Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Jumulirea contribuabilului român
Cunoscuta „scrisoare către ţara sa” a regizorului Alexandru Tocilescu
Adrian Alui Gheorghe, Bedros Horasanghian şi şi Monica Sumalan în trei însemnate reviste culturale
„Actualitatea românească” – articole de prof. dr. Adrian BOTEZ - Partea I
„Actualitatea românească” – articole de prof. dr. Adrian BOTEZ - Partea II
Criza educaţiei, criza mass-mediei, criza din Basarabia – văzute de Magdalena Albu şi Vasile Şoimaru
În loc de concluzii: Mircea Eliade - "Pilotii orbi", articol publicat in ziarul Vremea, 1937
Ziua românilor de pretutindeni şi daruri de binecuvântare
Despre problema identitară de Gavril Cornuţiu
Despre numele de etnie, extrase din articole de Ion Abrudan şi I.D. Sârbu Partea I
Despre numele de etnie, extrase din articole de Ion Abrudan şi I.D. Sârbu Partea II
Versuri de LUCIAN BLAGA în traducerea lui Constantin FROSIN
Articole de Adrian Sturdza, Georgeta Resteman, Al. Fl. Ţene, Adrian Botez, Gheorghe Istrate, George Anca, Loredana Ionas, Constantin Ciubotaru, Dan Lupescu Despre: Incriminarea comunismului, Cenaclul „Lucian Blaga”, Un premiu de excelenţă „B. Fundoianu”, Marea enciclopedie a spiritualităţii româneşti, Educaţia permanentă, Remember: Gabriel Stănescu şi Ştefan Ioanid. Colocviile de marţi, Oradea interbelică, Roşiri de Vede contemporan - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
MARE CREATOR DE LIMBĂ, MIHAIL SADOVEANU A CREAT ŞI MALEFICE CONFUZII – corespondenţă între Corneliu LEU şi Dimitrie GRAMA
Avem un laureat al Premiului Nobel român, care a fost traitor în România, documentare prezentate de George ROCA
Mirodan şi cafeneaua de la nr. 88, de Roni Căciularu
o bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi (partea I) -
Partea II
Rubrici de Elisabeta Iosif, Ionuţ Caragea, Ioan Lilă
O bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi(partea a II-a)
O bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi(partea a II-a)- continuare
O bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi(partea a II-a)- continuare
FINE DELL PRIMO TEMPO
adică facem o pauză aici pentru rubricile obişnuite ale paginii

                                 IONUŢ CARAGEA:
                         un nou film cu citate de dragoste pentru dv.
 
http://www.youtube.com/watch?v=rcZrnXE4PHA
 
Buna ziua dragi prieteni.
 Am aparut in numarul din decembrie al revistei americane SCFI-FREEDOM.
 Revista poate fi citita aici:
http://issuu.com/scififreedom/docs/sff_issue_02_2010
 sau pentru cei care aveti probleme cu crearea unui cont, puteti citi aici:
 
http://www.ionutcaragea.ro/Proza_files/proza%20S.F.htm
 
Lectura placuta!
 
Hello my friends, bonjour mes amis
 Just take a look
 
http://www.youtube.com/watch?v=Q4qoFoIewt4



Paso doble” - RUBRICA LUI IOAN LILA

Voluptas enim intelligentis nihil aliud est quam perceptio pulchritudinis ordinis, perfectionis.
Plăcerea inteligentă nu este nimic altceva decît perceperea frumuseţii, a ordinii, perfecţiunii.  (Hanovra, mai, 1698) Leibniz.
Concept filosofic fundamental.
Logica şi raţiunea au nevoie de argumente irefutabile şi, dacă sînt şi fantaste, cu atît mai bine, o dăm în grotesc, în iraţional, în filosofia barocului, în cele din urmă, pentru că în rococo lucrurile se petrec într-o suavă bogăţie de culori, curbe graţioase şi împletituri asimetrice.
Linia curbă, la modul absolut, este elastică, curbura ei îi dă o impresionantă reaţiune de a fi, senzualitatea ei poate fi regăsită în dulcele sîn al iubitei, desăvîrşind crupa unui armăsar de rasă, ba chiar în apusul soarelui, care se lungeşte peste acea delicată curbură a orizontului, mîngîind-o cu dulceaţa ultimelor străluciri subtile, ce se mai reflectă o clipă în norii cei mohorîţi, dar aducători de fericire, pentru că ploaia înseamnă rod, viaţa, ea este, dacă ne gîndim bine, violentă şi penetrantă ca o linie dreaptă, care se adresează direct ovulelor din ovarele desăvîrşite ale creaţiei, violatoare, de nestăpînit, dar însăşi viaţa are nevoie de această brutalitate orgasmică, cosmică în cele din urmă.
Şi de ce să nu fiu eu fascinat de rococo ? Barocul pare a fi devenit  malaxorul lumii contemporane, care se încrîncenează să parvină la o mondializare rîioasă, nesocotind că viaţa îşi are legile ei, structurile ei multidimensionale, nu este doar o aiureală ameţitoare de tot felul de familii oculte ce zice-se că ar domina/structura lumea modernă. Cît timp filosofia a devenit un fel de stilism deşănţat, ce a naufragiat în floarea aia mitică, ce ne miră încă de la obîrşii, pizda ţigăncii (uite ce contribuţie au rromii la cultura umanităţii – că tot vorbeam de obîrşii: ocaua mică, mangla laoadică! Hopa mi(s)tică !) dar, să rămînem în rococo, însă ce este linia dreaptă din punctul de vedere al punctului?! În nici o suprafaţă nedefinită, definită de structura ei interioară, linia dreaptă nu poate aduna mai mule identităţi decît cele ce o definesc, adică lineare. O fi coerentă reducerea la esenţă a unui punct ce, alunecînd pe propria lui umbră, se calcă pe el însuşi în picioare ? Nu ştiu cui mă adresez eu cu gîndirea mea şi, mai ales, nu-mi dau seama dacă această gîndire (proprie şi personală sic!) este conformă cu irealitatea non lineară, adică curbată (sic!) în care se poate naşte dialectica liniei pure !
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/aceasta-idee-de-mine-insami
Şi, apoi, ce este arta ?
Să fie ea, arta, ca percepţie, delicateţea suavă a realităţii ? Cum ar arăta lumea fără artă ? Pentru că, să existe, trebuie să aibă, ea, arta, la ce se raporta- umbra nu poate fi exclusă din istoria fabulatorie a eului şi a noneului ! A înţeles cineva ceva ? Eu unul, nu ! Şi, tocmai din acest motiv / emotiv mă desfăşor la modul meu metaforic-interior! Înţelepciunea materiei lirice, epice şi comic-dramatice ar trebui să se extindă în monumentele comemorative ale reşedinţelor spirituale ale gîndirii. Ar trebui ? Ce argument ar putea fi acesta, fără nici un fel de determinare interioară ?! Ar trebui să existe o perpetuitate... coloanele curbate, arcurile suave, coloratura fascinantă a unui fund de femeie, pîntecul ei absorbitor de senzaţii, această percepţie armonioasă a gîndirii, freamătul interior al geometrului Universal, cel care a restălmăcit nu calmul senzaţiei, ci mişcarea, integrarea în absolutul arhitectural al Universului!
Iată-ne la nivelul percepţiei de armonie! În arhitectura gîndirii renascentiste, estetica sublimează conceptul de baroc, care este mai la îndemîna gîndirii contemporane răvăşită de emoţii respingătoare de desgust, greaţă metafizică şi aiureală socio-urbanistică. Trebuie mai întîi să vedem unde este corespondenţa între percepţia exterior-barocă a sentimentului cosmic şi materializarea spiritului în senzorialul senzitiv! Simpatia ? Cuvîntul ăsta are vreo rezonanţă Cosmică ?
Gata cu filosofia ! Boala asta microbiană
nu trebuie să se mai răspîndească, pentru că nici un guvern, nici măcar cel mondial/mondializat, nu ar putea să adune (să se adune pe el însusşi) într-o carenă subacvatică lipsită de oxigen şi de trebuinciosul colagen!)
Ferestre în arc boltit.
Arc turtit ?!
Arce şi coloane împodobite fastuos.
Şi, trebuie să ţinem seama de Regele Soare! AL XIV-lea !
DOAR CÎNTÎND
Plouă ca la balamuc
Şi eu cînd o să apuc
Doar cîntînd
Să îţi spun că te iubesc
Şi de-aceea te doresc
Doar cîntînd
Picăturile sînt reci
Tu aievea te petreci
Doar cîntînd
Perle roz de catifea
Cum e toată fiinţa ta
Doar cîntînd
O să rup din cer o stea
Să o pun pe fruntea ta
Doar cîntînd
Un imperiu de iubire
O să-ţi dărui în neştire
Doar cîntînd
Viaţa ta şi viaţa mea
De se vor împreuna
Doar cîntînd
Fericiţi noi vom visa
Visuri bune de-a visa
Doar cîntînd...
                                     Ioan LILA
                                    marţi 7 decembrie 2010 Vichy, France




                            RUBRICA Elisabetei Iosif


Întrebările săptămânii:
Cum îţi explici că alimentele vegetale conţin minerale pe care plantele nu aveau cum să le extragă din solul în care au crescut?
Cum reuşeşte vaca să producă lapte care conţine o cantitate mult mai mare de minerale decât iarba cu care s-a hrănit?
De unde îşi extrage găina mineralele de care are nevoie pentru a produce coaja ouălor sale, de vreme ce acestea nu se regăsesc în dieta sa?
Cum poate produce magneziul organic creşterea cantităţii de fier din sânge, de vreme ce nu conţine fier?
Cum este posibil ca o prună uscată să conţină mai multe minerale decât una proaspătă?
Un fenomen cel puţin ciudat este întâlnit în Valea Jiului încă de luni dimineaţa, după ce, odată cu venirea ploilor, un curcubeu s-a arcuit peste cerul localităţii.
Are capătul de formare în vârful Parângului şi se termină dincolo graniţa Petroşaniului, ca o cupolă care îmbrăţişează localitatea. Îşi face apariţia aproape în acelaşi loc, parcă special ales, deoarece este vizibil din toate colţurile oraşului. Explozia de culoare rămâne perioade foarte lungi de timp în văzduh, iar când dispare, o face doar pentru câteva clipe, încât ai spune că îi obligă pe oameni să se uite spre cer. Ceea ce şi fac!
Acest curcubeu, numit şi "supranumerar", în apariţiile sale, de multe ori, mai include unul mai puţin conturat. Este un fenomen rar şi misterios, încât nu a putut fi explicat pe deplin de oamenii de ştiinţă. Bătrânii îşi spun legendele şi cred că este un semn bun, că Dumnezeu se uită din cer la oameni şi că este semn de pace. "Vine după vijelie tot timpul, nu? Este semn bun. Şi Vechiul Testament spune că Dumnezeu a trimis ca semn un curcubeu Noe, să-i spună că potopul s-a terminat. Moşii ne povesteau că mai apare când se deschid uşile Raiului, pentru ca sufletele bune să ajungă în cer", spun vârstnicii. Tinerii sunt mai pragmatici şi cred că este doar un fenomen meteorologic, un spectacol de culoare care atrage privirile.
Şi totuşi, curcubeul este sâmburele multor legende, aproape că nu există cultură de pe glob care să nu aibă o poveste despre el. Germanicii cred că este calea sufletelor, japonezii îl văd ca un pod plutitor al cerului, iar o legendă poloneză spune că îngerii lasă aur la capetele curcubeului. Dar nimeni nu a ajuns vreodată la capătul lui, pentru că, pe măsură ce te apropii de el, acesta se depărtează.
Sursa: mesagerulhunedorean.ro

                                   
                                    Un film despre Claude Monet
 Uitaţi-vă şi voi... e o frumuseţe, O MINUNĂŢIE...
 

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971