Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
CE MAI ÎNSEAMNĂ, AZI, SĂ FII „PREŞEDINTE”, RESPECTIV „CETĂŢEAN” AL ROMÂNIEI...?! de Adrian Botez
FONDATORUL „STRATFOR” despre ROMÂNIA, interviu cu George Friedman
Proiectul Blue Beam (Raza Albastră) şi „salvarea” Noii Ordini Mondiale
Două articole despre Roşia Montană de Dr. Gh Funar şi Ion Longin Popescu
Un parlamentar român despre şeful delegaţiei FMI pentru România
Articol Eugen Evu
În loc de concluzii: Opinii din noua generaţie
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu,Viorel Roman, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea I
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea II
Articole de Mircea Bunea, Gavril Cornuţiu, Demi Perparim, Cristian Neagu - partea III
Secretele din Bucegi” – un documentar al sitului „Colecţionarul”
Traducerile în franceză ale lui Constantin Frosin, din versuri de: - Vasile Voiculescu - Ion Pillat - Marin Sorescu - Ileana Malancioiu - Nicolae Labiş - Magda Isanos - Stefan Augustin Doinaş
DIMITRIE GRAMA - Poezia ca (un) ritual de depoetizare
Recenzii şi prezentări de Adrian Botez, Al.FlorinŢene, Dan Lupescu, Melania Cuc, Eugen Dorceascu - Despre Eugen Evu, Stefan Doru Dancuş, Melania Cuc, Mihai Marcu, Aurel Petrescu, Ion Barb, Slavomir Almăjan, Valentina Becart - partea I
Partea II
partea III
- partea IV
Cu prilejul apariţiei seriei complete in trei volume difuzate de librăria electronică www.corectbooks.com
partea II
partea III
partea IV
partea V
Păstorel Teodoreanu pe internet
partea II
Parodii literare sau parodia guvernării rubrici de Elisabeta Iosif, Ionuţ Caragea, Ioan Lilă
partea II
partea III
Consideraţiuni în proză din folclorul internetului
partea IV
From The London Times: A Well - Planned Retirement UN PERFECT EXEMPLU DE DESCENTRALIZARE

PROBLEME ACTUALE ALE ROMÂNITĂŢII

 

                                                                                                               Motto:
                                                                                                                Înjură-mă, dar pomeneşte-mă !     



                                                              NŢ!

            Aşa, cam din septembrie încoace, navigatorii pe Internet au o nouă distracţie. Pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C8%Bie: Aura_Urziceanu poate fi urmărită o dispută  al cărei sfârşit pâlpâie acum undeva, pe linia orizontului. ( Se ştie că orizontul este linia pe care cerul pare să se unească cu pământul şi că pe măsură ce te apropii respectiva linie se tot mută-mută-n faţă, da` mai încolo...) Mărul discordiei? Într-un articol apărut în renumita Enciclopedie  stă scris că  distinsa, valoroasa, celebra, respectata şi inegalabila noastră cântăreaţă  ar fi ţigancă. Aura Urziceanu contestă însă  si răspunde negru pe alb că nu se revendică de la această etnie. Fireşte, aproape imediat, s-au format inevitabilele tabere, unii zic că da, alţii că ba, unii c-ar fi laie, alţii că bălaie… Am avut curiozitatea să printez toate mesajele, iar imprimanta m-a fericit cu 17 pagini mari şi late, format A 4; dacă le-aş da la legat m-aş alege cu un volumaş gros cam cât Teoria relativităţii restrânse semnat de Albert Einstein…  
Bineînţeles că limbajul diferă. Întâlneşti si jigniri, şi ameninţări, şi tentative de intimidare, care cum îl duce capul . Vorba latinilor: Tot capita, tot sensus, Câte capete, atâtea păreri. Unul pretinde că ştie de unde a pornit toată povestea şi dă  pe e-mail: “Eu am observat că problema a început după conflictul dintre Aura Urziceanu şi George Zamfir, când Zamfir a făcut-o în mod repetat ţigancă. Probabil că Aura Urziceanu îşi închipuie că dacă scapă de acest blestem, l-a învins pe George Zamfir. Pare penibil, dar…în fine…” Imparţialul: “ Dacă Aura Urziceanu este sau nu ţigancă depinde doar de convingerea ei cu privire la acest fapt. Altfel spus, nu poţi stabili dinafară dacă cineva este chinez, sau evreu, sau ţigan. Orice altă soluţie este rasistă. Un individ îşi poate allege apartenenţa etnică, dar  nu-şi poate schimba originile, strămoşii tot ăia îi ai oricât de silă ţi-ar fi de ei.”  Altul se dă lovit el însuşi: ” Subiectul ( în viaţă ) este singurul care are dreptul să decidă de care etnie aparţine ( vezi cazurile Barack Obama, Andy Lehrer, etc. )…Doamnă Aura Urziceanu, ca un utilizator cu oarecare vechime în Wp. vă cer scuze pentru că aţi fost inoportunată, deşi – subl. sus iscălitului – consider odios faptul că un om, un român, un cetăţean român, se poate simţi jignit că a fost marcat ca rrom, sau ţigan, sau ca membru al altei minorităţi” Alt indignat nu scapă ocazia să dea o raită prin ograda peste care apune Soarele şi notează: “ Ne-a învăţat Vestul ani de-a rândul  cum să ne purtăm cu rromii de acasă de la noi , dar uite ce fac atunci când ajung acasă la ei: îi bat, îi omoară, îi trimit înapoi, iar la final  ajung să ne catalogheze pe toţi drept ţigani. Asta e toleranţa occidentală, cu măsura asta trebuie să judecaţi dacă românii de azi sunt toleranţi sau nu. Există un grad oarecare de xenofobie în rândul românilor, ar fi absurd să pretind că nu există, însă nu este mai rău decât în alte părţi. Cred mai degrabă că acel complex de inferioritate al est europeanului ne îndeamnă să ne plecăm prea mult în faţa opiniei vestice cum că am fi al naibii de xenofobi.” Şi pentru ca masa să fie bogată, hop şi carevaşilea care trânteşte capacul peste fiertură şi citează din Herta Muller: “ În România nu este normal să îţi critici ţara. Cineva care ţine la ţara în care trăieşte şi vede că lucrurile nu merg cum trebuie, e obligat, e de datoria lui să spună că nu e în ordine. Restul mentalităţilor sunt rămase din dictatură. Orice om care gîndeşte altfel, in România e perceput ca duşman. Ş.a.m.d.
           Poate că deja vă întrebaţi ce legătură  am eu cu tevatura prezentată mai sus. Mă grăbesc să răspund că nici una, dar absolut nici una! Mai mult, afirm – vorba aceea, de bună voie, nesilit de nimeni şi pe proprie răspundere -  în pagina de faţă, că este pentru prima dată în viaţa mea de publicist când îi grafiez numele Aurei Urziceanu. Aici şi acum. Altminteri, n-am scris despre ea nicăieri, niciodată. Nu ne-am intersectat, nu m-a interesat. Recunosc că vocea i-am admirat-o totdeauna, de departe. Atât, nimic mai mult! Ceea ce nu i-a împidicat pe unii să afirme că eu am fost acela care, în cartea pe care am scos-o de sub tipar în 2006, împreună cu Dana Lascu, sub titlul ELITE ROME, aş fi lansat idea că Aura Urziceanu ar fi ţigancă. Este mai mult decât o minciună sfruntată, e nebunie curată.
                   Fireşte, nu toţi participanţii la pomenita discuţie sunt nebuni. Mai sunt şi dintre cei care au rămas cu mintea întreagă, cu picioarele pe pământ şi care pe bună dreptate, au afirmat şi au întrebat: “ Vă rog să ne explicaţi de ce cartea lui Mircea Bunea n-ar fi o sursă de încredere. (…) Ca să fie sursă de încredere ar trebui – ca minimă cerinţă – să indice pagina la care face referire. Până la indicarea paginii, consider că trimiterile sunt cel puţin şubrede. “
                     Aşadar, se vrea dovada. Subscriu la idée şi adaug că n-o vor găsi. De ce? E simplu: N-o vor găsi pentru că nu există. Pe scurt: NŢ! În schimb, în situaţia de faţă există doar dovada că sunt şi persoana dispuse să accepte chiar şi publicitatea negativă. Pentru acestea din urmă nu întâmplător am scris în Motto: Înjură-mă, dar pomeneşte-mă…


                                                                                 Mircea BUNEA                                     





                 SEMIDOCŢII ŞI BARBARIZAREA LIMBII ROMÂNE



Ştim de peste două milenii, de la filosofii Greciei antice, că performanţele gândirii unui om sau mai bine spus direcţia şi domeniul performanţelor sale, depind şi de limba în care gândeşte. Se întâmplă aceasta deoarece orice proces de gândire şi orice judecată este o înlănţuire de noţiuni. Cu cât o noţiune are mai mult semnificaţii, cu atâta permite mai multe şi mai îndepărtate corelaţii, permiţând surprinderea de nuanţe suplimentare, dar şi de ramificare în profunzimea altor noţiuni, ceea ce performează judecata şi gândirea.

Aşadar, cultivarea unei limbi nu este un moft şi un simplu orgoliu pe care internaţionaliştii, mercenarizaţi sau de proastă condiţie intelectuală, o etichetează automat drept "proto... cucu, proto... ciuciu". Pe de altă parte, o limbă este un sistem de comunicare, cu cât mai unitar sistemic, cu atât mai performant. Ce înţeleg prin unitar? Cuvintele noţiuni sunt compatibile în nuanţele lor. Să ne închipuim o grădină de legume îngrijită şi o grădină de legume abandonată care se înburuienează. Buruienile sunt corpuri străine, care nu doar estetic dăunează producţie de legume a grădinii. În al treilea rând, orice limbă creează continuu noţiuni noi, adaptându-se evoluţiei tehnice, ştiinţifice şi culturale. Atunci când limba este vlăguită, abandonată sau slujită de intelectuali de paie, atunci limba respectivă preia de-a gata dintr-o limbă puternică noţiuni şi cuvinte pe care încearcă să le integreze şi apoi, în ritm de crampe, să le digere.

Dar nicio limbă cu reflexele sănătoase de apărare, exact ca un individ, nu renunţă la bagajul său lingvistic noţional moştenit de generaţii, care face parte organică din sistemul limbii. Dacă substituie aceste părţi autentice ale limbii, cu împrumuturi străine sonorităţii şi specificului paradigmatic al limbii, acestea ultimele sunt pentru limba în cauză corpuri străine. De exemplu, în limba română a apărut ca imitaţie maimuţărească, din partea semidocţimii, vopsită, dar lipsită de conţinut expresia "O.K.!", în loc de "Bine!", "Este bine!", sau "Aşa-i bine!". Care este diferenţa? O.K. are o semnificaţie tehnică: "Este conform regulilor", "Este conform aşteptărilor", "Este în canon". "Bine"-le românesc, cu diversele sale variante şi nuanţe semnificante ale exprimării, are o semnificaţie valorică, se referă la valori. Chiar şi atunci când se referă la un aspect tehnic se referă prin prisma valorilor, iar O.K., chiar şi atunci când face referinţă la valori, o face prin prisma tehnicii, a regulilor. O.K. este de specie discursivă, iar "bine" este de specie metaforică. Sunt de specii diferite, de aceea O.K. este un barbarism în limba română.

Asistăm de 20 de ani, de când diluviul social a scos la suprafaţă gunoaiele şi semidocţii la o barbarizare crescândă a limbii române. Stau la hotel şi citesc în cartea de reclame ceva despre mountain bike, în loc de ciclism montan. Expresia am mai auzit-o zilele acestea la radio şi la TV. Semidocţii se vor interesanţi, vor să ia ochii cu "măi, ce culţi suntem!". În sărăcia lor mintală nu realizează, nu înţeleg şi nu simt limba, sunt incapabili de a observa că ciclismul montan se leagă organic de restul discursului în română, că face parte din limbă, că este autentic. La fel, dau, într-o sală de aşteptare, peste reclama unui disperat magazin de mobilă care are desenat traseul "showroomului". Cu ce i-o fi deranjat pe semidocţii care au conceput prospectul cuvântul expoziţie, sau expresia sălile expoziţiei? Greu de spus, deoarece prostia operează în ceea ce crede ea ca judecată cu false argumente. Aşa auzim în săli de conferinţe despre firingul sinapselor (tivul sinapselor sau ritmul eliberării cuantelor de neurotransmiţători) sau "switch"-ul medicaţiei, în loc de comutarea pe acest medicament, sau schimbarea medicaţiei de parcă maică-sa i-ar fi pus în scutece slide-uri şi nu i-a schimbat scutecele, ci i le-a switch-uit.

Jalnici semidocţi cu pretenţii! Aşa te plimbi pe stradă şi citeşti firme sau reclame de îţi vine să ceri antivomitive. La un moment dat, văd un hotel în mahalaua unui oraş: "George's Hotel" (adică Hotelul lui Gheorghe). Măi, s-a făcut a' dracului Ghiţă! I-a crescut creastă şi-şi dă cu parfum pe la spate! În alt oraş, tot la periferie, citesc firma "Mondo Style". Mă uit şi ce văd? Capace de WC, gresie, tuburi şi altele de "stil". Pe loc mi-a trecut prin minte cum ar suna Porno Style sau Prosto Style? Dar fiecare poate aduce mii de exemple de barbarizare semidoctă a limbii. Într-adevăr, ruptura socială din decmbrie a scos la suprafaţă gunoaie şi semidocţi. Prea mulţi!

Iar limba, săraca, se barbarizează pe zi ce trece, diminuându-i capacităţile de nuanţare semantică, deci de performare a gândirii vorbitorilor săi. De ce este extrem de important un învăţământ care nu fabrică semidocţi precum ar fabrica nişte cârnaţi? Ce loc trebuie să ocupe învăţământul în atenţia unor adevăraţi decidenţi sociali? Sau sunt şi ei O.K.?

                                                                                                          Prof.Univ.dr. Gavril CORNUŢIU

 

           

                   Frontiere celeste si terestre




     Vizita papei Benedict XVI si construirea Catedralei mantuirii  neamului, langa Palatul lui Nicolae Ceausescu, vor delimita si  armoniza frontierele celeste si terestre ale tuturor romanilor. Cerul  fireste n-are limite, granite, dar cine se uita la realitatea  pamanteana, vede umbrele frontierelor celeste si nori sumbrii, ca la  slavii de sud, unde acelasi neam cu aceiasi limba, croatii catolici se  razboiesc cu fratii lor, sarbii ortodocsi. Conflictul religios dintre  israeliti, suniti si siiti in Orientul Apropiat si Mijlociu este fara  sfarsit. Musulamnii vor chiar sa interzica arabilor crestini sa-l  pomeneasca in liturghie pe Alah. Marile conflictele sunt religioase,  tot asa cum aliantele durabile, credibile sunt numai ale partenerilor  de aceiasi credinta.  Romania este de jure in mai toate organizatiile occidentale.  Moldovenii, cu toate ca au un Mitropolit moscovit, isi doresc, ca si  valahi din Serbia, aceiasi orientare, dar asta nu schimba faptul ca  greco-pravoslavnicii au o alta viziune decat occidentali asupra lunii,  vietii, mantuirii. Singura lor oportunitate de a iesi in lume a fost  vizita generoasa a papei Ioan Paul II, care a accepat toate conditiile  de la Bucuresti stiind ca are de a face cu latini izolati si  traumatizati de la Marea Schisma, in Gradina Maicii Domnului. Dar  oferta, mana intinsa a Romei a ramas pana acum fara raspuns.  Revolutia din 1989, democratia, economia de piata, societatea civila  sunt Forme fara fond. Ati mintit poporul (si pe occidentali) cu  televizorul!  La Revolutie, reformistii filorusi i-au inlocuit pe  nationalisti olteni. O alternativa proocidentala crdibila nu exiata  fara Biserica unita cu Roma interzisa de ortodocsi. Mimarea apusului  cu reforme pe hartie si ajutorul maghiarilor (Tökes), evreiilor  (Brucan), regelui (Mihai), grecilor (Taricaeanu), armenilor  (Vosganian), masonilor, tiganilor a esuat. Nu numai Presedintele  Frantei cand il vede pe omologul sau roman o ia la fuga. Creditul  greco-ortodocsilor a scazut in ultimele doua decenii atat de dramatic,  ca si ei se intreba pe buna dreptate daca mai merita maimutarea,  acceptarea umilintelor si a mofturilor din vest. N-ar fi mai buna o  dictatura sanatoasa a legi, decat o democratie bolnava, se intreaba nu  numai Corneliu Vadim Tudor.  Clasa politica moldo-valaha se legitimeaza mereu cu am primt ordin de  la Constantinopol, Berlin, Moscova, FMI, UE, fara sa ascunda ca este  azi in pectore adepta modelului pravoslavnic, autoritar si autocefal a  lui Putin. China mandarinilor rosii, India castelor fara de scapare si  Rusia supusilor lui Putin au succese si nu sunt democratice, adepte  ale economiei de piata si nu intretin nici macar parazitii societatii  civile. Pe de alta parte modelului Made in SUA sau cel vesteuropean a  pierdut din atractivitatea din timpul Razboiului rece, pentru ca nu  mai face fata drepturilor handicapatilor, imigrantilor, femeilor,  somerilor, pensionarilor. In fond lipseste acum elanul marelui proiect  al refacerea unitatii crestine. In locul lui, a unitatii dintre  ortodocsi si occidentali s-a instaurat o dictatura a relativitatii  paralizanta si un sentiment general de jena generat de pierderea unei  mari sanse istorice.  In ciuda tuturora, romanii se folosesc de libertatea de miscare din  Europa. In cinci ani ei au trimis acasa 35 miliarde de euro. 30 de  miliarde de euro ofera UE pentru modernizarea Romaniei, din acestia  s-a folosit numai 1,5 miliarde de euro. 2009 FMI a pus la dispozitie  20 de miliarde de euro pentru a preintampina criza. De bine de rau  occientalii ii sprijina pe romani, oricum ei nu mai pot parasii tabara  UE/FMI/NATO pentru ca s-ar prabusi in gol: dezmembrarea tarii, mizerie  materiala, convulsii sociale, dictatura. De aceea singura lor speranta  este in Biserica si in vizita papei Benedict XVI. Pentru ca fara un  dialog in vederea Unirii, nu ca in anul 1700 sub patronaj nesincer  austriac, maghiar si adversitate pe fata greco-pravoslavnica, ci ca in  anul 2011 cu toate drepturile si indatoririle unui stat crestin cu  frontiere celeste si terestre garantate de Roma si lumea occidentala,  din care va face parte nu numai de jure ca pana acum, ci si de facto,  model pentru toate tarile din Balcani.  Prof. Dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen 
                                                                                              www.viorel-roman.de  Bangkok, dec. 2010


 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971