Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7-8 | 9-10 | -->
Anul 2010
Anul 2009
CORNELIU LEU ADRESEAZĂ O SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI PREŞEDINTE AL U.D.M.R. MARKO BELA
Ce va fi în trei ani? de Andrei Marga
PROTEST de Dwight Luchian Patton
A.S.L. – FAŢĂ CU ADEVĂRUL MORŢII...! - de Adrian BOTEZ
DESPRE ROSTUL ROMÂNIEI de Bradut Florescu
Noua generatie de intelectuali din România de Dan Ungureanu
ÎN CONTRAST CU CELE DE MAI SUS, SISTEMUL DE INVATAMANT FINLANDEZ
Profeţiile lui Gupta Swami despre România
I.L. CARAGIALE „Moftul artificial”
BUCEGII ASCUND INTRĂRILE UNOR TRASEE SECRETE DACICE
CINE ŞI DE CE a inlăturat moartea lui Decebal de pe Columna Traiană?
Podul lui Traian ? Mă îndoiesc !
Arheometria şi moştenirea culturală a României
DESPRE CODEX RAHONHZY SI CERCETARILE VIORICĂI MIHAI-ENĂCIUC
ADRESE INTERNET PRIVIND ISTORIA DACILOR
ROMÂNII ION ŞI VASILE CU VÂRSTELE ÎNTRE 30 ŞI 40.000 DE ANI AŞTEAPTĂ CA MINISTERUL CULTURII SĂ SE PRONUNŢE - prin internet din surse- Nida Turbatu ,Mircea Bunea
asdasdf
Psalmii lui Stefan Augustin Doinaş în traducerea franceză a lui Constantin Frosin
hus
Recenzii, articole şi interviuri de Adriana SAVU, Laurenţiu BĂDICIOIU, Elisabeta POP, Al.Florin TENE, Ionel NECULA, Ionuţ CARAGEA, Melania CUC, Ioan IVĂNESCU, Dan LUPESCU, Eugen EVU, Ion SEGARCEANU, Nicholas BUDA, Loredana IONAŞ, Victoria MILESCU, Remus FOLTOŞ, Adrian BOTEZ, Jean-Paul GAVARD-PERRET , despre: Corneliu LEU, Nadegè Ragaru & Antonela Capelle-Pogăcean, Eugen DORCESCU, Adrian BOTEZ, Carmen DOREAL, Dorina ŞIŞU, Theodor ARDELEAN, Valentin BALUŢOIU, Paşcu BALACI, Dumitru DRAICA, Paul POLIDOR, Ionuâ CARAGEA, Florin AGAFIŢEI, Stefan DORU DANCUS, Mirela CADAR, Constantin FROSIN.- PARTEA I
PARTEA II
PARTEA III
PARTEA IV
PARTEA V
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de Al. Florin ŢENE
Din publicaţii recente: Patru turnători de lux, Obiectivul "Tudorache", Criticul Iorgulescu a turnat
Un temeinic studiu despre avangarda în literatura română: Ion Pachia TATOMIRESCU „Întâiul dadaism...”
Din floclorul internetului -prima parte
Din folclorul internetului - partea a 2-a
Rubrici de Ionuţ Caragea, Ioan Lila, Elisabeta Iosif- partea I
Rubrici de Ionu' Caragea, Ioan Lila, Elisabeta Iosif- partea II
Dex Online
     Arheometria şi moştenirea culturală a României



Minuni de aur care au dăinuit în timp, sfidând parcă vremelnicia noastră. Nu ne vine să credem că au o vechime de mii de ani. Dar asemenea recuperări sunt posibile datorită unor metode ştiinţifice cu totul speciale
Arheologii secolului 21 sunt detectivi care caută să rezolve misterele trecutului.  Arheologul,  în mentalul multora, reprezintă imaginea unei persoane care se ocupă cu operaţiunea dificilă de  scoatere la lumina zilei a „urmelor” trecutului, de la ruinele construcţiilor până la diverse obiecte (arme, podoabe, ustensile, vase ceramice etc.) realizate prin munca omului (artefacte).
Pentru neavizaţi, noţiunea de arheologie  poate să pară mai mult istorie decât ceea ce este ea: în fond, o ştiinţă distinctă.
Arheologii îşi propun  să reconstituie „universul” în care au trăit (habitatul, paleodieta, credinţele religioase etc.) oamenii din trecut; de asemenea, să înţeleagă creaţia lor materială, inclusiv pe cea artistică (istoria materialelor şi tehnologiilor pentru producerea obiectelor şi monumentelor).
Istoricii timpurilor mai recente se folosesc de documente scrise, la care adaugă obiectele existente pentru a ilustra  viaţa şi istoria popoarelor din vremurile mai apropiate.  
Pentru un arheolog, documentele scrise sunt puţine, dacă acestea există. În multe cazuri, artefactele fizice reprezintă tot ceea ce  arheologii pot să aibă la îndemână pentru a încerca să reconstruiască trecutul din  obiectele în sine şi din starea mediului (solul, porţiunile de teren înconjurătoare) care le-a păstrat până la scoaterea lor la lumină. Interpretarea semnificaţiei artefactelor găsite a devenit aproape indispensabilă fără ajutorul arheometriei.
Arheometria, relevanţa  unei noi  ştiinţe
Ştiinţa interdisciplinară a arheometriei, apărută la sfârşitul secolului XIX, devenită de sine stătătoare în jurul anului 1950, poate fi definită ca aplicarea şi folosirea  ştiinţelor naturale (matematica, fizica, chimia, biologia, geologia) în studiile de arheologie şi de istoria artei.  Prin metodele şi tehnicile de lucru de care dispune, ea este în măsură astăzi să dea răspunsuri precise la un număr de întrebări care pot ajuta la reconstituirea istoriei unei descoperiri arheologice (artefacte, resturi umane şi, în general, organice, urme de construcţii) aflate în studiu.
De exemplu: cât de vechi este artefactul sau scheletul? Din ce materiale (compoziţia) este realizat obiectul? Care sunt originea şi provenienţa  sa? Care este zoo-specia sau, în cazul resturilor umane, tipul de populaţie căreia îi aparţine materialul biologic? Pentru a înţelege consensul ce există între arheometrie şi arheologie, putem împărţi arheometria  în cinci subgrupe care implică: 1. metode fizice de datare; 2. analize fizice şi chimice ale probelor, inclusiv ale materialelor biologice provenite dintr-un context arheologic – cea mai spectaculoasă fiind cea a ADN-ului antic;
3. reconstituirea mediului înconjurător, care poate fi gândită în termenii unor studii de paleontologie ale mediului, dintr-o perspectivă biologică sau geologică a mediului; 4. prospectări geofizice; 5. metode matematice de  procesare a datelor arheologice ce includ, printre altele, modelări matematice, analize statistice  care înseamnă şi analize de reconstituire de tip 3D.
Arheometria a apărut datorită   laboratoarelor de la British Museum (Londra), Smithsonian Institute (Washington D.C.), Muzeul Louvre (Paris), care, din dorinţa de a înţelege şi pătrunde în istoria pieselor şi  artefactelor ce le deţineau în colecţiile lor, au sprijinit dezvoltarea  acestei noi ştiinţe, inclusiv  prin conferinţe internaţionale devenite anuale şi prin înfiinţarea unor reviste ISI indexate şi cotate în sistemul ISI (Web of Knowledge) de profil (de exemplu, „Archaeometry”, înfiinţată în 1958), care şi-au câştigat o reputaţie binemeritată.
Altfel spus, muzeele mari ale lumii au statuat misiunea  lor primordială, deci şi a  muzeelor din întreaga lume, dar şi a universităţilor şi marilor institute ştiinţifice şi  a guvernelor de  a studia patrimoniul cultural al omenirii. Un rol aparte în promovarea arheometriei pe scena internaţională l-a avut Brookhaven National Laboratory (SUA), care, prin dotările pe care le avea pentru cercetările  fundamentale de fizică (reactoare nucleare, acceleratoare de particule etc.), a contribuit esenţial la dezvoltarea unor metode fizice specifice şi  arheometriei: de exemplu, analiza prin activare cu neutroni la reactorul nuclear, care evidenţiază concentraţii de părţi per milion ale unui element.
Nu este în intenţia noastră de a  descrie metodele arheometrice, dar dorim să menţionăm încă două din multitudinea lor. Prima,  metoda de determinare  a vârstei  cu ajutorul Carbonului-14, radioactiv, a fost verificată pe probe de lemn de acacia din mormântul faraonului Zoser, a treia dinastie (circa 2700-2600 î.Chr) ce a aparţinut Egiptului preistoric. Metoda a fost  descoperită de  Willard Libby (SUA), pentru care a primit Premiul Nobel pentru Chimie (1960). În prezentarea acordării premiului se afirmă: „Rareori o singură descoperire în chimie a avut un asemenea impact asupra gândirii în atâtea domenii ale activităţii umane. Rareori o singură descoperire a generat un interes public atât de larg”.
A doua metodă este datarea prin luminiscenţă, care se bazează pe faptul că aproape toate mineralele naturale sunt termoluminiscente. Acest procedeu este folosit pentru datarea rocilor, materialelor litice şi a ceramicii. Proba încălzită produce lumină. Cantitatea de lumină eliberată poate fi măsurată şi este proporţională cu doza de radiaţii absorbită de probă de-a lungul timpului; această doză acumulată variază cu vârsta probei şi cu cantitatea  de elemente radioactive-urmă, pe care proba o conţine.

Arheometria în România
În ţara noastră arheometria s-a născut după 1970, deşi  se poate afirma că, disparat, de la sfârşitul secolului XIX au existat studii antropologice, paleozoologice, petrografice, metalografice, care au sprijinit cercetarea arheologică românească.

Începuturile au fost modeste şi s-au bucurat de entuziasmul şi implicarea benevolă a unor cercetători din domeniul fizicii nucleare din cadrul Institutului de Fizică Atomică – IFA (Măgurele-Bucureşti) şi  a filialei sale de la Cluj-Napoca. Aceştia s-au raliat Seminarului  de Arheometrie organizat de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei  (MNIT) din Cluj-Napoca (Gh. Lazarovici ş.a.), ce a organizat anual conferinţe naţionale datorită cărora s-au pus bazele arheometriei moderne româneşti.
Au apărut volumele 1 şi 2 (în limba engleză) ale lucrărilor conferinţelor clujene „Archaeometry in Romania – Physics methods in Archaeology” (editori P.T. Frangopol şi V.V. Morariu), editate sub egida  IFA – Măgurele, şi, recent, la Editura  Mega din Cluj, volumul 3 (editori Z. Maxim, D. Bindea, L. Săsăran), realizat de MNIT, care face şi un istoric detaliat al începuturilor arheometriei româneşti. Menţionăm şi cursurile de matematică  şi informatică aplicate în arheologie şi cele de arheoastronomie organizate de Florin Stănescu la universităţile din Sibiu şi Alba Iulia şi volumul  „Arheologie informatizată”, editat de Dorel Micle la Timişoara.
Toate aceste acţiuni din ultimii 30 de ani au coagulat colaborări, proiecte, mese rotunde, dezbateri, simpozioane ce au contribuit la maturizarea arheometriei româneşti, la sprijinirea ei materială de către oficialităţi, precum şi la afirmarea ei pe plan internaţional. În continuare vom  menţiona  câteva exemple care să sublinieze importanţa acestei ştiinţe pentru studiul Patrimoniului  Cultural Naţional.

Simpozionul  Naţional de Arheometrie 2010
Institutul  Naţional de  Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” („moştenitorul” fostei IFA Măgurele) a luat iniţiativa organizării, în toamna trecută, la Bucureşti, în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) Bucureşti şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, a unui  forum pentru un schimb de idei care să ateste  nu numai dezvoltarea arheometriei ca ştiinţă, dar  şi rolul acesteia tot mai important în studiul bogatului patrimoniu cultural din ţara noastră. Sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetarea Ştiinţifică (ANCS) prin finanţarea simpozionului (proiectul ROMARCHEOMET al IFIN HH) a fost semnificativ în recunoaşterea rezultatelor de nivel internaţional al cercetărilor arheometrice din România.
Participanţii – fizicieni, chimişti, arheologi, geologi, specialişti în restaurare, în total peste 150, din majoritatea centrelor universitare din ţară, dar şi din Germania, Polonia, Franţa, Canada – au abordat tematici specifice, de exemplu, arheometalurgie, aurul şi argintul dacic în context european, metode de datare (Carbon-14, termoluminiscenţă, dendocronologie), geoarheologie, noi metode fizico-chimice de analiză compoziţională (microfluorescenţa de raze X indusă de radiaţia sincrotronică, spectroscopie Raman, micro-gravimetrie, microscopie electronică, spectroscopie vibraţională non-contact, difracţie şi  tomografie de raze X, iradiere gama pentru conservarea pieselor de patrimoniu (lemn, hârtie, peliculă) etc.
Simpozionul a demonstrat rolul important al ştiinţelor exacte, mai ales al fizicii, în  abordarea complexă a tematicilor din arheologie, artă, restaurare-conservare a patrimoniului cultural, demonstrând că astăzi nu se mai poate face practic cercetare performantă de nivel european în aceste domenii fără utilizarea metodelor fizico-chimice, biologice sau geologice, situaţie care ar trebui înţeleasă, în primul rând, de universităţile româneşti prin introducerea – cel puţin la nivel de masterat – a arheometriei ca etalon de interdisciplinaritate în arheologie.

Brăţările dacice de aur de la Sarmizegetusa
Prestigioasa revistă „Antiquity” (Marea Britanie), nr. 84 (2010), paginile 1028-1042, a publicat în decembrie 2010 articolul cu titlul de mai sus, avându-i ca autori pe Bogdan Constantinescu, Ernest Oberlander Târnoveanu, Roxana Bugoi, Viorel Cojocaru şi Martin Radtke, articol care prezintă autentificarea şi analiza acestor splendide brăţări dacice din sec. 1 î.Chr. De remarcat că imaginile uneia dintre brăţări au format coperta numărului respectiv al revistei. Brăţările, circa 24, găsite de căutătorii ilegali (hoţii) de comori, au fost vândute peste hotare şi recuperate (o parte) de statul român din Franţa, Germania şi SUA datorită efortului autorităţilor din România cu sprijinul Interpolului.
Splendidele bijuterii din aur au fost realizate, în principal, din aurul din albiile râurilor, la care s-a adăugat şi aur extras din filoanele de suprafaţă ale minelor din  Transilvania. Prelucrarea lor este în formă polispiralică, decorate cu capete stilizate de  şerpi şi palmete.  Locurile  de unde au fost dezgropate se află în proximitatea marelui centru sacru de la Sarmizegetusa Regia, sit  aflat pe lista UNESCO a  Patrimoniului Cultural Mondial. Un amănunt semnificativ al valorii unei brăţări este punerea în vânzare a uneia dintre ele de către celebra casă de licitaţii Christie’s din New York pe 8 decembrie 1999. Brăţări similare din argint erau deja cunoscute, nu însă din aur.
Metoda de analiză a compoziţiei materialului brăţărilor a fost aceea a fluorescenţei de raze X (XRF), efectuată cu spectrometre fixe şi portabile, dar şi cu ajutorul  radiaţiei sincrotronice (micro SR-XRF). Analizele indică procentajul elementelor din aliajul aurului, raportul dintre cele trei componente principale: aur, argint, cupru, dar şi urme de elemente ca staniu şi  stibiu, care au fost găsite şi în specimene de aur provenind de la Muzeul Aurului Brad, ceea ce atestă autenticitatea surselor de aur din zonă. Au fost folosite şi alte metode fizice extrem de precise, de exemplu, în SUA, cele bazate pe laseri (LA-ICP-MS), care au confirmat aceste date.
Modelul ales al şarpelui spiralat are o valoare deosebită, mai mare decât cea estetică, fiind legat de mediul social şi religios al unei culturi specifice  a populaţiei autohtone, capul de şarpe fiind un totem al dacilor care era reprezentat pe steagul lor. Nu intrăm în interpretările  semnificaţiei culturale a acestor brăţări dacice.
Datorită importanţei lor ştiinţifice şi artistice, dar şi a cantităţii de aur înmagazinat, descoperirea brăţărilor dacice nu poate fi comparată decât cu tezaurul de la Pietroasele (descoperit  în 1837). Până acum s-au recuperat 11,7 kg de aur, dar cele 24 de exemplare depistate probabil că vor fi cântărit peste 20 kg de aur (cele 12 obiecte din tezaurul Pietroasele au 19 kg, dar au fost 22 de piese iniţial, cântărind  probabil peste 30 kg de aur).
Pe 16 decembrie 2010 s-a deschis la Roma expoziţia „Gli ori antichi della Romania – Primo e dopo Traiani”, la „Museo dei Fori Imperiali”. Aceasta va rămâne deschisă până pe 3 aprilie 2011. Expoziţia reuneşte o selecţie foarte riguroasă din cele mai importante   piese din aur şi argint din patrimoniul românesc – 140 de exponate, mergând din Epoca Bronzului până în epoca marilor migraţii (sec. XVI î.Chr.-sec. VI d.Chr.).
Aproape toate sunt unicate la nivelul  ţării, Europei şi lumii. Participă şi patru (din cele 12 recuperate) brăţări dacice de aur (primele repatriate), care călătoresc pentru prima oară în străinătate în noua lor calitate de piese de muzeu, şi nu de marfă de contrabandă. Niciodată în ultimii 20 de ani România nu a prezentat peste hotare piese atât de preţioase din Patrimoniul Cultural Naţional.
Nu putem să nu remarcăm cu tristeţe că de anul trecut aşteaptă la Frankfurt (Germania) şi alte obiecte dacice de mare valoare (inclusiv încă o brăţară de aur) recuperate tot din tezaurele ilegal scoase din România, pentru care Ministerul Culturii nu găseşte banii necesari aducerii lor în ţară.
Conservarea patrimoniului cu radiaţii gamma
O altă activitate prin care fizica nucleară susţine patrimoniul cultural este tratarea în câmpuri intense de radiaţii gamma a diverselor obiecte din muzee, arhive, biserici, colecţii aflate în pericol de degradare biologică.
Biodegradarea este datorată, mai ales, insectelor (carii, de exemplu), dar şi mucegaiurilor, ciupercilor, bacteriilor. Celuloza, lignina, colagenul reprezintă hrana preferată a acestor vietăţi şi, totodată, sunt constituenţii principali ai lemnului, hârtiei, textilelor sau ai pielii. Desigur, procesul de degradare este complex.
Un rol important în distrugerea patrimoniului cultural îl joacă şi factori fizico-chimici precum umiditatea excesivă, gazele poluante din atmosferă, temperatura, lumina etc. Adesea aceştia favorizează atacul biologic.
În lupta dificilă pentru conservarea patrimoniului, o metodă deosebit de avantajoasă este dezinfecţia prin iradiere gamma. Menţionăm ca exemplu faimos tratarea mumiei lui Ramses al II-lea, adusă în acest scop din Egipt în Franţa pentru iradiere.
Publicaţia „Nuclear Physics News” (Marea Britanie), vol. 18, nr. 1 (2008), precum şi Serviciul de Presă al Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică de la Viena (în 2010) semnalează rezultatele deosebite obţinute la IFIN HH Măgurele în cadrul Departamentului de iradieri tehnologice. Menţionăm câteva exemple:
1. Stoparea unui puternic atac biologic activ de carii apărut la biserica de obşte din comuna Izvoarele, judeţul Prahova
Acţiunea a fost similară unei dezinfecţii generale spitaliceşti şi a implicat tratarea în timp-record – patru zile – a întregului inventar din lemn: aproximativ 10 m3 (iconostas, balcon, scaune împărăteşti, restul mobilierului, strane etc.; podeaua a fost înlocuită). Piesele de mari dimensiuni precum iconostasul (6×8 m) au fost dezasamblate pentru a putea fi transportate şi manipulate. După opt ani de zile nu există nici un semn de reinfectare.
2. Salvarea Arhivei Naţionale de Filme
Gelatina prezentă în compoziţia  filmului este sensibilă la umiditatea din aer, deci constituie un mediu favorabil dezvoltării ciupercilor care ameninţau filmele păstrate în condiţii nefavorabile. Iradierea peliculelor a zeci de filme vechi a stopat degradarea peliculei.
3. Tratarea inventarului Muzeului Aman din Bucureşti
Pentru a fi salvată de igrasia care ameninţa să o năruiască, cocheta clădire de secol XIX a muzeului a suferit o restaurare capitală. S-au refăcut fundaţiile şi s-au hidroizolat şi s-a refăcut tencuiala în întregime. Toate obiectele din interior ce ar fi putut fi infestate, inclusiv mobilierul, uşile, instrumentele artistului (~37 m3), şi 110 m2 de tapet au fost iradiate.
Concluzii
Arheometria românească a demonstrat maturitatea sa ştiinţifică prin prezenţa în paginile revistelor internaţionale de profil din ultimii ani. Exemplele oferite în acest articol sunt doar câteva mărturii dintre numeroasele existente care atestă competenţa recunoscută profesional a cercetătorilor români, dar şi dragostea lor pentru abordarea problemelor fundamentale ale culturii naţionale.
Identificarea, punerea în valoare, conservarea şi restaurarea inestimabilelor valori ale Patrimoniului Cultural reprezintă o datorie de interes naţional a echipelor de arheometrişti şi arheologi, care colaborează, putem afirma, într-o manieră interdisciplinară, colegială, făcând să dispară graniţele dintre ştiinţe.
Datoria de interes naţional ar trebui să fie mai pregnantă şi la nivelul Ministerului Culturii şi Cultelor, care ar trebui să-şi îmbunătăţească prestaţia în domeniu, de exemplu, în colaborare cu consiliile judeţene, pentru protejarea siturilor arheologice de pe teritoriul acestora, dar şi cu  Ministerul de Interne, pentru stoparea  traficului cu obiecte de patrimoniu.
Ne aflăm astăzi, în 2011, în situaţia –ciudată – că eforturile arheometriei româneşti, izvorâte dezinteresat din dragostea pentru istoria naţională în anii ‘70 din secolul trecut, nu pot rămâne singulare fără sprijinul financiar extrem de important al ANCS, dar şi al Legislativului, care trebuie să elaboreze – în sfârşit – o legislaţie de tip european în ceea ce priveşte protecţia Patrimoniului Cultural Naţional.
                                                                                         Petre  T.  FRANGOPOL
                                                                      Bogdan CONSTANTINESCU
                                                                                 „Timpul” febr,2011

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971