Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
CORNELIU LEU ADRESEAZĂ O SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI PREŞEDINTE AL U.D.M.R. MARKO BELA
Ce va fi în trei ani? de Andrei Marga
PROTEST de Dwight Luchian Patton
A.S.L. – FAŢĂ CU ADEVĂRUL MORŢII...! - de Adrian BOTEZ
DESPRE ROSTUL ROMÂNIEI de Bradut Florescu
Noua generatie de intelectuali din România de Dan Ungureanu
ÎN CONTRAST CU CELE DE MAI SUS, SISTEMUL DE INVATAMANT FINLANDEZ
Profeţiile lui Gupta Swami despre România
I.L. CARAGIALE „Moftul artificial”
BUCEGII ASCUND INTRĂRILE UNOR TRASEE SECRETE DACICE
CINE ŞI DE CE a inlăturat moartea lui Decebal de pe Columna Traiană?
Podul lui Traian ? Mă îndoiesc !
Arheometria şi moştenirea culturală a României
DESPRE CODEX RAHONHZY SI CERCETARILE VIORICĂI MIHAI-ENĂCIUC
ADRESE INTERNET PRIVIND ISTORIA DACILOR
ROMÂNII ION ŞI VASILE CU VÂRSTELE ÎNTRE 30 ŞI 40.000 DE ANI AŞTEAPTĂ CA MINISTERUL CULTURII SĂ SE PRONUNŢE - prin internet din surse- Nida Turbatu ,Mircea Bunea
asdasdf
Psalmii lui Stefan Augustin Doinaş în traducerea franceză a lui Constantin Frosin
hus
Recenzii, articole şi interviuri de Adriana SAVU, Laurenţiu BĂDICIOIU, Elisabeta POP, Al.Florin TENE, Ionel NECULA, Ionuţ CARAGEA, Melania CUC, Ioan IVĂNESCU, Dan LUPESCU, Eugen EVU, Ion SEGARCEANU, Nicholas BUDA, Loredana IONAŞ, Victoria MILESCU, Remus FOLTOŞ, Adrian BOTEZ, Jean-Paul GAVARD-PERRET , despre: Corneliu LEU, Nadegè Ragaru & Antonela Capelle-Pogăcean, Eugen DORCESCU, Adrian BOTEZ, Carmen DOREAL, Dorina ŞIŞU, Theodor ARDELEAN, Valentin BALUŢOIU, Paşcu BALACI, Dumitru DRAICA, Paul POLIDOR, Ionuâ CARAGEA, Florin AGAFIŢEI, Stefan DORU DANCUS, Mirela CADAR, Constantin FROSIN.- PARTEA I
PARTEA II
PARTEA III
PARTEA IV
PARTEA V
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de Al. Florin ŢENE
Din publicaţii recente: Patru turnători de lux, Obiectivul "Tudorache", Criticul Iorgulescu a turnat
Un temeinic studiu despre avangarda în literatura română: Ion Pachia TATOMIRESCU „Întâiul dadaism...”
Din floclorul internetului -prima parte
Din folclorul internetului - partea a 2-a
Rubrici de Ionuţ Caragea, Ioan Lila, Elisabeta Iosif- partea I
Rubrici de Ionu' Caragea, Ioan Lila, Elisabeta Iosif- partea II
Dex Online
             ADRIAN BOTEZ ŞI PROFETUL DIN PROPRIA INIMĂ



Publicat în anul 2010, la Editura Rafet din Râmnicu Sărat, volumul de poezii „Cartea Profeţiilor” este structurat în patru părţi: „Cartea Profeţiilor”, „Cartea Glasurilor, Gesturilor şi Tăcerii”, „Cartea Descântecelor” şi „Cartea Apocalipsei”.Autorul, Adrian Botez, îşi dedicăvolumul familiei. Dar are poetul viaţă personală? (Nichita ar spune că Nu) Şi de ce „Cartea Profeţiilor”? Nimeni nu este profet în ţara lui. Dar în propria inimă? Dar în inima altora?
În prima parte, ce poartă şi titlul volumului, ne întrebăm: Care este rolul poeziei la Adrian Botez? Pentru ce s-a născut Poetul? Urmează, el, exemplul celui care prin lumina sa – clocotindă tăcere (superbă metaforă)– spune TOTUL? Răspunsul nu se lasă aşteptat: „te-ai născut – deci – pentru ca să / vindeci nădejdea / şi toţi cei cu ochii plecaţi – din mine – deodată / s-au privit drept în ochi şi / s-au recunoscut” („Despre cel născut atunci, acolo”– pag. 7).Acesta este mesajul: nădejdea, recunoaşterea, trezirea spirituală. Mai mult de atât, spune poetul, „mântuirea va fidoar când vom lua / asupra noastră  – răspunderea întregului / Rău / când vom lua din spinarea / presupuşilor diavoli – povara zdrobitoare-a / ispitirii” („Atunci când”–pag. 11).
Adrian Botez se descrie pe sine drept un apărător al legilor sfinte care ucide impostura („Despre mine”– pag. 13). Presupuşii diavoli despre care vorbeşte sunt în noi. Sunt dorinţele şi fricile noastre, care ne închid sufletul într-o închisoare de oase, sânge şi carne. Nimeni nu îşi mai poartă crucea martirului, cu toţii am devenit indiferenţi…, preamuritori şi reci.
Evident, există un risc al poeziei lui Adrian Botez, pentru că este nominativă şi nu lasă loc de alegeri şi interpretări. Dar, se pare că poetul, justiţiarul acestor vremuri „distrugătoare şi delapidatoare” de conştiinţe, nu mai are vreme de pierdut. Cumva ne aduce aminte de personajul interpretat de actorul Denzel Washington în filmul post-apocaliptic „The Book of Eli”, apărătorul ultimei Biblii existente pe Pământ. Eli citea o Biblie pentru orbi şi o învăţa pe de rost pentru a transmite cuvintele lui Dumnezeucelor care aşteptau povaţa şi izbăvirea. În cazul nostru, Adrian Botez scrie o carte de poezii pentru orbi, pentru ca cei „din urmă” să poată face pasul înainte, şi îşi răspunde singur la întrebarea din poemul „Proştii, lina şi punctul” (pag. 30) : „nici nu-mi dau seama de ce / şi-a mai pierdut vremea Dumnezeu – de m-a / trimis în lume – şi pe / unul ca mine.”
Poemul „Bătrân lup de cer” este unul memorabil. Călător transdimensional şi extrasenzorial prin Universul vălurit, poetul se (re)trage „către umbra înţelepţilor / daimoni ai copacilor – bătrân / nebun – năzuind înapoi – la sânul / răcoros al mamei sale” (pag. 39). Refuză „neliniştea”, „zgomotul forjării destinelor” şi îşi acceptă condiţia umană. Dar să nu credem că acceptul este rezultatul unui dialog umil cu Divinitatea. Nu în această etapă.
În partea a doua a volumului, glasurile, gesturile şi tăcerile poetului se îndreaptă către revoltă. Din „Bolşevismul cosmic” (pag. 61) se-aud „Bâlbâielile divine” (pag. 66!!!): „Dumnezeu e trist – trist şi dând / impresia – din pricina norilor – a vizibilităţii / limitate – că ar fi şi meschin: un Dumnezeu supărat / îşi ia pseudonimul „Satana” – dar / n-au rost investigaţii / onomastice – în casa celui care / şi-a luat vacanţă în / muntele Sinai”. Omnipotentul, atotştiutorul, „a avut profesori – tot atâţia câţi / oameni a creat: fiecare om / este întruchiparea nemulţumirii / divine – de  a afla – atât de / strâmb şi / puţin”.
În poemul „Vrăjmăşie mocnind” (pag. 69), poetul mărturiseşte că „nu mai sunt tânăr de mult: Dumnezeu / mă şantajează cu / suferinţele – ca să-L / privesc în ochi…”. Evident, nu despre adevăratul sens al cuvântului şantaj vrea să ne vorbească Adrian Botez, pentru că marele creator nu este responsabil pentru nefericirea noastră. Nu el trebuie să fie ţinta protestului şi a înverşunării. Numai o persoană cu inima curată îl poate înţelege pe Dumnezeu şi îi poate înţelege căile SALE. Poezia, în cazul nostru, este o formă de purificare prin ardere, atât cât îi este permis poetului să ardă înspre fireasca sumisiune, prin descântec de cuvinte, în partea a treia a volumului, sau prin apocaliptice lovituri până la sânge, în partea a patra.
Spune autorul în „Cartea Apocalipsei”: „vine vremea când / nu-L mai suporţi nici pe / Dumnezeu  – ca / Maestru…” (Mane, Tekel, Fares – „Numărat, Cântărit, Împărţit”–pag. 123). Dar ce s-ar întâmpla dacă… Dumnezeu, plictisit de atâta tânguire, nu ne-ar mai suporta pe noi, ca ucenici, şi ne-ar lăsa pe mâna profesorului distrat, TIMPUL, fără niciun indiciu, fără nicio revelaţie?
Totuşi, să nu ne facem o impresie greşită despre creştinismul poetului, contradicţiile şi revolta din volum fac parte din parcursul firesc al căutării şi cunoaşterii. Poeţii sunt fiinţe nonconformiste şi extremiste, care zboară spre înălţimi primejdioase ca nişte Icari, coboară precum luceferii blânzi şi sfârşesc, nu de puţine ori, în Infernul lui Dante. În cazul nostru, Poetul, atât de încercat de forţele luciferice, încearcă să-şi ridicespiritul cât mai sus prin intermediulproiecţieisale în universul astral. Astfel, îl “invită” pe OM să arunce o “privire” inţiatică spre adevărurile absolute ale Dumnezeului Paradisiac: Voinţa  -Călăuză , Spiritele Voinţei (Tronurile) – pag. 127, ordinea ca  disciplină celestă : Spiritele Ordinii (Heruvimii) – pag. 130, iubirea ca şi cerc al infinitului - Spiritele Iubirii (Serafimii) – pag. 132 - şi visul ca “răzoare de lumini” (Preludii hiperboreene – pag. 134).

                                                                                                                          IONUŢ CARAGEA

 


                  Carmen Doreal şi adevărata sa identitate

               Volumul „Poeme în culori – Poémes en couleurs”,
                  editura Nemesis, 2010


Volumul „Poeme în culori/Poémes en couleurs”, publicat în anul 2010, la editura Nemesis din Montréal, conţine 22 de poeme în limbile română şi franceză. Autoarea, Carmen Doreal, poetă şi pictoriţă, a ales câteva tablouri personale pentru fundal grafic al poemelor şi nu a greşit. Cele două tipuri de creaţie se îmbină într-o armonie perfectă.    
Înfrumuseţată de dorul/rodul real al cuvintelor, după „O altfel de ninsoare”, în care „altcineva locuieşte / pe dinăuntru / ireversibil”, Carmen Doreal ne face părtaşii jurnalului său liric: „jurnalul meu de poetă / mă risipeşte peste inima ta / la limita serii / mizând pe o singură noapte”. Cititorul se regăseşte de cele mai multe ori în postura de iubit sau confident aşezat „La masa tăcerii”, privind „asfinţitul... o rană / din care / o umbră a plecat”. Poezia în cazul de faţă este o tandră resemnare, o acceptare a compromisului devenit creaţie artistică, pe fondul unei nevoi acute de identificare în timpul/spaţiul prezent. Este, pe alocuri, un dulce catharsis, în care autoarea îşi declară credinţa trecută şi redobândită: „cred în tine, poezie / eşti prietena mea cea mai bună / în nopţile albe / îmi ţii empatică / volubilă companie / cred în tine poezie / îmi dăruieşti aripi complimentare / anticipând fericirea în sine / îmi demonstrezi că viaţa ar fi / un şir de întâmplări / declanşatoare” („Cred în tine poezie”).  
Elementele prin care se recurge la analiza eu-lui cât şi situarea/raportul în(tre) dimensiunile existenţiale sunt reprezentate de două motive principale : imaginea în oglindă şi dedublarea. La poluri opuse, oglinda poate însemna înfierare amoroasă – „oglinda are două feţe / îmi tatuează cuvântul / un înger / o dată pentru tine însuţi / o dată pentru mine („Oglinda are două feţe”), sau eliberare – „oglinda decantărilor fine / eliberează poeta din mine / levitaţie cu inima la cer / geminidă” („Cred în tine  poezie”).
Dedublarea se realizează într-o vânzătoare de iluzii – Siddartha, „dedublată de un iubit secret / îmi invadează sângele /  cu telepatii halucinante / o altă toamnă mă regăseşte / înveşmântată / în rochiţa de frunze / colorată rebel / de un pictor impresionist” („Siddharta”).
Poeta „reinventează iubirea sub Poartă de sărut / pe malul fluviului Saint-Laurent” şi trăieşte „Transcendenţa” – „divaghez în vers alb cu Pierre Morency” – fără să uite numele lui Eminescu, Arghezi, Sorescu, Nichita Stănescu sau experienţa din Paris, acolo unde „Dali, Elytis, Claude Debussy, / agăţau oglinzi suprarealiste înalte / deasupra patului meu...”.  
Poezia poetei Carmen Doreal, cu fine inflexiuni întâlnite în opera Valeriei Coman, dar şi cu influenţa „exilului creator”, vine să ne prezinte un suflet cald, dedicat culorilor şi cuvintelor într-un rogvaiv al luminii şi al iubirii. Trăind între prezent şi trecut ca între două oglinzi în care (se) priveşte concomitent, autoarea nu este capabilă să facă o alegere şi devine un continuu „metamorf”, poezia ei fiind o lungă călătorie, asemenea unui fluviu de sentimente.


                                                                                                                 Ionuţ Caragea





                     Rădăcinile romanului modern


Apărut  la Editura Transilvania,  în cadrul Colecţiei Cititor de Proză, ( aparţinînd  Proiectului cultural de anvergură coordonat de  cărturarul de talie europeană Emanuel Pope), - volumul  Incursiune în romanul grec-latin, autor Dorina Şişu, se constituie în unul dintre evenimentele editoriale de marcă ale anului 2010.
Nu trebuie să citeşti toate cele aproape 150 de pagini ale cărţii pentru a te dumiri că un astfel de demers, literar, nu a fost gîndit pentru  ,,ronţăitorii,, romanelor roz-bombon şi nici pentru cei care nu deţin dorinţa de incursiune în ceea ce ne place să credem că este matricea culturii europene,- avem aici geneza însăşi a Literaturii pe care,  noi o disecăm  mai mult  dintr-o memorie colectivă, la îndemînă, decît după studii aprofundate, de gen.
Dorina Şişu sparge pojghiţa blazării contemporane, coboară în tainiţe străvechi şi, cu uneltele  căutătorilor de comori intelectuale indubitabile, reuşeşte să scoată pe piaţa de carte o lucrare care, cred eu, ar trebui să îşi aibă locul său pe raftul bibliotecilor şcolare, locul de unde  încep, sau ar trebui să pornească,  mai toate călătoriile spirituale.
Dorina Şişu nu face Teorie de dragul teoriei  şi fiecare idee  folosită drept cheie a logosului  ziditor de pagini extrem de interesante nu doar ca istorie literară, dar şi ca Viaţă de dinainte ca romanul ca gen să aibă viaţă,- fiecare idee, zic, aici este aidoma unei cariatide. Structuri arhitectonice elevate şi stil particular, muncă de creaţie dar şi sisifică trudă de cercetare,- iată spaţiul  prin care autoarea  se mişcă elegant, - aşa, ca şi cum ar caligrafia, pe falii de nisipuri nemişcătoare, codul cel prin care, noi, cei mai mult sau mai puţin igoranţi, să putem dibui universalitatea Cuvîntului, să reuşim să ne împărtăşim din trezirea aceea, urieşească, a două civlizaţii, a două fenomene colosale care stau la baza vremurile în care  trăim. Prezentul se datoreza trecutului.
Incursiune in romanul grec-latin este un studiu vast, ambiţios şi pe măsura unei penelope care ţese cu şi printre însemne prăfuite de vechime.  Autoarea prinde în pagini  distincte toate cuvintelor potrivite, împodobeşte textul-la-subiect cu ,,purupra şi aurul ,, călătoriilor de iniţiere pe care, intelectual vorbind, le ducem cu toţii, noi muritorii, pe vîrful ariplor, sau... şontîc-şontîc.
Ecuaţiile componistice, de ,,laborator,, - tehnica mînuirii ştiinţifice a sintagmelor ce fac pod între lumea greco-romană şi  Aventura umanităţii,  cu apogeul său în Mileniul Trei,- raţiunea descifrării pasajelor peste timp,  demersul făcut pas cu pas pe calea cunoaşterii  pornind din punctul  zero al prozei europene,  şi implicit a celei romaneşti,- ar fi putut duce la o inapetenţă pentru informaţie pentru cititorului de azi,- care, vai,   optează  mai mult pentru  lectura  pe ,,diagonală,, în devafoarea unei lecturi  sistematice, serioase. Nu a fost să fie aşa! Cartea te atrage magnetic.
 Dorina Şişu are stil, şarm personal şi  harul scriitorului făcut nu născut, şi care, dacă ar vrea, ar putea scrie poeme pînă şi într-un caiet de Algebră.
Împărţirea cărţii pe capitole şi, mai apoi,  zidărirea fiecărui capitol în mai multe eseuri  structurate pe teme interesante prin unicitatea abordării ,- toată structura cărţii de faţă vine şi accetuează  procedeul prin care studiul se derulează firesc, prin potrivite într-un puzlle care te incită prin inedit şi enigmă. În acest sens, consideraţiile critice nu pot fi decat unele favorabile.
Poveşti şi umbre de ,,basm,, antic se prefiră între tradiţiile care, aşezate fiind în oglindă, ne arată pe noi, oamenii,- aşa cum am fost, cum încă mai suntem: amatori de vise şi de  aventuri fantastice.
Plonjarea, cu sau fără lonjă de siguranţă, în golul de sub cupola Circului lumii atemporale, - iată forţa şi raţiunea Dorinei Şişu, -talentata şi harnica autoare a unei cărţi în care zeii şi oamenii devin  persoanje.
Pe parcursul lecturii nu poţi să nu te detaşezi de mediul ambiant modern, să nu uiţi pentru o clipă că  există ornice electronice şi maşini infernale, cu combustie.
Lectura te fură şi ... te laşi în voia cuvintelor anume alese, aşa, precum Ulise însuşi se lăsa dus de vîntul opintindu-se-n pînza corăbiei.
Dorina Şişu deţine o filosofie  (care ţine de exerciţiul exploratorilor, a eroilor din romanele dintotdeauna) are tenacitate şi forţa nativă prin care  discerne lucrurile importante din noiamul informaţiei de bibliotecă.
 Iată esenţa care stă la baza scrierii cărţii sale,- carte zidărită ca un pod de legătură între  Odiseea, Metamorfozele  şi Don Quijote.Ne deschide porţi interesante către autorii din antichitate, apoi doar sugerează jaloanele care, odată urmate ar trebui să ne ducă spre taina şi destinul coloşilor literaturii din secolul tuşat de ritmul diabolic al industrializării.
Incursiune în romanul grec-latin este o lectură necesară, în aceste vremuri de redefinire, fie şi numai pentru a ne smeri, a recunoaşte că nu noi, cei de Acum şi de Aici, suntem Alfa şi Omega minunii ce se numeşte Literatură.
 
                                                                                                  Melania Cuc


 


                              DOAMNA NOASTRĂ, LIMBA ROMÂNĂ


Nu demult, la editura Limes din Cluj Napoca a aparut lucrarea prof. dr. in filozofie Teodor Ardelean, „Limba Romana si cultivarea ei in preocuparile Astrei”.
Salajean de bastina, Teodor Ardelean (astazi directorul Bibliotecii Judetene „Petre Dulfu” din Baia Mare), fost elev al Liceului „Ion Agarbiceanu” din Jibou, cu vaste preocupari literare si filozofice, a izbutit sa scoata la lumina tiparului lucrarea sa de suflet, „Limba Romana in preocuparile Astrei”, ce-i confera pentru eruditia sa titlul de doctor in filozofie.
Cartea lui Teodor Ardelean oglindeste straduinta si eruditia autorului, care a urmarit prin arhivele istorice si prin cercetarile sale noi sa dovedeasca, cu pasiune si stiinta, locul si rolul limbii in marea simfonie a sufletului national romanesc.
Pe buna-dreptate, prof. univ. dr. Victor V. Grecu, ce prefateaza aceasta monografie a Astrei, o considera aidoma „odei bucuriei”, o sinteza enciclopedica, un veritabil tratat de istorie nationala si, mai mult, o „carte romaneasca de invatatura” si un catehism al vietii culturale si national-politice a romanilor de pretutindeni.
Cartea lui Teodor Ardelean, prin care a devenit doctor in filozofie, o adevarata enciclopedie consacrata Astrei, contine 266 pagini sistematizate in 12 capitole, care care se adauga „Anexele”, o vasta bibliografie si indicile de nume. Valoarea lucrarii profesorului-doctor Teodor Ardelean este data mai cu seama de capitolele: Unitatea limbii si unitatea nationala; Limba romana si cultura populara; Limba si cultura prin biblioteci;
Limba si cultura prin „scolile taranesti”; Cultura limbii romane in Revista „Transilvania”, organul presei Astra etc.
In monografia lui Teodor Ardelean, „Limba Romana si cultivarea ei in preocuparile Astrei”, s-a tinut cont de aportul intelectualilor salajeni la opera luminata a societatii Astra. Teodor Ardelean in scrierile sale, nu poate uita aportul lui Simion Barnutiu si Iuliu Maniu, deveniti membri de onoare ai Astrei, si nici grandioasele Adunari Generale ale Astrei la Simleu Silvaniei in 1878 si 1908.
Avem convingerea ca editura Limes din Cluj Napoca a intuit succesul cartii doctorului Teodor Ardelean, directorul bibliotecii „Petre Dulfu” din Baia Mare, reusind sa contribuie la imbogatirea patrimoniului spiritual al Astrei tuturor romanilor

                                                                            Ioan IVANESCU





                                    NEGOTIN:
                                 Lansarea manualului
                       Istoria romanilor din sudul Dunarii


Centrul de Presa din Negotin (Timocul romanesc din Serbia) a gazduit, marti, 25 ianuarie 2011, lansarea manualului ISTORIA ROMANILOR DIN SUDUL DUNARII.
    Volumul este scris de profesorul Valentin BALUTOIU, profesor la Colegiul National Carol I din Craiova, cunoscut autor de manuale de istorie.
    Evenimentul cultural de la Negotin a fost prefatat de Dusan Prvulovici, presedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Negotin, liderul Federatiei Rumanilor/Vlahilor din Serbia.        
    Dan Lupescu, directorul fondator al Revistei europene de cultura si educatie LAMURA, a prezentat detaliat noua aparitie editoriala. El a insistat pe elementele de asemanare, dar si pe cele de diferentiere dintre aceasta noua lucrare a profesorului craiovean Balutoiu  si cartea cu continut similar din anul 2010 semnata de acelasi autor, Valentin Balutoiu, in editie bilingva romana-sarba, finantata din venituri proprii de Directia pentru Cultura a judetului Dolj.
     Daca manualul din 2010 (36 de capitole) era conceput special pentru tinerii din Timoc, cel actual (29 capitole) se adreseaza cu precadere profesorilor de istorie si liceenilor din Romania, care cunosc in mica masura destinul conationalilor de pe malul drept al Dunarii.
    In continuare, moderatorul Dan Lupescu i-a invitat la microfon pe preotul Boian Alexandrovici, protopopul Bisericii Ortodoxe Romane Dacia Ripensis cu sediul la Malainita, Dimitrie Craciunovici, presedintele Miscarii Democrate a Romanilor din Serbia,  Draghisa Costandinovici, doctor in istorie, Dragan Demici, presedintele Partidei Democrate a Romanilor din Serbia. Desigur, marturisiri si precizari extrem de interesante a facut profesorul Valentin Balutoiu, autorul recentei carti.
In finalul acestui colocviu, el a oferit autografe participantilor.
        Manifestarea culturala de la Negotin a fost organizata de Asociatia Culturala ProEuropa LAMURA din Craiova, care a daruit Federatiei Rumanilor din Serbia/Savez Vlaha Serbia si Agentiei TimocPress 30 de exemplare din lucrarea ISTORIA ROMANILOR DIN SUDUL DUNARII     (Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2010), 20 de exemplare din manualul O ISTORIE PENTRU ROMANII DE LA SUD DE DUNARE (Editura ALMA, Craiova, 2009) si zece exemplare din recentul volum selectiv ROMANII DE LANGA NOI, publicat de prof. dr. Tudor Nedelcea la Editura Fundatiei Scrisul Romanesc.


 



               GHEORGHE VIDICAN - GENUNCHII TAMISEI


Gheorghe Vidican
Genunchii Tamisei (poezie)
Editura Brumar
2011, Timişoara

Prestigioasa de drept - prin exigenţe -,  editură Brumar, i-a tipărit lui Gheorghe Vidican o plachetă cu titlu frumos în sine, „Genunchii Tamisei”. Vidican este omul cuvintelor care revin bombardate cu semnificaţie, este poetul rezonant metaforic ca un diapazon, cu dizarmoniile şi artimiile realului.

Singure cuvintele par a fuziona şi reverbera prin acest talent de a interpreta şi comunica liric, Vidican având o „ gândire” poietică de vervă empatică, plasticizantă; procedeul este al impregnării de semnificat în carnea estetică a textului, prin despersonalizarea obiectuală şi a stării, fără nicio inhibiţie a „logicii” sintactice: „aşchii de ochi răstălmăcesc cercul/  acoperă bănuiala soldatului/ cu mâna de alge a parcului” …” Neliniştea doarme în şarpele întins pe frânghii”. Acest procedeu de a re-structura prin colaj, ludic compozit, o imagine, este holografic şi modern, mizând pe şocul imagistic şi efectul artizanal, însă unul ce pare mereu spontan, deci relevă o predispoziţie pentru anularea oricărei „proporţii” logice. Apetenţa cu care scrie întrerupând doar prin titluri un text- continuu, steno-gramatic, este a nesaţiului de a „ interpreta”, de la o carte la alta, şi de a re-codifica perceptiv patosul descriptiv: -de fapt delirul perceptiv bine controlat, de unde surpriza de impact semiotic.

Oriunde auzi şi asculţi, afli prin discursul lui, o stare „underground” a simbolismului, în cheie psihedelică: „se folosesc degetele inimii”; „zâmbetul negru plin de candoarea femeii”; carte cosmică întinsă la uscat dimineaţa (ca o rufă, n.); „complice cu foamea din ochii noştri/ ce dau buzna între ţîţele unei femei/ ce devorase noaptea unor şoferi de tir” (Pentru  neechivoc, era mai corect TIR n.) .. Eros sublimat, textualism exaltat, fie şi la Tamisa. Sau „amintiri în coperţile cărţilor”… ( texco).

Evident, locaţia Londrei, este nu doar una turistică, exotică, ci este a unui traseu ce se reia labirintic, iniţiatic, printre olginzile deformatoare ale unei galerii din memorie; descripţia este fluentă şi dezinvoltă, captând trans-modernist scăpărări hieratice: „salcâmii îşi ard frunzele în palma optimistului incurabuil/ bufniţa bate în cuie dimineaţa”, „sfârcurile barmaniţei (participă) gata-gata să se răstoarne în ochii Tamisei”. Suprarealism paradoxist, buşnind prin toate crăpăturile dintre cuvinte, cu foame de substanţialitate, să recunoaştem, atractiv ca o narcoză.

Poate că doar la Ion Mircea am întâlnit, mai puţin oximoronic, ( de ce nu OXIMO(I)ronic?) acest insaţiabil har de a prelungi un preludiu în fond al lui Amor Fati. Fie şi imaginat sau rememorat – restaurat ingenios, inventiv, fantastic, pe un ţărm de Atlantic, unde bântuie himerele vânătorilor de fantome… Ceea ce este vizibil pe constanta cărţilor lui Vidican e această izvorâre, această împrospătare-înnoire  continuă, catarsică, din chiar corpusul textului animat de empatia sus amintită. Un spirit cooperant, din irepresibila nevoie de comunicare elevată, acesta este Gheorghe Vidican, omul şi poetul. Poezia sa este caleidoscopică, este un ochean întors, prin care nisipul numără coloristic durata unei clepsidre…
                                                                                                             Eugen EVU


Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971