Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
CE MAI ÎNSEAMNĂ, AZI, SĂ FII „PREŞEDINTE”, RESPECTIV „CETĂŢEAN” AL ROMÂNIEI...?! de Adrian Botez
FONDATORUL „STRATFOR” despre ROMÂNIA, interviu cu George Friedman
Proiectul Blue Beam (Raza Albastră) şi „salvarea” Noii Ordini Mondiale
Două articole despre Roşia Montană de Dr. Gh Funar şi Ion Longin Popescu
Un parlamentar român despre şeful delegaţiei FMI pentru România
Articol Eugen Evu
În loc de concluzii: Opinii din noua generaţie
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu,Viorel Roman, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea I
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea II
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea III
Secretele din Bucegi” – un documentar al sitului „Colecţionarul”
Traducerile în franceză ale lui Constantin Frosin, din versuri de: - Vasile Voiculescu - Ion Pillat - Marin Sorescu - Ileana Malancioiu - Nicolae Labiş - Magda Isanos - Stefan Augustin Doinaş
DIMITRIE GRAMA - Poezia ca (un) ritual de depoetizare
Recenzii şi prezentări de Adrian Botez, Al.FlorinŢene, Dan Lupescu, Melania Cuc, Eugen Dorceascu - Despre Eugen Evu, Stefan Doru Dancuş, Melania Cuc, Mihai Marcu, Aurel Petrescu, Ion Barb, Slavomir Almăjan, Valentina Becart - partea I
Partea II
partea III
- partea IV
Cu prilejul apariţiei seriei complete in trei volume difuzate de librăria electronică www.corectbooks.com
partea II
partea III
partea IV
partea V
Păstorel Teodoreanu pe internet
partea II
Parodii literare sau parodia guvernării rubrici de Elisabeta Iosif, Ionuţ Caragea, Ioan Lilă
partea II
partea III
Consideraţiuni în proză din folclorul internetului
partea IV
From The London Times: A Well - Planned Retirement UN PERFECT EXEMPLU DE DESCENTRALIZARE
         SCRISOARE DIN HUNEDOARA:
        CINE L-A ÎMPUŞCAT PE DANIEL?


Tânărul hunedorean Daniel Ion Lupea era soldat în termen la Reşiţa în decembrie 1989. L-am cunoscut în decembrie 1989 pe tatăl său, care, cu un chip împietrit de durere, mi-a povestit despre fiul ucis în acele lupte între soldaţii români de la diferite obiective, cum au fost şi cele ale Antiarienei Hasdat de  lângă Hunedoara,  sau cele din municipiu, pe  străzile Hunedoarei şi de la pădurea Chizid, cu forţe obscure, nedezvăluite nici după 21 de ani, iată!,- şi cum eu fondasem la Hunedoara un săptămânal independent, „Renaşterea Hunedoarei”, am omagiat printr-un medalion- epitafic, jertfa lui Daniel. ( R.H. de miercuri 22 decembrie, 1989 pag.3).

La acea oră, înainte de executarea lui Ceauşescu, cel care emisese acel ordin era generalul Militaru, căruia Ion Iliescu îi oferise comanda Armatei Române, cu toate că ştia că generalul, scos de la naftalină, era omul sovieticilor... În Hunedoara ştiam deja de încă (6) şase morţi prin împuşcare, profesională, deobicei în frunte, unele cu gloanţe vidia, care nu se aflau în uzul armatei noastre... Anticipez expresia unei amărăciuni în plus, Daniel nu a fost nici până azi, inclus pe lista tăiată în marmoră de pe Troiţa martirilor-eroi* ai evenimentelor de atunci.
 
Tatăl lui Daniel mi-a arătat în copie un ordin al generalului criminal Militaru, pe care o reiau în citat: 

„Spre înaltă, ostăşească datorie, am înaintat la gradul de sublocotenent (postmortem) pe soldat(ul) Lupea Daniel - Erou pe altarul libertăţii şi demnităţii româneşti...”

Părinţii lui Daniel au primit pe lângă această stereotipă, bombastică diplomă - având în vedere cine a fost cel ce a emis-o...- necum demn, necum patriot român -, un sinistru criminal de război şi spion trădător, - cum avea să se afle mai târziu, prea târziu! - o sumă cinic de mică, nici cât să fie de ajutor pentru înmormântare. Edilii emanaţi ai regimului Iliescu, nu au avut nicio tresărire de conştiinţă pentru un eventual monument şi un meritat titlu post mortem de cetăţean de onoare (l-au conferit prin ani unor foşti duplicitari ceauşişti). După ce „revoluţionarii” din zonă şi-au împărţit bucatele, primind drepturi în bani, terenuri, onorificări, etc - l-au dat şi ei uitării nefăcând niciun demers. Pentru articolul meu am fost apostrofat la tipografie de un tovarăş brusc privatizat, vechi securist al Devei, şi de un domn care se titra „Purtător de cuvânt al CMPUN municipal”, cum scria pe uşa biroului lui din Primăria Hunedoara. „Nu a murit în Hunedoara, era la Reşiţa, să-l onorifice ei!” mi-a spus iritat omul, îmbrăcat în uniforma gărzilor kaki muncitoreşti, cu tricolor pe braţ... Era acelaşi care, vezi Doamne, în „slujba” armatei manipulate de Militaru-Iliescu-Roman-et falangele, habar nu avea că erau nişte simple, macabre marionete – egali cu aşa-zişii terorişti... din trupele antitero! Ce mai scria în diploma lui Daniel?
 
„Numele lui va înnobila Revoluţia Românească din 22 dec 1989, iar faptele brave pe care le-a săvârşit, vor intra în Panteonul nemuriri neamului!”

Ca jurnalist de investigaţie, am bănuit, iar apoi m-am convins, cine anume a scris acea diplomă, era una întocmită local, un simplu carton cu tricolor, iar sintagma grecească – exaltat bombastică a „omagiilor” în care el însuşi publicase ode Ciztmarului, „Panteonul nemuririi”, era titlul unei grobiene broşuri editate în regimul împuşcatului, sub egida partidului, „Panteonul nestinse iubiri” - prefaţate exact de tov/domnul purtător de cuvânt al revoluţiei, care dealtfel era autorul a două romane „policer” (miliţer) bine plătite şi al unuia la fosta editură Militară a lui Ion Grecea şi dnei Ivanov... editura reminicentă a „fraţilor sovietici eliberatori” din 1944! Am evocat într-o carte de memorialistică şi episodul în care eu însumi am fost „rata” de o rafală trasă din podul restaurantului „Gambrinus”, asupra mea  şi a doamnei  Mîneran(...), în plină zi, nimerind uşa de sticlă a Poştei centrale, rafală de gloanţe VIDIA... aşa cum am depus mărturie într-o anchetă şi azi „suspendată” obscur, a generalului Voinea. (Raport reprodus fragmentar de mine  în acea carte). O întrebare retorică stăruie în mintea mea: de ce în acel „ordin” pervers, data Revoluţiei „ lor” este cea de 22 decembrie, devreme ce revoluţia începuse deja la Timişoara încă din 16-17 decembrie? A fost instituit apoi un aşa zis „Forum 22”, cu fondurile fostului U.T.C., unde sediul a devenit un fief cu jocuri mecanice, biliard şi chefuri, al tovarăşului purtător de cuvânt, ulterior titrat şi „preşedinte de onoare al revoluţionarilor din Hunedoara”... Dar să îi judece altcineva!

Daniel  Ion Lupea a fost împuşcat mortal, la datorie, cu gloanţe dum- dum.

El era de pază  înarmată la obiectivul 01929 Reşiţa, unitatea militară cu acest cod, ceea ce reaminteşte un comunicat mincinos: „forţe neidentificate (terorişti români sau străini, spioni?) au atacat acea unitate... Este probabil că au fost militari din aceeaşi armată, manipulaţi diversionist, aşa cum au fost astfel de cazuri şi în Timişoara, Bucureşti, Cluj, Sibiu, unde revoluţia a făcut peste o mie de victime...
    
Dosarele secrete preluate atunci, în ianuarie, de la Hunedoara, duse probabil la o unitate militară de contrainformaţii din Cluj-Napoca (şi nici până azi date adevărului) - au fost manipulate de aceeaşi veroşi „emanaţi” care au executat orbeşte ordinele de la „centru”.

Daniel Ion Lupea a fost în floarea tinereţii lui. Medicii reşiţeni au făcut atunci eforturi disperate să-l salveze.Iată ce mi-a spus tatăl lui Daniel: „Domnule Evu, dacă aş fi murit eu de o sută de ori, dar el să mai fi trăit... Nu mai am lacrimi, mi-au ars...”. Iată, Daniele, scriu şi eu cu arsura unei lacrimi, aceste câteva cuvinte...
--------------------------------
* Urmare unor demersuri, numele său a fost adăugat pe troiţa eroilor, cu gradul de sublocotenet post-mortem.

LA (DUPĂ) MULŢI ANI... !

                                                                                                               Eugen EVU
                                                                                                                          Hunedoara
                                                                                                             decembrie 2010
          
                                        



Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971