să fi poftit la mine la despărţire cu lăcrămaţie, că-i împlineam eu cât i mai lipsea!”), nu i-au chiar “împlinit cât îi mai lipsea”  – …dar  l-au “ars”, lejer, pe bietul june, cu o amendă de 1.000 de RONI…leafa lui pe o lună!!! (Constituţia României, Art. 30: “(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”).
…“Cu patru zile înainte, mi-am anunţat prietenii că voi face gestul acesta, care este ieşit din comun, dar nu au venit să mă susţină. Mi-a luat o oră să-mi fac curaj şi nu ştiam în ce direcţie va ajunge mesajul. A fost acolo UN DISPOZITIV DE PESTE 30 DE JANDARMI ŞI UN COLONEL CARE O COORDONA. S-AU PREGĂTIT PENTRU REVOLUŢIE! Aveau directivă internă şi li s-a spus imperativ să nu permită să ajungă situaţia din România, ca în Grecia"   -   a spus aşa zisul protestatar, marţi seară, la Antena 3.
… CONSTITUŢIA ROMÂNIEI – “Libertatea de exprimare - ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege”. 
…Uite că Preamilostivul TRAIAN nu-i aplică Litera şi Duhul Constituţiei popei Tökes (Constituţia României, Art. 30: (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”), cel care ne scuipă la noi, acasă, în bătătură… - şi ne huleşte, pârăşte şi defăimează-calomniază, cu limbă de şarpe, şi la Bruxelles, unde l-a trimis votul “mistofelit” de către Traianul nostru… -  …dar este “turnat la hârdăul lui Petrache” un nevinovat “ca helgea”, care, cu glăsciorul lui, sugrumat de mirarea în faţa…propriei îndrăzneli, îşi cere dreptatea cea mai simplă: întreabă UNDE SE DUC BANII DIN “DĂRILE” LUI, CÂND ROMÂNIA SE SURPĂ ŞI SE PRĂBUŞEŞTE, CA UN “HARAM DEŞELAT”, DIN TOATE PĂRŢILE/ÎNCHEIETURILE…ÎN RÂNJETUL SATISFĂCUT AL CĂMĂTARILOR LUMII?!
...Măi frate, pentru câteva clipe, văzând imaginile cu „guguştiucul cel viteaz”, înşfăcat, cu sadism,  de „găile cele rele”... - ...am re-trăit crâmpeie de sentimente din zilele sfârşitului lui decembrie 1989! DECI, ŞI ĂŞTIA DE ACUM, SE TEM, TOTUŞI! – ...la fel ca şi Miliţia şi Securitatea din decembrie 1989! - din moment ce trimit (NUMAI pentru un tânăr firav şi excesiv de politicos, în discurs!) „UN DISPOZITIV DE PESTE 30 DE JANDARMI ŞI UN COLONEL CARE O COORDONA”. Înseamnă că până şi farsa iniţială cu "OCCUPY WALL STREET", din 15 noiembrie 2011 – le-a scăpat “venerabililor” de sub control! Deci, Masoneria (recte, dracul!) numai se laudă că este tare: dacă UNUL dintre oameni, NUMAI UNUL!!! – află, în el, TĂRIE ÎN CREZUL SĂU şi CREDINŢĂ TARE DE A SE EXPRIMA, conştient şi fără frică, împotriva Răului – …dă în “ei” strechea!
…Acesta pare a fi încă un semn de “sfârşit de ciclu” (existenţial şi politic): nu ştiu dacă se potriveşte cu cel anunţat de liote întregi de astrologi, pentru ziua de 11.11.2011… - dar ESTE UN FAPT!!! DE NETĂGĂDUIT!!!
...Complotiştilor Lumii nu le merge chiar atât de bine , pe cât se laudă “ei”! SOLIDARITATE CREŞTINĂ – şi veţi învinge, oameni buni!!!  “NU VĂ TEMEŢI!” – nu încetează să vă strige Hristos, prin glasul de aramă al Părintelui JUSTIN PÂRVU!!!
…Nu procedaţi precum “tovarăşii/pseudo-prietenii tânărului” (“mi-am anunţat prietenii că voi face gestul acesta, care este ieşit din comun, DAR NU AU VENIT SĂ MĂ SUSŢINĂ”) – CI, VENIŢI ODATĂ, PENTRU DUMNEZEU, LA LUPTA CEA DIMPREUNĂ CU SFÂNTUL DUH, CONTRA SATANELOR LUMII!!!
MASONI ŞI CIOCOI… - PRINTRE CARE HĂHĂIE, DE NU MAI POATE, DRACUL-ŞEF AL MÂRLĂNIMII DRACILOR (n.mea: nici măcar un…Mefistofel, acolo… - … adică un diavol ceva mai instruit şi mai spălăţel…!) – Întunecimea Sa “de mai an”, BĂSESCU TRAIAN !!!
...Iată ce se scrie, într-un îndrumar bisericesc, creştin-ortodox:

                  „Despre canonizarea sfinţilor
                            în Biserica Ortodoxă
Prin canonizare, în Aghiologia ortodoxă, ca şi în Dreptul Bisericesc ortodox, se înţelege actul prin care Biserica recunoaşte, declară şi aşază pe eroii dreptei credinţe adormiţi întru Domnul în rândul sfinţilor pe care ea îi venerează, pe temeiul învăţăturii sale dogmatice.
Istoria vieţii bisericeşti ne arată că iniţiativa pentru aşezarea eroilor credinţei creştine în rândul sfinţilor a avut-o întotdeauna poporul credincios. Evlavia populară a fost aceea care a identificat pe adevăraţii sfinţi, a început să-i venereze creându-le un cult neoficial, local sau general.
Trebuie relevat faptul că Biserica n-a căutat niciodată să impună cultul vreunui sfânt, ci ea numai l-a constatat, şi l-a însuşit, şi l-a legalizat, definindu-l mai precis. Nu există în viaţa Bisericii Ortodoxe niciun caz în care vreun Sinod să fi încercat a crea, a institui şi a impune credincioşilor cultul vreunui sfânt neconsacrat în prealabil de evlavia poporului.
O problemă, care s-a pus chiar şi de către unii teologi ortodocşi în legătură cu canonizarea, este aceea de a se şti ce caracter are actul de canonizare a sfinţilor? Are acest act un caracter constitutiv, sau un caracter declarativ? Cu alte cuvinte: actul canonizării este cel care «eo ipso» îl face pe sfânt prin puterea Bisericii, sau actul canonizării este numai un act de recunoaştere şi de declarare a sfinţeniei unui erou al credinţei?
Fără îndoială că şi această problemă este de pură esenţă scolastică, şi că ea purcede din ignoranţa teologică a celor ce şi-au pus-o.
Punerea acestei probleme presupune considerarea actului canonizării ca o sfântă taină, ca a opta taină a Bisericii, ca o lucrare sfântă prin care Biserica ar împărtăşi cuiva darul sfinţeniei, mai mult decât o harismă, însăşi desăvârşirea îngerească. Dar Biserica nu poate face acest lucru şi nici nu există vreo dovadă că ea l-ar fi încercat. Nici harismele nu s-au transmis prin tainele Bisericii; ele s-au dobândit prin lucrarea directă a Sfântului Duh. Cu atât mai puţin poate Biserica să înzestreze pe cineva cu desăvârşirea morală şi religioasă, să-l facă adică sfânt. Biserica oferă doar mijloacele prin care şi condiţiile în care cineva poate să-şi dobândească desăvârşirea deplină a sfinţeniei. Ajutorul şi lucrarea Domnului, nepătrunsa Lui dragoste, milostivire şi înţelepciune, sunt acelea prin care se proslăveşte cineva ca sfânt. Numai Domnul îşi proslăveşte pe sfinţii Săi. Numai El le răsplăteşte nevoinţele lor cu semnele sfinţeniei. El şi nu Biserica îi face pe sfinţi.
Prin canonizare, Biserica nu face decât să constate, să recunoască şi să declare, să mărturisească sfinţenia unui fiu al ei, care a fost proslăvit de Domnul cu puterea sfinţeniei. Deci canonizarea are un caracter evident declarativ, iar nu unul constitutiv.
Prin canonizare, Biserica îşi îndeplineşte însă nu numai formal, ci şi în fond, cele trei misiuni mântuitoare ale ei; misiunea învăţătorească: păstrând, adâncind şi răspândind dreapta credinţă în cultul sfinţilor şi prin acest cult; misiunea sfinţitoare: sporind izvoarele de har mântuitor, prin recunoaşterea şi arătarea puterii sfinţilor şi a lucrării lor pentru mântuirea sufletelor credincioşilor săi; misiunea conducătoare: prin îndrumarea vieţii creştinilor pe căile trăirii şi lucrării arătate de sfinţi, pe cele mai drepte căi ale mântuirii.
Canonizarea sfinţilor mărturiseşte, sporeşte, întăreşte şi răspândeşte dreapta credinţă, sporeşte sfinţenia vieţii credincioşilor şi-i cârmuieşte pe căile Domnului.
Importanţa religioasă a actului canonizării pentru Biserică şi pentru mântuirea credincioşilor este de netăgăduit şi proporţiile ei nu pot fi înţelese just decât în perspectiva istorică pe care ne-o oferă dezvoltarea bimilenară a vieţii Bisericii lui Hristos.
Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii de fond:
1. Ortodoxia neîndoielnică a credinţei celui despre care se tratează, ortodoxie păstrată până la moarte, fie în tot timpul vieţii, fie în timpul de la care a îmbrăţişat credinţa ortodoxă.
2. Proslăvirea lui de către Domnul, cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:
a) puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă.
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte.
c) puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase.
d) puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte – sau în fine –
e) puterea de a apăra şi de a sluji cu devotament eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă.
3. Răspândirea miresmei de sfinţenie după moartea lui şi confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în rând cu sfinţii. Cultul acesta poate fi organizat sau difuz, manifestându-se printr-o cinstire simplă, prin faima sau numele de sfânt. De la îndeplinirea acestei condiţii pot face excepţie numai mucenicii dreptei credinţe.
Existenţa condiţiilor de fond, şi anume existenţa neîndoielnică a primei şi a celei de a treia – care poate lipsi numai în cazul martirilor – ca şi a oricăreia dintre cele enumerate la cea de a doua, îndreptăţeşte autoritatea bisericească să procedeze la actul de canonizare.
Cultul unui sfânt astfel instituit, cu observarea condiţiilor de fond şi cu îndeplinirea actelor formale, este un cult însuşit, consacrat, organizat şi statornicit în chip oficial de către cârmuirea bisericească competentă, şi el devine cult obligatoriu prin actul de autoritate pe care-l cuprinde săvârşirea solemnă a canonizării de către Sinod. El devine obligatoriu pentru o întreagă Biserică autocefală sau pentru părţi ale ei, după cum a fost instituit, fie ca un cult general sau numai ca un cult local în sens propriu, sau ca un cult provincial.
Istoria cultului sfinţilor ne arată că au existat şi că există sfinţi locali, în sensul cel mai restrâns, adică sfinţi veneraţi într-o cetate sau şi numai într-o mănăstire, apoi sfinţi locali, în sensul mai larg al cuvântului, adică sfinţi veneraţi într-o regiune sau într-o provincie, apoi sfinţi naţionali, veneraţi într-o Biserică naţională autocefală, sfinţi generali veneraţi într-o Biserică autocefală sau în întreaga Ortodoxie, şi sfinţi universali, veneraţi atât în Biserica Ortodoxă cât şi în cea catolică.
Cu privire la sfinţii naţionali, observăm că ei nu sunt întotdeauna sfinţi generali ai unei Biserici autocefale, ci ei sunt şi pot fi şi numai sfinţi ai unui popor sau ai unei naţiuni, care ocupă doar o parte din teritoriul unei Biserici autocefale. Dar de obicei, prin sfinţi naţionali se înţeleg sfinţii al căror cult s-a născut pe teritoriul unei Biserici naţionale autocefale, fie în vremea când o Biserică autocefală actuală constituia numai o parte dintr-o Biserică autocefală mai mare, fie după ce ea şi-a dobândit autocefalia.
Dezvoltarea organizaţiei bisericeşti, care a făcut să se constituie din ce în ce mai multe Biserici autocefale în sânul Ortodoxiei, a adus după sine şi o cinstire mai deosebită a sfinţilor naţionali, «căci – precum zice PS Iosif, Episcopul Argeşului – măcar că toţi creştinii cinstesc şi prăznuiesc pe toţi sfinţii ca pe nişte plăcuţi lui Dumnezeu şi rugători pentru dânşii, dar deosebită evlavie au către sfinţii care ori se trag de neam din ţara sau oraşul lor, sau că au mărturisit acolo pentru Hristos în vremile tiranilor, sau că au stătut dascăli credinţei, sau arhierei, sau pentru că au pustnicit acolo».
Numărul sfinţilor naţionali în Bisericile autocefale variază. Unele îi numără cu sutele, altele aproape că nu şi-i cunosc, sau nu au apucat nici măcar să-i canonizeze. Între cele din urmă se înşiruie şi Biserica Ortodoxă Română, deşi ea nu este lipsită de sfinţi naţionali canonizaţi prin pietatea poporului, sau prin grija altor Biserici Ortodoxe”.
(cf. Fragmente din articolul Despre canonizarea sfinţilor în Biserica Ortodoxă - noţiuni introductive - de pr. prof. Liviu Stan, publicat în Ortodoxia, an II, nr. 2, aprilie-iunie, Bucureşti, 1950)
...Sâmbătă, 12 noiembrie 2011, a fost canonizat, în CATEDRALA MITROPOLITANĂ DE LA SIBIU, Mitropiltul ANDREI ŞAGUNA (n. 20 ianuarie 1808, la Mişkolţ/ Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) – cel despre care se spune că a fost “militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Braşov (1851), membru de onoare al Academiei Române”. Care va să zică, pentru a merita canonizarea, adică nu CONSTITUIND un sfânt (cum au făcut grecii, în veacul al XVIII-lea, cu Cosma, ucigaşul şi calomniatorul de aromâni!  - ci doar “declarând” o sfinţenie…”dobândită prin lucrarea Sfântului Duh” (cf.: “Biserica nu face decât să constate, să recunoască şi să declare, să mărturisească sfinţenia unui fiu al ei, care a fost proslăvit de Domnul cu puterea sfinţeniei. Deci CANONIZAREA ARE UN CARACTER EVIDENT DECLARATIV, IAR NU UNUL CONSTITUTIV”) –… cel ce l-a propus, fie Înaltpreasfinţitul STREZA, fie Preafericitul DANIEL (“COLEGI” DE GÂNDIRE ŞI ÎNTRU ECUMENISM ) trebuie să fi avut şi nişte motive puternic duhovniceşti, dar şi urmând criterii de dogmă tradiţională:
   ”Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii de fond:
1. Ortodoxia neîndoielnică a credinţei celui despre care se tratează, ortodoxie păstrată până la moarte, fie în tot timpul vieţii, fie în timpul de la care a îmbrăţişat credinţa ortodoxă.
2. Proslăvirea lui de către Domnul, cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:
a) puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă.
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte.
c) puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase.
d) puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte – sau în fine –
e) puterea de a apăra şi de a sluji cu devotament eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă.
…Oare de ce Înaltpreasfinţitului BARTOLOMEU ANANIA, Mitropolit şi Enciclopedist-Cărturar, LUMINĂ A ORTODOXIEI, nici nu i-a trecut prin minte, o clipă măcar,  să-l propună pe ANDREI ŞAGUNA, pentru canonizare? Înaltpreasfinţitul BARTOLOMEU numai de ignoranţă nu putea fi acuzat, cum nici de lipsă de curaj ori de “stricarea, delăsarea ori trădarea rânduielilor Ortodoxiei”! – DIMPOTRIVĂ! Atunci, cine ştie, poate că sus-zisele “criterii”, de care nu prea fac caz nici Preafericitul Patriarh DANIEL, nici Înaltpreasfinţitul STREZA (ambii ecumenişti de frunte!), nu se pot aplica, în “Cazul ŞAGUNA”?!
…1. Ortodoxia neîndoielnică a credinţei celui despre care se tratează, ortodoxie păstrată până la moarte, fie în tot timpul vieţii, fie în timpul de la care a îmbrăţişat credinţa ortodoxă”. Ce ştim despre “ortodoxia” mişkolţeanului-aromân ANDREI ŞAGUNA?
”Naum Şaguna, tatăl lui Andrei Şaguna, a trecut în 1814 la catolicism, religie în care şi-a botezat copiii. În 1816 Anastasie (numele de botez a lui Andrei) a început şcoala la Mişkolţ. În 1826 A TERMINAT GIMNAZIUL CATOLIC LA CĂLUGĂRII PIARIşTI DIN PESTA.
La 29 decembrie 1826 a trecut la ortodoxie. Între 1826-1829, URMEAZĂ FILOZOFIA şI DREPTUL LA BUDA” – cf. wikipedia. Bun, se va zice că şi Sfântul Apostol Pavel a suferit metanoia/preschimbarea creştină a sufletului, PE DRUMUL DAMASCULUI  – …şi, din prigonitor şi ucigaş de creştini – a devenit cel mai mare şi convingător Propovăduitor/Răspânditor şi Apărător al Logosului Hristic…! Dar, după cum vedeţi dvs., şi după ce trece la Ortodoxie, Duhul îl trage, pe “sveti” ANDREI ŞAGUNA, spre cele lumeşti (“filosofie şi drept”), şi abia în 1929 se apucă de teologie, la Vârşeţ…
…N-a suferit “moarte martirică” (ci a murit, bine-mersi, în patul lui, tihnit!); chiar dacă “Începând cu anul 1854, a organizat peste 800 de şcoli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Braşov şi Brad. Gimnaziul de la Braşov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi şcoli superioare româneşti, astăzi purtând numele mitropolitului Saguna: Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”. Şcolii din Brad îi dăruieşte Andrei Şaguna în 1870 suma de 2000 fl. Din îndemnul său vor fi tipărite 25 de titluri de manuale şcolare, Andrei Şaguna sprijină ideea lui Ioan Puşcariu de a înfiinţa Astra. Şaguna este ales primul preşedinte al Astrei”  - cf. wikipedia – …observăm că NU DISPREŢUIEŞTE, NICI ÎN PLINĂ MATURITATE (SPRE SENECTUTE…!) FIIND, ONORURILE LUMEŞTI: nu doar că acceptă să se “tragă în poză”, în primul şir al “astriştilor” – …dar, în 1851 (deci, la 43 de ani!), acceptă slăvirea lumească, devenind “membru de onoare al Academiei Române”.
…N-a fost un Duh modelar, pentru Neamul Românesc: “misiunea conducătoare: prin îndrumarea vieţii creştinilor pe căile trăirii şi lucrării arătate de sfinţi, pe cele mai drepte căi ale mântuirii”.  N-a avut nici :
a-“puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte” -  nici :
b- “puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase” – cu atât mai puţin
c- puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte – sau în fine –
d-puterea de a apăra şi de a sluji cu devotament eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă!”
…Dimpotrivă! PE 17 IANUARIE 1847, A PREDAT-O, CU MÂNA LUI,  AUTORITĂŢILOR AUSTRIECE (ÎN BUCIUM-POIENI), PE ECATERINA VARGA ("DOAMNA MOŢILOR"), MILITANTĂ ROMÂNO-MAGHIARĂ, PENTRU DREPTURILE ROMÂNILOR ARDELENI, DIN MUNŢII APUSENI - MOŢII, CEI MAI SĂRACI ROMÂNI AI ARDEALULUI!!!
…Ca răsplată pentru această mişelească trădare de neam, “PE 2 FEBRUARIE 1834, ÎN BISERICA CATEDRALĂ DIN CARLOVIţ, A FOST ÎNAINTAT DIACON VIITORUL MITROPOLIT ANDREI ŞAGUNA” – cf. wikipedia.
…Nici a treia condiţie n-a fost împlinită: “Răspândirea miresmei de sfinţenie după moartea lui şi confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în rând cu sfinţii”. Mai ales că, în mijlocul Ne-cinstitei Adunări de la Sibiul Ecumenic a tronat Diavolul în persoană, “în carne şi oase” – TRAIAN BĂSESCU-TRĂDĂTORUL/VÂNZĂTORUL DE NEAM VALAH! – s-a răspândit, în văzduh, mai curând, putoare de pucioasă, decât… “mireasmă de sfinţenie!! Iar “poporul credincios” avea alte necazuri, în suflet: scăderea mărimii pâinii, de pe masă,  pentru copii …şi scăderea jalnică, până la stafidire, a salariului, ne-îndeajuns pentru supravieţuire… - şi, deci, se înregistrează nu “cultul spontan” al norodului, pentru “sveti” ŞAGUNA – ci, dimpotrivă, se înregistrează murmure de revoltă şi creşterea mizeriei morale şi fizice…în “turma” dată/încăpută  pe mâna Măcelarului, iar nu a Păstorului Bun!!!
...NU, ANDREI ŞAGUNA ERA CEL MAI PUTIN INDICAT, DINTRE PERSONALITĂŢILE ROMÂNESTI (ŞI ROMÂNEŞTI-ARDELENEŞTI!), DE A FI CANONIZAT! Sunt martiri români autentici, sunt trăitori creştin-ortodocşi cu nemăsurat mai multă forţă de lumină, sunt români cu merite spirituale infinit mai mari, cu spiritualitate infinit mai incandescentă, decât acest popă trădător:...Dumnezeu îi va judeca aspru, pe toţi înalţii ierarhi, care, prin canonizarea lui Andrei Şaguna (…în hăhăielile “legitime” ale Golanului-Şef, Băsescu, pe post de…Mefisto!), au comis o blesfemie!
...Şi când te gândeşti că, din rândul clerului ortodox, Înaltpreasfinţitul STREZA, Mitropolit al Ardealului, din 13 noiembrie 2005 (Laurenţiu/Liviu STREZA – “În 1982 pleacă la studii în străinătate, la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia (1982-1983). Continuă studiile în Elveţia, cu o specializare în domeniul liturgic, la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii din Fribourg (1983)”!!! – cf. wikipedia) şi Preafericitul DANIEL puteau să-i canonizeze, cu atâta folos, pentru Duhul Neamului Românesc - pe Părinţii DUMITRU STĂNILOAE, pe ARSENIE BOCA (la mormântul lui Arsenie Boca se săvârşesc minuni, fără să-i ceară voie ori să-l întrebe cineva pe Daniel Ciobotea!), pe TEOFIL PÂRÂIANU, ILIE CLEOPA, ILARION ARGATU, ARSENIE PAPACIOC, ADRIAN FĂGEŢEANU... - …de ce nu şi pe martirul anti-comunist VALERIU GAFENCU (supranumit, de către Nicolae Steinhardt,  „sfântul închisorilor”)?!...şi pe atâţia alţii, care au murit luptând, ca şi el, pentru Dumnezeu, Patrie şi Neam…!!! - …iar din rândul cărturarilor patrioţi şi chiar martiri ai Neamului Românesc, cel puţin pe OCTAVIAN GOGA-MARTIRUL ARDEALULUI!!!
…Duhul Sfânt n-a avut nicio tangenţă cu ce s-a petrecut, sâmbătă, 12 noiembrie 2011, la CATEDRALA MITROPOLITANĂ DIN SIBIU (“satanizat-mefistofelizată”, prin prezenţa “energică” a lui HĂHĂILĂ-DE-COTROCENI!!), cum n-a avut nici în clin, nici în mânecă, acelaşi Duh Sfânt, cu A.N.B.-ul Masonic, “majoritat” cu masonii Sorin Frunzăverde, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Trifon Belacurencu etc. etc.), atunci când a fost decisă alegerea Preafericitului DANIEL  (“Profesor timp de peste opt ani de zile la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elveţia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este suspectat de unii de o relaţie nu tocmai ortodoxă cu organele Securităţii Statului” – cf. Alegerea Patriarhului - Masonerie, interese politice si santaj , în revista online Masoneria bolşevică, 19 septembrie 2007).
…Drumul spre iad a fost, deja, presărat/pavat, nu cu “intenţii bune”, ci cu HORCĂITURILE “HĂHĂITE”, AVERTIZATOARE PENTRU ORTODOXIA VALAHĂ, ale Diavolului Pseudo-Politic Băsescian…!!!
...Dar va judeca Dumnezeu! - ... şi numai El îi va alege pe ai Săi!!! Sfinţii Neamului Valah sunt cei aleşi de Dumnezeu, iar nu paiaţele împăiate de panglicari, judecaţi, deja, de Duhul Dumnezeiesc al AMINULUI/EMINESCU:
“(…)Toţi pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă,
Quintesenţă de mizerii de la creştet pînă-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mîneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrîul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cîntece şi jocuri...”
…Iată că s-a ajuns la o tiranie generalizată! Iată că, între CĂLCAREA NONŞALANTĂ A CONSTITUŢIEI şi DICTATURA FACERII DE SFINŢI – nu prea există mari diferenţe (deşi Păstorii cei Buni nu lipsesc, în România! – …dar sunt smeriţi, cuviincioşi cum-se-cade  şi tare discreţi, ascunşi în tăriile munţilor, PAZNICI MEREU VEGHETORI, STRAŞNIC VEGHETORI, ÎN DREPTUL INTRĂRILOR/PORŢILOR SPRE CERURI!!! - … şi nu ne sar, la modul exhibiţionistic, în drum ori de gât, ci aşteaptă să-i căutăm şi, deci, să-i aflăm  - NOI…CU TĂRIA CREDINŢEI NOASTRE!) -  …nu doar în societatea cezarică, ci şi în biserica “cezarizată” – creând falsa impresie că, “aici”, ca şi “acolo”, vor sta lucrurile cam la fel…”precum în cer, aşa şi pre pământ” – …ŞI VICEVERSA!!! …Pentru că omului de azi, simplu, cu credinţă scăzută şi fără multă lumină de teologie în suflet şi minte, îi vine “peste mână” să facă diferenţa între  “Biserica-de-Zid”, “cezarică” – şi SFÂNTĂ şi VEŞNICĂ  - “BISERICA-LUI-HRISTOS” – Cea a CĂII DREPTE/ORTODOXE, A ADEVĂRULUI ŞI IUBIRII…!!!
…Doamne,-ajută-Ţi, cu toată Înaltă Mila Ta -  Neamul tău, căzut la grea boală a orbiei şi Somnului de Duh – şi tămăduieşte-l de boala vederii, adu-l spre LUMINA TA!
                                                                                                                             prof. dr. Adrian Botez

 
 


               Intreviul lui Radu Tudor cu 
 academicianul Constantin C. Giurăscu


• Vezi: (Video) ACAD. DINU GIURESCU DESPRE DESFIINTAREA JUDETELOR SI NU NUMAI: “Statul de astazi apara pe altcineva… nu Romania”/ Seful UDMR, Kelemen Hunor ameninta si el cu iesirea secuilor in strada
• Profetism dostoievskian “la lucru” (III): “Cine isi blestema trecutul, acela-i de acum al nostru, iata formula noastra!” … sau demascarea “demonilor” Europei


R. T.: Va rog sa-mi spuneti cum priviti aceasta initiativa prin care conducerea Statului Roman vrea sa desfiinteze judetele actuale?
D.C. Giurescu: Aceasta initiativa se inscrie intr-un sir de actiuni care sunt menite, pe de-o parte, sa destrame unitatea teritoriala a tarii si, pe de alta parte, sa stearga identitatea noastra nationala. [...]
Si acuma noi vrem sa desfiintam cu o trasatura de pix toata aceasta intocmire care are o vechime intre 600 si 700 de ani, intrata in constiinta mea. Nu-i asa? Ce esti dumneata? Eu sunt din Vlasca, eu sunt din Arges in primul rand, si pe urma evident ca sunt din Romania, fiindca Vlasca si Argesul sunt parte din Romania. Ce facem? Sterg cu buretele, sterg cu pixul tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetateanul cu codul numeric personal cutare, pe care il inscriu cu doua-trei semne acolo intr-o lista, si in felul acesta am robotizat intreaga Romanie. Eu nu mai apartin unui judet, nu mai apartin Romaniei. Apartin unor sigle, unor numere inscrise… E trist! [...]
Aceasta desfiintare a judetelor, aceasta proiectata desfiintare a judetelor este mult mai grava. Se inscrie intr-un sir intreg de actiuni menite sa destrame teritorial Romania, si sa stearga identitatea. Eu nu mai sunt roman. Voi fi ceva. Voi fi un locuitor al unei regiuni europene. Or daca le iau la bani marunti pentru mine, ca istoric, acesta este rezultatul. Nu uitati ca aceste judete au sute de ani vechime, indiferent de faptul ca s-au schimbat granitele lor, mai mari sau mai mici, dar ele sunt intrate in constiinta mea.
R. T.: Atunci cand in 1948 sovieticii impreuna cu comunistii din Romanai au dat lovitura de gratie statului civilizat roman, au infiintat raioanele, au desfiintat judetele. Evident au fost singurii care au avut aceasta indrazneala incredibila, sa calce istoria Romaniei, au infiintat raioanele si regiunile pe model sovietic si odata cu infiintarea acestor raioane si regiuni, au schimbat si denumirea traditionala a unor orase din Romania. Cititi aici decretul pentru schimbarea numelui orasului Brasov, in acela cu numele de orasul Stalin:
Atunci cand Romania cu kalashnikovul la tampla era obligata sa aduleze pe unul dintre cei mai mai criminali din istorie, pe Iosif Visarionovici Stalin s-au desfiintat judetele si s-au infiintat raioanele si regiunile pe model sovietic.
D.C. Giurescu: Da, chiar si in Bucuresti aveam un raion Stalin. Raionul Stalin era, mi se pare, raionul 1, astazi.
R. T.: Daca lucrul acesta va inspira sa rememorati evenimente recente, pe muntii Tampei, la Poalele Tampei in Brasov, era scris peste brazi Stalin. Cred ca stiti cine mai scrie astazi cu oi pe munti, si de unde se inspira oamenii acestia, atunci  cand desfiinteaza judete, si scriu nume pe munti, in semn de omagiu pentru conducatorul iubit.
Priviti bine aceste imagini din anii ’50, din orasul Brasov.
D.C. Giurescu: Ce se intampla acuma cu desfiintarea judetelor, v-am spus, se inscrie in doua tendinte foarte clare din ultimii ani. Pe de-o parte destramarea teritoriala a Romaniei, si pe de alta parte stergerea identitatii noastre ca romani, sa nu mai fim romani. Si iata sa va dau exemple:
Intai: regiunile de dezvoltare. Acel faimos proiect, din pacate al UDMR-ului: 50.000 Km² , tai Transilvania in doua, pe linia trasata de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
Al doilea: statutul minoritatilor care se pregateste. Daca se adopta prin formula magica a asumarii raspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale in Transilvania care vor face tranzitia de la cele trei judete-doua jumatate, secuiesti, si pana la granita cu Ungaria.
Al treilea argument: legea arhivelor. Intoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastra stiti ce inseamna asta? Sa le intorc unde? Emitentul a fost pana in 1918 Ungaria sau Austria.Acolo le intorc? Eu cred ca nu-si dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregatesc Romaniei.
R. T.: Aceasta lege a fost deja adoptata…
D.C. Giurescu: De Senat, si daca se adopta si de Camera Deputatilor inseamna ca estergerea memoriei, fiindca odata ce arhivele dispar din centru… Daca le-as propune Statelor Unite  sa intoarca arhivele de la Arhivele Nationale Centrale de la Washington DC la diferitii emitenti, eu cred ca s-ar uita si ar spune probabil ca este un act de tradare nationala, de destramare a unitatii Statelor Unite.
Al patrulea element: legea educatiei. Suntem educati pe moda europeana in care 92% dintre elevii autohtoni au mai putine drepturi decat 8% dintre elevii minoritari. Bine ca au minoritarii drepturi, dar vreau ca si ai mei sa aiba aceleasi drepturi!
Aceeasi lege enumera 22 de principii directoare, unul din principii este si cultura, identitatea si istoria romaneasca, dar in lege nu se afla nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decat atata: finantarea este favorizanta pentru minoritari, si daca sunt 10 elevi minoritari romani intr-un sat, desfiintam scoala respectiva, daca sunt zece minoritari intr-un sat, facem o scoala speciala. Iata deci, ce inseamna legea educatiei europene… nu mai vorbesc deautonomia universitara, care acolo e proclamata cu litere groase, si in realitate universitatile sunt supravegheate acuma cum nu au fost niciodata inainte, la alegerea rectorului si a altora.
[Al cincilea element]: nu mai avem manual de istoria romanilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar inauntru e transata, ca la abator, istoria romanilor pe teme mari,pe care le intelege un om care cunoaste istoria romanilor, dar nu unul care trebuie s-o invete, fiindca principiul cronologic a fost desfiintat.
Al saselea element: eu pot sa insult acuma drapelul tarii, personalitatile marcante… In lege nu mai exista incriminare penala pentru acest lucru, a simbolurilor nationale. Fac ce vreau. Si cu ce ma aleg? In cazul cel mai bun, daca actioneaza guvernul sau autoritatea, ma aleg cu o amenda.
[Al saptelea element:] Am aflat cu stupoare ca asociatia culturala Forumul Romanilor din Covasna, Harghita si Mures nu primeste un leu de la Guvern pentru actiunile sale culturale.
. T.: Forumul civic al romanilor din  Harghita, Covasna si Mures au dat in judecata Guvernul Romaniei in legatura cu stema comunei Ilieni, unde se vorbeste de granita si Tinutul Secuiesc si au castigat impotriva Guvernului.
D.C. Giurescu: Asa, si Guvernul ce a facut?
R. T.: A facut recurs impotriva romanilor din Harghita, Covasna [si Mures].
D.C. Giurescu: Ei bravo! Suntem foarte “mari” in cazul asta! Guvernul care se impotriveste romanilor…
R. T.: Aceasta este Hotararea de Guvern din 2010. In HG 402/2010 se vorbeste despre Tinut Secuiesc si se vorbeste despre granita, domnule academician, pentru ca s-a spus ca niciodata acest Tinut Secuiesc nu este mentionat intr-un document romanesc. Din pacate, v-o spun cu mare regret, Guvernul Romaniei a emis un document care vorbeste despre granita intre Tinutul Secuiesc…
D.C. Giurescu: Si Tara Barsei… Extraordinar, extraordinar!
[Al optulea element:] Ora de istorie la televiziunea romana nu mai este. Astea sunt maruntisuri acuma. Nu mai exista pur si simplu.
[In al noualea rand:] Nu mai vorbesc despre desprinderea propagandistica, si nu numai, mediatica,  a celor doua judete si jumatate.
[In al zecelea rand:] Si reforma sistemului sanitar. Despre asta ce sa mai vorbesc?! Care poate sa duca foarte departe.
Peste toate – si cu asta am terminat – e anularea Parlamentului. Asumarea raspunderii este o formula extraordinara, ca sa nu mai conteze Parlamentul. Vedeti? Marea Adunare Nationala era mult mai logica decat Parlamentul de astazi. Spunea Constitutia din ’65: “forta conducatoare din Republica Socialista Romania este Partidul Comunist Roman” – monopolul puterii. Era clara puterea. Deputatii votau asa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile,  pluralist si, in schimb, ne asumam raspunderea incat orice lege poate sa treaca in momentul de fata, fiindca Guvernul beneficiaza de o majoritate aritmetica, care nu mai corespunde in niciun fel cu optiunile si cu sentimentele populatiei.
R. T.: Aceasta nenorocita de asumare (imi cer scuze pentru exprimare) seamana cu votul la comanda care se exprima in Marea Adunare Nationala.
D.C. Giurescu: Da, dar acolo cel putin era logic, ca aveam un singur Partid.
R. T.: Era logica regimului.
D.C. Giurescu - Era logica regimului de atuncea.Vedeti, stiti ce se intampla acum cu noi? Un distins coleg de-al meu, mai tanar, din Academie, a spus-o acum, recent: “Statul nu mai are vointa, nu mai vrea sa apere valorile fundamentale ale Romaniei“. Cu tot ce v-am insirat, asa ne taie in fiecare zi, si cu fiecare masura. Or, desfiintarea acestor judetelor imi taie mie insasi baza existentei locala. Nu se poate! Judetele nu sunt o creatie a lui Mircea cel Batran. Judetele erau acolo si Mircea le-a intarit. Nu sunt o creatie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo si domnitorul unirii si fondatorul monarhiei le-a intarit.
R. T.: Si daca vreo minte ratacita din actuala putere vrea sa faca vreo reforma administrativa pe regiuni cu ratiuni economice, s-o faca, dar sa nu desfiinteze judetele.
D.C. Giurescu: Culmea este ca Uniunea Europeana nu ne cere aceasta desfiintare [a judetelor].Este o mistificare grosolana, urata de tot: sa spui oamenilor ca UE ne cere asa ceva. Dar nu este adevarat. Franta si-a mentinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritoriala cu numele ei este acolo, si numai noi le desfiintam.
R. T.: Ca sa va dau un argument; stiu ca v-a deranjat intotdeauna aceasta procedura numita asumare, care personal n-o consider democratica si nici dumneavoastra n-o agreati. Ea s-a mai intamplat si in multe alte cazuri. Veti vedea ca pentru modificarea teritoriala a Romaniei, domnule academician Dinu C. Giurescu, exista o lege, si ea nu se poate face decat in cadrul acelei legi. Cine o face altcumva decat e scris in legea referendumului, incalca aceasta lege. Legea numarul 3 din 2000, care demonstreaza, fara niciun fel de indoiala, ca actuala putere nu poate face modificarea administrativ teritoriala a Romaniei prin asumare de Guvern, si nu o poate face in Parlamentul Romaniei.
Iata ce spune legea numarul 3/2000: REFERENDUMUL ESTE OBLIGATORIU.
Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului
Art. 13 (3) Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraselor si judetelor se inainteaza Paralamentului spre adoptare numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. In acest caz organizarea refrendumului este obligatorie.
Art. 52 (1) Impiedicarea prin orice mijloace a liberului exercitiu al dreptului de a participa la referendum se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(publicata in Monitorul Oficial , nr. 84 din 24 februaire 2000)
 
 
Cu alte cuvinte trebuie sa organizeze referendum in fiecare localitate si in fiecare judet, sa-si intrebe cetatenii. Daca o fac prin asumare de Guvern si nu organizeaza referendum in toate judetele din Romania, sunt pasibili de inchisoare, potrivit acestei legi, actualii guvernanti.
D.C. Giurescu: Da, asa este, daca vor sa aplice aceasta lege; insa in ultimul timp, eu am asistat, nicio lege nu mai este valabila. Uite asta este foarte clar. Ar trebui sa ma intrebe pe mine in Bucuresti, pe cei care locuiesc in Brasov, in Constanta, in Cluj, in Timisoara, oriunde,  daca vor sa schimbe limitele judetului, daca vor sa-l anulez, sau daca vor sa se incadreze in alte limite teritoriale.
R. T.: Vedeti? Exista chiar o lege. Atat presedintele cat si primul ministru spun “noi am hotarat, vom modifica, o trecem prin Parlament si gata“. Oamenii acestia nu cunosc nici macar legile acestei tari, cei care ne conduc, daca nu cunosc istoria.
D.C. Giurescu: Sau nu vor sa o ia in seama. Si nu cunosc nici istoria. Stiti, asta este partea cea mai grava: vor sa ne stearga memoria, vor sa ne sterga identitatea noastra.Prin toate aceste rasturnari, prin toate aceste actiuni de buldozer pur si simplu, vor sa fiu ca frunza pe apa, ca frunza este un simbol, sa nu mai stiu ce e cu mine, sa fiu un fel de cetatean asa, al nimanui, care locuiesc intr-o regiune desemnata printr-o cifra romana, si care sunt inca odata inscris printr-un indicativ numeric intr-o lista. Asta este, fiindca un om ca acela nu are decat nevoi imediate: trebuie sa se duca la mall, sa cumpere o masina si sa calatoreasca poate in strainatate, si sa se imbrace bine. Asta este tot, dar in cazul asta Romania: adio! Aici este partea cea mai grava. Prin desfiintarea judetelor imi iei baza mea teritoriala care de sute de ani exista acolo.
Bunicul meu s-a nascut in Buzau, si judetul Buzau exista si astazi. De patru generatii suntem buzoinei prin nastere. Ala este primul loc. Imi stergi si Buzaul? Ce fac? Unde sunt nascut? In raionul Stalin din Bucuresti?
[...]
R. T.: Iata ce scrie istoricul Constantin C. Giurescu [tatal d-lui academician  Dinu C. Giurescu] in Istoria Romanilor:
“Judetele, ca subimpartiri administrative, sunt contemporane cu intemeierea statului.“
Mai departe:
“Prima mentiune despre judetul Valcea o gasim in hrisovul din 8 ianuarie 1394, prin care Mircea cel Batran daruieste Manastirii Cozia, intre altele, dijma din miere si ceara a acestui judet“.
“Cea dintai mentiune despre judetul Ilfov o gasim in documentul de la 23 Martie 1482 in care e vorba de <>“
“Rezumand constatarile facute asupra vechilor judete din Ardeal, observam ca daca multe din ele si-au luat numele de la cetatile in jurul carora s-au dezvoltat, altele s-au numit dupa cursurile de apa pe care le strabateau. O seama dintre vechile denumiri româno-slave sau chiar anterioare acestora au fost pastrate (Maramures, Bistrita, Crasna, Timis, Brasov) sau traduse din limba cuceritorilor (Tarnava, Alba). Ele constituie inca un argument pentru continuitatea noastra in Ardeal, aratand lipsa de temei a teoriei potrivit careia am fi venit in aceasta tara abia la sfarsitul secolului XII sau inceputul secolului XIII“.
Acestea sunt argumentele esentiale pe care Constantin C. Giurescu le ofera in Istoria romanilor, argumente pentru judete, argumente pentru existenta romanilor pe aceste meleaguri, argumente care ne determina astazi sa pledam pentru mentinerea acestor judete. Din aceasta editie, pe care dumneavoastra personal ati ingrijit-o, domnule academician ce ati vrea sa comentati?
D.C. Giurescu: Intai vechimea lor daca se poate. Subimpartirea lor [a judetelor] sunt contemporane cu intemeierea statului. Daca sunt contemporane cu intemeierea statului, inseamna ca in momentul cand Basarab a adunat diferitele parti si a facut Tara Romaneasca, sau cand Alexandru cel Bun a intarit, a consolidat Moldova, el a aflat acolo judetele si tinuturile respective. Ele sunt expreisia nevoilor populatiei de pe valea unui râu, de pe valea celuilalt râu, din jurul unei cetati sau a unui targ important. La fel si in Transilvania. Asta este! [Judetele] sunt o organizare naturala, normala, ivita din nevoile unei populatii dintr-o zona, si nu dintr-un decret prezidential care le anuleaza sau le da la o parte. Nu poti sa stergi istoria cu buretele fiindca vrei tu! Nu se poate acest lucru! Iar Constantin C. Giurescu inIstoria lui monumentala are un capitol special despre judetetele Tarii Romanesti. Din asta intelegand si cele ale Moldovei, si cele din Regatul Transilvaniei.
R. T.: Aici este coperta cartii lui Constantin C. Giurescu. Nu stiu daca mai este nevoie de argumente suplimentare, dar sunt carti, sunt tratate, sunt volume de istorie dupa care au invatat sute de mii, poate milioane de elevi, de studenti din Romania, mai putin cei care ne conduc astazi.
D.C. Giurescu: Da, si el a scris si doua manuale, de clasa a V-a si a VIII-a, care erau manuale standard pana in 1944-1945, care au fost anulate dupa aceea. Le compari, acelea care erau manuale tot alternative, cu ceea ce este acuma si vezi distanta enorma, vezi de ce elevii, studetii actuali fug de manualul de istorie. Simplu!
R. T.: Am gasit in aceleasi resurse publice si o harta a judetelor Valahiei, domnule academician. Am vrea sa o aratam si celor care privesc Punctul de intalnire si sa o discutam  putin. Sunt denumiri care, din punctul meu de vedre, starnesc emotii pentru cei care simt ceva pentru istorie.



D.C. Giurescu: Da, uitati-va aici! Judetul de Balta: erau baltile de langa Dunare. Judetul Dolj:Dolj inseamna Jiul de Jos. Judetul Jalistea, de asemenea, un altul. Motru: era raul Motru. Arges, Dambovita, Buzau, Ramnicul Sarat, Ialomita sunt pe malul unor rauri, Paduret din cauzapadurilor, Ilfov inseamna Tara Arinilor. Erau probabil foarte multi arini in zona aceasta.
R. T.: Vlasca de care pomeneati…
D.C. Giurescu: Vlasca este nume dat de vechii slavii, care au venit aicea dupa anii 500-600 si au gasit aici, la Giurgiu, in padurile de acolo pe vlahi, pe valahi. Vlasca inseamna Tara Valahilor si cuceritoritorul slav, ocupantul slav de atunci a zis “da dom’le asta-i Vlasca, e Tara Valahilor” adica unde locuiau stramosii nostri. Adica vedeti ca ei s-au constituit si s-au format in mod natural in jurul unor puncte din astea, pe care acuma dupa 600 de ani le desfiintam cu pixul sub motivari total false.
R. T.: M-a miscat, trebuei sa recunosc, acea afirmatie din cartea tatalui dumneavoastra, faimosul istoric Constantin C. Girescu, in legatura cu pledoaria pentru judete, in zona Ardealului, si as vrea sa revenim, daca se poate in legatura cu acea afirmatie.
Spune Constantin C. Giurescu: “existenta judetelor este cle mai bun argument pentru faptul ca noi am fost dintotdeauna prezenti, in special in zona aceasta a Ardealului“, pe care multi o contesta, si daca astazi vrem sa desfiintam judetele, ma gandesc cu infrigurare, domnule academician, ca cineva, probabil, cand contesta judetele si le desfiinteaza, urmatorul pas ar fi sa conteste si prezenta noastra, sau romanismul din Ardeal.
D.C. Giurescu: Da, bineinteles, ca am venit in secolul XII, XIII, asta este o veche tema de propaganda, neputand sa conteste majoritatea absoluta a romanilor, au inceput sa spuna: “da, dar voi ati venit dupa noi, si noi am fost primii ocupanti” si alte teorii din acestea. In Ardeal, insasi constituirea voievodatului Transilvaniei in cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea cand romanii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. Voievodatul, asa cum a fost voievodatul Tarii Romanesti. Asta e pe de-o parte.
Pe de alta parte sigur ca au fost unele judete constituite de regalitatea maghiara care au tinut seama fie de Tarnava Mare si Tarnava Mica. Uite doua judete: Maramuresul care exista atunci si l-au constituit intr-un comitat. Bihorul de asemenea. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, in momentul in cand a incorporat Transilvania, le-a preluat si le-a transformat in comitatele regatului. Si mai tarziu cand Ungaria a facut dualismul cu Austria, a reinfiintat toate judetele. Judetele din Transilvania sunt judetele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Asa de puternica era institutia, incat au extins aceasta institutie a comitatelor, echivalenta cu judetele, pe toata Ungaria mare, aceea din 1867.
R. T.: Vad atacurile care vin din partea extremistilor maghiari; citesc aceasta afirmatie emotionanta a lui Constantin C. Giurescu, tatal dumneavoastra, care spune ca “judetele sunt o forma care demonstreaza in Ardeal existenta romanilor dinainte de secolul XII“, si o pledoarie pentru romanism in aceasta zona esentiala pentru existenta noastra ca stat; vad ca se doreste desfiintarea judetelor si imi dau seama ca, dupa aceasta discutie extrem de periculoasa si de care nu avem nevoie acuma in plina criza, pentru romani, urmatoarea discutie probabil va fi statul unitar roman.
D.C. Giurescu: Da, pai e “normal”. Tot ce am insirat pana acuma, acei pasi mai mari sau mai mici pentru destramarea unitatii teritoriale si a demnitatii romanesti, merg toate ca un suvoi catre o singura tinta, articolul 1 din Constitutie: Romania este stat national unitar, suveran, si indivizibil. Asta le trebuie, asta vor sa suprime. Si suprima in momentul in care in constiintele noastre, ale elevilor din liceu, a disparut Istoria romanilor ca materie de invatamant. In momentul in care in constiinta cetatenilor dintr-o urbe, nu mai au constiinta ca sunt romani, poate nici macar ca sunt bucuresteni sau brasoveni, ci asa, suntem niste cetateni care navigam intr-o regiune de dezvoltare, asa 1,2,3, 4, sau 5.
R. T.: Sa dea Dumnezeu sa n-aveti dreptate, domnule academician, dar mi-e teama ca experienta uriasa a dumneavoastra va indreptateste sa va ganditi la faptul ca idea de stat unitar a Romaniei, si modificare a Constitutiei va duce tocmai acolo.
D.C. Giurescu: Pai da, si ca un corolar, va fi dupa acea renuntarea la ziua de 1 Decembrie, renuntarea la imnul statului, adica [la] Desteapta-te romane, si la alte lucruri. Toate merg in aceasi directie. Sunt insa, cum sa va spun, minti care conduc si care gandesc in felul acesta.
R. T.: Daca doriti sa rememorati, sau sa vedeti pentru prima oara, cine au fost cei care au distrus judetele Romaniei, ne intoarcem in 1950, sa va arat o lege care a fost adoptata de Marea Adunare Nationala chiar in acel an, care reprezenta debutul obsedantului deceniu. As spune cel mai urat, si cel mai trist, si cel mai greu de suportat deceniu din istoria moderna a Romaniei.Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinta judetele Romaniei, si o facea sub conducere sovietica, o facea Gheorghiu Dej, impreuna cu bunul sau prieten Iosif Visarionovici Stalin.Am postat pe blogul meu in integralitate aceasta lege. Astazi, pe Punctul de Intalnire am adus un extras:
Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane
In temeiul art. 38 din Constitutia Republicii Populare Romane, vazand Hotararea Consiliului de Ministri nr. 935 din 31 august 1950, adopta urmatoarea lege pentru raionarea administrativ-economica a teritoriului Republicii Populare Romane.
Articolul 1. Fiti foarte atenti la acest articol 1, fiindca seamana foarte mult argumentatia comunistilor sovietici din anii ’50, din Romania, cu ceea ce ofera astazi ca motivatie, regimul Basescu-Boc. Tot sub masca bunastarii economice si a atragerii unor fonduri si a cooperarii dintre tot felul de persoane fizice si juridice, sub aceeasi motivatie ne este propusa acum, ca si atunci, desfiintarea judetelor. Iata asadar ce spune acest articol 1:
“Pentru asigurarea dezvoltarii industriei si agriculturii, in scopul construirii socialismului si a ridicarii nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a inlesni cat mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cat mai temeinic la asigurarea rolului politic conducator al clasei muncitoare si la intarirea aliantei clasei muncitoare cu taranimea muncitoare, TERITORIUL ROMANIEI SE IMPARTE IN: REGIUNI; ORASE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populara Romana si capitalele lor sunt:”

Domnule profesor, ati trait acele vremuri.
D.C. Giurescu: Am trait acele vremuri si cand mi-ati reamintit lucrul asta, imi vine in minte acuma, ca pentru europenizarea Romaniei se desfiinteaza judetele, in vederea asigurarii nivelului de trai, a cresterii bunastarii poporului, etc. etc. Este o similitudine absolut de negandit, aproape. E aceeasi argumentare, numai ca acelasi Gheorgiu Dej a desprins  Romania de sub tutela sovietica pe cand acuma nu stiu ce se intampla.
R. T.: Domnule Dinu C. Gurescu, ce este de spus, ca un cuvant final, despre desfiintarea judetelor?
D.C. Giurescu: Am sentimentul ca sunt in 1940, in preajma prabusirii hotarelor noastre. E de spus numai ca fiecare om trebuie sa-si dea seama ca soarta lui personala, afara de beneficiarii regimului, depinde de ce se joaca acuma. Se joaca integritatea teritoriala a Romaniei, se joaca stabilitatea ei, se joaca identitatea, sentimentul ca esti roman, se joaca apararea tarii. Statul de astazi nu mai apara Romania. Statul de astazi apara pe altcineva, dar nu obstea romaneasca.
De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie sa spuna NU. “Nu!” – la ceea ce se pregateste in momentul de fata, si sa revenim la traditiile noastre, sa revenim la puterea noastra din totdeauna.
R. T.: Multumesc pentru aceasta extraordinara lectie de istorie domnule academician Dinu C. Giurescu. Va astept oricand cu drag, inapoi la Punctul de intalnire.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971