Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Un portret
Fragmente din Asfinţit de Europă…”
Fragmente din „Scaunul singurătăţii
Fragmente din „Frumoşii nebuni…”
Final informal despre un prieten informal
Starea naţiunii fără starea de sănătate - Articole de Prof. Dr. Sarafoleanu, Magdalena Albu,Lucian Avramescu
Viermuiala, de Gavril Cornuţiu
Două articole despre „Calul troian la Roşia Montană
Chilipirgiii şi fraierii, de Adrian Botez
Meritele prin care s-a ridicat Ludovic Spiess, de Mircea Bunea
Spicuiri din texte noi şi vechi, de George Roca
COPII NOŞTRI MAI ŞI GÂNDESC: PREMIANTE DIN VASLUI DESPRE MODUL CUM ÎŞI VĂD PROPRIA ŢARĂ
Constantin Frosin prezintă în limba franceză „Eminesciana-Dintre sute de catarge”
ULTIMA ORĂ: Apariţia unei cărţi care aruncă o altă lumină asupra istoriei noastre de după cel de al doilea război mondial
RECENZII SI PREZENTĂRI DE Sergiu GĂBUREAC, Ciprian CERHAT, Stelian GOMBOŞ, Elena M. CÎMPAN, Ioan LILĂ, Al. Florin ŢENE, Const. T. PPOPESCU, Carmen MUSAT-COMAN, Adrian BOTEZ, Angela FURTUNĂ, Antonia BODEA. DESPRE: Voluntariatul în biblioteci, revista „NOI, NU”, Ovidiu HURDUZEU, Mircea PLATON, Melania CUC, Baki YMERI, George ROCA, Aurel-Avram STĂNESCU, Ion POPESCU-BRĂDICENI, Nicolae COSTEA-TELEAJEN, Ştefan Doru DĂNCUŞ, Amita BHOSE, Dan SANDU, Rodica LĂZĂRESCU, Viorel SAVIN, Ionuţ CARAGEA, Al. Florin ŢENE- PARTEA I
PARTEA II
PARTEA III
PARTEA IV
Corneliu LEU: CU MULŢUMIRI ŞI RECUNOŞTINŢĂ confraţilor care ne-au citit - articolele scrise în răstimpul dintre cele două apariţii şi ecourile lor primite de la Dimitrie Grama, Prof.dr. Ioan Alexandru, Stelian Cinca, Ecaterina Climpean, Florian Bichir, Dan Lupescu, Lucian Oprea, Constantin Lupeanu, Teodor Damian, Mircea Bunea, Magdalena Albu, Melania Cuc, Ioan Lilă, Viorel Băetu, George Roca, Lucian Hetco, M.N.Rusu, Alexandru Cetăţeanu, Virgil Coman -PARTEA I
PARTEA II
PARTEA III
Comentarii şi ecouri la aceste articole
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea întâi
Din folclorul internetului Partea întâi - continuare
Fine dell primo tempo din folclorul internetului
PASO DOBLE rubrica lui Ioan LILA
Rubrica lui Ionuţ CARAGEA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI -Partea II
Din folclorul inbternetului - continuare partea II
 Adrian BOTEZ

                      
„CHILIPIRGII” ŞI „FRAIERI”, ÎN CULTURA CONTEMPORANĂ...

…În aceste zile păcătoase, omul de cultură (nu doar din România! – …Răul, Trădarea Luminii şi Vampirii S-AU GLOBALIZAT!) poate exista sub două chipuri:

1-“chilipirgiul”, care sare dintr-o barcă în alta, şi în materie de politică, şi în materie de găşti aşa-zis “culturale”, şi în ce priveşte calcularea folosului material, adus de înscrierea ( în 60% din cazuri, prin mită grasă!) în fel şi soi de “bresle”, “uniuni” şi “ligi” şi “conclavuri” şi reviste culturale cu bani (deci, şi cu orientare politico-satanică, şi cu remuneraţie, pentru colaboratorii “constanţi” ai Adversarului…ceea ce implică, din partea “chilipirgiului”, un…”studiu comparativ” asupra foloaselor materiale şi de influenţă şi “exploatare-desfătare” socială); “<> NU VA GÂNDI, <<(NE) SIMŢI>> ORI FACE NIMIC, NICIODATĂ, ÎNAINTE DE A CALCULA” – e Legea de Existenţă a oricărui “chilipirgiu”…; adică, nu va “face”, cu adevărat, ci, precum Dinescu Mircea, stimulat de… “Romanul” amic: “Fă-te, Mircea, că lucrezi!”

…A se preface că face, asta-i esenţa “artei” celui categorisit de noi drept “chilipirgiu” (pentru că amuşinează într-una, ca porcul, prin toate gunoaiele, poate pică ceva…poate “se lipeşte” de ceva/cineva “sus-pus”…de un “dumnezeu de ocazie”…”de mucava”, de fapt… - care, cum altfel, nu poate fi decât…DRACUL!); totdeauna, “chilipirgiul” se dovedeşte a fi cel mai eficient complice şi complotist al Răului Demonic, prin Negarea Binelui (ba chiar a …existenţei reale a Binelui: “Bine? Binele NU EXISTĂ - <> e numai ce-mi cade mie, cum trebuie, la stomac şi la portofel!”)… -  în lumea asta pidosnică şi total ilogică/absurdă…;

2-“fraierul”, adică omul autentic de spirit/cultură, care nu cunoaşte şi nu vrea să cunoască semnificaţia cuvântului “oportunism”, nici nu aşteaptă vreun folos material ori de influenţă, din partea cuiva – şi nici nu pierde vremea, căutând/pipăind/aproximând (în funcţie de interesele lui socio-economice, lipicioase şi greţoase!) “surogate de creaţie”: el EXPLODEAZĂ, complet dezinteresat, şi…creează SPONTAN, “de-a binelea/de-adevăratelea”! Fie că e vorba de conducători “executivi” de reviste (finanţate de “boşi”, care stimulează, fariseic, munca idealistă), conducători “executivi” care muncesc până la leşin, ca să iasă o revistă “cum nu s-a mai văzut”… - fie că e vorba de colaboratori, care nu sunt altceva decât scriitori cărora nu le-a surâs zeiţa Fortuna, sau au scăpat prea multe…”oportunităţi”, “cu carul”, şi, deci, nu au revistă, nu au tribună de exprimare şi de lansare a Revelaţiei – adică, a ideilor şi imaginilor inspirate divin şi a roadelor lor artistice. Aceştia sunt în stare să se lase crucificaţi, numai să-şi vadă “copiii de Duh” publicaţi...”născuţi”, zic ei, cu o naivitate enervantă!

…Câte jertfe, câte vise, câte exasperări…câte hărţuiri istovite, între aceşti “fraieri”! Dar, ce importanţă au ele, când ideile, în sfârşit, au şansa să-şi ia zborul, dintr-un cuib…(pregătit, fortificat…”creat”, poate, chiar STRATEGIC: bănuim că există unele REVISTE-CA-“PUBELE”, special “create”,  pentru a vlăgui şi anestezia, prin expresie,  avântul ideatic, gata să se transforme în avânt făptuitor, autentic revoluţionar-spiritual…odată „vomat” Veninul Sacru al Revelaţiei-despre-Adevărul-Deranjant - ... din păcate, pe scriitor începe să nu-l mai preseze grija finalităţii demersului său scriptic şi expresiv...!) – şi să fâlfâie zelos, „inspirat”, în chip de PRINOS DE SLAVĂ, spre Cerurile Lui, Cel de la care le-a venit Revelaţia!!!

...Aşadar: „chilipirgiului” nu-i pasă, „nici cu spatele”, de eficienţa şi eventualul efect soteriologic al scrisului său (dimpotrivă, cum a şi mărturisit unul, acum doi ani, pe Radio România Cultural -  unul, Flueraşu Petre: ca să se „vândă” bine, el e în stare să se prostitueze oricând, cu oricine, în orice mod şi acceptând orice condiţii!) : pe el nu-l interesează PRINOSUL, sângele vărsat, forţa de Duh arsă (precum lumânarea în faţa Altarului!) -  pentru o cauză...”ha-ha-ha”...ci, doar şi numai...”paraua, nene” ...”haleala, groşeanu', tăticu'...!”– ...adică, aspectul strict şi brutal pecuniar: care revistă îl plăteşte mai bine, cu cine să se adune, pe cine să pupe în dos, pentru a se înfige în „fruntea bucatelor” culturale... – ...„frunte” de unde mai pică un post „gras” plătit, un loc gratuit la „staţiune” ori la hotelurile de patru stele (dar, cine ştie, poate să fie şi de cinci...!), un „simpozionaş” cu...”relevanţă” (diplome „daurite”, diurne etc. etc.), un „premişor” („grăscior”...şi „cu ştaif”! – cunosc destui care fac adevărate colecţii de premii!), dat de tovarăşii de gaşcă („...o mână spală pe alta, şi amândouă, obrazul, nu?”), o bursă „babană”, în străinătatea ...”cât mai străină”  - şi repetat...şi pe timp, practic, nelimitat etc. etc.

... „Chilipirgiul” nu se pune rău, Doamne fereşte, cu nimeni care (fie şi vag potenţial) l-ar putea, dacă nu „sălta”, măcar menţine (ori „da peste cap”, de la...”masă”!)...unde se află acum, şi...suge!!! „Nu te pişa contra vântului!” – e deviza lui – la care adaugă, spre ogoirea păguboşilor: „Bă, asta înseamnă să ştii să te orientezi...Adevăr! – ce-i adevărul ăsta? – ceva de halici, de dat sclipici la curve? – nu! Păi, atunci, ce nevoie avem de el? – n-avem, deci mai lăsaţi-vă de goange: scrieţi şi voi, ca mine, dacă nu vreţi să muriţi de foame ori chiar să v-asculte telefonul... -  despre <>…hai, lasă bosumflicul… - auzi, principii! – Dom'le, mă omori cu zile, atâta prostie n-am văzut, de când mama m-a făcut! … - băi, fraiere, tu chiar meriţi să crăpi de foame…şi să aştepţi, până la Sfântu-Aşteaptă, să te bage cineva în seamă!!! Bă, până nu-l faci TU pe bosul de-acolo, de sus, spre care-ţi curg şi ţie balele, să te bage în seamă, dând cu gura şi lingând cu limba ORICÂT-ORIŞICE, nu ai ce spera să ieşi la vedeală, bă, boule…! – mi-e milă de tine, dar n-am ce-ţi face: EŞTI PREA PROST!!!”  - DA, asta e retorica “de budoar” a tuturor “reuşiţilor”, a tuturor “celebrităţilor” din lumea asta (deci, “ne-rataţilor” – …rataţii or fi ei cu Har, cică… – dar dacă-s …”fără orientare”, deci, “DEGEABA” au Har!!!… - cine li-i de vină?! …prostia lor, de “ne-chilipirgii”, cine altcineva?! )!
Când auzi de-o “celebritate” (că-i în lumea scriitorilor, că-i în lumea filmului… - n-are nicio importanţă “locul de prostituare”… - FUGI CÂT POŢI DE EA! Astea nu sunt vremi stăpânite de forţe generative, care să instituie cu adevărat, să construiască “pe granit” – ci este VEACUL “VIRTUALITĂŢILOR” MULTIPLE ŞI ÎNŞELĂTOARE ŞI ADUCĂTOARE DE PIERZANIE A DUHULUI, nu e vremea construcţiei “pe munte”, ci…doar pe “nisipul mişcător şi luat de orice vânt, încotro vrea el”: este veacul în care dansează Satana Dansul Degenerării şi al Falsificării, al “dării peste cap” a valorilor stabilite, cândva, tare de mult, de Autoritatea şi Vocea Celui din Ceruri…Demiurgul Autentic, nu Jalnica şi “Multvizionata” Paiaţă Cosmică…având “rating” astronomic, pentru că…astronomic e şi numărul proştilor, care se dau singuri şi de bună-voie, cu un surâs larg, gras  şi tembel – PIERZANIEI-de-DUH!!!

...”Fraierul”...deh, ca fraierul (ce-i poţi cere?!) : munceşte, zi şi noapte, la temperaturi interioare de furnal...pentru ca, în cele din urmă, să se trezească, livid, că nimeni nu-şi riscă pielicica, pentru a-i publica lui expresia unor idei prea...mult prea... indigeste, pentru preaputernicii zilei : ”...oh, tu nu-ţi dai seama cât pesimism induci publicului cititor, care aşteaptă de la tine încurajări, explozii de frumuseţe şi de bucurie... - nu atâta fiere şi atâta aer sumbru” (...păi, pen' ce atâta „explozie de bucurie”, când populaţia devine tot mai indignă, mai înjosită, prin sărăcire şi exploatare neruşinată, a muncii ei, de nişte trântori ordinari, cu titulaturi sonore, sau...doar cu munţi de parale, de provenienţa cărora nimeni nu face imprudenţa să-i întrebe...conform „Legii lui Ohm”: „...dacă eşti om cu mine, sunt şi eu om cu tine!”... - adică, aşteaptă, toată turma asta „popular-otevistă” - să fie „minţită frumos” – ...păi, asta o fac toate populaţiile, în toate regimurile tiranice...şi, se vede treaba, nici nu va putea exista, vreodată, un regim de ne-tirani, atâta vreme cât poporul, de fapt, populaţia... -  îi crede, din inimă, pe „ştabii cu bani şi fotolii” – atotputernici, „hristoşi mincinoşi”, dar acceptaţi, de plebe, ca nişte zei: ei nu-s, pentru plebeu,  nişte muritori de rând – ci ZEII BANULUI/VIŢELUL DE AUR!!! - ...asta arată cât de evanghelizaţi, întru HRISTOS-Calea-Adevărul-Viaţa, sunt mai toţi cioflingarii de laici, care bat mătănii, pe jos, prin mânăstiri şi biserici...şi câtă grijă pentru evanghelizatea lor arată „Biserica de Zid”!) – sau se trezeşte înjurat, întâi, ca la uşa cortului, cu o aroganţă ce i-ar face lămâioşi de furie, pe şefii comunişti de altădată (mici copii...), în materie de aroganţă (să se ştie cine-i jupânul-patronul!) şi de grosolănie...

...N-aveţi nicio grijă, aici  eu nu vorbesc de „cenzura comunistă”, atât de mult trâmbiţată şi cu...”exclusivitate de program”, ci vorbesc de vremurile Mafiei Româneşti şi Mundane – vremuri ale Leprelor şi Javrelor şi Impostorilor Români şi Mundani (cu funcţie de „hristoşi mincinoşi”) CONTEMPORANI!!!)...

...Revenim.

...Şi dacă ar ieşi, oarecum, „la vedeală”, adică s-ar răstigni „fraierul”, ABSOLUT GRATUIT şi IREPETABIL, precum „starul” Dumnezeiesc – HRISTOSUL – „pentru publicul doritor de senzaţii tari”, publicul „vizitator de criptă”?! O-ho-ho, el, „fraierul”,  este gata de Răstignire, ca de suprema fericire...fără să-i pese nici cât „negru sub unghie” că, de fapt, este podidit şi acoperit, complet, (chiar în ceasurile Creaţiei sale divine, dedicate, integral, Cerului) - de maldărele de trântori şi vampiri, puşi pe căpătuială, din „extracte” de sânge proaspăt de „fraier”...! – şi, chipurile, mai fac şi mofturi, ca nu cumva să se trezească...eventuale ”pretenţii”, în bietul suflet schilodit de suferinţă fără leac, al „fraierului”!!! Bietul de el...nici n-a auzit, vreodată, acest cuvânt...”pretenţii”, legat de opera lui, alcătuită din Rănile lui...!

...De ce mai există, deci, „fraieri”? Probabil, pentru că (înafară de „chilipirgii” şi vampiri!) Dumnezeu are nevoie şi de existenţa şi „fraieria” lor...adică, de munca lor cinstită şi, uneori, minunată, pentru suflete asemeni lor...”fraiere şi curate” (...„puah!”- bombăne şi se strâmbă, de scârbă, toţi „chilipirgiii”, într-un glas...). Parcă Hristos zicea: „Fericiţi cei săraci cu Duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”...Poate că tocmai sufletele lor de copii (cam cretinuţi, în contextul acestor vremi, în care „copiii” ştiu mai multe ticăloşii decât maturii...sau învaţă, teribil de uşor, de la „chilipirgii” – „chilipirgeala”, şi hoţia, şi trădarea, şi prostirea de oameni cinstiţi...câţi or mai fi rămas, şi dintr-ăştia, cinstiţii...”cui îi mai dă mâna, azi, să fie cinstit?” – mă întreba, zilele astea, un vecin...!) – vor salva lumea, de aceste creaturi fără conştiinţă, fără niciun Dumnezeu ori rost, deci TOTAL NEPRODUCTIVE, întru PRINOSUL de slavă a Creatorului...din moment ce „producţia/creaţia” lor se numeşte doar „minciună” şi „linguşeală” şi „ticăloşie”: nu degeaba i se zice Satanei – „Marele Iluzionist”!

...”Fraierii” lasă sânge din sângele lor, pe oriunde trec...ÎMPROAŞCĂ LUMEA CU SÂNGE DE FOC, CA DINTR-O FÂNTÂNĂ ARTEZIANĂ, PRECUM HRISTOSUL DE PE CRUCE...acum două mii de ani, şi de-a pururi, prin Artistul Răstignit de societatea „chilipirgiilor” şi iudelor şi vampirilor!!!
...Dar cine cumpără sânge?! Cine dă vreun sfanţ, măcar, pe bietul sânge, curgând în valuri – SÂNGELE DE ARTIST „FRAIER” ???!!! Nu, nu-l plăteşte nimeni, dar toţi îl sug, precum stoluri de vampiri, din patru zări veniţi, ca Norii Apocalipsei..., vin, tot vin, tremurând de febra odioasă a lăcomiei şi nesaţului...!!! ...Unuia, măcar, dintre „chilipirgii” şi vampiri/trădători şi negustori, iude fără de sânge - nu-i pasă că face averile lui Cresus, pe SPINAREA şi pe MOARTEA (de zi cu zi şi noapte de noapte!) a Artistului AUTENTIC, Ziaristului AUTENTIC, Profetului AUTENTIC...deci, a  „FRAIERULUI”...!

...Cât a trăit, n-a avut, bietul „fraier”, bani în pungă, nici măcar (de multe ori!), acoperiş deasupra capului... - ...după ce moare, uneori, fostul „fraier” n-are nici cruce la căpătâi, Crucea ca Semn...pentru ca să vină, eventual, un om care i-a îndrăgit vreun vers, sau i-a fredonat vreo frântură de  melodie... - să verse o lacrimă, undeva anume...nu la groapa comună, precum a păţit-o „fraierul” de Mozart...!

...E păcat, totuşi, că nici măcar „fraierii” nu se recunosc între ei...nu fraternizează, împotriva Răului Insidios, Vicleano-Parşiv... – şi, din varii pricini, se sfâşie orbeşte, între ei...”ideatic” – ...sau mai puţin...! Astfel, meritul lor „ideatic”, preţul spiritual şi forţa şi autoritatea lor spirituală se pierd prin „găurile podelei” (lumii şi iadului...). Când cutcurigeşti prea mult, indiferent de ce – îţi pierzi credibilitatea şi ascultătorii (care nu se pot concentra decât la tăcere sau la şoaptă, în acest univers asurzitor de atâtea trompete, tromboane, dairele şi drâmbe!). Dar, cine poate şti ziua când va răsuna, de data asta, din Cerurile Lui Dumnezeu Cel Viu şi Adevărat (...nu cel cu vocea trucată, de către Satana!), „Internaţionala” CREŞTINĂ, care, după ce-i va evangheliza zdravăn şi „pe bune”, îi va strânge într-o oaste de arhangheli străluminaţi...”oaste” în cadrul căreia îşi vor regăsi identitatea de om şi îşi vor regăsi dumnezeirea/Lumina Dumnezeului Cerului, din plămada lor pământeană/(de)căzută...de creaturi umane istorice! – vor fi/redeveni, prin Revelaţie: Duhurile de Foc ale Oamenilor Re-Îndumnezeiţi şi Vii!

...Pentru că, din punctul nostru de vedere, oamenii care nu au (sau nu vor...ceea ce, efectiv, e tot aia!) ce dărui, ca PRINOS DE SLAVĂ, Atoate-Creatorului – adică, de fapt, HOMUNCULII care au rămas la stadiul de „chilipirgii” şi de „şmecheri”  - sunt MORŢI! – pentru că ei nu creează, cel mult, îi „vampirizează” pe cei vii...

...Şi numai cei ce reacţionează, nu plătiţi să reacţioneze, ci ca formă vehementă şi total autentică, vitalistă, de exprimare a spiritului lor, a personalităţii, a ideilor şi dorurilor şi soluţiilor lor de continuitate a existenţei Omului, pe Pământ, ca fiinţă Umano-Divină (râvnind, necontenit, la întoarcerea în Originarul Paradis!)– doar aceia sunt VII !!! – ...şi, deci, numai ei  nu umplu lumea de duhoarea împuţiciunii hoiturilor lor ... - ambulante, din...inerţie!!!

...Oare ce va mai rămâne, ce se va alege, din Artist, în ETERNITATEA LUI DUMNEZEU... - „chilipirgiilor” şi „fraierilor”?! Noi zicem că nu prea multe. Poate, pe ici, pe colo, câte o amintire, rătăcită, despre vreo frântură de poem inspirat ori poveste frumoasă...ori vreun tablou sângerat, din adâncul inimii şi culorii, de pictor, ori vreo fredonare de cântec avântat spre Cer... - dar NUMAI de-ale celor cu Har! Puţin, e drept - dar, măcar, POSIBIL!!!

...”Chilipirgiilor”, chiar dacă majoritatea „fraierilor” vor avea, probabil, destin de fraieri... -  voi, însă, grăbiţi-vă şi sorbiţi-horpăiţi-clefăiţi, aici şi acum, tot ce se poate...”îngurgita”. Că de regurgitat, de mult (şi de tot!) v-a regurgitat, pe voi, MEMORIA – ...şi aia umană, şi (nu mai e nevoie s-o zicem, dar o zicem...ca să nu rămână nimic nelămurit!), mai ales, DECISIV/DEFINITIV şi PRIMA! -  cea a Lui Dumnezeu...!!! La Dumnezeu nu prea merge cu mituiala şi cu pupincurismul, cu prostituarea şi cu trădările şi jigodeniile voastre, de tot soiul...!    

...N-o să vă scape de TENEBRELE UITĂRII VEŞNICE nicio gaşcă, nicio fiţuică, nicio... „evidenţiere” ori „pilă”  politico-„găşcozo”-pământească...!!! Voi şi numai voi sunteţi REBUTURILE (extrase şi aruncate/scuipate de Dumnezeu, în neantul ne-firii!), din Planul Divin-Demiurgic.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971