Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Articole de Mircea BUNEA, Magdalena ALBU, Adrian BOTEZ, Ştefan DORU DĂNCUŞ,Octavian LUPU,Ion MĂLDĂRESCU, DAN GHEORGHE- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
NOI PAŞI ÎNTRU LEGIFERAREA ZILEI LIMBII ROMANE- partea I
- Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Constantin Lupeanu la 70 de ani
Constantin Lupeanu la 70 de ani - partea II
Traducerile lui Eugen Dorcescu- Rosa lentini ,,Tsunami si Alte Poeme"
OPINIILE SI APELURILE LUI DIMITRIE GRAMA
ACTUALITATEA CULTURALĂ, LITERARĂ ŞI ARTISTICĂ- ARTICOLE DE Dan LUPESCU,Ion PATRASCU, AL.TOMESCU, DragosPREDA, Ionut CARAGEA, Al.Fl.TENE, Ioana STUPARU, Melania CUC, Dorin MUSTATA; DESPRE: Alexandru NEMOIANU, Cezar IVĂNESCU, Fl. SMARANDACHE, Romul MUNTEANU, Iulia BOSTAN, Kula Ilinca, Mihai ANDRONESCU, Valentin MARICA, Viorela CODREANU, Al. Florin TENE
Partea II
Partea III
Partea IV
Corneliu LEU - PROCURORUL DIN X…-o novelă românească şi contimporană- Partea I
- Corneliu LEU - partea II
Din Folclorul Internetului - Texte de la: Elisabeta Iosif, Alina Iuga, Dan Lupescu, Ion Lila, Corneliu Berbente, Sergiu Găbureac, Ionut Caragea, Gheorghe Manea, Mircea Bunea, Alexandru Cetățeanu, Nicu Vintilă-Sigibida,Niculae George Dragulanescu,Vasile Bocai
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
Paso Doble - rubrica Ioan Lilă; Rubrica Ionuţ Caragea
continuare VIII
ACTUALITATEA CULTURALĂ, LITERARĂ ŞI ARTISTICĂ


Alexandru Nemoianu,

        “ORTODOXIA ŞI ROMÂNII-AMERICANI” –
                          o carte document


                                   Publicarea acestor rânduri este parte a credinţei mele nestrămutate
                                      că doar „Adevărul vă va face liberi” (Alexandru Nemoianu)
Am citit această carte într-un moment în care poate mai exista în conştiinţa mea o mică îndoială asupra viitorului ortodoxiei pe pământul Nord-American din punct de vedere jurisdicţional; varianta eminamente locală sau cea etnică.
Când am ajuns în Canada, în urmă cu peste 16 ani, venind dintr-o ţara a exilului european, unde Biserica Ortodoxă Română era aproape inexistentă – un singur spaţiu în centrul capitalei împărţit la mai multe culte, fiecare pe câte o latură a sălii – am fost impresionat că în Toronto exista o biserică ridicată la mijlocul secolului trecut cu truda şi dăruinţa comunităţii româneşti din partea locului.
Aşa cum am primit prin viu grai de la fondatorii bisericii – unii din ei astăzi nu mai sunt între noi – descrierea evenimentelor legate de înfiinţarea sfântului locaş, a reieşit clar că totul s-a înfăptuit conform dorinţei grupului de iniţiativă, inclusiv cu subordonarea canonică faţă de Episcopia de la „Vatra”, moştenitoarea de drept a primului aşezământ eparhial fondat în 1929, având în frunte pe vrednicul de pomenire Episcopul Policarp Moruşca.
Nu tangenţial, ci în mod direct, mi s-a povestit toată lupta dusă de Biserica Ortodoxă Română de pe acest continent pentru a nu depinde de Patriarhia din ţară, care după al II-lea război mondial devenise o unealtă în mâna noii puteri comuniste, instalate cu forţa tancurilor sovietice.
A apărut ca „strategie”, o structură paralelă, a doua Episcopie misionară, care a căutat prin diferite forme să „concureze” cu Episcopia de la „Vatra”. Vom trece – fără să descriem evenimentele – peste aproape o jumătate de veac, în care Episcopia de la „Vatra” cu toate greutăţile a reuşit să înflorească ca o grădină a lui Dumnezeu.
După Decembrie ’89, de mai multe ori, s-a pus problema „împăcării” ,a „iertării reciproce”, a celor două eparhii şi a găsirii unei căi comune de dezvoltare.
Aşa s-a format o „Comisie de Dialog” (Joint Dialog Commission), prescurtat JDC, care urma să gasească o modalitate de unire în dogme şi co-liturghisire, esenţa unităţii ortodoxe. (n.n. cuvintele în italic sunt citate din carte).
Paginile cărţii dezvăluie unele acţiuni neautorizate ale unor membri ai JDC, cum ar fi semnarea unui protocol la începutul lui 2008, în condiţii misterioase, prin care se propunea formarea unei „Mitropolii Ortodoxe Române” formată din Episcopia de la „Vatra” şi cea „Misionară”, ceea ce înseamna că „Vatra” abdica de la identitatea sa, de la rostul ei ortodox şi istoric.
În articolul DESPRE BISERICĂ (n.n. în litere mari sunt titlurile articolelor) se combate un slujitor al altarului din episcopia de la „Vatra”, care susţine că „Biserica este o instituţie divino-umană TEOCRATICĂ”. Autorul după ce arată că „teocratic” conform DELR înseamnă, „forma de guvernământ în care autoritatea este exercitată prin preoţi”, face o incursiune în învăţătura ortodoxă, demonstrând că autotarismul ierarhic este străin Dreptei Credinţe. Biserica suntem toţi: ierarhi, preoţi şi mireni laolaltă. Totalitatea creştinilor unşi cu Sfântul şi Marele Mir alcătuiesc şi ei o preoţie, care se numeşte preoţie universală sau preoţie împărătească (I Petru, 2,9)
Printre marile „păcate” în care pică chiar presa din ţară, cum ar fi ziarul „Lumina” anul 2009 cu teme creştine, se numără MINCIUNA ŞI DEZINFORMAREA. Aceasta se manifestă prin terminologie ex. „diasporă” în loc de comunitatea româno-americană, „misionară” pentru Episcopia infiinţată 1929 la Vatra, sau prin afirmaţii, vorbind chiar de o Mitropolie Română Ortodoxă din America.
Autorul în articolul O PROVOCARE, sesizează că popimea se propune a fi trecută în rândul bugetarilor, beneficiind de mărire de salarii – deci din buzunarul săracului român – chiar în perioadă de criză economică. Se arată că şi Patriarhia a ajuns o instituţie cleptocrată. Pentru aşezămintele de cult „sărăcia” nu este opţională este o vocaţie şi o poruncă. În zilele noastre legea „secularizării” averilor mânăstireşti aplicată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza este socotită de unii clerici printre care şi Prea Fericitul Daniel, „Patriarhul bogaţilor”, ca fiind nedreaptă.
O MĂRTURISIRE făcută de autor că „plecarea mea din România şi aşezarea în lumea nouă au însemnat căutarea libertăţii personale şi a credinţei ortodoxe… A renunţa la ele, a reveni sub controlul Patriarhiei Române (o structură, care face parte din cultura cleptocratică a României de azi) ar fi o înfrângere personală la limita apostaziei” se însuşeşte fără nici o reţinere, de foarte mulţi emigranţi stabiliţi în Lumea Nouă, inclusiv de subsemnatul.
Partea a doua a cărţii, intitulată „COMISIA DE DIALOG”, prezintă unele aspecte legate de legalitatea ei, de modul cum negociează sau de comunicatele ei. Legalitatea Comisiei de Dialog (JDC) este inexistentă, pentru că sunt încălcate prevederile acordului semnat între cele două jurisdicţii, Episcopia de la „Vatra” şi Biserica Ortodoxă a Americii (OCA). Prin urmare, până ce prevederile acordului dintre „Vatra” şi Biserica Ortodoxă Americană nu vor fi preschimbate sau anulate, nici un soi de legislaţie privind subordonare către Patriarhia Română nu poate fi aprobată.
În MOTIVE DE ÎNGRIJORARE se dezvăluie lipsa de pregătire teologică şi de cultură generală a unui preot ajuns recent în Lumea Nouă care atacă ordinea canonică a diogezei, folosind afirmaţii nereale. Mai trist este ca acest lucru nu se face întâmplător, totul are un „scop”, care se vede cu ochiul liber şi de la distanţă.
Istoria Comisiei de dialog, aşa cum relatează articolul DESPRE NEGOCIERI, a începtut imediat după anii ’90, când se credea că jertfa tinerilor eroi, va înlătura cu adevărat comunismul. Atunci a apărut această comisie, care să găsească o cale comună de convieţuire între Episcopia de la „Vatra” şi Arhiepiscopia Ortodoxă Română Misionară, care a apărut, aşa cum se ştie, la mijlocul secolului trecut, născută ca o structură echidistantă, ca o urzeală. Comisia a funcţionat cu unele întreruperi, luând uneori direcţii care erau date de relaţiile dintre membrii ei şi nu de interesele părţii pe care o reprezenta. Timpul lung de dezbateri, precum şi ţinuta lor, ar fi cerut o primenire a membrilor comisiei, care poate ar fi propus o soluţie viabilă, de bun simţ, şi anume, unirea celor două jurisdicţii ortodoxe de origine română din Lumea Nouă, în cadrul Bisericii Ortodoxe din America, o structură autocefală a lumii noi.
DIALOGUL INUTIL, analizând scrisoarea apărută în urma unui dialog cu o comisie a Episcopiei de la „Vatra”, ridică serioase dubii în legătură cu buna-credinţă a Patriarhiei şi competenţa membrilor comisiei. Chiar în acel timp apăruse un nou „exarhat”(?!) în Lumea Nouă, sub oblăduirea Patriahiei.
Activitatea şi mai ales deciziile luate de Comisia de Dialog (JDC), legale sau ilegale, sunt de importanţă cardinală, pentru că poate determina, sau doar să influenţeze viitorul Ortodoxiei în Lumea Nouă. În articolul QUI TACET CONSENTIT (CEL CARE TACE ESTE DE ACORD) se menţioneză că nu numai cei care sunt în poziţie decizională sunt răspunzători de drumul ales în clipe grele ale vieţii, ci şi cei care tac şi nu îşi declară deschis poziţia, cu riscul că vor fi supuşi persecuţiilor.
Acum când încercăm să închidem cartea, rezervându-i un loc ales în bibliotecă, se cuvine să amintim cuvintele autorului din partea finală a Introducerii: „În aceste texte, am căutat să dezvălui lipsa de valoare a ‚argumentelor’ unora dintre membrii JDC şi să promovez ideea necesităţii unui trup ortodox autocefal al Lumii Noi. În acelaşi timp aş dori să fie limpede că ataşamentul meu pentru ortodoxie şi pentru tot ce înseamnă valori româneşti perene este total şi necondiţionat”
Cartea se recomandă singură tuturor, mai ales creştinilor ortodocşi prin documentarea, sinceritatea, curajul, lipsa oricărui interes personal, de grup sau politic, obiectivitatea, îngrijorarea, dar şi speranţa, care se regăsesc împletite armonios în fiecare rând al ei.
                                                                                                                                  Alexandru Tomescu

                                      Revista europeană LAMURA,
                                                          serie nouă -
                                                  10 ani de performanţă,
                                10 ani în slujba comunităţilor româneşti


Asociaţia Culturală ProEuropa LAMURA vă invită, dragi prieteni şi fraţi din Timoc, să participaţi la prima reuniune prin care marcăm împlinirea a 10 ani de apariţie a seriei noi a Revistei europene de cultură şi educaţie LAMURA.
Cea dintâi serie a acestei prestigioase reviste a apărut în perioada octombrie 1919-decembrie 1928, sub egida Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
Condusă de scriitori celebri în epocă, precum Alexandru Vlahuţă, I. Al. Brătescu-Voineşti, Nichifor Crainic, LAMURA s-a bucurat de colaborările consecvente ale celor mai valoroase personalităţi românesti, precum Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Simion Mehedinţi.
Toţi învăţatorii şi preoţii de la nord şi de la sud de Dunăre aveau abonamente la revista LAMURA, care era ghid de formare în spiritul datinilor, tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, dar cu o evidentă deschidere spre spiritul european al vremii, spre modernizarea şcolilor şi satelor noastre.
Învăţătorul şi preotul erau prezentaţi drept modele morale, civice, de bună organizare a propriilor gospodării şi de exemplară lucrare a ogoarelor.
Noua serie este editată şi imprimată la Craiova de un grup de profesionişti şi români adevăraţi, care atrag permanent numeroase colaborări din cadrul Academiei Române, al universităţilor şi institutelor de cercetare ştiinţifică din România şi din afara fruntariilor ţării noastre.
LAMURA şi-a cucerit - prin echilibru şi armonie, prin bună credinţă şi simţ al măsurii, prin calitatea de excepţie a materialelor publicate, dar şi prin ţinuta grafică de standard occidental - renumele de revistă-bijuterie, mină de aur în câmpul publicisticii culturale româneşti, revistă în ţinută de gală, pe măsura conţinutului.
Profilul cultural complex şi faptul că LAMURA a exclus din programul său editorial materialele politice ori cu substrat politic au făcut ca revista noastră şi a dumnevoastra, fraţi şi veri din Timoc, să se bucure de o notorietate deosebită.
Fiecare apariţie a LAMUREI este aşteptată - după cum se exprimau mai mulţi cititori de la sud de Dunăre - precum o ploaie de aur îngerească, binecuvântătoare. Alteori, LAMURA este aşteptată   ca Lumina în magica noapte a Învierii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.
Realitatea că, în toţi aceşti 10 ani de fiinţare a seriei noi, LAMURA a acordat spaţii substanţiale apărării identităţii culturale a comunităţilor româneşti, în special a celor din Timocul sârbesc si Timocul bulgăresc, ne determină să organizăm, în această superbă toamnă a anului 2011, întâlnirea de suflet de la Negotin - caldă îmbrăţişare, îngemănare a inimilor românilor din dreapta şi din stânga Dunării: axă culturală şi punte spirituală multimilenară.
Cea dintâi marcare a împlinirii a 10 ani de performanţă, 10 ani de slujire a comunităţilor româneşti, 10 ani de serie nouă a Revistei europene de cultură şi educaţie LAMURA va avea loc la sediul   Protopopiatului Negotin al Bisericii Ortodoxe Române.
Asociaţia Culturală ProEuropa LAMURA va fi reprezentată, la întâlnirea de la Negotin, de profesorii Dan Lupescu, preşedinte al asociaţiei, director fondator al seriei noi a revistei, şi de Romulus Turbatu, secretar executiv al asociaţiei culturale, editor coordonator al LAMUREI.
Mulţumim cu anticipaţie principalului nostru amfitrion, părintele Bojan Alexandrovici, acompaniat de Duşan Prvulovici, de ceilalţi prieteni şi fraţi din Timocul sârbesc.
Găsim de cuviinţă, totodată, să mulţumim anticipat autorităţilor din ţara vecină şi prietenă, despre care  suntem convinşi că vor asigura climatul de concordie şi solidaritate europeană necesar bunei desfăşurări a aniversării Revistei LAMURA.
Tradiţionala prietenie dintre România şi Serbia numără multe secole de istorie bogată în împliniri. Această prietenie, colaborare şi conlucrare deosebit de rodnică, reciproc avantajoasă, va parcurge noi trepte luminoase, în cadrul marii familii a Uniunii Europene.
La bună reîntâlnire, fraţi timoceni !
                                                                                                                                  DAN LUPESCU
                                                                                                                 Craiova, 15 septembrie 2011


 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971