Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Articole de Mircea BUNEA, Magdalena ALBU, Adrian BOTEZ, Ştefan DORU DĂNCUŞ,Octavian LUPU,Ion MĂLDĂRESCU, DAN GHEORGHE- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
NOI PAŞI ÎNTRU LEGIFERAREA ZILEI LIMBII ROMANE- partea I
- Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Constantin Lupeanu la 70 de ani
Constantin Lupeanu la 70 de ani - partea II
Traducerile lui Eugen Dorcescu- Rosa lentini ,,Tsunami si Alte Poeme"
OPINIILE SI APELURILE LUI DIMITRIE GRAMA
ACTUALITATEA CULTURALĂ, LITERARĂ ŞI ARTISTICĂ- ARTICOLE DE Dan LUPESCU,Ion PATRASCU, AL.TOMESCU, DragosPREDA, Ionut CARAGEA, Al.Fl.TENE, Ioana STUPARU, Melania CUC, Dorin MUSTATA; DESPRE: Alexandru NEMOIANU, Cezar IVĂNESCU, Fl. SMARANDACHE, Romul MUNTEANU, Iulia BOSTAN, Kula Ilinca, Mihai ANDRONESCU, Valentin MARICA, Viorela CODREANU, Al. Florin TENE
Partea II
Partea III
Partea IV
Corneliu LEU - PROCURORUL DIN X…-o novelă românească şi contimporană- Partea I
- Corneliu LEU - partea II
Din Folclorul Internetului - Texte de la: Elisabeta Iosif, Alina Iuga, Dan Lupescu, Ion Lila, Corneliu Berbente, Sergiu Găbureac, Ionut Caragea, Gheorghe Manea, Mircea Bunea, Alexandru Cetățeanu, Nicu Vintilă-Sigibida,Niculae George Dragulanescu,Vasile Bocai
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
Paso Doble - rubrica Ioan Lilă; Rubrica Ionuţ Caragea
continuare VIII

 PASO DOBLE
RUBRICA LUI  Ioan LILA


   
„Alexandru Emil Petrescu y Conde de Transilvanya este cetăţean al Regatului Spaniei. Buletinul său de identitate, eliberat de către statul spaniol şi Ministerul de Interne, justifică şi autentifică numele său. Recent, el a primit un titlu nobiliar: Conde de Palantino şi Baron de Simferopol. Documentele şi braţul de arme au fost autentificate de Marele Principe al Casei
Imperiale Ruse.”  (Asist. Univ. Drd. Oana Popiţiu)


 Am primit de la distinsul domn Alexandru Emil Petrescu y Conde de Transilvanya, un volum mai mult decit interesant.

 AVATARURILE CONTELUI

 

NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC”

„Noi suntem născuţii celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut. Deci facem parte din istorie? Da, pentru că am făcut istoria prin suferinţa noastră. Vedem îngroziţi cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. „

Uite, mi-am zis, nu este un roman, cum am crezut eu, ci o excursie bine scrisă prin propria noastră conştiinţă, care suferă de tot felul de angoase nationale si internaţionale, dar nu are ce face, trebuie să-şi ţină calea draptă şi voinţa de supravieţuire dîrză.

„Noi suntem primii care am văzut desene animate color. Noi suntem primii care vedeam în alb-negru la televizoarele ruseşti TEMP sau RUBIN ,,Giganţii”, „Daniela şi Aşchiuţă”, „Răzbunătorii”, ,,Sfântul”, „Baronul”, „Linia maritimă Onedin”, Teatru TV şi pe Toma Caragiu şi Alexandru Giugaru sau chiar pe Birlic… „

Sînt dulce-amare aceste amintiri învăluite în candoarea frazei în care înfloresc cuvitele ce desenează amintiri precise, şi nu vagi, lunecoase. Citez copios, pentru că aceste amintiri încep să structureze un roman în cele din urmă, un roman în care personajul principal alunecă pe fluxul amintirilor, pentru a structura „avatarurile” generaţiei noastre.

„Noi am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză, ca acum. Cântecelele noastre erau alea cu „Ceata lui Piţigoi”, dar şi cele gen „Poporul, Ceauşescu, România...” Pe Moş Crăciun al nostru comuniştii l-au ucis pentru că-l chema aşa şi l-au adus pe unul de-l chema Moş Gerilă şi ne dădea o portocală şi bomboane fondante ca piatra de tari, de Ziua Republicii, pe 30 Decembrie. Noi am cântat „Mulţi ani trăiască” şi nu „Happy Birthday” la aniversări. Cântam „Andri Popa” şi nu manele. Noi dansam blues-uri, şi nu din buric. Spuneam ,,mişto” şi „fain”, ori „haios”, în loc de „cool” sau „trendy”.

O LUME PARALELA

„Noi suntem cei care vindeam la bişniţă cafea Vienner, în loc de nechezol, blue-jeans Brooklin, în loc de pantaloni comunişti, şi Rexona contra săpunul Cheia sau Margareta. Noi ne bucuram de sprayul Bob, dar şi de Printil şi Miraj, sau Mărgăritar... şi ştiam să apreciem fiecare nimic cu care ne compuneam o lume paralelă. „

Şi iată-ne intraţi în „lumea aia paralelă”, din care nu ştim cum să mai ieşim, pentru că sub strălucirea amăgitoare se ascunde, precum gunoiul de sub covor, dictatura aspră a capitalismului. Şi aici este arta autorului, care a ştiut să-şi expună povestea în lumina reflectoarelor.

„Noi suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers... dar şi de învinşi de către un sistem care ne-a dat termen de 20 de ani ca să ne transformăm din nişte „stupid people”, aşa  cum prevestea Brucan... Au trecut cei 20 ani şi nouă tot nu ne vine a crede că avea dreptate. „

Şi ajungem la dispora. Unde altundeva să fugim noi de noi înşine ?

„În curtea Consulatului din Castellon, doi dintre cei care semnau şi puneau ştampile pe actele emigranţilor români s-au luat la bătaie pentru întâietatea de a vinde documentele... MAE a deschis o anchetă.”

Iată cum s-a format personalitatea distinctă a autorului în Spania:

„Relatam în ediţia trecută a „Actualităţii prahovene” despre marea şansă care mi s-a oferit, ca proaspăt azilant politic în Spania, de a-l fi întâlnit pe Valeriu Lazarov. Afirm că a fost o întâlnire providenţială care mi-a schimbat viaţa. La îndemnurile lui don Valerio mi-am  început activitatea ca expert în producţii cine – TV - radio şi realizator programe TV. Mă gândesc astăzi că totul a pornit de la o revizie pe care am făcut-o, în vila sa situată în Puerta di Hierro, la un aparat pe care îl achiziţionase recent. Lucram atunci pentru o firmă americană. Am avut ocazia, vreme de câţiva ani, să-l întâlnesc frecvent pe platourile de la Tele Cinco, dar şi în afara platourilor.”

Detalii:

„Universitatea „Regele Juan Carlos” din localitatea Fuenlabrada a organizat o săptămână a artelor emigranţilor din Europa de Est. Coordonator al acestui festival a fost Katia Lissavetzky Diez (prorector sociologie şi antropologie), sora preşedintelui del Consejo Superior de Deportes şi al Comitetului Olimpic Spaniol,  Jaime Lissavetzky.
În sălile expoziţionale ale Aulei de Onoare au fos invitaţi artişti din 17 ţări. Din România a fost invitat un colectiv de studenţi RoMadrid, cineastul (regizor) Alexandru Conde de Transilvanya (cu filmul său Musica en el camino) şi fotograful Mihai Petre.”

Iată cum a scăzut numărul şomerilor din patria mumă:

„Iată ce armată de visători români avem în lumea asta:
Statele Unite ale Americii - 862.526,  Ucraina - 409.608 (inclusiv moldoveni), Germania - 73.365 sau poate 200.000, Canada – 192.170, Rusia 177.638 (inclusiv moldoveni), Serbia - 74.630 (inclusiv „vlahi”), Austria - 29.044, Grecia -  25.375, Kazahstan - 20.000, Regatul Unit - 19.096, Australia - 18.320, Franţa - 18.000,  Ungaria - 14.781, Suedia - 12.748, Portugalia - 10.818.  Ei visează că guvernele visătorilor care le-a ales şi pe care le va alege nu vor uita că sunt români. Români visători.”

Sigur că am sărit peste o mulţime de detalii de o mare frumuseţe emoţională, dar am vrut să desenez un crochiu succint al acestui roman fascinant.

„Visăm de 20 de ani că trăim într-o democraţie. Visăm de 20 ani că vom afla secretele securităţii, ale revoluţiei, ale urcării pe tron a lui Iliescu… Fantezii… Visăm de fiecare dată când se apropie alegerile că vom avea un preşedinte, un guvern, un primar care să nu ne oblige să visăm cai verzi pe pereţi. Şi visăm! Tot… visăm!”

Uluitor demers. Cînd autorul îi pomeneşte pe mogulii din Romania, cei care mai mult incurca lucrurile, cind le fac si le desfac, simte nevoia să vină cu precizări etimologice:
„* Mogul şi mogulă. Notă explicativă

MOGÚL, -Ă, moguli, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India. 2. Adj. Referitor la mogul (l), de mogul (1). 3. S.m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreţionare. – Din engl. Mogul. Sursa: DEX '98
mogúl - adj. m., s. m., pl. mogúli; f. sg. mogúlă, pl. mogúle
Sursa: Dicţionar ortografic
MOGÚL, -Ă I. adj. referitor la moguli (II). II. s. m. f. membru al dinastiei mongole de origine timuridă, care a domnit în India. III. s. m. (fig.) persoană foarte importantă, cu puteri discreţionare. (< engl. mogul).”

 Iată şi o pagină de o adevărată poezie:

„Gypaetus barbatus şi foca de Marea Neagră

De când nu v-aţi mai bucurat de un cireş înflorit primăvara sau de când nu aţi mai alergat să prindeţi în parc rădaşte, bondari, fluturi codiţa rândunicii? Am pierdut şi noţiunea de Alces alces alces, Antilopa Saiga, Saiga tatarica tatarica, tarpanul, Calul Sălbatic European, Equus ferus ferus, colunul, Măgarul Sălbatic Mongol, Equus hemionus hemionus, Marmota de stepă, Marmota bobak, Brebul, Castorul European, Castor fiber, Bourul, Bos primigenius, Zăganul, Vulturul Bărbos, Gypaetus barbatus, Dropia, Foca de Marea Neagră... Cine dintre copiii noştri ştiu ce sunt ele, aceste animale? Am pierdut încet şi sigur legende, mituri... Hai să facem un salt în timp pe teritoriul României! Am fi cu siguranţă şocaţi de animalele pe care le-am întâlni aici. Nu este vorba de dinozauri, urşi de peşteră sau tigri cu colţi pumnal. Însă, dacă am călători în timp cu doar cu câteva sute de ani în urmă, am vedea focile de la Marea Neagră, antilopele din Moldova şi Dobrogea, caii şi măgarii sălbatici din Bărăgan, elanii, bourii şi zimbrii din pădurile Ardealului,Valahiei şi Moldovei, stolurile de dropii din jurul Bucureştiului, Timişoarei, Călăraşului, Constanţei şi Brăilei, zăganii de pe piscurile Carpaţilor.”

Iată acum o pagină de proză adevărată:

„Morcovii şi boabele de fasole, cojile de la castraveţii tăiati pe lung, merele muşcate şi scuipate apoi pe un prosop care cred că a fost cândva alb, toate săltau pe lângă mine şi încercau să-mi "vindece " ovarele bolnave. Nigerica se uită la portofelul din piele şi-mi spune să o scot şi pe „aia de 20”. "Hermana" îi zicea (adică soră cu bancnota de 10 euro de mai înainte). Mi-o ia aproape cu forţa. Îl aud pe Jetonel tuşind dindărătul uşii. Ovarele mele încep să se simtă mai relaxate. Cred că Nigerica îmi spune că trebuie să încheie demonstraţia, că deja „no es mai dinero” (nu mai sunt bani). Mai mult împingându-mă spre uşă, Jetonel îmi explică, folosind mâinile şi glasul său hodorogit, că „muchos spanioles vienes aqui Nigerica grand vraja de toate”... Cred că am înţeles ce vrea să spună.”

O carte uluitoare, bine scrisă, un roman, în cele din urmă (sau în primul rînd) cum spuneam mai sus, care merită să fie citită.
Alexandru Emil Petrescu y Conde de Transilvanya este un romancier adevărat, cu un stil limpede, plin de subtilităţi lingvistice.

***

Să visăm erezii

Să visăm erezii, portocale zemoase,
Coapse dulci şi plăceri grandioase
Am căzut în păcatul cel dulce
Şi n-aş mai pleca şi nu m-aş mai duce

M-aplec spre tine ca un munte
Îmbătrînit, cănit de rouă
Şi el se aştepta să-i plouă
Cu universuri peste frunte

Dar nu ştiu dacă începutul
Sfîrşitului e-n mintea mea
Mai pur decît un strat de nea
Precum e viaţa-nscrisă-n lutul

Din care-am fost croiţi odată
Dar azi nu-mi mai doresc nimic
Şi infinitul e prea mic
Pentru conturul tău de fată

Te-am luat în braţe, mai ţii minte ?
Şi, vai, erai un sunet mov
La tine-n cel mai pur alcov
Pătruns de gînduri reci, chiar sfinte

Şi-n liniştea întrepătrunsă
De ploile de primăvară
Din trupul tău ca o vioară
O simfonie părea scursă.

Te ţineam de mînă şi ne plimbam


Te ţineam de mînă şi ne plimbam
Ce frumoşi eram, ce tineri eram
Azi ne-au nins primăveri
Sîntem oare ca ieri ?

Nu mai sîntem decît
Cum seminţele sînt
Coapte, bune şi vii
În secunde tîrzii

Ceasul care s-a stins
Cu petale ne-a nins
Anii care s-au scurs
Apele ce ne-au curs

Dar mai poţi să îmi dai
Un mic semn pentru Rai
Iar eu, purul tău vis,
Te duc în Paradis

Să visezi, să mai speri
Zilele sînt ca ieri
Norii numai s-au scurs
Apele au alt curs

Vîntul este azi mov
Doar la tine-n alcov
Cînd plecăm spre niciunde
Sunete vii şi profunde

***

Nu ştiu cine este Ion Ardeleanu, cel care a creat revista „Banat”. Cu un alt termen, ar fi trebuit să-i spun, ca pe frontispiciul revistei, „fondatorul”, dar nu-mi place această aşchie de „dator” din cuvînt. Era Ion Ardelean „dator” culturii romane cu aceasta revistă ? Cum să nu-mi pun această întrebare, cînd în Romania au înflorit atîtea grădini ale raiului literar ? În (i)epoca de aur calp erau numai cîteva, răspîndite nu pe judeţe (ale sărmanilor), ci pe regiuni. Director: Iosif Crăciunescu. Dorin Murariu: redactor şef. Revistă densă, cu multe pagini bune de critică literară, şi nu făcută de oricine, ci de Eugen Dorcescu, poet notabil, de Ela Iakab  (care are simţul detaliului), de Dorin Murariu – „Sorin Titel sau redescoperirea provinciei”); apoi, „Jurnal Canadian” (Veronica Balaj); mai citez aici din poetul Raul Roşca: „în ultima ploaie, noi, ciuperci / grăim vise de noapte în umbra serii” – versuri de o profunzime lirică desăvîrşită. Ar mai fi multe lucrări bune de citat, dar nu mi-am propus aici să analizez revista, nu mă pricep, aşa că mi-a rămas numai bucuria de a semnala o revistă bine gîndită. Şi au şi cu ce s-o facă!

Mecanismul alegerii era foarte ingenios, ba chiar simplu: înaintea alegerilor de la cel de-a nu ştiu cîtelea congres, în fabrici şi uzine se organizau întruniri politice, că doar de-aia era partidul conducător; se începea cu secţiile din fabrici; maistrul le propunea muncitorilor din secţia lui să fie el alesul ce va reprezenta la nivel de fabrică voinţa clasei muncitoare. Care muncitor se putea opune ? Maiştrii se întruneau la nivel de fabrică şi îl propuneau pe director să îi reprezinte. Directorii îl propuneau pe ministrul de ramură. Ministrii îl alegeau să-i reprezinte pe secretarii de partid din judeţe. Şi secretarii de partid îl alegeau pe Ceauşescu! Schemă perversă şi mai macabră nu există ! Punct !
***
Proiectul N.A.S.A."Blue Beam". Simularea holografica a venirii "Salvatorului" Noii Ordini Mondiale
Proiectul Blue Beam (Raza Albastră) intenţionează simularea venirii lui Iisus pentru a manipula oamenii şi a distruge credinţa şi religiile. Oferim câteva citate: "Vom avea un guvern mondial, fie că vă place, fie că nu. Singura întrebare este dacă el va fi creat prin cucerire sau prin consimţământ."
Am citit cu mare interes acest articol, pentru că, frica de tot felul de comploturi, puse la cale de oculta mondială, a devenit un subiect bătut şi răzbătut mai peste tot. Articolul este semnat de Dr.Eng.Neculai Gradinaru Senior Research Institute of Solid Mechanics of Romanian Academy. Eu nu pun la îndoială seriozitatea domnului doctor, pentru că acesta s-a documentat minuţios, mergînd pînă la detalii. Iată o frază tulburătoare: „...procesul de implantare al microcipurilor la nivelul populaţiei va  fi realizat, astfel încât oamenii vor putea fi uşor împinşi la un val de sinucideri, violenţe şi nebunie.” Cine pune la cale un asemenea complot ? CIA, serviciile secrete, marile aglomerări monetare, luate în stăpînire de cîteva familii multimiliardare, despre care se mai zice că ele conduc, fac şi dreg. Concluzia este că viitorul umanităţii va fi sumbru, oamenii vor deveni nişte umbre lipsite de discernămînt. Bun ! Şi ce este de făcut, pentru că nu ni se spun toate astea degeaba, ci cu scopul de a ne putea apăra integritatea de fiinţe gînditoare. Iată ce susţine domnul doctor: „Pare un tablou sumbru şi înfricoşător. Poate că acesta este şi scopul pentru care astfel de dezvăluiri sunt lăsate să apară. Cunoscând ceea ce ni se pregăteşte, putem lua însă măsurile necesare pentru a nu se ajunge acolo. Dezvoltarea discernământului, conştiinţa de sine, cultivarea rezonanţei cu aspectele benefice, divine, rugăciunea, postul,  trairea autentica  in Hristos sub ascultarea unui duhovnic anihilează aceste influenţe malefice.”
 Cine, m-am întrebat eu, are intereseul să ne asigure că numai biserica, duhovnicul, Iisus etc... Sau, cine se luptă să nu-şi piardă slujbele de duminică ?...
Dacă  trebuie să luptăm împotriva maleficului cu  găletuşa de apă sfiinţită şi cu rugăciunea...


PE DEASUPRA

Pe deasupra fiinţei mele de ţărînă
Trec păsări sublime ca nişte driade
Trupuri învăluite în atîtea mistere
Cîte mintea mea nici nu poate să rabde

Pe sub finnţa mea se strecoară
Roadele pămîntului sfîşiat de ploi
Nu pot fi cuprinse în cuvinte
Sentimentele spălate-n noroi

Pe lîngă fiinţa mea trec epocile docile
Aservite ideii de eternitate
Auzi cum latră cîinii la lună
Sastisiţi de atîta voluptate

Şi pe de dincolo de fiinţa mea
Se spulberă imperiile toate
Nu mai ramîne din ele decît un semn
Scrijelit doar atît cît se poate

Şi ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn,
Diamantele se amestecă în ţărînă
Semn că ploaia ne biciueşte turbată
Însemn că nu mai avea ce să rămînă

Şi deodată trenul ne retează amintirile
Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele
În care nu mai avem decît un timp de moarte
Între cele două emisfere

„Constelaţii diamantine”, anul 2, numărul 1 (5). Citez din poeta Doina Drăguţ: „alunecăm printre lucruri / nu avem loc / formele scapă // cu desăvîrşire / în mijlocul gîndurilor / nici un detaliu / nu este // întîmplător / nici nu este” („Nesemnificativ”) Pe lîngă faptul că simplitatea desăvîrşită a poemului (pentru că este un poem, nu o poezie), este de o profunzimea lirică tulburătoare, fina afirmaţie, „Nesemnificativ”, (titlul poemului) îi sporeşte acestuia „desăvîrşirea”! Pertinentă analiza lui Emil Bucureşteanu: „Literatura senectuţii”. „Ca să scrii azi o carte la vîrsta de 60-70 de ani, sau mai mulţi, este un adevărat act de eroism. Afirmaţia se referă (...) la costurile unei asemenea întreprinderi.” Aici mă asociez şi eu cu Emil Bucureşteanu, pentru că, iată, împlinesc zilele astea 60 de ani. După 1989 am mai publicat un singur roman, „Parfumul păpuşilor de porţelan”, pe care l-am tipărit cu proprii mei bani, avînd însă şi şansa de a-l fi putut vinde. De cinci ani de cînd sînt în Franţa nu m-am mai încumetat să public vreun roman, deşi am continuat să scriu şi încă nu am de gînd să mă opresc.  Scriu chiar şi poezii, pe care le trimit prietenilor.
Continuăm discuţia peste zece ani !

ioan cel fara de tara vă propune versuri din limba Caledoniei, traduse in franceză si in română, ca să le puteţi cânta cu fetele din imaginile de mai jos:


http://www.youtube.com/watch?v=T_rInhbBo88&feature=related

John GABILU

CALEDONIÉ

Fakatere tere

Fakatere tere
Na tokerau e
Toku piko haga
I na ruki e

Viru viru maua
Taku moe haga
Ua kite au te maragia
Taku kahaia iti e

Ua peke
O te ragi
Ki ruga
I toku kaiga
Horo horo
Tamariki
Ki ruga ki ruga
I te piriga


Souffle


Souffle
le vent du nord
lorsque je dormais
Hier soir

elle est vraiment jolie
dans mon rêve
j'ai vu cette jolie fille
ma petite plante

s'est envolée
dans le ciel
au dessus
de ma terre natale

courent les enfants
au dessus
au dessus
de la terre ferme

Ioan LILA

(varianta)

visam, batea vintul
sufla dinspre nord
si eu te visam
erai un vis duios

atit de frumoasa
in visul meu - inger
cum te pot uita
iubita mea
dragostea dulce a mea

dar te-ai risipit
si mi-e greu
si mi-e dor
sa te visez,
iubita mea

mereu, mereu
cind bate vintul
si luna si luna
ne va lumina

bonus:

http://www.youtube.com/watch?v=8WhN6nlwAts&feature=related
                                                                                         Ioan LILA

 



RUBRICA LUI Ionut Caragea
                       
                             Dragi colegi,
 
 
Dati click pe linkul de pe youtube
 
http://www.youtube.com/watch?v=xS3eMAmqPeo





Încheiem  pagina cu un  reportaj despre:
Viata Culturala... în Ardeal
 
 Un reporter si un cameraman de la un post TV merg intr-un sat pentru a face un reportaj despre cum isi petrece ziua Badea Ion.
Ajunsi acolo, il roaga sa povesteasca ce face in cursul zilei.
- D'apoi, dimineata ma scol si trag un pahar de palinca...
- Stai, bade Ioane, ca nu-i bine sa apara pe TV ca bei de dimineata. Zi mai bine ca "citesti ziarul"...
- No, atunce... dimineata ma scol, cetesc ziarul. Dupa aia dau la porc sa mance, dupa care mai cetesc inc-un ziar. Pana la pranz lucrez in atelier, in care timp cetesc vreo doua-tri carti...
La masa mai cetesc vro doua reviste, iar sara adun fanul de pe cimp si cetesc in acelasi timp presa de sara. Dupa cina ma duc la biblioteca satului cu pretenii, iar la 10 cand inchide biblioteca merem cu toata trupa la Petre, ca el are tipografie !

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971