Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Articole de Mircea BUNEA, Magdalena ALBU, Adrian BOTEZ, Ştefan DORU DĂNCUŞ,Octavian LUPU,Ion MĂLDĂRESCU, DAN GHEORGHE- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
NOI PAŞI ÎNTRU LEGIFERAREA ZILEI LIMBII ROMANE- partea I
- Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Constantin Lupeanu la 70 de ani
Constantin Lupeanu la 70 de ani - partea II
Traducerile lui Eugen Dorcescu- Rosa lentini ,,Tsunami si Alte Poeme"
OPINIILE SI APELURILE LUI DIMITRIE GRAMA
ACTUALITATEA CULTURALĂ, LITERARĂ ŞI ARTISTICĂ- ARTICOLE DE Dan LUPESCU,Ion PATRASCU, AL.TOMESCU, DragosPREDA, Ionut CARAGEA, Al.Fl.TENE, Ioana STUPARU, Melania CUC, Dorin MUSTATA; DESPRE: Alexandru NEMOIANU, Cezar IVĂNESCU, Fl. SMARANDACHE, Romul MUNTEANU, Iulia BOSTAN, Kula Ilinca, Mihai ANDRONESCU, Valentin MARICA, Viorela CODREANU, Al. Florin TENE
Partea II
Partea III
Partea IV
Corneliu LEU - PROCURORUL DIN X…-o novelă românească şi contimporană- Partea I
- Corneliu LEU - partea II
Din Folclorul Internetului - Texte de la: Elisabeta Iosif, Alina Iuga, Dan Lupescu, Ion Lila, Corneliu Berbente, Sergiu Găbureac, Ionut Caragea, Gheorghe Manea, Mircea Bunea, Alexandru Cetățeanu, Nicu Vintilă-Sigibida,Niculae George Dragulanescu,Vasile Bocai
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
Paso Doble - rubrica Ioan Lilă; Rubrica Ionuţ Caragea
continuare VIII
       
Un cercetător român a dedus existenţa
particulelor cu vitezele supraluminale
descoperite recent la CERN


Fizicienii de la CERN au descoperit recent, în mod experimental, că particulele neutrino circulă cu o viteză mai mare decât viteza luminii! 
Prin experimentul denumit OPERA, oamenii de ştiinţă au trimis duşuri de particule neutrino de la Laboratorul CERN din Geneva, Elveţia, la Laboratorul INFN din Gran Sasso, Italia, şi au observant că particulele neutrino au circulat subteran pe distanţa de 730 km cu o viteză mai mare decât viteza luminii.
Dr. Antonio Ereditato de la Universitatea din Berna, liderul echipei ştiinţifice a experimentului OPERA, a făcut publice rezultatele şi a invitat oameni de ştiinţă din toată lumea să discute aceste rezultate uimitoare.
Există medii prin care lumina circulă mai încet decât unele particule, de exemplu în apă şi în ulei, dar nu în vid.
De asemenea, sunt cunoscute fenomene supraluminale precum velocitatea fazei unei unde şi velocitatea de grup a unei unde, dar in aceste cazuri nici o informaţie sau energie nu circulă cu viteză mai mare decât cea a luminii.
În mod similar sunt undele-X a căror velocitate supraluminală a vârfului este un fenomen tranzitoriu, însă frontalele undelor se mişcă cu viteza c (Maiorino şi Rodrigues, 1999).
La Ştiri, pe 22 septembrie, 2011, în site-ul LiveScience.com, se afirmă că dacă aceste rezultate sunt reconfirmate, atunci legile fizicii trebuie să fie rescrise:
http://news.yahoo.com/strange-particles-may-travel-faster-light-breaking-laws-192010201.html.
Profesorul român Florentin Smarandache, de la Universitatea New Mexico din Statele Unite, dedusese particule circulând cu viteze mai mari decât viteza luminii într-o lucrare publicată, numită “There is no speed barrier in the universe” [Nu există nici o barieră de viteză în univers], în anul 1998, ca o extindere a unui manuscris din 1972 pe care l-a prezentat la Universitatea din Blumenau, Brazilia, într-un tur de conferinţe despre “Paradoxism în Literatură şi Ştiinţă” în 1993.
Articolul său se bazează pe Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen (1935), pe o lucrare a lui Bohm (din 1951) şi pe Inegalităţile lui Bell (1964).
Pentru prezicerea sa privind particulele care au o viteză mai mare decât viteza luminii (numită “Ipoteza Smarandache”) şi pentru iniţierea Logicii/Mulţimii/Probabilităţii Neutrosofice (care reprezinţa astăzi în mod respectiv cea mai generală logică/mulţime/probabilitate), Dr. Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Ştiinţă acordată de către Academia Telesio-Galilei la Universitatea din Pecs, Ungaria, în anul 2010.
În Enciclopedia de Fizică este inclusă ipoteza Smarandache dar criticată:
http://scienceworld.wolfram.com/physics/SmarandacheHypothesis.html
Ea se enunţă astfel:
- Să presupunem că un process fizic produce o pereche de particule complementare [în engleză entangled particles] A şi B (având caracteristici opuse sau complementare), care se deplasează în direcţii opuse şi, când ele sunt la distanţă de miliarde de mile una de alta, măsurăm particula A; deoarece particula B este opusă, actul de a măsura particula A în mod instantaneu ne spune caracteristicile particulei B; deci, informaţiile au circulat într-un fel sau altul între A şi B cu o viteză mai mare decât viteza luminii; prin urmare, se poate extinde Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen şi Inecuaţiile lui Bell, şi se poate afirma că viteza luminii nu este o barieră a vitezelor în univers;
- chiar mai mult, se pot construi orice viteze, chiar viteze mai mari decât viteza luminii (c), prin măsurarea particulei A la intervale variate de timp;
- de asemenea, informaţia de la particula A la particula B se transmiste instantaneu (deci, nu există o barieră a vitezei în univers).
Deşi fenomenele privind viteze mai mari decât viteza luminii vin în contradicţie cu Teoria Specială a Relativităţii (1905) a lui Einstein care previne transmiterea de informaţie, energie sau masă (reală) la viteză superioară lui c, Smarandache (1993) a considerat că fenomenele supraluminale nu violează principiul cauzalităţii, nici nu produc călătorii în timp, şi nici nu este necesară energie infinită pentru ca o particulă să circule cu viteză mai mare decât viteza luminii.
Bibliografie:
1. Einstein, A.; Podolsky, B.; and Rosen, N. "Can Quantum-Mechanical Description of Physical Reality Be Considered Complete?" Phys. Rev. 47, 777-780, 1935.
2. Bohm, D. "The Paradox of Einstein, Rosen, and Podolsky." Quantum Th., 611-623, 1951.
3. Bell, J. S. "On the Einstein-Podolsky-Rosen Paradox." Physics 1, 195-200, 1964.
4. Smarandache, Florentin, "There Is No Speed Barrier In The Universe", Bulletin of Pure and Applied Sciences, Delhi, India, Vol. 17D (Physics), No. 1, p. 61, 1998;
http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/NoSpLim.htm.
5. Maiorino, J. E. and Rodrigues, W. A. Jr. "What Is Superluminal Wave Motion?" Sci. & Tech. Mag. 2, Aug. 1999;
http://www.cptec.br/stm.
6. Weisstein, Eric W., “Smarandache Hypothesis”, The Encyclopedia of Physics, Wolfram Research,
http://scienceworld.wolfram.com/physics/SmarandacheHypothesis.html.
7. Clara Moskowitz, Strange Particles May Travel Faster than Light, Breaking Laws of Physics, in LiveScience.com, 09/22/2011,
8. 
http://news.yahoo.com/strange-particles-may-travel-faster-light-breaking-laws-192010201.html.
 
                                                          Prof. Ion Pătraşcu, Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti”, Craiova, România




                        Romul Munteanu, omagiat la Călan

Vineri 02 septembrie 2011 la Casa de Cultură a Sindicatelor din oraşul Călan, de la ora 16:30 a avut loc un eveniment cultural emoţionat, marcat de trecerea a şase luni de la stingerea dintre noi a celui care a fost Romul Munteanu, editor, profesor universitar şi critic literar, nume cu rezonanţă în cultura europeană, distins în anul 2005 cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler, premiul Menelaos Ludemis, Atena, 1980, palmes Academiques, acordat de Ministere de La'education Naţionale (Franţa) şi foarte multe alte înalte distincţii venite să-i recunoască meritele deosebite.
În prezenţa unui public destul de numeros, scriitori, profesori, artişti şi mulţi alţi intelectuali din părţile locului, evenimentul dedicat comemorării profesorului Romul Munteanu s-a desfăşurat într-o atmosferă sobră, cu sentimente de adâncă emoţie ce stăpâneau pe cei prezenţi. Deşi iniţial organizatorii şi-au propus ca evenimentul să dureze o oră şi jumătate, durata a fost mult depăşită.
Totul a început cu o înregistrare mai veche realizată la un post naţional de televiziune în care s-a putut urmări omul Romul Munteanu, un domn respectabil, cu simţul umorului şi care crează emoţii celor de lângă el.
Au fost prezentate din cărţile semnate Romul Munteanu, iar fiica acestuia, la rândul ei editor, Ana Muneanu a citit emoţionată din volumul de memorii „O viaţă trăită, o viaţă visată” şi a vorbit despre intenţiile ei, legate de înfiinţarea Fundaţiei Europene Romul Munteanu, cu sediul central la Bucureşti şi un alt sediu în localitatea Călan. Împlinind dorinţa lui Romul Munteanu, Ana Munteanu a adus urna cu cenuşa tatălui în cimitirul din biserica satului, ţinând să împlinească o mai veche dorinţă a acestuia, reîntoarcerea la vatră.
"În memoriam Romul Muntean" a fost moderat de profesorul şi scriitorul Silviu Guga, bună cunoştinţă a profesorului Munteanu, despre care a mărturisit recent că:
(….) "Întâlnirea cu Romul Munteanu n-a avut loc la Bucureşti, aşa cum îmi imaginam, ci la Deva. Bunicul aflase, nu mai ştiu prin ce împrejurare, că Romoluţ a lu` Ciobu, cantorul de la Călanul Mic, pe care-l cunoştea, nu era altul decât tatăl „directorului de facultate”, cum zicea el, de la Bucureşti, şi acesta e acasă. A doua zi tata pune caii la căruţă şi mă ia, împreună cu mama, care cususe o rochiţă pentru Anica, fetiţa profesorului despre care aflaserăm că stă la bunici, luăm şi o sticlă cu ţuică bună de Vălcele şi ajunşi la Călanul Mic, tragem la familia Toltean. La casa Muntenilor ne conduce doamna Toltean, suntem bine primiţi, dar profesorul era la Deva, vine cu un tren de seara, dar a doua zi pleacă iar la Deva şi ne hotărâm să-l întâlnim acolo. Nanei Maria, mama profesorului, care mă simpatiza vizibil, îi spuneam ce importantă carte a scris feciorul ei. Nu mai reţin ce am spus în acel „comentariu”, făcut la gândul că îi va fi transmis fiului şi voi face impresie bună, dar ţin minte cuvintele nanei: „Copilul meu a ajuns fala Călanului”. Nu i-a fost uşor să ajungă aici, că a fost nevoie să înveţe mult şi-n Germania s-a dus să înveţe. Eram încredinţat că aşa e, convingerea aceasta am avut-o şi a doua zi când, cu ajutorul editorial profesorului şi avocatului Aron Todoroni, l-am întâlnit la Deva. Convorbirea cu el a fost mai simplă decât mă aşteptam, pentru că nu mi-a verificat cunoştinţele, am vorbit despre „viaţa literară” din Deva, despre „opera” mea. I-am mărturisit ceea ce părinţilor nu le-am spus, că nu vreau să merg la Bucureşti ca să mă fac profesor, ci scriitor, poet, prozator, critic literar, orice. Când m-am lăudat că debutasem în revista „Tribuna”, a spus că mă invidiază şi mi s-a părut atunci că îşi bate joc de mine. De la Deva am venit cu trenul împreună şi numai atunci m-a întrebat ce-mi place să citesc şi a rămas surprins de lectura mea „bogată”, mi-a recomandat ca să ajung şi eu scriitor să nu mă las influenţat de nici un scriitor. Înainte de toate însă trebuie să merg la cursurile de pregătire pentru admitere pe care le organizează facultatea. I-am urmat sfatul si m-am dus, la acele cursuri unde m-am împrietenit cu Marin Mincu, învăţam împreună într-o cameră de cămin la Grozăveşti" (....)

La un moment dat în ochii acestuia se puteau observa câteva lacrimi, aceleaşi sentimente profunde le-a trăit şi Paulina Pop care a rememorat clipele în care l-a cunoscut pe Romul Munteanu şi căruia chiar a avut ocazia să-i ia un interviu, se întâmpla în anul 2000, an în care profesorul Romul Munteanu era numit cetăţean de onoare al municipilului Deva, localitate unde a urmat Şcoala Normală.
Prezentă la eveniment, interpreta de muzică populară, şi ea din Calanul Mic, Mariana Anghel a încântat asistenţa (împreună cu Violeta Deminescu, învăţătoare şi realizatoare tv, nepoată a profesorului) printr-un gest profund, iniţial nu a fost recunoscută de mulţi dintre cei prezenţi în sală, cei mai mulţi fiind obijuiţi să o vadă în portul popular, aceasta interpretând în memoria profesorului Romul Munteanu piesa "Streiule pe malul tău", cu toţii, iniţial organizatorii au fost plăcut surprinşi,
Au mai vorbit profesorul şi scriitorul Mircea Tomuş, şi el apropiat al lui Romul Munteanu, scriitorii Ioan Barb şi Rudolf Pilly. Salutară a fost şi prezenţa cenaclului literar "Victor Isac" din Hunedoara, condus de Constantin Grecu.
Din păcate, în ultima perioadă a vieţii sale nu a avut prea des ocazia să se bucure de atenţia unora dintre confraţii săi în litere sau a jurnaliştilor, cum foarte bine remarcă şi criticul Alex Ştefănescu într-un interesant articol, numit sugestiv "Eroul uitat"
"Iată ce se întâmplă acum, chiar acum: trăieşte în Bucureşti, imobilizat în casă şi orb, un intelectual de o valoare incontestabilă, care a făcut servicii preţioase culturii române, dar aproape nimeni nu se interesează de soarta lui: Romul Munteanu. Aproape nimeni nu îl invită la emisiuni TV, preferând să aducă în prim-plan femei dezbrăcate care se aplaudă între ele, când reuşesc să ghicească al doilea nume al lui Napoleon. Aproape nimeni nu-i citeşte cărţile, deşi ar putea găsi în ele mai multă erudiţie şi inteligenţă decât în acelea ale autorilor la modă. Aproape nimeni nu îl menţionează în lucrările de sinteză, pentru că în momentul de faţă nu conduce instituţii şi nu face parte din sindicate ale succesului literar" (….)
Dincolo de toate acestea, Romul Munteanu rămâne în memoria apropiaţilor, familiei, dar şi a cititorilor un om minunat, la fel cum şi-l aminteşte şi Violeta Deminescu :
"Unchiului "Romon" îi datorez imaginea mea despre superlativul frumuseţii feminine: Lucia, soţia sa...Pe la şase-şapte ani ai mei, primiseam vizita bucureştenilor...Probabil dorul de satul căruia profesorul Romul Munteanu i-a dedicat ani ...mai târziu o monografie, l-a adus acasă. Priveam fascinată un chip luminat de frumuseţe, dar şi de-o frumuseţe interioară care-i aducea în ochi un zâmbet plin de căldură, îi priveam faţa ovală, ochii mari, râzători, şi mai ales părul negru, lung, ondulat, care pe loc m-a făcut să decretez că vreau un astfel de păr... Şi acum cred că Miss Univers este brunetă, cu părul lung...Diana, fiica "domnului Romon" cum îi mai spuneau şi de care erau foarte mândri calanentii, mi-a spus că şi acum e luminat chipul frumoasei bucureştence de aceeaşi seninătate şi bunătate... Ani mai târziu, prin clasa a şaptea, mi-am petrecut câteva ceasuri în casa unchiului, pe strada Gramont, în Bucureşti, ca un punct final al unei călătorii prin ţară cu tatăl, fratele şi sora mea...În acea vară am văzut câteva din minunăţiile cu care Dumnezeu a dăruit ţara asta: Dunărea şi Porţile de Fier, Bucegii şi Crucea de pe Caraiman...În clipă asta realizez că nu întâmplător mi-au fost duşi paşii, încă dintr-un început, prin locuri de căpătâi ale Grădinii Maicii Domnului... Aşadar, mi-amintesc o casă cu pereţii camerelor tapetate cu cărţi, o ojă roşie-sângerie pe o comodă (a Luciei, bineînţeles) şi o grădină minunat înflorită în curtea casei - un colţ de rai înflorit, în plin Bucureşti. Şi unchiul Romon, încă tânăr, vesel, vorbind cu tatăl meu despre un anume episod din cabinetul nr.1...Toate acestea le revăd şi acum în minte, căci ochii mei de copil visător îşi construiseră de pe-atunci un sipet în suflet, în care a tot adunat nestemate... L-am mai revăzut la finalul liceului, când, din nou însoţită de tatăl meu, am călcat iar în casa de pe Gramont, dar de data asta în calitate de viitoare studentă la filologie. Rămasă singură în Bucureşti pentru câteva săptămâni, tot vara, într-o seară m-au invitat şi primit cu drag Diana, Lucia şi unchiul...Acestea mi-au fost întâlnirile în vreme cu un om de seamă, plecat dintr-un sătuc din Ardeal, aparent insignifiant... "





Dragoş PREDA

                   ROMÂNIA JUNĂ – UN EVENIMENT
                                                 DE PRESTIGIU ORGANIZAT
                         DE LIGA STUDENŢILOR ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE

România Jună este cel mai important eveniment care reuneşte studenţii şi absolvenţii români din ţară şi din străinătate, organizat de Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), împreună cu asociaţiile studenţeşti din România şi cu sprijinul Băncii Naţionale a României (BNR).
Scopul evenimentului este de a defini direcţiile principale de dezvoltare ale României pe termen lung (2010-2030), din perspectiva tinerilor români educaţi la cel mai înalt nivel. Este primul efort major al generaţiei noastre de a-şi asuma construcţia propriului viitor. Totodată, evenimentul marchează 140 de ani de la Marea Serbare de la Putna şi de la Primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni, evenimente de o importanţă majoră în definirea şi consolidarea Statului Român modern.
*
Permiteţi-mi să va aduc la cunostinta aspecte legate de evenimentul organizat de LSRS, sub înaltul patronaj al Băncii Naţionale a României (BNR) şi al domnului Academician Prof. Univ. Dr. Mugur Isărescu, în perioada 12-14 august 2011, în Bucureşti:
 
Forumul România Jună este conceput ca o oportunitate pentru tinerii experţi de vârf ai României de a defini un program de dezvoltare pe termen mediu pentru ţara noastră. Forumul va include dezbateri, discursuri şi propuneri în cadrul unor grupuri de discuţii, reunind cei mai buni studenţi şi absolvenţi români din ţară şi din străinătate, precum şi specialişti români consacraţi.
 
În cadrul acestui Forum vor fi constituite 11 grupuri de expertiză (
http://www.romania-juna.eu/participare/forum) a câte 10-15 tineri experţi pe diverse domenii vitale pentru România: Economie, Energie şi Mediu, Tehnologie şi Antreprenoriat, Democraţie şi Justiţie, Relaţii Internaţionale şi Securitate Naţională, Sănătate, Solidaritate Socială, Educaţie, Cultură, Transporturi şi Infrastructură, şi Identitate Naţională.
Aceste grupuri se vor întâlni timp de două zile şi vor dezbate şi contura o strategie de dezvoltare a României pe următorii 20 de ani. „Documentele" produse în urma acestor dezbateri vor fi publicate şi mediatizate la nivel naţional.
 
Dragoş PREDA
LSRS
http://www.lsrs.ro/
e-mail: dragos.preda2@gmail.com
***

              CINE SUNTEM NOI?


Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) este o organizaţie ne-guvernamentală, cu personalitate juridică, conform deciziei Nr.3430 din 23-12-2008 a Tribunalului Sector 2, Bucureşti. Proiectul LSRS a început înca din ianuarie 2008, pornind de la constatarea unei realitati simple şi evidente: cresterea rapida a numarului de studenţi şi absolvenţi români ai universitatilor din străinătate.
 
Odată ajunşi pe alte meleaguri, mulţi dintre studenţii români pierd legatura cu ţara, mai ales dacă nu au acces la asociaţii studenţeşti româneşti care activează în zona lor. LSRS reprezintă primul şi singurul for care se adresează tuturor studenţilor şi absolventilor români ai universitatilor din străinătate.
 
LSRS recunoaşte nevoia acută de reprezentare şi organizare a acestei comunităţi importante care adună în rândurile sale mulţi dintre românii cu un nivel înalt de capital uman şi social. LSRS îsi propune să redirecţioneze aceste resurse importante către România, contribuind în mod activ şi decisiv la progresul ţării noastre.
 
De asemenea, LSRS îşi propune să ofere cea mai completă şi eficientă consultanţă academică tinerilor români care doresc sa-si continue studiile în străinătate. Prin facilitarea legaturilor cu cei care deja au plecat şi au avut succes, precum şi prin distribuirea unor ample materiale informative, organizaţia noastră este mai mult decât o punte între România şi lumea academică de peste hotare. LSRS este primul popas al oricarui tânăr român interesat să continue studiile sale în afara României.
Nu în ultimul rând, LSRS ofera celor care deja au plecat, oportunitatea unor interacţiuni directe şi simple. Relaţii, oportunitati de angajare, burse, programe academice – LSRS adună toate aceste informaţii de la membri săi, punând bazele unor retele extinse de networking bazat pe într-ajutorare şi consolidarea identităţii comunităţii studenţilor şi absolventilor români din străinătate.
Misiunea LSR
Misiunea Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) se regăseşte în preambulul la Statutul LSRS. Ea reprezintă crezul fundamental al membrilor LSRS şi trasează în linii mari obiectivele şi căile de acţiune ale LSRS:
 
„NOI, studenţii români din străinătate,
Conştientizând creşterea migraţiei tinerilor români către universităţi din întreaga lume, urmare directă a globalizării accelerate şi a deficienţelor cronice ale sistemului educaţional românesc,
Promovând identitatea şi valoarea grupului de studenţi români din străinătate, ce întruneşte numeroase exemple de excelenţă, seriozitate şi caracter, şi se află în contact direct cu civilizaţia occidentală,
Sprijinind potenţialul studenţilor români din străinătate de a contribui la progresul politic, economic, cultural, şi etic-moral al României,
Urmând exemplul reprezentanţilor generaţiei paşoptiste, ce au fost educaţi la cele mai înalte şcoli străine şi apoi au jucat un rol decisiv în crearea statului român, şi recunoscând nevoia acută de organizare, întregire, şi promovare a comunităţii de studenţi români din străinătate, pentru folosul membrilor ei şi al României,
Ne asociem în Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) şi, în cadrul acestei organizaţii neguvernamentale,
Ne angajăm să acţionăm pe două direcţii principale, complementare:
Să recunoaştem efortul şi meritele tinerilor români care doresc să dobândeasca o educaţie la nivel înalt în străinătate, să facilităm înscrierea lor la instituţiile de profil, şi să contribuim la acomodarea lor într-un mediu nou;
Să susţinem întoarcerea acasă a absolvenţilor români din străinătate şi implicarea lor în procesul de dezvoltare a României.”






                                Iulia Bostan – Când macii au înflorit


Despre o carte poţi scrie în nenumărate feluri. Dar când te afli într-un câmp de maci, ca o lacrimă într-o mare de iubire, nu poţi scrie decât cu sufletul. Mai ales că volumul „Când macii au înflorit”, publicat în anul 2011 la Editura PIM din Iaşi, este dedicat unei fiinţe care s-a grăbit să ne părăsească în pragul vârstei de 20 de ani: Teodora Mareş din Piatra Neamţ.
Cum se întâmplă frecvent, din motive ştiute doar de marele creator al universului, oamenii cei mai buni, cei mai puri, trebuie să sufere cel mai mult, ca şi cum numai bunătatea şi puritatea lor mai pot salva lumea de la distrugere. Un sacrificiu plătit, în modul cel mai tragic cu putinţă, cu preţul vieţii.
Cine a fost Teodora Mareş? O tânără deosebit de talentată şi înzestrată cu har, ale cărei picturi şi vorbe pline de înţelepciune şi iubire ne-au umplut fiinţa de bucurie şi fascinaţie. Acum, privind în urmă trecerea acestui grăunte de lumină prin clepsidra obscură a timpului, ne întrebăm: s-a meritat, va înţelege cineva ceva?
Iulia Bostan încearcă să ne răspundă la aceste întrebări printr-un  mănunchi de poezii în proză însângerate de cele 39 de picturi ale regretatei sale nepoate, Teodora. Titlurile vorbesc de la sine: „Poem fără cuvinte”, „Mă cheamă Toda Maci-le”, „Rugăciune”, „Călător prin ploaie”, „Vis de fluture”, „S-a născut vara...”, „Reflecţii pe margine de gând”.
Pentru o debuantă, aceste bijuterii sentimentale au şi o frumoasă şi valoroasă expresie artistică, de multe ori atenţia fiindu-ne reţinută de adevărate definiţii cu valoare de aforism: „pictura e o poartă de întoarcere în paradisul pe care doar cu ochii sufletului îl poţi vedea”; „fiecare moment este o răscruce, trebuie să ai capacitatea să continui drumul, să nu renunţi, să te reinventezi”; „fiecare dintre noi avem în calendarul amintirilor picături de ploaie”; „un fluture se aşază pe umărul meu şi parcă îmi zâmbeşte... ştiu atunci că nu sunt singură şi că în fiecare zi ce ne-a mai rămas, un fluture născut din suflet va veghea asupra noastră”; „simfonia tăcerii: sunetul ploii pierdut în noapte”; „cel mai greu verb de conjugat: a trăi”; „raiul e lumina de la periferia timpului nostru”; „timpul ne înapoiază ce am pierdut prin înţelepciune şi amintiri” etc.  
La final, mesajul Teodorei, desprins din catapeteasma luminii, vine să ne zidească pe retină următoarea pildă: „Acum ştiu ce contează cel mai mult în viaţă şi, rostul lucrurilor, nimic nu e o întâmplare... Mai devreme sau mai târziu trebuie să ni se întâmple ceva pentru a ne da seama cine suntem cu adevărat şi ce dorim de la viaţă. Mai ştiu un lucru: Dumnezeu îi încearcă pe cei care sunt puternici şi capabili să treacă prin aşa ceva. Niciodată nu mă voi ruga la Dumnezeu să se întâmple precum voinţei mele, pentru că tot cum trebuie să se întâmple, cum vrea Dumnezeu, e mai bine pentru mine, pentru toţi... aşa că de acum înainte mă voi ruga să se întâmple aşa cum trebuie să se întâmple, pentru că va fi mai bine decât mă aştept eu... Ştiu cum trebuie să gândesc şi cum trebuie să fiu de acum înainte în viaţă. La un moment dat m-am trezit şi mi-am zis că trebuie să lucrez cu mine şi să îmi zic în fiecare seară că sunt sănătoasă, crezând asta cu adevărat. Să nu fiu descurajată în nici o privinţă. Eu cred că dacă îţi doreşti ceva cu adevărat şi ceri acea dorinţă de la Univers în fiecare zi, toate energiile pozitive îţi vor îndeplini dorinţa atunci când te aştepţi cel mai puţin. Şi important e să crezi, să nu îţi pierzi niciodată credinţa nici în Dumnezeu şi nici în tine. În fiecare zi e ceva nou, cât de mărunt ar fi acel lucru... Şi indiferent de probleme, mereu trebuie să zici că viaţa e frumoasă şi satisfăcătoare. Totul e spre bine, aşa simt. O să se rezolve şi de data aceasta. Eu tot optimistă sunt şi nu m-a deprimat situaţia. Mai ales când ai atâtea persoane lângă tine care îţi vor binele...” (Teodora)

                                                                                                   Ionuţ Caragea
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971