Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Mihai BERCA: AVENTURA BOBULUI DE GRÂU
CINE IMPULSIONEAZĂ HAOSULÎN CONTEMPORANEITATE ? - Adrian Botez: Bravada neruşinată, Viruşi ai haosului internaţional subliniaţi de presa străină: News Week despre modelul de afaceri al FMI, REALITATI CONSEMNATE DE ZIARUL „DAILY MAIL”, Acesti oameni josnici au condus si conduc lumea, Rockefeller si elita mondiala- Interviu cu Alfred Lambremont Webre - directorul Institutului pentru Cooperare in Spatiu (ICS)- PARTEA I
CINE IMPULSIONEAZĂ HAOSUL IN CONTEMPORANEITATE? - PARTEA II
CINE IMPULSIONEAZĂ HAOSUL IN CONTEMPORANEITATE? - PARTEA III
Delincvența haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011 – articole de Adrian Majuru, acad.Florin Constantiniu, acad. Dinu C. Giurăscu, Ion Longin Popescu, Georgeta Resteman, Magdalena Albu, Adrian Botez, Viorfel Băetu, Daniel Roxin.
Delincvența haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011 - continuare I
Delincvența haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011 - continuare II
IN LOC DE CONCLUZII, O PĂRERE PRIVIND EVOLUȚIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
EMINESCOLOGIA PRACTICATĂ CU PROFESIONALISM ȘI DĂRUIRE POETICĂ DE LUCIA OLARU NENATI
DIN NOU DESPRE FĂNUŞ: CUVINTE PENTRU FĂNUŞ NEAGU ŞI DESPRE VREMURILE NOASTRE, de Darie Novăceanu
ŞI TOT CĂTRE FĂNUŞ MĂ-NDREPT… de Corneliu Leu
ASTĂZI E ZIUA TA de Ramona Vintilă
O CARTE DESPRE VISUL ROMÂNILOR CĂ: „VIN AMERICANII”
CĂLĂUL LUI DRACULA A DEVENIT „DRACULA`S EXECUTIONER”
La femme même reine…
SOLUŢIA MERITOCRATICĂ
POEZIA ROMÂNĂ ÎN LIMBILE LUMII - OCTAVIAN GOGA ÎN VERSIUNEA FRANCEZĂ A LUI CONSTANTIN FROSIN
DAN LUPESCU LA 62 DE ANI
NOI APARITII EDITORIALE ALE AUTORILOR: Melania CUC, George BACIU, Stefan DORU DANCUS, Emil ISTOCESCU, Samson IANCU, Veronica STIR, Doina DRAGUT, Gheorghe Andrei NEAGU, Ion CATRINA, RECENZATE DE: Victor STIR, Daniel DEJANU, Ioamna STUPARU, Al. Florin TENE, Melania CUC, Georgeta NEDELCU, Tudor CICU, Veturia COLCEAG - Partea I
NOI APARIŢII EDITORIALE - Partea II
DISTINSUL POET DIMITRIE GRAMA PROPUNE O DEZBATERE PE TEMA RELIGIEI, A OMULUI MASINĂ ŞI A VIITORULUI OMENIRII
MOARTEA UMANISMULUI ATEU de Corneliu Drinovan
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea I
Partea II
Rubrica lui Ionut Caragea
SECUNDO TEMPO - DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - partea I
Rubrica lui Ioan Lilă
 
2. Delincvenţa haosului intern : DE LA STAREA GENERALĂ LA CE A ADUS „PUNCTUAL” BACALAUREATUL 2011



 
                                Cum ne vom pierde ţara?
                                                                                                               de Adrian Majuru

La începutul anilor '20, Ion I.C. Brătianu, prim-ministrul de atunci al României, a ales o manieră insolită să adreseze un mesaj tinerilor. În povestea noastră au fost elevii Liceului „Sf. Sava" din Bucureşti, iar momentul ales: deschiderea noului an şcolar. Politicianul a intrat în fiecare clasă a liceului însoţit numai de directorul liceului (şi nu de o pletoră de politruci şi inspectoraşi obedienţi cum se întâmplă azi) şi le-a adresat tinerilor de atunci următorul mesaj: „Generaţia mea a avut un ideal: să înfăptuiască România Mare! Şi acum o avem! Generaţia voastră trebuie să înveţe şi să lupte să o păstreze. Acesta să fie idealul vostru!".
Vi-l puteţi imagina pe Traian Băsescu intrând într-o clasă de liceu pentru a le vorbi tinerilor despre un ideal în viaţă? Duplicitarul Traian Băsescu şi camarila lui de obedienţi şantajabili au un alt ideal: acela de a distruge România, iar mesajul său către tineri a fost îndemnul de a-şi părăsi ţara!
Cum se poate distruge o ţară? Nu vă gândiţi la un conflict armat intern sau la vreo agresiune externă. România este suficient de bine articulată pentru a funcţiona un astfel de plan. Atunci s-a trecut la planul B în trei variaţiuni. Cuiva, asta este foarte clar, îi trebuia un personaj şantajabil, fără scrupule, agresiv şi insensibil cu propria-i familie, personaj căruia să i se confere multă putere. Iar cu această putere, respectivul lider politic să-şi construiască o camarilă de derbedei politici, care să-i semene. Dar aţi observat un amănunt? Cel din umbră a ales un lider „însmenat", cu un handicap vizibil: astigmatism. Un personaj care îi urăşte pe cei normali şi, de aceea, mâna dreaptă a liderului este tot un marginal al lumii normale: un prim-ministru bolnav de nanism hipofizar! Un pitic care, la rândul său, îi urăşte pe cei normali. Şi apoi au pus în practică idealul politrucului Aurel Baranga şi anume, au acceptat în camarila lor români, cu condiţia să fie proşti şi cât mai mari lichele!
Apoi, un al doilea amănunt trecut sub tăcere, dar foarte important pentru Cel din umbră este următorul: mulţi dintre membrii Guvernului României sunt penticostali, baptişti sau din alte secte neoprotestante! Şi Emil Boc este neoprotestant! Ce spune oare prolificul într-ale mercantilismului, mult prea tânărul patriarh al României, Daniel? Cum îşi apără el turma dezorientată de foamete şi sărăcie, ca păstor şef? Sau poate că şi-a vândut turma pentru micile bucurii ale unei vieţi îndestulate? Deoarece este foarte posibil ca, într-o Românie regionalizată şi apoi dezmembrată, neoprotestanţii să poată „exploda" demografc mai eficient.
Revenind, avem o camarilă de estropiaţi care a primit o misiune: distrugerea sistematică a
României!
Foarte puţini ştiu faptul că o ţară poate dispărea prin plictiseală, lehamite, dezamăgire, resemnare, lipsă de reacţie. Traian Băsescu a „lucrat" la asta în cele două mandate. Dezbinând toate categoriile sociale şi alimentând conflicte, nu interetnice, ci interprofesionale (pacienţi împotriva medicilor, elevi şi părinţi împotriva profesorilor, oameni obişnuiţi împotriva funcţionarilor etc.), camarila băsesciană a creat o atmosferă rarefiată unde abia se mai poate supravieţui. Iar atunci când oxigenul se risipeşte, nu mai poţi fi atent la modificările din peisaj.
În momentul de faţă, România se contractă, se află în pragul imploziei sociale. România se prăbuşeşte lent, în interior pregătindu-se explozia finală. Şi această explozie finală va avea ca rezultat dezmembrarea teritorială a ţării. Iar acum intrăm în etapa a doua a planului cu trei variaţiuni: contractarea administrativă. Foarte uşor de realizat într-o societate dezbinată, umilită, redusă la tăcere şi transformată într-o magmă lipsită de reacţii, insensibilă la nevoile celuilalt.
Aici trebuie să introducem un avertisment care vine din istorie: România a suferit contractări administrative numai sub regim de dictatură. În 1939 şi 1950. Regele Carol al II-lea şi camarila sa de obedienţi politici (de mare nivel cultural totuşi faţă de maimuţoii şi mardeiaşii politici de azi) au împărţit pentru prima oară România în regiuni. Bucureştiul făcea parte din regiunea „Bucegi", care, alături de judeţele Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Teleorman, Vlaşca (azi Giurgiu) şi Ilfov, mai cuprindea şi, atenţie, judeţele Trei Scaune (azi Covasna) şi Braşov! Regele Carol al II-lea a eliminat administrativ orice formă de iredentism maghiar. În centrul Transilvaniei se afla regiunea „Mureş" formată din judeţele: Mureş, Ciuc şi Odorhei (azi Harghita), dar şi judeţele majoritar româneşti Alba, Sibiu şi Făgăraş (jumătatea de vest a judeţului Braşov de azi). Şi apoi, la 1939 nu au fost desfiinţate nici judeţele şi nici plăşile din interiorul judeţelor. În toamna anului 1940, după căderea regimului carlist au dispărut şi regiunile sale. Regimul comunist de la începutul anilor '50, când ne aflam sub ocupaţie sovietică, a împărţit România, din nou, în regiuni. Cu acest prilej apare în interiorul ţării Regiunea Autonomă Maghiară, deoarece în partidul muncitoresc român de atunci se aflau mulţi etnici maghiari cu o foarte mare influenţă la Moscova. Aici va trebui luată în calcul influenta comuntitate khazară, de origine turanică, origine pe care o au atât maghiarii, cât şi secuii. Dar aceasta este o altă poveste, deşi nu foarte îndepărtată de aceea a articolului de faţă. În regiunea autonomă maghiară a anilor '50, cetăţenii României intrau cu un act special eliberat de autorităţi. Era vremea când Braşovul se numea „Oraşul Stalin". Nicolae Ceauşescu readuce România la tradiţia judeţelor în anul 1968, anulând şi Regiunea Autonomă Maghiară. A fost semnul că românii preluaseră puterea şi influenţa în Partidul Comunist.
Astăzi se încearcă regionalizarea României prin decizie unilaterală, ceea ce este un semnal clar de dictatură, însă Traian Băsescu şi camarila lui de derbedei politici nu reprezintă puterea, ci numai instrumentul ei! Îndată ce se va contura zona zisă a Ţinutului Secuiesc, vor urma desprinderea acestei zone din România şi transformarea acestui ţinut într-o citadelă ideologică folosită pentru ruperea şi altor părţi din România. Acest din urmă pas este a treia variaţiune a planului, şi care este foarte aproape.
Şi un altim avertisment: România este ultima piatră de încercare pentru linia neconturată pe deplin a graniţei trasate de Samuel Huntington. Acestui proiect i-au căzut victimă două state federale: Iugoslavia şi Cehoslovacia. Până şi URSS a „renunţat" strategic la republicile sale, în aşteptarea unei eventuale retrasări de frontieră cultural-ideologică. Căci Planul Huntington a mai însemnat şi apariţia statelor baltice independente. Pentru România, un astfel de plan nu va reuşi decât prin trădarea unora din interiorul cetăţii, trădători care mai întâi vor dezbina şi înfometa locuitorii cetăţii pentru ca apoi, profitând de degringoladă sau lehamitea celor mulţi, să deschidă porţile asediatorilor. Acesta este Traian Băsescu: un trădător fără scrupule, însă destul de grăbit în trădarea sa. De aceea nu poate nici să păcălească la nesfârşit un popor întreg şi nici să finalizeze vreunul din planurile sale decât prin forţă. Iar acestei agresiuni mizerabile trebuie să i se răspundă prin revolta imediată şi fermă a poporului român umilit şi trădat, iar derbedeii politici, eliminaţi din peisaj fără remuşcări.

 


DOUA INTERVIURI DE ION LONGIN POPESCU:



                                                  Acad. Florin Constantiniu,
                                                  CARE SPUNE:


"Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii"

De 21 de ani trăim vremuri pretins istorice. Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltaţi: "Istorie, istoriee...". De atunci, aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric. Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare. De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat "visătorii" potriviţi. Nimeni n-a "visat" pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său. Mulţumită politicienilor, în ultimii 21 de ani, România aproape că a fost scoasă din istorie. Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză. Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi, împreună cu latina - limba întemeietoare a românilor. În faţa acestui "holocaust" aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic: "Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi".
"Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural"
- Domnule profesor, toată lumea ştie că Istoria este dispreţuită şi ignorată în ţara noastră. Cât de greşită este această atitudine din partea guvernanţilor ultimilor 21 de ani?
- Cauzele restrângerii dramatice şi regretabile a ponderii istoriei în învăţământul românesc trebuie căutate, în opinia noastră, mai întâi, în confruntarea dintre globalism şi identitatea naţională şi, apoi, în percepţia eronată a necesităţilor de pregătire intelectuală şi culturală a omului contemporan. Noile forţe economice globale îşi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei ţări, ci subordonarea întregii lumi. În atingerea acestui ţel, globalismul întâmpină un obstacol: identitatea naţională a popoarelor, întruchipată în statele naţionale. Identitatea naţională se hrăneşte şi din memoria istorică, şi, atunci, globalismul atacă istoria pentru a slăbi conştiinţa naţională. În al doilea rând, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultură, el vrea specialişti de nişă, performanţi într-un domeniu restrâns. Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural. Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 21 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil. Şcoala românească, o şcoală cu excelente tradiţii de învăţământ solid şi fertil, a fost pusă la pământ de coaliţia dintre elevii leneşi, bolnavi de socializare pe Facebook; părinţii isterizaţi de odraslele nemulţumite că trebuie "să-şi facă temele acasă", şi birocraţii plafonaţi, grijulii cu scaunele lor, nu cu educaţia, şi copiind mecanic din publicaţii străine, pentru a redacta legi, regulamente şi programe analitice. De 21 de ani se fac reforme şi iar reforme ale învăţământului, care, în realitate, subminează funcţia instructiv-educativă a şcolii. Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor. La istorie - şi nu numai la noi - s-a început cu îndepărtarea cronologiei: "Să nu încărcăm mintea elevilor cu date". Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale. Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar - pentru Dumnezeu! - cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp? Nu se doreşte ca elevii să aibă o pregătire temeinică, şi cei trei componenţi ai coaliţiei de care am amintit preferă nişte adolescenţi ignoranţi, incapabili să depăşească limbajul "mişto" şi "naşpa". Cu astfel de cetăţeni, viitorul României este sumbru.
- În timp ce bulgarii îşi împânzesc ţara cu şantiere arheologice, în căutarea tracilor cu care nu au nici o legătură, românii, urmaşi direcţi ai dacilor şi romanilor, sunt gata să cedeze străinilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane de la Roşia Montană. Care ar trebui să fie atitudinea statului faţă de cercetarea arheologică?
- Deşi se vorbeşte de conservarea "patrimoniului naţional", nu se face nimic pentru păstrarea şi valorificarea lui. S-a găsit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se găsesc imediat când se construiesc vile şi se achiziţionează maşini de lux. Este o ruşine că statul român nu a participat la "licitaţia Brâncuşi", pentru a achiziţiona măcar pipa unui român care a deschis drumuri noi în artă. Nu ne pasă de Brâncuşi, dar avem bani pentru branduri care nu conving pe nimeni. Spre ruşinea guvernanţilor noştri, avem mult mai puţine şantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller, de tristă amintire. Sentimentul patriotic se înfiripă la copil din interesul şi dragostea pentru vestigiile trecutului. Sentimentul istoric al continuităţii se naşte din ataşamentul pentru un monument, o cruce înălţată să veşnicească un eveniment, un mic schit, pierdut în munţi. Cine-i învaţă pe copii să le ocrotească? Grija pentru urmele înaintaşilor - vezi şi cazul Roşia Montană - ar trebui să fie un principiu sădit în conştiinţa românilor încă de pe băncile şcolii.
"Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români"
- Cui credeţi că i se datorează situaţia catastrofală în care se află astăzi România?
- Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut - indiferent de partid - nici un proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, "nu vor ajunge blestemele" pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn. Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura "opera" nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani - spiritul civic se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru). Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate. Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia - leagănul democraţiei - sunt de neimaginat în România. Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al naţiunii. Oameni ca paşoptiştii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviţi astăzi ca anacronici şi nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români. Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: câţi dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut împrejurările creării României Mari?
"Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?"
- Românii au mai trecut prin crize. Spre exemplu, Marea Criză din 1929-1933. Cum s-au descurcat guvernele de atunci?
- Într-adevăr, crize economice au existat şi în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condiţiile istorice care îi conferă unicitate. Soluţiile, deci, nu pot fi identice în cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 a lovit dur România, şi guvernanţii de atunci, ca şi cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plăţii lefurilor, reduceri de salarii ("curbele de sacrificiu"). A fost marea neşansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu. A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegaţii de agricultori, veniţi la Mangalia, unde el îşi petrecea concediul, pentru a se plânge de situaţia grea în care se aflau, fiind presaţi de bănci să-şi achite datoriile. Iată relatarea lui Iorga însuşi: "Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lămuririlor mele, că el e , i-am spus, glumind: ". Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de "măsurile de austeritate", un colonel, şef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanţe în guvernul Iorga, şi l-a întrebat: "Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?". Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internaţional. Sunt convins că şi acum va fi la fel. Adevărul este că mari finanţişti nu am avut decât doi: Eugeniu Carada şi Vintilă Brătianu. Nu am avut şi nu avem mari competenţe financiare, capabile de elaborarea soluţiilor de criză. Guvernanţii de astăzi vădesc o gândire rudimentară: "să taie", să reducă salariile şi să sporească taxele. Un mare plan de investiţii, de relansare a economiei, nu există. Să aşteptăm, aşadar, scrâşnind din dinţi, sfârşitul crizei pe plan mondial.
- Care este epoca din istoria românilor pe care o admiraţi cel mai mult?
- Admiraţia cea mai puternică o am pentru generaţia paşoptistă. O forţă de creaţie politică, un devotament pentru interesul naţional, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost închinat naţiunii române. Eşecul revoluţiei din 1848 nu i-a descurajat pe paşoptişti. Au îndurat exilul, dar au continuat lupta şi, în două decenii (1859-1878), au creat statul român modern, căruia i-au câştigat independenţa. Doar două decenii, adică exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste să prăbuşească România în haos şi mizerie. Cum să nu-i admiri pe paşoptişti? Sunt un model care ar trebui prezentat şi explicat în toate dimensiunile lui, nu ca o simplă lecţie de manual, ci ca un prilej de meditaţie, responsabilă şi fecundă, pentru adolescenţi, făuritorii României de mâine. Dar cum să le "încărcăm mintea" cu evenimente şi date? Nu se lăuda, nu demult, Ministerul Educaţiei că a mai redus cu 35% cunoştinţele de transmis în învăţământ?
- Ce vă doriţi în 2011?
- Ce-mi doresc în 2011? Să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid şi uşor.
- Ce urare le adresaţi românilor, domnule profesor?
Urez poporului român, la începutul lui 2011, să se revitalizeze şi să fie capabil să reînnoiască, în condiţiile secolului al XXI-lea, performanţele strămoşilor din timpul lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al luptătorilor paşoptişti.




 


                                   INTERVIU CU ACAD. DINU C.GIURĂSCU

 
"Ne intrebam pe buna dreptate: doreste actuala majoritate parlamentara - PDL, UDMR, UNPR si minoritati - sa destrame teritorial Romania?"

In 10 februarie recent, "pe neobservate", asa cum isi doreste Marko Bela, senatorii Puterii au lasat sa treaca pe sub nasul Opozitiei proiectul legii unei noi regionalizari a Romaniei, pus in opera de UDMR. Fara a explica de ce actualele opt regiuni de dezvoltare nu sunt bune, fara nici o presiune din partea UE si aparent fara nici o logica, liderii UDMR-isti au continuat practicarea a ceea ce stiu ei cel mai bine: santajul. Din confruntarea cu partidele romanesti ahtiate dupa putere, astazi, ca si ieri si alaltaieri, organizatia cu rol de partid etnic a iesit intotdeauna invingatoare. Pas cu pas, urmarindu-si programul si "viziunea" pe termen
lung, UDMR a santajat tot ce se putea, a obtinut tot ce si-a dorit, a aplicat intregul "arsenal istoric" al gherilei etno-centriste, separatiste, autonomiste. Cu o doza uriasa de aroganta si sfidare, liderii asa-zisi "europeni" ai maghiarimii din Romania au avut curajul sa propuna guvernantilor de la Bucuresti refacerea hartii tragice din 1940, cand pumnalul horthysto-hitleristo-mussolinian a fost infipt in trupul Transilvaniei. Cum aceasta sfidare nu e de ajuns pentru indeplinirea planurilor autonomiste, UDMR face presiuni asupra guvernantilor sa treaca, in paralel, si Legea Minoritatilor prin asumarea raspunderii guvernului - metoda prin care guvernul Boc a daruit, de curand, liderilor UDMR-isti istoria si geografia in limba maghiara, precum si o intinsa lista cu discriminari pozitive in invatamant. In acest mod, sefii celei mai insemnate minoritati etnice din Romania obtin supra-drepturi, orientate fatis spre separatism etnic si chiar spre anularea de facto a unirii Transilvaniei cu Tara Mama. Ne aflam, practic, in stare de "alarma la vedere", cum se spune in aviatie, deoarece UDMR nu mai face nici macar un minim efort pentru a-si masca intentiile. In acest context, de o gravitate extrema pentru destinul statului national unitar roman, am considerat necesar sa aflam opinia unuia dintre marii nostri istorici, academicianul si profesorul Dinu C. Giurescu.

"Nu inteleg cum o scoala cu numai 5-6 elevi maghiari continua sa functioneze, in timp ce o scoala cu 10-15 elevi romani se inchide"

- "Repetabila alianta" dintre UDMR si partidele care s-au perindat pana acum la putere implineste, azi-maine, 20 de ani. Cum vedeti, domnule profesor, aceasta evolutie?

- Dupa 1990, minoritatile etnice, indiferent de numarul lor, au obtinut un statut extrem de generos, avand, printre altele, reprezentanti in parlament, in mod automat. Se detaseaza la mare distanta maghiarii, condusi de UDMR - o entitate cu un statut nedefinit: nici partid politic, nici organizatie neguvernamentala. Nu conteaza insa daca este sau nu partid politic. Interesant este sa urmarim ce a obtinut UDMR, participand la toate legislaturile si aproape la toate guvernele. Va spun de pe acum: nu am nimic impotriva daca UDMR participa la guvernul central; ei au oameni bine pregatiti, trebuie sa recunoastem, iar multi din generatia mai batrana, nu din cea tanara, vorbesc bine romaneste. Ca urmare, pot sa aiba o contributie pozitiva la gospodarirea treburilor tarii. Lucrurile incep sa se strice acolo unde aceasta organizatie incearca sa obtina mai multe drepturi decat marea majoritate a romanilor. O sa ma refer la un domeniu pe care il cunosc mai bine: Legea Educatiei. Aceasta lege ii imparte pe scolari in doua mari categorii: 92% din elevii romani de scoala generala si liceu au mai putine drepturi decat 8% din elevii minoritatilor. Foarte bine ca tineretul minoritar are drepturi multe, dar vreau ca aceleasi drepturi sa fie extinse si asupra romanilor. Atunci suntem de acord. Dar ca majoritatea sa fie discriminata negativ in favoarea minoritatii e un lucru pe care nu-l inteleg. Nu inteleg cum o scoala cu numai 5-6 elevi maghiari continua sa functioneze, in timp ce o scoala cu 10-15 elevi romani se inchide. Cea dintai capata personalitate juridica, in timp ce a doua nu. O anomalie! O lege foarte greu de inteles. Al doilea exemplu: nici unul dintre cele 23 de "principii directoare" ale legii nu face trimitere la necesitatea cunoasterii istoriei, creatiei si civilizatiei romanesti. In schimb, cand e vorba de minoritari, se spune explicit ca trebuie sa cunoasca istoria, traditiile, civilizatia comunitatii respective. De acord sa cunoasca ei, dar de ce nu si noi? Mai mult, istoria este acceptata ca materie a "bacalaureatului national" numai la clasele umaniste, iar manualul de clasa a XII-a nu se mai numeste "Istoria romanilor" ci, simplu, "Istorie". Cui ii e rusine de istoria romanilor? Curioasa scapare...

- De ce credeti ca i-au taiat pe "romani" din titlul manualului?

- Ca sa se piarda identitatea nationala a romanilor. O spun cu toata seriozitatea, cu deplina raspundere: mai multe fapte asemanatoare merg catre acest scop. Tineretul sa nu mai aiba constiinta apartenentei la un neam. Sa fie un tineret de asta, euro-atlantic, axat pe valori precum mall-uri, vacante, calatorii, breaking news, vibe radio etc. Pentru minoritati, vom avea insa manuale diferite, in limbile lor materne. In acest caz, ma intreb de ce? Credeti c -o sa cunoasca mai bine istoria si geografia Romaniei, daca le-o traducem in maghiara sau germana? Mi se pare extrem de stranie aceasta prevedere. Daca vorbim, in context, de Tirolul austriac, atat de des invocat de UDMR, cred ca germanii din Italia (din Tirol) ar fi foarte mirati daca, intr-o zi, li s-ar spune ca vor invata istoria Italiei in limba germana, si nu in italiana, cum se intampla in prezent. Ar fi uimiti sa auda ca limba italiana, limba statului in care traiesc, le este predata ca limba straina, cum se intampla cu limba romana in scolile maghiare de la noi. Am senzatia ca toate aceste revendicari ale UDMR, satisfacute "la moment" de majoritatea romaneasca santajabila, tind la o separare completa a minoritatii maghiare de majoritatea romaneasca: "Nu mai vreau sa am de a face cu dumneata! Nici in educatie, nici teritorial, nici ca simboluri, nimic. Sa ne separam!". Bine, dar totusi traim intr-un stat care are granite recunoscute international, un stat national ce vine din istorie, sunt realitati pe care nu le putem nega... "Ei, bine: noi vrem separare!". Aici mergem... Si-mi pun intrebarea: domnilor de la UDMR, doriti ca aceasta separare, sa-i zicem culturala, sa duca la o separare teritoriala? Intrebare retorica, se intelege...



"Regionalizarea "marca UDMR" urmareste clar desprinderea partii de nord si nord-vest a Transilvaniei, cu o suprafata de peste 50.000 de kilometri patrati, de sub suveranitatea statului roman"

- Prin Senat a trecut o lege otravita, prin care UDMR urmareste sa-si decupeze din Romania propria tara, mergand pe granitele trasate in 1940. Cat este de grav acest lucru, domnule academician?

- Pornind de la Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului European, Guvernul Roman a initiat si Parlamentul a aprobat Legea nr. 315/2004, privind dezvoltarea regionala, stabilind opt regiuni de dezvoltare si pastrand impartirea pe judete. In 2009, senatorii si deputatii UDMR au inaintat Senatului o propunere legislativa noua pentru "modificarea si completarea Legii 315/2004".

?
Propunerea consta in formarea a 16 regiuni si 5 macroregiuni de dezvoltare, in locul celor 8 existente in prezent. Expunerea de motive nu explica de ce impartirea pe cele 8 regiuni de dezvoltare din 2004 ar trebui inlocuita. De notat ca denumirea de "judet" nu apare nicaieri in propunerea UDMR, ceea ce inseamna ca judetele ar urma sa dispara. Mai mult, cele 16 regiuni de dezvoltare reprezinta o faza intermediara, cu o durata de 3 ani, spre cele cinci macroregiuni, obligatorii, spera UDMR, din 2013. Desfiintarea judetelor ar fi un unicum in Uniunea Europeana, unde asemenea unitati teritoriale de baza exista in continuare, in toate tarile. Intre cele 16 proiectate regiuni de dezvoltare, la nr. 14 figureaza "Covasna-Harghita-Mures", fiind astfel reconstituita teritorial, pe baze etnice, fosta "Regiune autonoma maghiara" din anii 1952-1958. Insa aspectul cel mai grav existent in propunerea UDMR priveste Macroregiunea de nord, trasata pe aceeasi granita cu cea atribuita Ungariei prin "arbitrajul" puterilor Axei din august 1940. Sa fie o simpla coincidenta? De ce n-au redesenat granitele din 1916, ca tot acelasi lucru ar fi fost? Coroborata cu Legea Statutului Minoritatilor si cu Legea Educatiei, regionalizarea "marca UDMR" urmareste clar desprinderea partii de nord si nord-vest a Transilvaniei, cu o suprafata de peste 50.000 de kilometri patrati, de sub suveranitatea statului roman. Cred insa ca nu se va ajunge aici, daca romanii vor reactiona pentru apararea individualitatii si drepturilor lor, respectand in acelasi timp toate preceptele UE.

"Propunerea UDMR de impartire a Romaniei pe regiuni a trecut de una dintre Camere, fara sa fi avut loc nici un fel de dezbatere si nici un fel de discutie in public, fiind, totusi, vorba de o chestiune de interes national"

- Care ar putea fi urmarile manevrelor UDMR-iste?

- Evenimente relativ recente (vezi fosta Iugoslavie) au demonstrat ca nu este prea complicat sa se constituie un "nou stat" pe teritoriul unui stat european, fie prin mijloace militare, fie altele, cu concursul sustinut al mass-mediei internationale. Este un posibil precedent care, adaptat, poate fi invocat si pus in practica si in Romania. Anume, o detasare de facto, prin regionalizare si mijloace economice (investitii mari) menite sa arate tuturor locuitorilor avantajele noii impartiri teritoriale.

- Cum a fost posibil ca Senatul sa adopte propunerea prin aprobare tacita?

- Printr-o manevra initiata de liderul majoritatii PDL din Senat. Fapt e ca propunerea UDMR de impartire a Romaniei pe regiuni a trecut de una dintre Camere, fara sa fi avut loc nici un fel de dezbatere si nici un fel de discutie in public, fiind, totusi, vorba de o chestiune de interes national si care priveste destinul a milioane de cetateni romani. Pana si regimul comunist a fost mai... democratic la acest capitol decat autoritatile actuale. Cand Ceausescu a renuntat, in 1968, la impartirea in raioanele si regiunile de tip sovietic, propunerea de revenire la judete a fost publicata in presa, cu harta respectiva, spre dezbatere publica. Iar definitivarea, atunci, in 1968, a tinut seama si de opiniile venite din public, ca, de exemplu, constituirea a doua judete, Braila si Galati, in locul unuia singur, cum doreau initial tovarasii. Asta a fost atunci. Dar e posibil, oare, ca intr-un sistem cu mai multe partide si presa libera, constituirea unor noi regiuni de dezvoltare, cu consecinte ce pot duce foarte departe, sa treaca pe tacute, pe furis, ascunsa cu totul opiniei publice?! Ne intrebam pe buna dreptate: doreste actuala majoritate parlamentara - PDL, UDMR, UNPR si minoritati - sa destrame teritorial Romania?


Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971