Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
Corneliu LEU: FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ
Cultura de criză de Adrian Alui Gheorghe
MARI SCRIITORI AI UNEI GENERAŢII CE NU TREBUIE UITATĂ - Două studii de Ion Pachia Tatomirescu
PROFESORUL DE LA „SORBONA” TITUS BĂRBULESCU, O BIOGRAFIE ROMÂNEASCĂ ŞI O BIBLIOGRAFIE A LITERATURII EXILULUI ROMÂNESC Horia Stamatu ,Testamentul lui Eugen Ionesco
ZOE DUMITRESCU BUSULENGA: Insemnari la senectute
VASILE VOICULESCU ÎN ROMANELE DOCUMENTARE ALE LUI FLORENTIN POPESCU
UN POET LA DUNĂRE CU TREI SECOLE DUPĂ OVIDIU
Comorile romanesti de la Viena
Napoleon SAVESCU: CUIUL DACIC
Zamolxe din Dacia - schiţă biografică de Octavian Sărbătoare
Urme aproape româneşti în Elveţia
Viorel ROMAN : Negustorii de popoare
Constantin FROSIN prezintă în traducere franceză: POÉSIES D’ADRIAN BOTEZ
Tudor Nedelcea şi Gheorghe Pârja - DOUĂ PORTRETE DE CĂRTURARI ZUGRĂVITE DE DAN LUPESCU
Ambiţie şi performanţă la Mizil – de Lucia OLARU NENATI
Recenzii de Magdalena Albu, Al. Florin Ţene, Melania Cuc, D. Sauca, Duşsn Baiki, Ion Dumitru, referitoare la Marcu Botzan, Biblioteca română din Freiburg, Proiectul Banaticus, Nicolae Gudea, Suzana Deac, Ligza Diaconescu, Toader T. Ungureanu.
Versuri de Nicolae NICOARĂ-HORIA, Ioan LILĂ, Melania CUC, Adrian BOTEZ, George BACIU - Partea I
Partea II
Partea III
Din folclorul internetului – partea I
Partea II - Cugetările lui Mark Twain
Rege Francez din genealogia lui Stefan Cel Mare
Cugetările lui Brâncuşi
Din folclorul internetului – partea a II-a
Din folclorul internerului -partea II (b)
Cântece dăruite de Familia Aznavour
              Viorel ROMAN
                                                   Negustorii de popoare  



Refuzul Moscovei si Athosului de ai primi pe papii Ioan Paul II si   Benedict XVI si mai ales de a incepe dialogul dintre ortodocsi si   occidentali in vederea reunirii crestinilor genereaza acum o grava   criza duhovniceasca, cea economica este numai varful iceber-ului,   constata Sfântul Sinod al Bisericii Greciei in Enciclica „Catre popor”   (vezi Anexa).  Rusia nu produce nici un articol de calitate. Petrol, gaze si armament   sunt singurele produse la export. Condamnarea evreului M. Khodorkovsy   a revoltat presa si cancelariile occidentale. Statul rus este mafiot,   dupa cum am aflat din corespondenta secreta a ambasadei SUA, asa ca de   fapt nimeni nu s-a mirat ca inculpatul a furat, n-a platit impozit.   Procesul a fost numai un bun prilej de a marca lipsa de unitate de   vederi intre est si vest.  Negustorii de popoare s-au folosit de slabiciunea conducatorilor   politici greci, care practica relatii clientelare, cumpara electoratul   cu bani de imprumut, constienti ca nu au cum sa-i restituie, iar   populatia se complace intr-o bunastare falsa. Pana cand creditorii au   pus piciorul in prag si conditii umilitoare, mai ales ca nu sunt in   comuniune unii cu altii.  Cei care au dat bani si ajutat sa falsifice datele financiare, nu se   mai bucura de simpatie la Atena unde demonstratiile sunt violente si   de unde se trimit cu posta plicuri cu bombe spre vest. Negustorii de   popoare nu sunt nominalizati in Enciclica, dar probabil ca este vorba   de sistemul financiar occidental in care, dupa cum se stie, Ben   Bernanke, evreii joaca un rol important. La descoperirea falsurilor   s-a pomenit des banca Goldmann & Sachs.   CĂTRE POPOR Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei  Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe   5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor şi,   poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a   vorbi pe limba adevărului şi a dragostei. Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o   criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu   ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai   este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim   că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să   vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori. Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi   cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în   mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea   dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până   acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul   nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor   şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le   cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie   şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea   care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile   economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi   culturală a patriei noastre. În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am   luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt   caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate   aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le   realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara   noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Cum au socotit atunci costul   politic, ştiind că conduc ţara la catastroă?, iar azi ei se simt în   siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci?   Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga   Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri. Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează   diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei   pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat   să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se   produce, atunci balanţa economicţ înclină spre partea cheltuielilor.   ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu   speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu   se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor   plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care   chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului.   Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti.   Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o   dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este   indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât   şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine   responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească   pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat   relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop   deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a   subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.  Atentie, pana aici am corectat de mana toate diacriticele sunt marcate cu semn de intrebare, rog vedeti daca puteti corecta automat  Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat   iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi   traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am   pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a   drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită   nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la   situaţia de astăzi. Esenţa crizei duhovniceşti este absenăa sensului vieţii şi   încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui   egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat   la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între   două date, a naăterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între   ele. Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu   iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi   tinerilor şi îi întrebi: "de ce iei droguri, fiule?" şi îţi răspund:   "spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept   nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi   călătoresc (în alte lumi)"; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr   că luând droguri va muri, iar el îşi răspunde cu un zâmbet tragic: "nu   înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc", atunci înţelegi cât de   incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt   cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit   bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă   perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi   demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii   sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de   viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au   gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de   putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea - dilema lui   Dostoievski "libertate sau fericire?" o trăim în tot tragicul ei. Am   ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei   noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod   justificat tremură mai degrabă "oare nu cumva i se vor micşora   veniturile?", dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei   care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea   persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa   crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii   "negustori de popoare". În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut   autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre   şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză.   ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat   direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit.   Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl   păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile   fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în   Biserică. Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de   viaţă şi acesta este asceza. şi dacă consumul este sfârşitul, pentru   că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o   viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea   vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la   competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care   biruieţte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este   drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne   înjoseşte. Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul   educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la   un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl   "încarce" cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi   de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem   neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte.   Manualele şcolare se scriu, într-adevşr, cu răspunderea guvernului,   dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care   aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său   smerit. Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii   ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre   ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi   speranţă. ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu   vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul   contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinăită şi   sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O   Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al   acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi   martiriu. Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături   de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este   puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor   ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că   dacă vor "pierde" păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor   supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul   final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai   mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării,   ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele   puterii lucrează să vă priveze de speranăă. Aduceţi-vă aminte că   pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată,   este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu   sunt iubitoare de oameni. Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu   a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să   îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate   disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. ştim că oamenii de   lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic,   deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru,   pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din   zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie   să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să   îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă. Decizia noastră este să creşm un observator al problemelor sociale cu   scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele   pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm   lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să   nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare.   Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează   o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre   dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi   îl susţineşi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia   voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele. Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a   îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem   să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică,   ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în jurul marii   noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre,   căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.
 Ierarhia Bisericii Greciei  

 





AL XII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE DACOLOGIE 2011



 
ANUNŢ:

Al XII-lea Congres Internaţional de Dacologie 2011:
„O provocare a istoriei, placutele de la Sinaia"
August 13, 2011
Bucuresti, România
 
Organizator: Dacia Revival International Society
21-26 Broadway, New York, NY 11106, U.S.A.
Phone: (718) 932- 1700 or 031 810 6172;
FAX: (718) 728- 7635;
E- mail: Placutele de la Sinaia2011@gmail.com ,  
mail@dacia.org  
Website: http://www.dacia.org/
              
Doamnelor şi domnilor,

«Dacia Revival International Society» are deosebita onoare de a vă invita să participaţi cu lucrări ştiinţifice la cea de-a XII-a ediţie a Congresului Internaţional de Dacologie 2011, cu tema:

«O provocare a istoriei, placutele de la Sinaia»

Congresul va avea loc la Bucuresti, în ziua de 13 august 2011, la Teatrul „Odeon" din Calea Victoriei nr. 44-46.
 
Cu aceeasi pasiune pentru adevar, cu aceeasi dorinta de a releva rolul primordial al stramosilor daci în faurirea istoriei poporului nostru, sesiunile şi programele asociate congresului vor acoperi multiple aspecte ale istoriei Daciei. Aceste variate oportunităţi de schimb intelectual vor marca stadiul actual al cercetărilor şi vor sugera direcţiile lor viitoare dând, în acelaşi timp, atât cercetătorilor consacraţi cât şi celor mai tineri, un forum în cadrul căruia să-şi prezinte comunicările.

Tema congresului din acest an este o provocare stiintifica, intelectuala si de logica, cu atât mai mult cu cât celebrele „Placute de la Sinaia” continua sa suscite interesul istoricilor, filologilor si al tuturor acelora care sunt cu adevarat interesati în descifrarea si evaluarea nivelului ridicat al culturii scrise al dacilor întemeietori de tara.

Programul ştiinţific al congresului se va desfasura în următoarele secţiuni:

Secţiunea 1 - Placutele de la Sinaia, documente unice de o importanta majora pentru intelegerea civilizatiei avansate a dacilor
Secţiunea 2 - Alte aspecte ale istoriei Daciei.
Secţiunea 3 - Contributii promitatoare ale studenţilor pasionati de istorie
Secţiunea 4 - Gânduri ale elevilor despre istoria stramosilor daci
 
Vizitaţi www.dacia.org pentru noutăţi, schimbări şi adăugiri.
 
Aşteptăm confirmarea participării dumneavoastră, precum şi un rezumat al prezentării pe care doriţi să o susțineţi la Congres, rezumat care să nu depăşească 2 pagini (font Times New Roman, preferabil cu diacritice), în format electronic, pe adresele

Placutele de la Sinaia 2011@gmail.com şi mail@dacia.org sau, sub formă de CD/dischetă/material dactilografiat, prin poştă, pe adresa:

Dacia Revival International
Str. Cerceluş nr. 71
Sector 3, București, România
Telefon :  +40 726 113 151
 
Pentru confirmari de participare si orice nelamuriri, va rugam sa ne scrieti la adresa
Placutele de la Sinaia2011@gmail.com.

Cu stimă,
Directorul comitetului de organizare,

Andrei BĂNICĂ
martie 2011

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971