Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Jumulirea contribuabilului român
Cunoscuta „scrisoare către ţara sa” a regizorului Alexandru Tocilescu
Adrian Alui Gheorghe, Bedros Horasanghian şi şi Monica Sumalan în trei însemnate reviste culturale
„Actualitatea românească” – articole de prof. dr. Adrian BOTEZ - Partea I
„Actualitatea românească” – articole de prof. dr. Adrian BOTEZ - Partea II
Criza educaţiei, criza mass-mediei, criza din Basarabia – văzute de Magdalena Albu şi Vasile Şoimaru
În loc de concluzii: Mircea Eliade - "Pilotii orbi", articol publicat in ziarul Vremea, 1937
Ziua românilor de pretutindeni şi daruri de binecuvântare
Despre problema identitară de Gavril Cornuţiu
Despre numele de etnie, extrase din articole de Ion Abrudan şi I.D. Sârbu Partea I
Despre numele de etnie, extrase din articole de Ion Abrudan şi I.D. Sârbu Partea II
Versuri de LUCIAN BLAGA în traducerea lui Constantin FROSIN
Articole de Adrian Sturdza, Georgeta Resteman, Al. Fl. Ţene, Adrian Botez, Gheorghe Istrate, George Anca, Loredana Ionas, Constantin Ciubotaru, Dan Lupescu Despre: Incriminarea comunismului, Cenaclul „Lucian Blaga”, Un premiu de excelenţă „B. Fundoianu”, Marea enciclopedie a spiritualităţii româneşti, Educaţia permanentă, Remember: Gabriel Stănescu şi Ştefan Ioanid. Colocviile de marţi, Oradea interbelică, Roşiri de Vede contemporan - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
MARE CREATOR DE LIMBĂ, MIHAIL SADOVEANU A CREAT ŞI MALEFICE CONFUZII – corespondenţă între Corneliu LEU şi Dimitrie GRAMA
Avem un laureat al Premiului Nobel român, care a fost traitor în România, documentare prezentate de George ROCA
Mirodan şi cafeneaua de la nr. 88, de Roni Căciularu
o bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi (partea I) -
Partea II
Rubrici de Elisabeta Iosif, Ionuţ Caragea, Ioan Lilă
O bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi(partea a II-a)
O bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi(partea a II-a)- continuare
O bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi(partea a II-a)- continuare
 Partea II

                                 ANUNT PRIVIND :
                        PREMIUL DE EXCELENŢĂ
        «B. FUNDOIANU/ BENJAMIN FONDANE»

Programul RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE îşi propune punerea în circulaţie a patrimoniului intelectual şi moral lăsat de Benjamin Fondane: direct – soţiei sale, Geneviève Tissier-Fondane (prin testamentul literar care însoţea ultima scrisoare, trimisă din lagărul de la Drancy, în 29 mai 1944, cu o zi înainte de a fi deportat la Auschwitz) sau indirect, prin scrierile sale, atitudinile publice ori private.
Începând cu anul 2010, programul va cuprinde şi acordarea unui premiu de excelenţă „B. Fundoianu/Benjamin Fondane“, prin care sunt recunoscute creativitatea, onestitatea intelectuală şi generozitatea unei personalităţi a culturii, publicisticii sau învăţământului.
 
Premiul va fi acordat în luna noiembrie a fiecărui an, cu prilejul Festivalului de poezie care are loc la Iaşi, prin străduinţa lui Emil Stratan şi sprijinul editurii Eis Art, al Galeriilor Eleusis, al Universităţii „Petre Andrei“ şi al Primăriei municipiului Iaşi.
Anul acesta, festivităţile de premiere au avut loc în zilele de 26 şi 27 noiembrie, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi.
***
B. Fundoianu/Benjamin Fondane, fiul lui Isaac Wechsler şi al Adelei Schwarzfeld, s-a născut la Iaşi, în 14 noiembrie 1898, într-o familie de intelectuali. Debutează cu poeme şi traduceri din limba idiş, în periodice româneşti şi evreieşti, unde semnează, pentru întâia oară, B. Fundoianu, după toponimul Fundoaia, localitatea de provenienţă a tatălui. Cărţile scrise şi publicate în limba română vor apărea sub acest pseudonim. În decembrie 1923, emigrează în Franţa, unde, câteva luni mai târziu, îl va întâlni pe Lev Şestov, filosoful de origine rusă a cărui gândire îl va marca pentru totdeauna. În 1931, se căsătoreşte cu Geneviève Tissier (1904-1954). Este o perioada de intensă creativitate, în care autorul de origine română, devenit Benjamin Fondane, îşi concepe opera în limba franceză, doar parţial publicată în timpul vieţii. În martie 1944, ca urmare a unui denunţ, este arestat, împreună cu sora sa, Lina, şi închis în lagărul de la Drancy. Câţiva prieteni obţin eliberarea lui Fondane, care însă nu acceptă să părăsească lagărul fără Lina. La 30 mai 1944, sunt deportaţi împreună la Auschwitz. Urma Linei se pierde. Fondane va fi gazat în 2 sau 3 octombrie 1944.
Există, la tânărul Fundoianu, un potenţial al verticalităţii, care îl plasează pe un ax deopotrivă al adâncimii omeneşti şi al transcendenţei: dacă perioada începuturilor este una a căutărilor febrile şi a curiozităţii neostoite desfăşurate pe orizontală, liniar (în sensul acumulării de experienţe indirecte pe calea lecturilor), o radicală schimbare a sensului se produce după sosirea sa la Paris, în anul 1923, unde îl va întâlni pe Lev Şestov, cel care îi va deveni părinte spiritual. Această ieşire din traiectoria profană a unui intelectual apărut în orizontul culturii române la începutul secolului al XX-lea, traiectorie care ar fi putut face din Fundoianu un simplu gazetar, om de litere şi animator cultural, este – în ea însăşi – excepţională: o ieşire din orizontul limbii materne, întâi de toate, dar păstrând mereu deschisă disponibilitatea afectivă pentru aceasta, însoţită de o intrare ardentă în problematica filosofiei existenţiale, autentică şi profund personalizată de autorul devenit Benjamin Fondane. Este ceea ce îl diferenţiază total şi fără rezerve de celelalte existenţialisme care, înainte de a pune accentul pe individul concret, pe fiinţa umană în carne şi oase, sunt filosofii „despre“, iar nu „dintru“, precum aceea a lui Fondane. Acesta este sensul călătoriei intelectuale şi umane pe care o va face Fondane în scurta şi intensa lui viaţă, care nu-i îngăduie popasuri ori reveniri în punctul de plecare. Le voyageur n’a pas fini de voyager, scria Fondane, cu intuiţia înfrigurată a unui sfârşit tragic.

                                                                                                       Luiza PALANCIUC & Mihai ŞORA





MAREA ENCICLOPEDIE A SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI
- VOL XLIV

Marea Enciclopedie a Spiritualităţii Româneşti se scrie din mers ca o  închegare istorică
Ajunsă la al 44-lea volum. marea enciclopedie a spiritualităţii noastre „PERSONALITĂŢI ROMÂNE ŞI FAPTELE LOR-1950-2010” de Constantin Toni Dârţu, preşedintele Filialei Iaşi a Ligii Scriitorilor şi directorul revistei „Moldova literară”, a devenit, pe drept cuvânt, o paletă policromă care cuprinde toate nunaţele strădaniilor intelectualităţii noastre puse în slujba creaţiei umane. Munca depusă cu acribie de autor în descoperirea personalităţilor, dar mai ales cea de cercetare pentru a descoperii şi consemna date, evenimente, lucrări inedite, imagini, din viaţa celui care printr-un efort de-o viaţă lasă în urma sa o creaţie utilă societăţii româneşti şi nu numai. Toată această strădanie a lui Constantin Toni Dârţu se înscrie în filozofia ce se desprinde din glosa lui Protagoras din Abdera, care spunea: „Omul e măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, cât şi a celor ce nu sunt, întrucât nu sunt”. Aceasta este miezul mesajului dat de autor prin marea enciclopedie la care lucrează de un deceniu şi mai bine.
Despre volumele acestea am scris de fiecare dată când au apărut, ajungând la concluzia la ceea ce spunea Nicolae Iorga: „Cultura poporului fără cărţi pentru dânsul nu se poate”. Şi fără cultura poporului, orice alcătuire economică, orice formă politică n-au nici o valoare. Opera înfăptuită de Constantin Toni Dârţu, prin muncă, strădanie, transpiraţie intelectuală şi generozitate este mai presus decât, făcând aluzie la ce zicea Iorga, de orice alcătuire economică sau formă politică, dacă acestea nu sunt puse în slujba culturii.
Această lucrare de proporţii nu este un dicţionar, fiindcă acesta, conform DEX, este o lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate, aranjate într-o anumită ordine, de obicei alfabetică. Lucrare masivă de care este vorba este o enciclopedie, citez tot din DEX, care spune că acest cuvânt este format din grecescul enkyklia care înseamnă „ansamblul ştiinţelor“ şi paideia care înseamnă „educaţie/învăţătură”. Este o lucrare care tratează sistematic termeni din toate domeniile de activitate, fie pe probleme, fie pe domenii. Nu acest lucru face lucrarea domnului Dârţu?
Studiind fişele a celor peste o mie de personalităţi din toate domeniile creative şi de activitate, incluse în această enciclopedie am ajuns la concluzia că în societatea românească din ultimii 60 de ani se câştigă bani numai cu ajutorul banilor. Prin muncă şi creaţie se câştigă doar pâinea cea de toate zilele, cu toate că omul de cultură creator dăruieşte societăţii în care trăieşte o valoare inestimabilă de care se foloseşte. În acest sens, marele nostru istoric Iorga spunea: „Totdeauna şi în lume, întâi se aud cântările şi apoi răsare soarele”. Adică întâi este „cântecul creaţiei” şi apoi vine lumina înţelepciunii şi a cunoaşterii.
În volumul XLIV, după ce se face un remember al volumelor anterioare, unde sunt incluse aprecieri semnate de mari personalităţi, inclusiv imagini de la diferite lansări organizate în marile oraşe culturale din ţară, redescoperim personalităţi despre care ştiam... despre unii s-au scris volume întregi, cum ar fi poetul Grigore Vieru. Însă mai descoperim şi pe alţii precum: romanciera Dora Alina Romanescu născută în judeţul Bistriţa-Năsăud, sportivul militar Traian Moldoveanu înzestrat cu darul povestitorului şi iubitor de călătorii, Pamfil Bilţiu, din Baia Mare, etnolog, publicist şi animator cultural, pe cunoscutul cântăreţ de muzică populară Benone Sinulescu, scenograful Elena Forţu, sculptor şi artist plastic, iubitoare de cunoaştere prin călătorie, şi artistul plastic Sorin Spiridon Gâtu din Gherla, artist plastic a cărei operă este pătrunsă de spiritul Sfintelor Scripturi. Este unul din cei mai însemnaţi artişti plastici bisericeşti, maestro în arta mozaicului. Este membru fondator al Uniunii Artiştilor plastici Bisericeşti a Patriarhiei Ortodoxe Române, colaborator principal al acestui dicţionar enciclopedic. Alături de soţia sa Livia, tot artist plastic, au pictat zeci de biserici. Şi acest volum se încheie, ca toate celelalte, cu numele personalităţilor cuprinse în volumele anterioare.
Parafrazândul pe Grigore Vieru, cu care începe prezentul volum, pot să spun că atunci când m-am văzut în paginile acestei enciclopedii, m-am simţit ca femeia care naşte: am strigat în sinea mea de bucurie şi durere. Fiindcă fiecare enciclopedie înseamnă o recunoaştere pentru cel inclus şi declanşează un catharsis, o purificare. Purifică lucrurile, faptele, creaţiile, dar şi sufletul celui care este inclus şi al celui care citeşte aceste volume. Purifică faptele, metamorfozând trăsăturile realităţii în forme pure şi armonioase. Iar prin citirea acestor fişe, se purifică şi sufletul nostru, tulburat şi plin de incertitudini.
Citind masiva lucrare a lui Constantin Toni Dârţu pot spune, cum zicea odată filozoful grec Constantin Tsatsos, că există lecturi pentru a fugii de lume (aici nu este cazul), şi lecturi pentru a te menţine în mijlocul lumii prin reprezentanţii de vârf ai neamului nostru, cum este enciclopedia PERSONALITĂŢI ROMÂNE ŞI FAPTELE LOR (1950-2000) de Constantin Toni Dârţu.
                                                                                                                          Al. Florin ŢENE
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971