Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Corneliu LEU: FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ
Cultura de criză de Adrian Alui Gheorghe
MARI SCRIITORI AI UNEI GENERAŢII CE NU TREBUIE UITATĂ - Două studii de Ion Pachia Tatomirescu
PROFESORUL DE LA „SORBONA” TITUS BĂRBULESCU, O BIOGRAFIE ROMÂNEASCĂ ŞI O BIBLIOGRAFIE A LITERATURII EXILULUI ROMÂNESC Horia Stamatu ,Testamentul lui Eugen Ionesco
ZOE DUMITRESCU BUSULENGA: Insemnari la senectute
VASILE VOICULESCU ÎN ROMANELE DOCUMENTARE ALE LUI FLORENTIN POPESCU
UN POET LA DUNĂRE CU TREI SECOLE DUPĂ OVIDIU
Comorile romanesti de la Viena
Napoleon SAVESCU: CUIUL DACIC
Zamolxe din Dacia - schiţă biografică de Octavian Sărbătoare
Urme aproape româneşti în Elveţia
Viorel ROMAN : Negustorii de popoare
Constantin FROSIN prezintă în traducere franceză: POÉSIES D’ADRIAN BOTEZ
Tudor Nedelcea şi Gheorghe Pârja - DOUĂ PORTRETE DE CĂRTURARI ZUGRĂVITE DE DAN LUPESCU
Ambiţie şi performanţă la Mizil – de Lucia OLARU NENATI
Recenzii de Magdalena Albu, Al. Florin Ţene, Melania Cuc, D. Sauca, Duşsn Baiki, Ion Dumitru, referitoare la Marcu Botzan, Biblioteca română din Freiburg, Proiectul Banaticus, Nicolae Gudea, Suzana Deac, Ligza Diaconescu, Toader T. Ungureanu.
Versuri de Nicolae NICOARĂ-HORIA, Ioan LILĂ, Melania CUC, Adrian BOTEZ, George BACIU - Partea I
Partea II
Partea III
Din folclorul internetului – partea I
Partea II - Cugetările lui Mark Twain
Rege Francez din genealogia lui Stefan Cel Mare
Cugetările lui Brâncuşi
Din folclorul internetului – partea a II-a
Din folclorul internerului -partea II (b)
Cântece dăruite de Familia Aznavour
 Melania CUC

POEME BLITZ*



Rugul a ruginit untdelemn
Umbra umblă goală pe sub rochia de bumbac.
-Nu-i nici un pericol!
 Insişti tu,
 Încerci să mă convingi
Să mergem mai departe prin grotă,-
Două şopârle din smalţuri mimetice.
 Pe deasupra noastră zboară oameni
Şi sângele strugurilor sălbatici
Se maturizează ca un puber
În palestra grecească.
Soarele-i tot mai  albastru la ochi,-
Tenor fără voce şi cu vena tăiată.
Roşu hujuie vântul  de dimineaţă,
Jilav şi sfânt ca ţâţa lupoaicei
Care va naşte schimbarea la faţă.
Un peisajul  de neînţeles
Pentru negustorul de vinuri din Galilea
Şi rugul a ruginit untdelemn.
Iubeşte-mă! Îţi zic
În timp ce tu treci serios ca un mort
Cu mănunchi de imortele aprinse
În mâna anchilozată ca o mănuşă de fier.

***

Cu gândurile strînse în diademă
Perla coroanei s-a întors în scoica  ucisă.
Chiar aici,
În oul păianjenului care mă ţese
În  pânza foarte subţire…
Cresc un dovleac fermecat
La capătul  curcubeului
Peste care
Oul egretei cade cu aripi cu tot.
Străina poartă pălărie  albastră
Şi de sub-nisipuri
Apa îi cântă ca o placă celebră de vinilin.
  Nu mai sunt podoabe autentice în burg,
Nici îngeri în tot acest eşafodaj
Pe care-l urc
Umăr la umăr cu paznicul nopţii.
Din foişorul de foc
Se vede ca-n palmă spectacolul cabaretului.
Suntem cu toţii prezenţi
În cartierul de vest,
În somnul chiricit ca un sceptic  
Ce-şi pierde viaţa pe  o carte de joc.
Din stofa paltonului cu reminiscenţe de mosc
Vă întind mâna unsă cu tot curajul de care dispun...
-La ce bun?!
Mă întreabaţi voi, fotografii de familie,
Şi eu plec
În automobilul  meu
Capitonat cu  fleanduri
Din dantelă  fină, de Flandra.  

***

Este incendiu perpetuu în Istorie
Un capitol s-a închis brusc.
Arhivarul îşi dresează puiul de Rottweiler
Cu o coţka de carne…
Ce caut eu printre rafturile  cu carii obezi
Şi secretele lumii scrumite pe plită?
Ca un copil amnezic vin şi vă spun că…
Zidurile acestea sunt albe
Pe sub solzii de marmura neagră.
Tu încerci să mă convingi că mint,
Şi… trecem  râzând, cu ochii închişi,
Prin mulţimea de domni furioşi.
Dincolo de frica scăpată din lesă,
Ne aşteaptă masa cu ştrudel şi cafea rece.
Degeaba îţi spun că mi-e poftă
De vorbele  crescute pe limbă,
Că nimic nu va mai rămâne la fel
In satul prin care
Umblăm ca trupă de cobzari fără instrumente .
Propovăduim pacea de o mie de ani
În timp ce
Ticălosul cu pantofi înroşiţi
Se plimbă agale
Pe asfaltul proaspăt turnat
Pe calea victoriei.

***

Dinspre turnul primăriei de galben
Cad hulubii morţi şi paginile smulse
Din registrul stării civile.
De mâine dimineaţă precis
Pâinea neargă va fi palidă si întinsă-preş
Pe masa de taină.
Nu am slugă, nu mai am stăpân,
Nu mai ştiu să-ţi zâmbesc  
 Din oglinda asta împodobită
Cu valve de stridii domestice
Şi pahare golite de vin altoit.
Verde de Paris torn peste rugul aprins şi…
Otrava asta-i pe gratis
În spiţeria ce-şi doarme amiaza
Sub umbra dudului împodobit
Cu  cocni din viermi de mătase.
Liniştea mea înfloreşte-n secret
Peste lacul cu ştime gârbovite de icre
Şi pescarii care încă nu s-au născut.

***

Se înserează sistematic în mahala
Un exerciţiu banal
Reflex al mâinilor ce toarnă absint
Pe rochia mea vişinie.
 Foişorul fanfarei  s-a umplut  cu umbre stupide.
Altă jertfă de om va avea loc pe scena cu
Alămurile  scoase la licitaţie!
În melanjul confuz şi fierbinte
Tu continui să-mi transcrii în jurnal
Gândurile şi copilăria-mi liberă
Ca o gâscă sălbatică-n zbor.
Peste tropicele pântecului
În care
Pruncul  poartă numele tău,
Cearcăne de cerenală lila  
Se lăbărţează până la coate.
Amprenta materiei moarte  mi se  ia
De pe palmele unse cu miere.
Cânt.
Se înserează sistematic în mahala,
În peisajul cu miros de crivăţ vânăt la ochi
Precum corbii  din vopseaua









Lui  Vicent van Gogh.


***

În dimineaţa asta vorbitoare
Creioanele în penar s-au frânt de trei ori la rând.
Semn interzis.
Învăţ să trăiesc după capul meu
În caietul din care
Schiţele magistrului evadează perpetuu.
De pe buza mesei de scris
Substantivele fără haine pleacă spre Cer.
Balanţa întrebărilor este tot mai  nesigură
Şi liber este regatul din care vulturii-şi extrag
Pleura albă şi foarte subţire.
-Un explorator s-a pierdut în satul galactic!
Anunţă megafoanele
Şi… tot mai trist
Mă simt în  dimineaţa somnoroasă
Ca o mamă ce-alăptează tripleţi.
La marginea buzunarului  de la şorţul sticlarului,
Jucăriile prind glas, leagă carne pe oase…
Fluieră  samovarul şi trenul electric;
E timpul să plec prin iarba
Care creşte ca un camuflajul military.
Haita latră la lună din lanţul de inox.

***

Alunecăm din  te miri ce…
Beţivi care
Nu mai deranjează hangiul de serviciu,
Esacaldăm masa
Şi zidul din trestii de zahăr.
Peştele se zbate
În undiţa cu miros de lut nenăscut.
Unde ne sunt medaliile cu vânătăi personale?
Floarea de portocal şi
Fracul tău cenuşiu
Ca un  şoarece de laborator?
O nu, nu-mi spune că-mi poţi
Citi viitoru-n oglinzi!
Doar norocul îl tragi de urechi,
Îl prinzi de cheutori
Aşa, ca pe un halat ce se plimbă
Prin spitalul fără uşi, fără geamuri…
Eu sunt patinatoarea care alunecă
Pe lacul de unghii,
Face piruete aproape perfecte
Pe făraşul plin cu jar mişcător.

***

Povestea asta nu are autor
Vecinii stau pe laviţă
La poarta raiului închis pentru inventar.
Halvaua şi lumânările privesc din vitrină
Bătălia mea personală.
Nu am nici o rol în cruciada asta
Ca un alai de ciocârlii
Ce anunţă cu surle şi trâmbiţe
 Răsăritul de soare.
Singurul  poliţist comunitar
Bate de floare teii cartierului
Prin care
Convoiul cu alimente de subzistenţă trece
Lovind din călcâie.
Povestea asta nu are autor ,
Nu adună culori scurse din ploaie
La picioarele crucii ce  uneşte într-o singură linie
Punctele cardinale.
Prin sertarul cu scrisori de război
Trece o înmormântare fără ecou.
Vecinii stau pe laviţă
La poarta raiului închis pentru inventar.

***

Şef de echipaj
 Ce bătălii vor fi fost între ai mei şi ai tăi...
Între clasele sociale distincte
Ca  doi şefi de echipaj şi o singură sanie
Trasă de câini prin siberii…
Azi,
În tomberonul resturantului general
Gunoiu-i strălucitor şi de nestrămutat     
Este şi locul
Punctul în care ne rugăm de iertarea greşiţilor.
 Eu continui să strig prin deşert.
Să trag cu unghiile şi cu cizme prea mari
Drumul Damascului.
Tu  aştepţi raportul de seară
Şi pui punct la capătul liniei de tramvai.
Cnflagraţia continuă
În cufărul cu legături de aramă.
Prin lumea asta plină de pureci în blană,
Reflectoarele fac razia.
Luminează în negru
Sania şi rănitul care delirează.

***

DE dincolo
Una singură,
Fereastra
Spitalului este neluminată.
Soarele însuşi a rămas peste noapte  
Lipit de  cearceafuri.
Frigul a devorat oasele tinere,
A stins mucul ţigării.
Partea asa de oraş
Miroase  a faşă iodată.
Mă orânduiesc pe lista de aşteptare
A lumânarilor ce se vor stinge între degete.
Aproape mi-e bine!
Ochi de piatră.
Degete inexistente.
De dincolo de poarta ferecată
Mama atacă zorii cu boabe de agheasmă.
Nici
Cuvintele nu mai sunt ce au fost odată.
Da, am călătorit împreună o vreme
Pe tampoanele trenului din care
Dama cu voaletă de aţă foarte subţire
Plonjează!
Sinucigaşii aplaudă. Apoi,
Haltă după haltă intrăm în uitare,
Aşa ca soldăţeii de plumb
Pe care un copil autist
Îi tăvăleşte prin creta zăpezii.
Malaxorul nu s-a inventat!
Carnea umană
Se macină-n prafuri de spiţerie medievală.
Melania CUC
-----------------------------------------------------------
* Poeme din volumul în pregătire „BLITZ”

 


Versuri de Adrian Botez


OAMENI TRIŞTI

oamenii sunt  trişti – zâmbesc... – da-s foarte trişti
nevoie au de „happy end” la filme
nevoie au de agonii de-artişti
sperând că îndrăzni-vor să afirme...

de stele sunt respinşi – iar munţii-i scutur
şi-ajung – mereu – în valea de duhoare:
îi doare când copacii nu fac floare
când nu se rătăceşte-n ochii lor vreun flutur...

oamenii sunt trişti – zâmbesc... – da-s foarte trişti
stau sub blestemul muncii ca să uite
că viaţă-i când strigi - te-arunci spre moarte – rişti

nu când aştepţi pe cele-atât de multe...
...nu vor veni – ştii c-ai ratat şi-ăst an
ultimul răsărit – pe mal de-ocean...
***



PRIMĂVARĂ INTERZISĂ

a îngheţat până şi marea – bocnă...
hrişti – peste val  - păşesc încolo-ncoace
toţi cocoşaţi – în lung alai de ocnă:
neliniştiţi – adulmecă – vorace!

spre ţărmii-nceţoşaţi cu lungi păduri
renunţă pescăruşii să privească:
din peşteri de văzduh ies monştri-obscuri
cu ochi fosforescenţi şi bot de iască...

e seară – va fi noapte-n lanţ de beznă
iar câinii văii te înşfac' de gleznă!
strigoiul primăverii-a-nnebunit:

e interzis – cât de târziu venit...
...pe-ntinderea pustie vâlvătăi se-aprind
toţi cei ce-ncearcă-n murmur – astăzi - vreun colind...
***

PROLIFERĂRI DE LEPRĂ

rânesc în suflet – porcii graşi – cu râtul:
nebuni – cu nasul înfundat în scârnă
smerite-irmoasele  - de muci ne-atârnă
toţi îl hulim pe Hrist – slăvind Urâtul!

magii sunt laşi – s-au lepădat de stea
Irod vâsleşte cărnuri – ghid trufaş:
orbii – cu mâna lor – pe Hrist ar vrea
să-l răstignească – trist puşcăriaş!

nădejdea-i cerşetoare-n cruci de drum
prostia e regină-n zdrenţe – crudă
dreptatea n-are unde să se-ascundă

şi-o lapidează damblagii duium!
...leproşi îndrăgostiţi lulea de lepră
fac promo la...costumul lor de zebră!
***


ROST ASCUNS
                         lui Eugen Evu
mai prind o primăvară-n viaţă
vedea-voi – înc-un an – ce-am mai văzut:
va fi iar soare – multă disperare
şi suferinţe mari – de necrezut

...mă-ntreb – mereu – cum e posibil
să fiu trecutul – eu -  prin flăcări orb:
cum voi fi îndurat ce-acum e-uitare?
cum am ajuns oţetul – tot – să-l sorb?

cum e posibil să-ţi repeţi în roate
şi fericit chiar – un calvar banal?
cum e posibil – hoţ de cruci în rate

să fii şi răstignit – şi canibal?
...prostie şi sfinţie – calvar ca har
treci vieţile prin iarnă – sărman zidar!
***

MÂNTUIREA ÎNCĂ UNEI ZILE

să te caţări pe fiece zi   - ca pe mânere
de cuţite – înfipte-n perete:
nu există biruinţă mai mare-n
univers – decât să mai
pui o noapte la pământ!
sudoarea luptei cu îngerul beznei
e roua celei de-a doua zile – din care
izbucneşte glasul de slavă-al
luminii – peste câmpuri
prin grădini şi pe munţi – peste
apa cea rea – care
încă o dată  - peste
încă o dată... – rămas-a în urmă!

gura uscată-a Lui Dumnezeu s-a
descleştat – însetată de lumină şi
rouă – şi-a mai primit de la
tine – încă o dată – şi
încă o dată – Minune: proaspăt izvor al
noii slăviri – iscat din sudoarea
grea – sleită în vechi aşternut răstignit – a
izbăvitorilor – plutitorilor
proaspeţi şi atât de incredibili - uluitori
zori!
***

MI-AM HOINĂRIT O VIAŢĂ

neajutat decât de Dumnezeu
mi-am hoinărit o viaţă – mână-spartă;
mi-a fost şi greu – mi-a fost şi mult mai greu
tot scotocind – degeaba – după-o hartă...

n-am cui să fac cu degetu-a mustrare
orb dac-am fost – ochi singur mi-oblonii!
schimbai – de filfizon – buna cărare:
erau stejar – şi zeu: eu nu-i zării!

nervos – se fâţâie-n grădină moartea...
s-o chem? s-aştept ca Domnul – în boccea
să-mi 'ghesuie – furiş – boìtă – soartea?

decât pomanagiu – mai bună-i piaza-rea!
...nu L-am hoţit nicicând pe Dumnezeu –
de ce n-accept c-aşa mă vrusei eu?
***

MÂNTUIRE DE ZĂPEZI

trecutele zăpezi – scurse-n rigolă
noroi cu năzăriri fecioare-amestecat:
am cuibărit în vise – o violă
ce zbârnâie cu-o drâmbă – vinovat!

sfinţenia-i  în ochii de dulăi
sclavi paşnici lăcrimând de bătrâneţe:
cu toţii ne târâm – slujind buni – răi:
ei mor ucişi de prea multă blândeţe...

trecutele zăpezi – scurse cu zoaie
mai pâlpâie de princiare piscuri:
nu-i musai să-nmulţeşti noroi – noroaie

ci poţi să arzi prin răstigniri şi riscuri!
...o dată-n iarnă dac-ai nins pe Munte
zăpezile se mântuie în Punte!
***


NĂSCOCIRI CURAT OMENEŞTI

poţi să mori de cutremur şi de
potop ori pârjol – poţi să mori
de foame – poţi să mori de
inimă rea

primele două soiuri de
moarte sunt viguroase
laconice: al treilea este
penibil prelung – şi
atât de fără întoarcere către
omenie şi
oameni

în definitiv – nu Dumnezeu a creat
penibilul jalnic al morţii – ci
tot oamenii – s-au sfătuit între ei
cum se poate-omorî moartea
ruşinii – cum pot ciunti – hidos şi cumplit
chinuit – pe liber barbarul - zborul spre
cer

...şi oamenii – spre bucuria Satanei – au
izbândit: confortabil - chiar
strălucit!
***

NEÎNCREDERE

gata de-infarct – muguri sfioşi palpită:
au aşteptat verdict de soare – li s-a dat:
să se arunce-n aer – sau e-ispită
cum a tot fost – de-o iarnă-n scăpătat?

să te încrezi în muzica de îngeri
sau să te-nfunzi în plin de viscol horn?
de-atâtea ori ai fost chemat să sângeri:
un soare şmecher nu-i şi unicorn!

ce-i lumea? – un maidan cu muşcături
abia aşteaptă grindina de fraieri:
din Feţi-Frumoşi să facă târâturi

tu – don Quijote – cu-umbra-ţi să te-ncaieri!
...frumoasă-i primăvara de speranţă
dar pentru-un ou – nimeni nu-ţi dă chitanţă!

***

DELIR DE PRIMĂVARĂ

catifelatul aer de martie mângâie
şi zeu se simte orişice momâie!
iar păsările-au explodat zenituri
în umeri ne fierb aripi – rai în rituri!

o Doamne – Ţi-ai deschis comoara-n ceruri
nu se mai văd arhangheli la creneluri:
nu merit izbăvirea – dar mă simt izbăvit
în tot arde frăţia – deşi toţi m-au hulit!

delir de primăvară – vicleanul elixir
mă pradă de nelinişti: cămaşa de nădejdi
cu ea doar îmi acopăr ruşinea de fachir!

delir de primăvară – în sânge clocoteşti!
...Hristoase-frate – apasă-mi pe-umeri cruce
să nu uit că-n cer – doar dorul ei mă duce!
***

LINIŞTEA LUMII

am scoborât printre-astre mişunânde
oprii bătaia ceasului din Munte:
noaptea – cu ziua-n gât – încremeni – şi blânde
jivinele uitării să mă-nfrunte

au prins...Chiar Dumnezeu – cu barba-n palme
priveşte dincolo de orizontul mării...
toţi suntem trişti în univers – dar calme
ning din zenit zeiţele chemării

nici inimii nu-i-i lipsă jumătatea
lumina nu-şi mai cere fulgerare:
au fost odată Zeul şi Cetatea

s-a abolit acum orice cărare...
...e un nadir – din când în când şi raze
Şeherezada gângure extaze!
***


 





CALEA MUNTELUI

aici – pe calea pe care nu apucă
nimeni – eu voi apuca
oriunde mă va duce – oricât
va urca

îmi lipseşte sprijinul
tălpii piciorului pe
ceva – înafară de
raze: dar şi aşa
tot voi încerca

e un munte umplut de
exploziile uimirii – şi
pe ele – fără nicio băgare de
seamă – voi călca

nu mă călăuzesc îngeri – merg
din obişnuinţa de a nu sta:
de un singur lucru sunt absolut
sigur – încă de la poale:
piscul – prin încăpăţânarea mea
splendidă – va exista!
***                                 

NU PENTRU VOI

nu pentru voi aş vrea să mai trăiesc
ci pentru munţi: de aici nu-i zăresc...
aici e-atâta praf şi-atâta lepră
hoardele-aud tot năvălind din stepă!

aş vrea să urc pe crengile de raze
pân' la fierbinte cuib de Vultur Zeu:
bătrânii mei la foc de cer s-aşaze
iar Sfat de Voievozi şi-Arhiereu!

nu pentru voi aş vrea să mai trăiesc
ci ca-n vecìi de-azur să mi-amintesc
cum curg – zburând – pâraiele din cer

inima să-mi brăzdeze cu sfânt ger!
...au fost odată-un munte şi un om...
...şi-am adormit: secretul – visa-l-om...
***

OSPEŢE

leşină muzici – ospeţele de regi
se gâtuie – livid – cu flori şi cu femei –
te-obligă paradisul să-l alegi:
în candelabre-s îngeri – şi-n temei!

un vis isteric linciureşte luna
coroanele se schimbă pe cătuşe:
morţile între ele – jucăuşe
încurcă-n târguri craii cu furtuna!

bravi cavaleri – smulgeţi-vă din Mască
spargeţi potire – şi salvaţi Ideea!
Hristos Pribeagul să vă recunoască

...în flori - pe Iosif din Arimateea
nu-l mai treziţi: blând prinţ – rămână broască!
...riscaţi cu calul „Har” – nu cu Femeia...!   
***

MARTIE ÎNVINS...

învins – se-nclină Martie spre vifor:
câte zăpezi – în primăvara vieţii!
mai apucăm să ne trăim drumeţii
sau iar ne pierdem între ceţi de pripor?

ţi-ai pierdut zeul – lună albăstrie...
deplin armat – când oare va să vie?
iar urlă lupii, pe la stâni, în munte –
iar ne plecăm, în umilinţă, frunte...

e-atâta-amărăciune-aici, pe coastă
că ghioceii nu-şi mai sparg fereastră... –
şi a venit, din friguri, o nălucă

şi nu mai vrea, din inimi, să se ducă...
...bătrânii mei, întorşi, mă întrebară:
va mai fi-n ţară, oare, primăvară?
***

UN SOI DE SONET

neamuri proaste – din fântână
au ieşit cu gust de frână
şi-au crescut ele deplin
umplând pajişti cu venin

neamuri proaste din scaieţi
au ieşit – şi sunt poeţi!
au ieşit dintr-un coteţ
când făcu dracul podeţ

neamuri proaste din pustii
stropşesc codrii răbdurìi
de rămâne-n urma lor

odrasla pulberilor...
...a venit şi Dumnezeu:
se uită ca la muzeu!
***

SPASM COSMIC
         3 februarie 2011, Înmormântarea I.P.S.S. BARTOLOMEU ANANIA

Duhuri de Fulger părăsit-au Pământul
E vreme de cumpănă-n Valea Ruşinii:
Nu s-a-nnoit – în eoni – Legământul
Şi toţi dăm în brânci – dar vedem Drumul Vinii...

A zadarului zarvă-asurzit-a şi zeii –
Netulburaţi – constelaţii cresc Crinii:
Ideile mari navighează prin cosmos
Fără de tihnă-ori pălirea-a Luminii!

Înainte-napoi nu e timp nici veghere
Prăbuşiţi ne oprim, nu la han ori la semne:
Chircindu-ne-n cărni, năvălim în Putere!

...Deja e pădure de rai, Sfinte Lemne:
Schimbi truda pe-extaz şi privirea pe-orbire –
N-avem pas – n-avem chip: e Nemărginire!
***

SĂ CREDEM...

să credem, frate, că va fi lumină
să credem neaua că va fi şi rouă...
poporul în cernire se închină:
miroase-a flăcări şi a schituri nouă!

toţi sfinţii şi martirii-şi târăsc Crucea
printre nămeţi -  ţintind mereu spre Nord:
nu va fi viitor precum atuncea -
se spintecă-Nviere, nu fiord!

fumegă vinul în potir de-altare:
o constelaţie-n cuminecare!
din umilinţe, răni şi neputinţă

se-nalţă Hrist - Coroana de Priinţă!
...va fi, române, altă primăvară:
întâi în tine,-abia apoi afară!
***

PENTRU IUBIRE

nu ştiu nici ceasul lunii ce-a bătut
nu ştiu nici, iată, şoaptele din Cer:
mărturisesc – cu fulgere pe scut:
iubirea,-n veci, se ctitoreşte-n ger!

doar îndurând calvaruri şi golgote
poţi învăţa să scrii pe nenufar –
doar spintecând prin gheţuri şi prin grote
pe Făt Frumos trezescu-l din zadar!

...s-aşterne promoroacă de tăceri
şi pulberi de lumină ning în palmă:
e veste plină-a misticelor veri

care vor refuza să intre-n toamnă!
...n-au mai rămas din noi nici vorbe şi nici fraze:
doar două mâini unite-n pod de raze!

***

NU-S PRIETEN CU NIMENI SUS-PUS
               „de la mălinar la mălinar”, doamnei şi surorii mele întru Duh, Luminiţa Aldea
nu-s prieten – măre – cu nimeni sus-pus
sunt – ziceam -  un simplu trăitor de viaţă...
nu mă ia deoparte – spună-mi ce n-a spus:
cumpăr alfabetul cu sânge şi greaţă

slovă după slovă – picătură vie
îmi înalţ durerea – de la glie-n cer:
Dumnezeu – în mine – sângeră şi-nvie
fără de răgazuri – Crucii grănicer

nu-s prieten – măre – cu nimeni sus-pus
sângerez învăţul – tot – cât se cuvine
drumu-mi este unul: răsărit-apus

cu o stea deasupra – care treaz mă ţine
...El, Nazarineanul, frate-umil, sublim:
împărţim şi sânge, şi stea împărţim!
***


MARTIE VICLEANUL

martie vicleanul - martie de soare
prin vine-nlumină – ochiului dă rugă:
martie de  soare,-mpunsături de floare
şi vii revoluţii printre aştri-alungă!

martie vicleanul – martie de soare:
din zăpezi Hristosul – înalţă făclie
şi astfel în lume nimeni nu mai moare
tot mai mulţi la focuri încep ca să ştie!

martie de soare – suflet de femeie
chemat din pâraie – vrăjit din oglinzi:
la toate-ale lumii se va afla cheie

la toate-ale lumii – ecou de colinzi!
...se trezeşte orbul -  în barbă cu fluturi
cască bolţi de ceruri...acuma, te scuturi!
***

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971