Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
CE MAI ÎNSEAMNĂ, AZI, SĂ FII „PREŞEDINTE”, RESPECTIV „CETĂŢEAN” AL ROMÂNIEI...?! de Adrian Botez
FONDATORUL „STRATFOR” despre ROMÂNIA, interviu cu George Friedman
Proiectul Blue Beam (Raza Albastră) şi „salvarea” Noii Ordini Mondiale
Două articole despre Roşia Montană de Dr. Gh Funar şi Ion Longin Popescu
Un parlamentar român despre şeful delegaţiei FMI pentru România
Articol Eugen Evu
În loc de concluzii: Opinii din noua generaţie
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu,Viorel Roman, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea I
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea II
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea III
Secretele din Bucegi” – un documentar al sitului „Colecţionarul”
Traducerile în franceză ale lui Constantin Frosin, din versuri de: - Vasile Voiculescu - Ion Pillat - Marin Sorescu - Ileana Malancioiu - Nicolae Labiş - Magda Isanos - Stefan Augustin Doinaş
DIMITRIE GRAMA - Poezia ca (un) ritual de depoetizare
Recenzii şi prezentări de Adrian Botez, Al.FlorinŢene, Dan Lupescu, Melania Cuc, Eugen Dorceascu - Despre Eugen Evu, Stefan Doru Dancuş, Melania Cuc, Mihai Marcu, Aurel Petrescu, Ion Barb, Slavomir Almăjan, Valentina Becart - partea I
Partea II
partea III
- partea IV
Cu prilejul apariţiei seriei complete in trei volume difuzate de librăria electronică www.corectbooks.com
partea II
partea III
partea IV
partea V
Păstorel Teodoreanu pe internet
partea II
Parodii literare sau parodia guvernării rubrici de Elisabeta Iosif, Ionuţ Caragea, Ioan Lilă
partea II
partea III
Consideraţiuni în proză din folclorul internetului
partea IV
From The London Times: A Well - Planned Retirement UN PERFECT EXEMPLU DE DESCENTRALIZARE

- continuare -

 

              Metafora ca mod de exprimare a vibraţiilor eului
                              la Melania Cuc

Autoare a două zeci şi patru de cărţi de poezie, eseu şi proză, având o experienţă îndelungată în domeniul creaţiei literare, Melania Cuc, prin noul volum de “Tablete şotron “, intitulat symptomatic ”Vânătoare cu şoim “, apărut la Editura ”Dacia “, Cluj-Napoca, 2010, evidenţiază viziunea personală asupra stărilor eului, exprimată prin originalitatea metaforei, în diferite ipostaze.
Tabletele cuprinse în acest volum sunt adevărate poeme în proză în care metafora joacă rolul de conciliator între pulsiunile tumultoase ale existenţei noastre şi viziunea personală a autoarei prin felul de a se raporta la realitate. Aceste poeme”tablete “ cuprind declaraţiile patetic-orgolioasă a autoarei, în care resemnarea virilă se închide ca într-o carapace, e produsul unei mizantropii vizionare, al impulsului frenetic de a sălta fiinţa în metafizic:”Lâmgă noi, oceanul galactic este plin de trunchiuri din arbori-gingobiloba şi delfinii ce se sinucid înghiţind pahare după pahare pline cu aer “.( Prin ochii mei speriaţi). E aici un filon-rămăşiţă a titanismului romantic, melancolic, neliniştit, dar şi trufaş, deşi experienţa pare mai degrabă rimbaldiană. Autoarea uzând de dezechilibru sistematic al simţurilor, exacerbate până la inflamarea lor, forţează limitele realului, pulverizându-le, depăşindu-le progresiv. Experienţa este o epuizare completă a trăirii, prin élan vizionar şi înstrăinare metodică, prinm exaltarea resorturilor vitale:”Îmi şterg pe furiş lentila ochelarilor şi mă mint că te văd din nou frumos şi deştept pe sub masca ce muşcă din carnea ta vegetală “.(Este calmă, trândavă ).
La capătul exaltărilor, autoarea e o altă fiinţă, un animal superior îmbogăţit cu carnaţia metaforei aşezată cu grijă peste scheletul lui abstract, un arheu elibert în carnea cuvântului şi fugit din măduva scheletului realităţii. Aceste poeme-tablete sunt o formă de purificare, dar şi o povară ontologică, o boală congenitală, tradusă prin viziuni ale splendorii malefice, îmbibate de profetism:”Sălbatic este şi dansul de nuntă şi mătcile nu ştiu mai nimic din somnul în care zace războinicul ca într-o cămaşă de zale zornăitoare “.( Vremuieşte vremea).Extazul e o formă de supliciu, iar durerea un mijloc de aşi exprima bucuria, un fel de voluptate dureroasă. Frisonul e starea obişnuită de tensiune.Prin percepţia aproape delirantă a simţurilor, autaorea se înalţă în zonele oculte ale spiritului, precum într-un impuls magic. Melania Cuc priveşte lumea printr-un ochian al simţului ocular, un fel de aranjament de oglinzi într-un tub cu cioburi colorate, care prin rotaţie crează ochiului inedite imagini.Alchimia verbului declanşează viziuni spagirice, iluminări fantaste ale fiinţei: “La liziera cu rezervaţia de vânătoare în carantină, lichienii cresc ca solzii Leviathanului de-a lungul şirii spinării unui domn singur “.( Navigăm în derivă). Întreg vizionarismul Melaniei Cuc are un sens moral şi metafizic.
În proza-poem ”În secundele acestea “, precum în majoritatea tabletelor, autoarea ne aminteşte de proiecţiile sarcastice ale lui Ted Huhes împletite cu lirismul ascetic al lui Eliot. Melania Cuc denunţă perversitatea conştiinţei obnubilate de norme şi convenţii, într-o expresie rafinată, ajungând, uneori, până la măiestria calofilă.  Într-un alt text e proclamată vocaţia pentru libertatea pentru esenţial, pentru cazza primă, închipuită ca un exorcism terifiant,(Libertatea mea va fi despuiată de toate veşmintele inutiule!...Urlă lupoaica şi cositoarea cea strălucitoare şi întruna flămândămerge înainte, mereu înainte… ), ca un paroxism sensorial. Ecroşeul e o imagine a exploziei numenale. E multă imaginaţie în aceste proze, îndulcită adesea prin inflexiuni psalmice, multă secreţie patetică trasă prin filtrul romanticului. Metafora şi incantaţia sunt procedee predilecte prin care discursul prosodic-liric se încarcă de o priză magică, de sonorităţi oraculare.
Acest volum al Melaniei Cuc topeşte în discursul său, rafinat până la eclatanţă, o imaginaţie copleşitoare, în care încap, deopotrivă, viziunile mitologice şi exploziile luminiscente, reprezentările sardonice şi desfăşurările beatitudinale. Autoarea cărţii e o poetă de înaltă vibraţie prozodică şi o prozatoare frisonată de metaforă, convingătoare în toate privinţele.
                                                                                                                                        Al.Florin ŢENE

 

              “ Scriitori olteni postrevoluţionari     
                                 -viaţa şi opera “

    O iniţiativă binevenită în a deschide evantaiul cunoaşterii scriitorilor dintr-o zonă a ţării este apariţia dicţionarului”Scriitori olteni postrevoluţionari- viaţa şi opera “, întocmit de Mihai Marcu şi apărut la Editura Socrate, Craiova, 2010.
Se cunoaşte faptul că Marea Istorie a Literaturii Române este formată din “micile” istorii, în sensul ariei de cuprindere, a unor grupuri de scriitori dintr-o anumită zonă. Meritul lui Mihai Marcu este că, prin acribiea unui cercetător, istoric literar şi obiectivitatea unui critic literar, a reuşit să adune în  “istoria “ sa 86 de scriitori născuţi pe meleagurile oltene şi care au publicat cărţi după 1989.
Cartea, după ce este deschisă cu”Tatăl nostru “, un mod original şi de apreciat,  este structurată astfel: o prefaţă intitulată ”Cu dragoste, vă dau ştire despre ei”  semnată de autor, în care subliniază că în Oltenia, ţara dintre Olt şi Jiu, s-au născut personalităţi ce au marcat istoria neamului nostru, cum ar fi Tudor din Vladimiri, Mihai Viteazul, Constantin Brâncuşi, Titu Maiorescu, Tudor Arghezi,”bardul din Bârca “, Mihai Drumeş, Mihai Duţescu, şi alţii;I-Scriitori olteni postrevoluţionari,II-Alţi scriitori olteni postrevoluţionari, III-Portret de scriitor, IV- Alte nume de scriitori olteni postrevoluţionari şi Postfaţa semnată de autor în care remarcăm rândurile:”Din fericire, nenumărate cărţi scrise de  “diletanţi”, excelează prin frumuseţe şi conciziune, contrastând cu elucubraţiile literare emise de unii membrii ai Uniunii Scriitorilor Români.Rafturile librăriilor se prăbuşesc sub greutatea gunoaielor scrise de aceşti “Dumnezei “ şi zac nevândute ani de zile, aşternându-se peste ele colbul uitării”, din păcate apărute cu bani publici, suvenţionate de Ministerul Culturii.    “Dumnezeii “ de o zi au hotărât să primească şi o pensie suplimentară! Din impozitele noastre aceşti rechini se înfruntă cu neruşinare, sfidându-ne!” Un adevăr care ,iată, nemulţumeşte un alt scriitor ce-şi câştigă existenţa prin sudoarea frunţii fără să întindă mâna cerşind la bugetul sărăcit al ţării.
„ Scriitori olteni postrevoluţionari- viaţa şi opera- „ estre o adevărată istorie a literaturii oltene de după `89, în aceasta redescoperim nume de scriitori de primă mărime care şi-au publicat cărţile după dispariţia cenzurii comuniste, sunt autori ce nu au cunoscut meschinăria şi dedublarea în literatură, care mergea pe principiul “una gândim şi alta scrim “.
Autorii din această mică enciclopedie a scriitorilor olteni se încadrează în adevărul exprimat de aforismul academicianului Vasile Bogrea( 1881-1926):”Adevăratele valori nu fug de lumină, învăluindu-se în mister. Numai putregaiul are nevoie de întuneric pentru a străluci “.
Printre  autorii cuprinşi în această istorie literară descoperim nume de rezonanţă, prezente cu cărţi în librării şi lucrări în revistele ce apar la noi, dar şi în străinătate, unii fiind membri activi ai Ligi Scriitorilor Români. Printre aceştia sunt:Emil Albişor, Ion Anastasia, Paul Artezu, Ion Buzera, Nicolae Coande, Bucur Demetrian, Mariana Didu, Doina Drăguţ, Adina Enăchescu, Florea Florescu, Ema Mihaela Lazăr, Emil Lăzărescu, Mihai Marcu, Sever Negrescu, Vintilă Nicu, Tudor Negoescu, Nicolae Panea, Constantin Pădureanu, Victor Olaru, Gheorghe Birău, Nicolae Bălaşa, Nicolae Rogobete, Gabriela Păsărin Rusu, Beatrice Silvia Sorescu, Mircea Ursei, Ion D. Soare, Zenovie Cârlugea, etc.
Prin această istorie literară a scriitorilor olteni descoperim în Mihai Marcu instinctul artistic, talentul cercetătorului, supleţea metodei de analiză, generozitatea iubitorului de literatură şi faţă de confraţi. El ştie să se apropie de text, are de partea lui adaptibilitatea şi fidelitatea instrumentului critic. Aplecarea consecventă spre viaţa şi opera personalităţilor incluse în Dicţionar , autorul evidenţieză sistematic şi  surprinde evoluţia fiecărui scriitor în parte, conjucturile care l-au făcut să se exprime prin scris, geneza textului, procesul constituirii operei prin autosemnificare şi autoreflectare, în linia semiologiei, aşa cum a procedat, mai ales la întocmirea fişelor excelenţilor scriitori: Nicu Vintilă, Adina Enăchescu, Nicolae Bălaşa, Zenovie Cârlugea, Nicolae Coande, Gabriela Păsărin Rusu, Beatrice Silvia Sorescu.
Comentarile propriu-zise, aplicate asupra cărţilor publicate de autorii incluşi, ţintesc o refacere a universului epic şi liric( tipologii, forme, figure textuale), prin metodologia  tematismului şi fenomenologiei.Descoperim observaţii interesante în aceste fişe de autor având precizia limbajului critic şi abundenţa datelor, inclusiv  “ Scrierile” autorilor şi ”Referinţe critice “.
Autorul e un spirit eminamente pozitiv, iubitor de precizie, de exactitate ştiinţifică şi aplecare spre hermeneutică. Este un cercetător, şi nu un glosator, ce a ţinut cont, se pare, în elaborarea lucrării sale  de spusele lui Octavian Goga:”Viaţa unui om nu trebuie judecată după aventurile cu care a pornit la drum, ci după obstacolele pe care societatea le-a pus de-a curmezişul gândurilor lui “.    

                                                                                                                         Al.Florin ŢENE

 

                     Ritmuri cromatice
 Legendarul Olimp în ritm de Căluş oltenesc


    Inginerul informatician Aurel Petrescu, din Craiova, cândva Capitala Valahiei Mici, este un pictor cu totul special.
De o modestie rară, dublată de bun simţ şi corectitudine exemplare, sfielnic ca o fată mare, Aurel Petrescu are o tărie lăuntrică de granit, o energie debordantă care, mai totdeauna, irumpe/explodează în picturile sale de o evidentă expresivitate.
De la o primă etapă de creaţie, a reveriilor pe Valea râului Amaradia, care i-a îndulcit copilăria, apoi la aceea a vâslirii temerare sub geana de lumină a Dunării – axa fluvială, dar şi coloana vertebrală a culturilor riverane celui mai lung fluviu din Europa -, Aurel Petrescu face, realmente, de câţiva ani, o pasiune cu totul aparte pentru spaţiul de vis al străvechii Elade, al Greciei contemporane, născute/întemeiate în Sfânta zi de Bunăvestire: 25 martie 1821.  
A poposit în Grecia chemat, pe de o parte, de un imbold turistic, iar, pe de altă parte, ispitit irepresibil de mirajul sădit în sufletul său de cartea de căpătâi a copilăriei sale, Legendele Olimpului, scrisă de un alt craiovean, Alexandru Mitru, şi difuzată în sute de mii de exemplare în anii copilăriei, pubertăţii şi adolescenţei lui Aurel Petrescu.
Din confruntarea imaginilor magice pe care le purta în suflet de câteva decenii cu acelea ale realităţilor palpabile ale Eladei de acum şi ale vestigiilor miticului Olimp, Aurel Petrescu a dat viaţă unor picturi insolite, cuceritoare prin freamătul tuşelor groase, cărnoase de culori – preparate după o alchimie proprie, secretă -, prin scânteietoarele vibraţii cromatice şi ruperi de ritm inspirate.
Unii dintre privitorii tablourilor lui Aurel Petrescu – scuzat să fiu: cei născuţi orbi pentru frumos nu le vor vedea niciodată mirajul aparte – nu vor înţelege mare lucru. Se vor uita ca …viţeii la poarta nouă, vor rumega nepăsători în ignoranţa lor melanholică şi vor trece mai departe.
Numai cei dăruiţi de Dumnezeu cu inimi şi creiere deschise pentru frumos, numai cei cu o cultură (nu neapărat de specialitate) solidă vor intra în consonanţă cu vârtejul universului semantic pe care ni-l propune Aurel Petrescu prin expoziţia sa de acum, de la Parlamentul României, inspirată de mirifica lume a Olimpului, a Eladei antice şi a Greciei.
Închei prin a reliefa că Aurel Petrescu vede Olimpul şi îl transcrie în picturile sale din pespectiva Căluşului oltenesc – celebru dans tradiţional, în special pentru Oltenia şi Transilvania, înscris în patrimoniul cultural imaterial mondial/UNESCO, împreună cu Doina, cântecul care a însoţit, de milenii, sufletul traco-geto-dacilor şi al românilor, continuatorii lor.
                                                                                                                    DAN LUPESCU

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971