Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Mihai BERCA: AVENTURA BOBULUI DE GRÂU
CINE IMPULSIONEAZĂ HAOSULÎN CONTEMPORANEITATE ? - Adrian Botez: Bravada neruşinată, Viruşi ai haosului internaţional subliniaţi de presa străină: News Week despre modelul de afaceri al FMI, REALITATI CONSEMNATE DE ZIARUL „DAILY MAIL”, Acesti oameni josnici au condus si conduc lumea, Rockefeller si elita mondiala- Interviu cu Alfred Lambremont Webre - directorul Institutului pentru Cooperare in Spatiu (ICS)- PARTEA I
CINE IMPULSIONEAZĂ HAOSUL IN CONTEMPORANEITATE? - PARTEA II
CINE IMPULSIONEAZĂ HAOSUL IN CONTEMPORANEITATE? - PARTEA III
Delincvența haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011 – articole de Adrian Majuru, acad.Florin Constantiniu, acad. Dinu C. Giurăscu, Ion Longin Popescu, Georgeta Resteman, Magdalena Albu, Adrian Botez, Viorfel Băetu, Daniel Roxin.
Delincvența haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011 - continuare I
Delincvența haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011 - continuare II
IN LOC DE CONCLUZII, O PĂRERE PRIVIND EVOLUȚIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
EMINESCOLOGIA PRACTICATĂ CU PROFESIONALISM ȘI DĂRUIRE POETICĂ DE LUCIA OLARU NENATI
DIN NOU DESPRE FĂNUŞ: CUVINTE PENTRU FĂNUŞ NEAGU ŞI DESPRE VREMURILE NOASTRE, de Darie Novăceanu
ŞI TOT CĂTRE FĂNUŞ MĂ-NDREPT… de Corneliu Leu
ASTĂZI E ZIUA TA de Ramona Vintilă
O CARTE DESPRE VISUL ROMÂNILOR CĂ: „VIN AMERICANII”
CĂLĂUL LUI DRACULA A DEVENIT „DRACULA`S EXECUTIONER”
La femme même reine…
SOLUŢIA MERITOCRATICĂ
POEZIA ROMÂNĂ ÎN LIMBILE LUMII - OCTAVIAN GOGA ÎN VERSIUNEA FRANCEZĂ A LUI CONSTANTIN FROSIN
DAN LUPESCU LA 62 DE ANI
NOI APARITII EDITORIALE ALE AUTORILOR: Melania CUC, George BACIU, Stefan DORU DANCUS, Emil ISTOCESCU, Samson IANCU, Veronica STIR, Doina DRAGUT, Gheorghe Andrei NEAGU, Ion CATRINA, RECENZATE DE: Victor STIR, Daniel DEJANU, Ioamna STUPARU, Al. Florin TENE, Melania CUC, Georgeta NEDELCU, Tudor CICU, Veturia COLCEAG - Partea I
NOI APARIŢII EDITORIALE - Partea II
DISTINSUL POET DIMITRIE GRAMA PROPUNE O DEZBATERE PE TEMA RELIGIEI, A OMULUI MASINĂ ŞI A VIITORULUI OMENIRII
MOARTEA UMANISMULUI ATEU de Corneliu Drinovan
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea I
Partea II
Rubrica lui Ionut Caragea
SECUNDO TEMPO - DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - partea I
Rubrica lui Ioan Lilă


Georgeta RESTEMAN

       PROMOVAREA NONVALORII… BRAND NAŢIONAL?





Cât vom mai asista la aceste „piese de teatru ieftin” care  ascund sub reclame şocante „prezenţe scenice” semianalfabete? Dureros! E cumplit să vezi cum se atribuie titluri şi diplome, fără nicio jenă unora care de-abia ştiu să lege două vorbe în limba maternă şi nici acelea corecte,  şi în momentul în care dau „switch-ul" pe limba pe care ar fi trebuit să o asimileze (dar n-au fost  în stare) devin mai mult decât penibili şi să laşi tineri eminenţi, inteligenţi, olimpici să-şi caute norocul pe alte meridiane unde valoarea lor este, într-adevăr apreciată!

***

Dacă în urmă cu două luni am părăsit o ţară care-mi este şi-mi va rămâne mereu aproape de suflet, am făcut-o pentru că din preaplinul sufletului se revărsa prea multă amărăciune peste toate mizeriile la care am asistat, neputincioasă, în ultimii ani, căutând peste graniţe nu un simplu refugiu, nu goana după îmbogăţire sau huzurul, ci doar un mijloc de supravieţuire pe care ţara mea, ţara noastră a tuturor celor care suntem români nu mai poate sau mai bine zis nu mai vrea să ne-o ofere.
 
Eşti corect, eşti cinstit, eşti onest, eşti sincer şi mai „ai şi ceva în cap”? Nu eşti bun! Nu faci compromisuri? Nu ai ce căuta în România! Nu ştii să te linguşeşti şi să te supui mediocrităţii sau de-a dreptul tâmpeniei? Eşti un paria al societăţii cangrenate de boala parvenitismului şi a cameleonismului exacerbat, a impotenţei intelectuale ridicate la rang înalt şi-a promovării non-valorii...
 
N-aş fi dorit să mă folosesc de sintagma „trist dar adevărat”, devenită de-acum banală şi uzitată adesea când se face referire la ceea ce se petrece în ţărişoara noastră, unde cândva, „demult, tare demult...” (parafrazându-l pe Tudor Chirilă de la Vama Veche), occidentalii veneau şi se înfruptau din dărnicia „micului Paris” şi se desfătau în frumuseţile oferite de cadrul natural de excepţie şi ospitalitatea României noastre – dar iată-mă silită să rostesc fără să vreau: da, „trist dar adevărat!”.

Urmăresc zilnic, graţie serviciilor unei companii româneşti de televiziune prin cablu care operează şi în Cipru, ştiri, actualitatea românească în toată „splendoarea” şi decăderea ei, cu „acces direct” la cancanuri şi „perieri” de prost gust care te fac, pe de-o parte, să nu regreţi că stai departe de acea societate bolnavă, dar pe de alta, naşte revolta, sentimentul acela care clocoteşte în tine zbătându-se să demonstreze că nu toţi românii sunt tâmpiţi, că nu sunt nici „figuranţi” pe o scenă a valorilor răsturnate şi nici „actori de tinichea”.

România are valorile ei, atâtea câte-au mai rămas „acasă” şi trebuie să şi le păstreze intacte, curate, limpezi şi departe de interese meschine - care sunt, fără îndoială, în total dezacord cu menirea lor ca valori! O societate sănătoasă se construieşte şi rezistă oricăror „intemperii” cu oameni corecţi, cu oameni valoroşi, cu oameni cu un caracter puternic!

Cât vom mai asista la aceste „piese de teatru ieftin” care  ascund sub reclame şocante „prezenţe scenice” semianalfabete? Dureros! E cumplit să vezi cum se atribuie titluri şi diplome, fără nicio jenă unora care de-abia ştiu să lege două vorbe şi nici acelea corecte şi să laşi tineri eminenţi, inteligenţi, olimpici să-şi caute norocul pe alte meridiane unde valoarea lor este, într-adevăr apreciată! Noi, cei care-am depăşit vârsta maturităţii ne resemnăm, sau poate nu! Dar ei? Tinerii aceştia minunaţi, ce fac? Chiar dacă BAC-ul de anul acesta a demonstrat „clasa” majorităţii, există un segment care merită toată cinstea şi aprecierea...

Şi argumentez cele afirmate anterior printr-un exemplu concludent: în luna iunie a avut loc la Larnaca a XV-a ediţie a Olimpiadei Balcanice de Matematică pentru Juniori, organizată de Asociaţia de Matematică din Cipru,  la care elevii români au luat nici mai mult, nici mai puţin de 6 medalii: 3 de aur, 2 de argint şi premiu special al juriului pentru originalitatea soluţiei găsite pentru o problemă, obţinând în acelaşi timp punctajul maxim! Cinste lor şi celor care i-au crescut şi i-au instruit! Vă puteţi edifica asupra acestui succes al tinerilor matematicieni români, accesând link-ul de mai jos.
http://www.ziare.com/articole/olimpiada+balcanica+matematica

Câte mijloace media din România au evidenţiat rezulatele meritorii ale acestor muguri de român, „micuţilor Einsteini” – cum catalogaţi în „Ziarul românesc din Cipru”? La valoarea lor nu s-a avut „acces direct”?

Fraţilor, stopaţi odată aceste practici de-a dreptul nebuneşti şi treziţi-vă! Ne faceţi neamul de râs! Creaţi voit o imagine mizerabilă asupra României noastre care de-abia mai respiră de sub mormanul de inepţii care se petrec în ea! Nu este suficient cât împietează asupra noastră faptele celor care cerşesc, care fură, care înşeală, care îşi etalează „frumuseţile” prin parcurile şi locurile rău fămate din ţările în care s-au pripăşit şi datorită lor, de multe ori ţi-e pur şi simplu jenă să vorbeşti româneşte de teama de a nu te aşeza la acelaşi nivel cu ei/ele? Suficient! Opriţi-vă! Eu mă opresc acum aici (dar nu pentru mult timp!): cine are minte să priceapă, cine are ochi să vadă şi cine are putere să acţioneze!

„E nevoie de schimbare!” - ne-am săturat auzind acest lucru de ani buni, dar nu s-a schimbat nimic! Ba da! – îmi cer scuze, s-a schimbat din rău, în mai rău: promovarea non-valorii a devenit brand naţional!



 


Magdalena ALBU

                                                            BACALAUREAT 2011


Supercultura hamburger, jeep, etnobotanice, internet
Sau „O noapte pierdută” şi „O scrisoare furtunoasă” = Bacalaureat 2011

 „Este o bucurie să vezi încotro adie vântul  şi tu să-ţi întinzi pânzele şi să mergi chiar într-acolo.”
MAICA SILUANA VLAD
(„Centrul de formare şi consiliere
Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“)

Noi nu ştim privi. În adâncul lucrurilor, în esenţa lor definitorie. Când se întâmplă ceva anume, brusc se caută vina peste tot. Chiar şi în closet, am putea spune. A detecta în detaliu şi cu mare exactitate însă întreg ansamblul de cauze ale rezultatelor dezastruoase de la examenul de bacalaureat din acest an înseamnă a se pătrunde în mod completamente responsabil de către toţi vectorii constituenţi ai actualului sistem de învăţământ românesc până în miezul putred al faptelor desfăşurate acum. Iar acest miez nu e deloc greoi de observat. Faptul cel mai grav mi se pare că se omite a se spune cu claritate că, de fapt, aici s-a dorit a se ajunge - din varii motive, se înţelege, unul dintre ele fiind acela că o naţie azvârlită în braţele larg deschise ale unei vădite inculturi e una tocmai bună pentru a fi manipulată fără un prea mare chin în fel şi chip oricând şi de către oricine. Lipsa constantă a modelelor pozitive autentice de pe firmamentul sferei publice româneşti şi vârâtul pe gât a lungilor şiruri de imagini groteşti ale aşa-ziselor „personalităţi” de moment - nişte simple „personagii”, mai bine spus, umplute până la refuz cu „modernisme” penibile create în spaţiul mediatic autohton - au căscat în mintea multor tineri prăpastia fără fund a neamprostiei şi a ideii că merge oricum în ziua de azi, adică de-a valma.
     
Când un profesor de filozofie avea curajul să afirme public în vremi de dictatură comunistă faptul că „materia nu poate fi o formă superioară de organizare”, iar de aici să suporte conştient decăderea din drepturile fireşti ale profesiei sale, acesta nu poate fi interpretat astăzi decât ca un act de mare, de foarte mare libertate a cugetului său. Cu alte cuvinte, dacă Maica Tereza a fost, după mine, primul om care a dat o lecţie straşnică unei religii bimilenare, înfiinţând propriul său ordin monahal, tot astfel Maica Siluana Vlad de la „Centrul de formare şi consiliere Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“ cred că poate fi considerată drept unul dintre intelectualii români, care a plesnit în faţă cu putere concepţia sui-generis a unui întreg sistem de gândire antedecembrist. Nu ştiu dacă azi mai există dascăli de acest gen, adevărate modele unice de demnitate ale spiritului uman. Ar fi fost exact tipurile de repere benefice pentru copiii impregnaţi până la saturaţie cu vaporii „culturii” distructive a consumerismului dominant din prezent. „Noi suntem cu toţii, cumva, schizofrenici, adică avem doua feţe ale personalităţii. Mai precis, avem o umbră, cum zicea Jung. Şi această umbră nu este creştinată.”, spunea Maica Siluana. Accentele puternic patologice ale societăţii contemporane nu au dus decât la acest soi de derapaj curent în care sălăşluim cu groază zilnică acum.  


Totdeauna am considerat că orice copil este un aluat fraged în mâinile profesorului său, faţă de care acesta are o responsabilitate majoră în a-i călăuzi paşii de început ai liniei lui destinice. Un dascăl îţi poate scoate sinele la Lumină din liniştea lui, altfel spus, te poate scoate pe tine din tine, dar, în cel mai rău caz, te poate şi îngropa definitiv, tăindu-ţi cu indiferenţă aripile. Consider că absolut niciun profesor cu har nu are voie să dea greş cu vreunul dintre elevii săi. Rateul profesional nu trebuie să facă parte din filozofia vieţii lui. De aceea, nu am să formulez în mod depreciativ „generaţia hamburgher, jeep, etnobotanice, internet”, dar am să pedalez insistent pe ideea de „supercultura hamburgher, jeep, etnobotanice, internet”, fiindcă mă deranjează enorm acest deja fenomen, iată, l-am putea numi. Este cert, nimeni nu se îndoieşte de acest fapt, că tipologia şcolarului actual s-a modificat profund faţă de ceea ce însemna aceasta în trecutul nu foarte îndepărtat. Ceea vreau să spun însă, acum că s-a încheiat tumultuosul examen de maturitate al anului 2011, e faptul că inutil se tot caută în grămezile imense de gunoi societar ţapi ispăşitori, unul mai vinovat şi mai urât mirositor decât altul. Promovabilitatea scăzută la nivel naţional ar trebui să dea de gândit tuturor, dar mai ales celor care au pus umărul la degradarea evidentă a sistemului românesc de învăţământ timp de două decenii încoace. Factori diverşi, evident, şi mulţi, cărora le este greu, foarte greu, desigur, să îşi deconstruiască responsabil edificiul propriei lor culpe.

Recunosc faptul că nu îmi pot încă imagina o lume cu trupul mai rece decât gheaţa, pe care se va căţăra necontenit singură dihania amoralităţii şi unde poezia nu se va mai auzi deloc (din simplul motiv că aceasta nu va mai fi citită de nimeni). Nu am fost vreodată în stare a gândi că se va ajunge la momentul când de principiile mecanicii newtoniene nu îşi va aminti mai nimeni nici măcar în prag de examen, aşa cum nu am crezut că va sosi fatidica secundă în care fiorii emoţiilor unui examen vor fi înlocuite cu cei ai microvibraţiilor emise asupra timpanului urechii umane de un aparat extrem de performant şi greu de depistat, prin intermediul căruia să se poate face faţă cu „succes” garantat unui anume examen. Nu am avut, se vede, capacităţi de clarvăzător.
 
Fără prea multe noţiuni generale din vreun domeniu favorit şi lipsiţi de un vocabular propriu dezvoltat, inşii-elevi de azi bat la porţile unui sistem de învăţământ românesc ce seamănă izbitor cu o imensă groapă de cadavre, unde vor muri cu zile în mod sigur de aici înainte generaţii şi generaţii de spirite juvenile, care se vor trezi ciocănind zadarnic la poarta unei aşa-zise cunoaşteri, dar şi la aceea a propriului lor viitor. Starea de nepăsare prezentă în rândurile tuturor factorilor implicaţi aici este, dacă vreţi, aidoma stării de inactivitate psiholocomotorie în care se află un alcoolic. Nimeni nu vede răul actual profund, rădăcina acestui rău, însă toată lumea discută. Mult şi inutil, spre a se auzi doar pe sine însuşi şi pentru consolidarea propriei imagini mediatice, fără a se face însă cu concreteţe ceva palpabil. Palavre, palavre, palavre, aşa precum ar fi spus Petre Ţuţea. Tot ceea ce mai era viu în organismul complex numit şcoală a ajuns azi, iată, în moarte clinică. Revenirea la viaţă îmi pare a fi ceva totalmente irealizabil în condiţiile de acum.

Criza educaţiei, în care rămâne să sălăşluiască o întreagă naţie românească a prezentului acesta discontinuu şi haotic, se adânceşte, iată, cu evidenţă, cumplit de mult. Analfabetismul şi subcultura ameninţă crunt întreg spectrul societar fără ca ele să fie luate în considerare ca puncte grave de dezechilibru pentru viitorul extrem de apropiat al acestei ţări. „Tot ceea ce se întâmplă cu noi ţine de darul disponibilităţii”, spunea Maica Siluana Vlad, dar şi de cel al împărtăşirii unii altora a măsurii harului interior dat fiecăruia în parte de Pronia cerească, completăm noi.

Mi-e din ce în ce mai clar că integrala simplă din x în raport cu aceeaşi variabilă nu va mai avea o rezolvare corectă prea curând de aici înainte de către marea masă a elevilor, dificultatea (şi inutilitatea) ei trebuind a fi transferată, cică, doar către şcolarii dotaţi nativ cu duhul pentru a o rezolva. Exact ca la învăţământul vocaţional. Cântă operă, joacă teatru sau dansează pe sârmă doar specimenele înzestrate a o face, nu orişicine (e mult de discutat pe seama acestui aspect foarte serios conturat din plin zilele acestea pe piaţa vorbelor spuse sau scrise). Să admitem însă cu îngăduinţă şi acest fapt. Dar un soi de „ieşire” din situaţia mult încâlcită a învăţământului românesc contemporan - caracterizat completamente numai de „culoarea care nu se mai întoarce niciodată”, aşa cum frumos definea „negrul” pictorul Ion Sălişteanu într-un interviu acordat Eugeniei Vodă - tot ar exista. Una extrem de simplă: rugăciunea - unicul şi de folos sufletului omenesc ajutor în momente de mare cumpănă -, dar nu rugăciunea elevului, ci… „Rugăciunea unui dac”, poate. Cine o fi scris-o, oare, că nu-mi mai aduc bine aminte acum?!... Mă poate ajuta cineva dintre elevii români, care nu au promovat bacalaureatul în vara lui 2011, sau dintre liceenii dependenţi de computer, de droguri şi de sex (dar extrem de puţin de carte) ai Occidentului, autorul său fiind unul dintre cei mai mari poeţi din toate timpurile ai literaturii acestei lumi?!... Iată, am dat deja un prim indiciu întru aflarea rapidă a autorului ei.


 


 
prof. dr. Adrian Botez


 
CE FEL DE OAMENI VREA SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ?!

...Zilele acestea, este un bocet naţional continuu, ipocrit şi enervant, în legătură cu rezultatele bacalaureatului 2011.
Toată lumea pune problemele, însă, în termeni greşiţi (după opinia noastră, fireşte!). Nu e vorba de „rezultatele” unui oarecare bacalaureat – cu săli de examen tip „Big Brother”, ceea ce este penibil şi revoltător, trebuie să recunoaşteţi, pentru o lume şi aşa abuziv supravegheată, la serviciu, pe stradă, acasă, în pat, sub pat...24 din 24 de ore...! Nu este vorba de „cât de aspru au fost păziţi să nu copie” elevii... – în definitiv, ce fel de examen ar fi acela (numit, cândva, şi pe bună dreptate, „examen de maturitate”!), la care s-ar copia „într-o veselie”, mai ales cu complicitatea, prezumând actul de corupţie murdară, a supraveghetorilor-profesori/dascăli?!
Pe de o parte, ministrul „cu calculul vitezei palmei prezidenţiale”, Daniel Funeriu, „se umflă în pene”, ca un curcănaş diform (tip „gnom”!), că a realizat „primul bacalaureat corect”... – pe de alta, ziarişti, părinţi, lideri sindicali, elevi (mulţi, mult prea mulţi!) se înghesuie să acuze „politizarea totală a învăţământului”, de parcă asta ar fi aflat-o acum, azi, iar nu ar fi fost o evidenţă brutală şi scabroasă, încă de acum vreo 5-6 ani ...

...Noi vedem problema altfel. Adică, din alt punct de vedere.

Orice sistem de învăţământ, încă din antichitate, încă de la Hristos/Ravvi-Rabuni, îşi propune formarea unui anume fel de om, pentru societatea respectivă, în care „se” trăieşte, la momentul respectiv – sau, în cazul Dumnezeului-Hristos, pentru finalul lumii acesteia şi intrarea în următorul stadiu spiritual al evoluţiei Duhului Uman – deci, scopul fiind Mântuirea, spre intrarea în stadiul numit de Apocalipsa ioanică – „Noul Ierusalim”.

...Deci: CE FEL DE MODEL DE OM ŞI-A PROPUS SĂ AIBĂ/FORMEZE SOCIETATEA CONTEMPORANĂ (în definitiv, nu doar românească, dar ŞI românescă!)?!

Dacă e să te iei după aşa-zisul „preşedinte” Băsescu, o societate mediocră nu-şi  poate propune decât modele mediocre şi submediocre, cu nevoi exclusiv materiale (şi acelea, extrem de „joase”!) – o societate „de chelneri şi tinichigii”. Şi, dacă e să-i crezi pe profesorii de la liceul din Ostrov – unul dintre cele 28 de licee în care promovabilitatea la bacalaureat, în sesiunea iunie-iulie 2011, a fost ZERO! – acest proces, de înjosire drastică a nivelului spiritual al românilor (mai ales, prin membrii noii generaţii, cea formată, în şcoli, imediat după 1989!) – a fost anticipat cu seninătate – şi ar fi început a se „structura proiectiv” de mult şi se finalizează acum, cu un bacalaureat care ar confirma necesitatea desfiinţării şcolilor din România, în proporţia de (aproximativ) 3 din 5 clase de elevi...după care, posibil şi probabil, se vor păstra doar 1 din 5, şi se va sfârşi/isprăvi...ufff... cu „alfabetizarea” românilor, o dată pentru totdeauna: în definitiv, dacă, pentru a deveni preşedinte de ţară, poţi să nu înveţi nimic şi să torni tâmpenii cu ghiotura, pe toate posturile TV, dacă e să devii bogat ca Vanghelie ori Becali, n-ai nevoie decât de mârâielile lui...”Piticuţ, zis Cinabru”, al lui E.T.A. Hoffmann...dacă  vrei să-ţi înjoseşti  scopurile vieţii, până la a deveni un sclav al „multinaţionalelor” (precum elevul Răzvan Stoica, cel cu 10 la bacalaureat şi invitat la Antena 3, pe 4 iulie 2011, orele 21)...atunci, la dracul cu tot Învăţământul Autentic! Şi, deci, şi cu Harul Dumnezeiesc al Vieţii, care spre CUNOAŞTERE ne-a fost dată, de către Creatorul Lumii...!!!

...Deci, domnilor ticăloşi: V-AŢI ÎNDEPLINIT, CU BRIO, PLANURILE ŞI PROIECTELE! Puteţi să fiţi absolut încântaţi: aşa-zişii „elevi” au devenit nişte bestii cu instincte obscure (populează discotecile „spermatogene”, barurile cu etnobotanice, frecventează, în loc de cursuri de matematică şi română – ...şi CHIAR „CREEAZĂ”, prin munca lor „asiduă”/”asudată”! - ... portalurile porno, de pe Internet, dacă nu rămân la infantilismul de alt gen: cel al „păcănelelor” electronice” etc.)  ...

Adevăraţii elevi (deci, viitori studenţi!) sunt, azi, la fel de rari, în România ca şi aiurea – aşa de rari, precum „iarba de leac”!

...Profesorii bătrâni (cei din generaţia mea) sunt pe ducă...mulţi dintre „dascălii” cei tineri, în (prea) multe cazuri, sunt chiar mai puţin responsabili decât o pisică...(nu vrem nici să jignim, nici să generalizăm!), corupţia, în învăţământ, înlocuieşte, azi, în proporţii înspăimântătoare, ideea de MISIUNE, „misionariato-apostolat” (pe care ateii lui Ceauşescu o promovau...cât de ciudate sunt lucrurile şi complexe, în lumea şi istoria asta terestră!). ACEASTĂ IDEE DE „MISIUNE”, DRAGELOR MELE DOAMNE ŞI DRAGILOR MEI DOMNI, NU ŢINE DE „SALARII”, CI DE RESPONSABILITATEA FAŢĂ DE „CETATE”!!!

...Ei, profesorii, sunt de vină?! Fireşte că, în mare parte, da! – că doar n-au cap între umeri, doar ca să nu le plouă în gât...Dar, când societatea NU MAI OFERĂ MODELE MORAL-SPIRITUALE, CI NUMAI MODELE DE SUCCES IEFTIN ŞI TRIVIAL, CONTRA-MODELE - ...apoi...între mentalitatea profesorului şi aceea a părinţilor şi a „puilor de părinţi”  - ...cam dispar diferenţele esenţiale...!!!

...Şi cine o fi sprijinit, ba chiar conceput, CONTRA-MODELUL?! Fireşte că...”intelighenţia” terestră!!!

...Iar părinţii (unii, destul de mulţi!), dacă tot am adus aminte de ei (şi cât de imens rol ar trebui să aibă FAMILIA/”SFÂNTA FAMILIE”, în formarea „trand”-ului, a cursului minţii şi sufletului/Duhului unui copil/tânăr, în această epocă de năuceală universală, de întoarcere pe dos a scării valorilor umano-divine!) – ori

1-...pur şi simplu, NU MAI EXISTĂ! - ...au plecat în străinătate, anticipând şi „modelând”, astfel, viitorul copiilor lor (de fapt, al PUILOR lor, pentru că, fără „cei 7 ani de-acasă” şi dacă nici nu ai voinţa de a te auto-educa, conform unor MODELE TRADIŢIONALE, DECI VERIFICATE, ONTOLOGICO-SPIRITUAL, DE MII DE ANI!!! - ...eşti o FIARĂ, şi atât! – în niciun caz un COPIL DE OM!)  -

2-...ori sunt total dezinteresaţi de „şcoala” făcută, în silă, de „puii” lor: dacă „se descurcă” aceşti pui, dacă, eventual, mai fac şi nişte bani (...n-are importanţă cum, cu cine dimpreună şi pentru ce etc.) – ...păi, e bine: „Ia dă-mi şi mie!”, le zic puilor lor, ele, fiarele mature, prădalnice şi, deci, complet amorale  - ...puilor lor, celor „exersaţi” la şcoala străzii şi junglei societăţii contemporane, atee şi fără nicio idee, cât de vagă, de morală.

Noi am mai zis: comunismul naţionalisto-ceauşist, dinainte de 1989, forma, măcar, fiinţe cu noţiuni morale (destul de ferme, în felul lor sucit, de comunisto-naţionalişti cam bezmetici... - noţiuni impuse, însă, prin legi aplicate şi aplicabile!!!), dacă nu şi religioase, „în clar” (zicem asta, pentru că B.O.R. n-a fost desfiinţată, la noi, precum au făcut, cu biserica, guvernanţii maoişti de la Tirana...!).

...Noi zicem că experimentul masonic şi băsist au reuşit, cu rezultate excepţionale: chelneri şi tinichigii se vor face toţi „picaţii”...şi, în timp, şi cei care, azi, au „reuşit” la bacalaureat... – ce deziluzie, pentru Iliescu, Constantinescu (să nu cădem în extaz în faţa profesorului univ. dr., rectorul clujean  Andrei Marga, de la care a început „intrarea în emergenţă” a cataclismului educaţional-masonic, prin manualele dezinformării şi aneantizării identitare româneşti: „manualele alternative”!...şi nici s-o căinăm pe „bocitoarea de serviciu” a PSD-ului, doamna aceea care a scos ora de Dirigenţie/Educaţie, din orarul şcolar...profesor univ. dr., rectorul bucureştean Ecaterina Andronescu!), Băsescu şi ai lor, precum acest oribil domn IMPOSTOR-Funeriu, de azi! Da, în foarte scurt timp, aceşti pui vor deveni ...pui de cobre, care-i vor sancţiona, veninos şi rezolut, precum în anul 1990, pe toţi cei care vor voi SĂ ŞTIE/CUNOASCĂ ADEVĂRUL LUMII: îi vor lapida, pentru că, nu-i aşa: „Noi muncim, nu gândim!”...?!

...Pornind de la rezultatele „strălucite” ale acestui experiment monstruos, „apocaliptic” (dar în sens nu ioanic, ci demonic!) – noi am propune un alt soi de demers, în relaţie cu alt fel de modele, decât cele oferite de societatea închinată Viţelului de Aur: în primul rând, în relaţie cu MODELUL-HRISTOS! Dacă vrem să obţinem o lume nu  de sclavi tâmpiţi, instinctuali şi ori autişti, ori foc de veninoşi şi distructivi -  e bine să ne întoarcem, ca-ntr-o buclă temporală, la învăţământul „ne-reformat”, dar logic, de mult bun-simţ, coerent şi formator de fiinţe umano-divine, al lui Spiru Haret (cu toată modificarea semantică a cuvântului „reformă”, care ar însemna dirijarea energiilor către ceva superior calitativ, deci mai bun pentru om... - ...noi recepţionăm, cu fiori de gheaţă pe spinare, semantica reală a acestui cuvânt: „a reforma” este, acum, nu doar echivalentul „formei aberante-formalismului” strangulator de creaţie, ci, mult mai nociv: echivalentul DISTRUGERII FINALE...”soluţiei finale” antievreieşti, cică naziste...dar sunt destui evrei care dezvăluie culisele „afacerii” letale! - ...dar azi, aceasta/”soluţia” fiind aplicată întregii omeniri terestre, cu excepţiile ştiute, ale „elitei” luciferice a...”poporului ales”!). La ÎNVĂŢĂMÂNTUL TRADIŢIONAL, care să nu pună/propună, ca scop educativ suprem, „computerizarea/internetizarea/virtualizarea” conştiinţei copiilor, robotizarea lor – ci re-îndumnezeirea lor! Re-aducerea lor la RESPONSABILITATE şi VEGHE A DUHULUI, la LOGICĂ şi la COERENŢĂ şi la CONSTANŢĂ DE CREAŢIE!!!
...Să ne întoarcem la bunul-simţ tradiţional, la credinţa tradiţională, ADICĂ ETERNĂ! – la logica bunei-credinţe, scuturată de sofisme şi snobisme! Da, ceea ce noi numim „TRADIŢIONAL” este, de fapt, VEŞNIC VALABIL, pentru MOTRICITATEA EVOLUTIVĂ a Duhului Umano-Terestru!
IUBIREA şi GENEROZITATEA ALTRUISTĂ, RECUNOŞTINŢA şi MILA CREŞTINĂ, RUŞINEA RESPONSABILĂ, DEMNITATEA, PATRIOTISMUL  şi MORALITATEA  CREŞTINĂ şi RESPECTUL DE SINE ŞI DE CEILALŢI şi RESPECTUL VALORILOR DE NEAM ŞI ALE UMANITĂŢII TERESTRE, valori creative şi creatoare, prin care ne confirmăm originea noastră divină şi-l confirmăm pe Hristos-Lumina Lumii – nu sunt „valori perimate”, ci VEŞNIC VII NECESITĂŢI DE TRĂIRE DE DUH ŞI MODELE ŞI FINALITĂŢI ONTOLOGICE!

...Deci, ce ar trebui să faci tu, omule care nu accepţi nici sclavia (faţă de demonii instinctelor distructive), nici manipularea, nici ne-veghea şi lenea Duhului?! Să cauţi modele sfinte şi cu valabilitate, pentru CONSTRUCŢIE DURABILĂ ÎNTRU VEŞNICIE, acolo unde nu-s televizor trădător sau virtualităţi internetistice, şi nici iude politicianiste! Să nu te temi de ameninţările diavolului, care glăsuieşte prin cârmuitori, prin guvernanţi, prin inspectori şi fel de fel de alte unelte ale celui care lucrează, de la Facerea Lumii încoace, pentru rătăcirea Duhului de Lumină şi NUMAI pierzania sufletului ne-o vrea – CI SĂ AI CURAJUL SĂ-I ÎNFRÂNGI PE LEFEGIII DRACULUI ŞI SĂ TE BAŢI CU TOATĂ LUMEA ASTA STRÂMBĂ, DE TENTAŢII NEGUSTOREŞTI, FARISEICE ŞI PIDOSNICE!

...Erou şi Martir , MARTOR ŞI PAZNIC RESPONSABIL, MISIONAR, pentru Credinţa şi pentru Limba/Logos Sfânt şi pentru Neamul Tău, să te pregăteşti să fii, pentru a trăi, întru Duh, tu şi Neamul tău, în veci de veci! Da, modelul să-ţi fie Eroii şi Martirii Neamului tău ORTODOX, PAZNICII RESPONSABILI/MISIONARI AI CETĂŢII UMANO-TERESTRE, pentru „ANTRENAMENTUL” în vederea pătrunderii în  „CETATEA LUI DUMNEZEU” - ...iar nu sportivii-sclavi (vânduţi ca la obor!), nu politicienii (TOŢI sunt trădători de Misiune Umano-Divină!), care ţi-au strangulat Duhul şi impulsul dumnezeiesc al Creaţiei, de mai bine de trei veacuri încoace (de la Revoluţia franceză din 1789, atee, masonic-regicidă -...dar, dacă stăm să ne gândim şi să chibzuim mai bine, încă de la aşa-zisa „Renaştere”/”Rinascimento”/”Rennaissance”, cum îi zic Jules Michelet şi Jacob Burckhardt, 100% luciferică... - ...credem că ea începe prin veacul al VIII-lea, cu Renaşterea Carolingiană, în care creştinismul şi cezarismul se încurcă total! – ...şi duce, prin Quatrocentism şi Cinquecentism, la Catastrofa Spirituală Terestră a Iluminismului, dirijat, concret şi emergent, de către Masonerie! - ...  poate doar Girolamo Savonarola să fie reţinut, de minţile noastre, ca următor al moralei/învăţăturii ADEVĂRATE a Lui Hristos...dar, deşi îl preţuim, pentru martirajul său sublim – nu avem voie să uităm că a avut, şi el, tentaţiile lui obscure, de care nu s-a dezbărat complet, se pare, nici în ultimele lui clipe, cele măreţe...!).

... SĂ TRĂIEŞTI ÎNTRU HRISTOS, SĂ-L IMIŢI PE HRISTOS, ÎNTRU TOT CE A SFĂTUIT ŞI ÎNDEMNAT ŞI DAT CA EXEMPLU... - iar nu să-ţi pândeşti aproapele, pentru a-l  gâtui şi jefui...uneori, nici măcar spre folosul tău, egoist -  ci teleghidat de VOINŢE MALEFICE dinafara ta...pe care, azi, le identificăm, parţial, în aceste arătări greţoase şi fără niciun Dumnezeu: cei care-şi proclamă, în România şi în lume, triumful „reformei” (văzută ca „revoluţie” demonico-masonică!), prin care DEFORMEAZĂ, TOTAL, TRAIECTUL DIVIN ŞI SCOPURILE VIEŢII UMANO-DIVINE TERESTRE!!!
               
...Cam acest Model Uman am zice noi că ar trebui să fie ţinta/dorinţa şi scopul unei societăţi umano-divine. Dacă nu-şi vrea un astfel de model...atunci, pe cel diavolesc îl are gata făcut („bun de ofertă”!), poponeţ, de către Băsescu, Funeriu şi de cei asemeni lor şi râvnelor lor (toţi, ”lucrători” în pustiul Satanei – ...anteriori celor de azi, contemporani lor, sau ...”din viitorimea/posterioritatea  demonic-terestră”...sau, cum zicea abulicul şi impostorul Cărtărescu: „a posteriorului omenirii”...)!!!
                                                                             


Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971