Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Jumulirea contribuabilului român
Cunoscuta „scrisoare către ţara sa” a regizorului Alexandru Tocilescu
Adrian Alui Gheorghe, Bedros Horasanghian şi şi Monica Sumalan în trei însemnate reviste culturale
„Actualitatea românească” – articole de prof. dr. Adrian BOTEZ - Partea I
„Actualitatea românească” – articole de prof. dr. Adrian BOTEZ - Partea II
Criza educaţiei, criza mass-mediei, criza din Basarabia – văzute de Magdalena Albu şi Vasile Şoimaru
În loc de concluzii: Mircea Eliade - "Pilotii orbi", articol publicat in ziarul Vremea, 1937
Ziua românilor de pretutindeni şi daruri de binecuvântare
Despre problema identitară de Gavril Cornuţiu
Despre numele de etnie, extrase din articole de Ion Abrudan şi I.D. Sârbu Partea I
Despre numele de etnie, extrase din articole de Ion Abrudan şi I.D. Sârbu Partea II
Versuri de LUCIAN BLAGA în traducerea lui Constantin FROSIN
Articole de Adrian Sturdza, Georgeta Resteman, Al. Fl. Ţene, Adrian Botez, Gheorghe Istrate, George Anca, Loredana Ionas, Constantin Ciubotaru, Dan Lupescu Despre: Incriminarea comunismului, Cenaclul „Lucian Blaga”, Un premiu de excelenţă „B. Fundoianu”, Marea enciclopedie a spiritualităţii româneşti, Educaţia permanentă, Remember: Gabriel Stănescu şi Ştefan Ioanid. Colocviile de marţi, Oradea interbelică, Roşiri de Vede contemporan - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
MARE CREATOR DE LIMBĂ, MIHAIL SADOVEANU A CREAT ŞI MALEFICE CONFUZII – corespondenţă între Corneliu LEU şi Dimitrie GRAMA
Avem un laureat al Premiului Nobel român, care a fost traitor în România, documentare prezentate de George ROCA
Mirodan şi cafeneaua de la nr. 88, de Roni Căciularu
o bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi (partea I) -
Partea II
Rubrici de Elisabeta Iosif, Ionuţ Caragea, Ioan Lilă
O bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi(partea a II-a)
O bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi(partea a II-a)- continuare
O bogată selecţie de anecdote mai noi sau mai vechi(partea a II-a)- continuare
 Prof.Univ.Dr. Gavril CORNUŢIU

DIN NOU DESPRE PROBLEMA IDENTITARĂ

Scriam cândva că „Este neam de slugă cel care îşi dispreţuieşte propria-i origine. Când sluga este parvenit intelectual atunci spectacolul este şi mai jenant”. Dar dacă renegatul nu are nici un resentiment, şi nici o atitudine afectivă faţă de origine şi faţă de renegaţie? Dacă, pur şi simplu îşi schimbă identitatea ca pe o haină „la gunoi cu vechiturile!”, sau îşi cumpără o nouă identitate pentru că îi aduce folos? Adică, ce poţi spune despre cineva care scuipă în capul părinţilor săi, a bunicilor săi, a speranţelor lor, a credinţelor lor, a suferinţelor lor...?
În mod sigur fiecare are un răspuns la această întrebare, iar întrebările acestea sunt necesare pentru noi românii din două motive. Noi românii am ajuns în Europa, dintre popoarele stabile şi originare ale continentului, minoritatea cea mai răspândită. Nici o altă naţie nu îşi părăseşte cu atâta uşurinţă şi seninătate ceea ce fiecare popor numeşte patria sa. În al doilea rînd, în raport cu alte popoare românii se deznaţionalizează imediat. La prima generaţie românii nu mai sunt români. După patru generaţii de la emigrare, în America, elveţienii (care sunt doar confederaţi) vor afirma că sunt elveţieni, italienii vor afirma că sunt italieni etc...
Desigur, există o scală a rezistenţei la pierderea identităţii. În vârful scalei stau evreii şi chinezii. Noi stăm la baza scalei. De ce? Ce deficit cultural are  mintalul nostru colectiv încât identitatea noastră este atât de vulnerabilă? Vreau să precizez că nu am decât dispreţ faţă de orice fel de şovinism şi faţă  de orice fel de ură, pe care le socot secreţii ale prostiei. Acestea nu au nimic de a face cu dragostea de ai tăi. Mercenarilor de trei surcele ai globalizării identitare, în fapt ai Internaţionalei a V-a, de culoare spălăcită şi nu roşie, le voi atrage atenţia că orice fel de tentativă de a trece peste Noi-tăţile identitare a avut drept urmare curgere de sânge. Vezi dezmembrarea URSS şi a fostei Yugoslavii. Poate spune cineva că evreii sunt deplasaţi pentru că îşi conservă identitatea oriunde ar fi? Cu ce argument? Poate spune cineva că chinezii sunt proşti pentru că se autoghetoizează în toate localităţile din lume?
Dar, să îi lăsăm pe mercenarii pixului în pace. Ce se întâmplă cu noi? Privind istoria noastră am găsit extreme derutante. Pe de o parte cazuri de tipul Decebal, Brâncoveanu şi Iancu. Gestul de demnitate a lui Decebal nu are trei egali în istorie. Tăria de caracter a lui Brâncoveanu, care a acceptat moartea sa şi a privit grozăvia omorârii soţiei şi copiilor, pentru a nu-şi trada identitatea şi credinţa, sunt unice în istoria mondială. Puterea de caracter a lui Avram Iancu, care după revoluţie a refuzat gradul de general imperial şi onoruri, pentru a nu-şi trăda neamul, de asemenea nu are corespondent în istoria mondială. Cazuri mai puţin notorii şi mai puţin însemnate poate culege oricine din istorie.
                     
Aceasta este o extremă din istoria noastră. Cealaltă extremă? Primii muguri ai românismului au apărut în Ţara Haţegului, cum era şi firesc. Aici au apărut primele biserici pictate din spaţiul românesc. Aici se ridica o nobilime românească, dar care sfârşea precum Cândea în Kendefy, aşa cum o mare parte a nobilimii maghiare transilvane ajunsese a fi formată din românii maghiarizaţi, aşa cum Matiaş fiul lui Iancu de Hunedoara nici nu se gândea că are ceva românesc în el... etc... Apoi apare valul Şcolii Ardelene, valul paşoptiştilor, care se declară şi sunt cu adevărat patrioţi, pentru că a fi patriot înseamnă a-ţi iubi neamul şi a-i fi alături atunci când are steaua jos, umilă şi fără mari speranţe, când acestuia îi merge rău, nu când îi este bine, când are steaua sus şi îţi promite, îţi garantează viitorul. A venit iarna rusească. Toţi care au putut „ s-au salvat”. Ar exista o firavă şi falsă justificare în impresia de veşnicie a sistemului, dar exact atunci era mai mare nevoie de modele de urmat, chiar şi în supunerea cu demnitate. Descătuşarea graniţelor a dus la o hemoragie masivă a celui mai valoros nucleu al naţiunii, a tinerilor şi adulţilor tineri, care aveau iniţiativă, idei, energie etc... Au preferat să se aranjeze în largul lumii, ca la nici o altă naţiune care a scăpat din lagărul comunist. Cei 10 – 15 % dintre români, care au emigrat, formau nucleul care dădea vitalitate naţiunii. Plecarea lor a devitalizat pur şi simplu acest popor. Un asemenea nucleu de 3-4 milioane ar fi putut schimba cursul lucrurilor în ţară? Că politicienii promovaţi pe divizii de interese nu au fost inteligenţi, nici de capul lor, nici de bună  intenţie, este altceva. Poate aceasta justifica părăsirea căminului într-un asemenea exod general? Nimeni nu vrea să lupte, nimeni nu vrea să sacrifice nici un pai.
Scrutând orice timp din istorie, de la orice neam, nu vom găsi exemple similare. Românii, care vin în ţară, cu dor de origini, cu imaginea unui spaţiu din occident şi din lumea de limbă anglo-saxonă, idealizat de către distanţă rămân derutaţi. Majoritatea, chiar cei cu mare şi exersat potenţial intelectual, înţeleg greşit lucrurile, interpretându-le prin cheia unui prezent unidimensional. Ori, o fiinţă, fie ea şi naţională, este ea însăşi doar în continuitatea ei, de la începuturi, şi în polidimensionalitatea tuturor semnificaţiilor faptelor şi potenţelor sale. După cel mai cumplit ger comunist din Europa în care conştiinţele au degerat, descătuşarea a dus la o stare de fierbere şi turbionare socială, antrenând indivizii în turbioane valorice, morale şi comportamentale.
Românii din afară vin din societăţi aşezate unde regulile şi comportamentele se finisează, fără fracturi sociale, de secole. Noi am fost fracturaţi din generaţie în generaţie. Faceţi, apoi, comparaţia cu apa, care poate fi găsită cristalizată în gheaţă, cristalizată în zăpadă, apă limpede curgătoare, apă stătută mirositoare, apă în clocot, apă vapori în ceaţă şi noroi. Societatea românească actuală este în clocot, prin prisma acestei comparaţii. Este o stare istorică tranzitorie.
Problema cea mare este că niciodată românii nu au avut atât de jos, de periculos de jos, nivelul conştiinţei lor identitare. După cum se poate vedea acest nivel nu este scăzut doar la românii din ţară. Este clar că avem o problemă acută. Este clar că ea are origine în istoria recentă şi imediată, dar şi în bulionul cultural toxic al tranziţiei, bulion secretat de fiţuici scrise în limba română, de televiziuni de mahala etc...
Când Heisenberg, care îl sabota pe Hitler tărăgănâng fabricarea unei bombe atomice germane, cu consecinţe greu de imaginat chiar pentru germani, când a văzut că războiul se sfârşeşte şi posibilul dezastru definitiv pentru poporul german, s-a dus la Berlin, la bătrânul profesor Planck, să-i ceară sfatul. „Ce-i de făcut?”. Bătrânul savant i-a spus aproximativ (citez din memorie). „Nimic. Salvaţi câţi puteţi din oamenii de valoare, care să formeze nuclee, de la care să se reaprindă apoi flacăra ştiinţei, tehnicii şi culturii germane?”. Ce credeţi a avut dreptate bătrânul profesor? Avem noi românii intelectuali autentici care să se ştie autoorganiza în mici nuclee, care să gândească soluţii, idei, reguli etc... care să aprindă lumini, care lumini să ghideze paşii spre un viitor, pe care îl dorim cu toţii?
Avem oameni capabili de a gândi soluţii şi a lupta cu stihiile dezlănţuite ale haosului total, inclusiv moral? Ce am găsit cu acest periplu? Că substanţa rasei permite şi un foarte sus caracterial şi identitar şi un foarte jos. Că în istorie poziţia generaţiilor, de a fi sus sau jos, a fost însoţită de promovarea sau abandonarea ţelului identitar, care spontan nu poate opune decât rezistenţă pasivă. Că spre deosebire de alte naţii elita intelectuală a românităţii, la ora actuală este în mod prostesc antiidentitară şi de o umilitate jenantă. Rar poţi vedea oameni mai fără demnitate ca printre cei ce se autoproclamă elită intelectuală. Am auzit profesori universitari, cărora le este cerută părerea la t.v., clamând „să vină ăştia să ne colonizeze!” Neam de târlă şi de slugi. Impostura din societatea românească nu este doar politică.
Surprins constaţi că mass media, cea care forjează şi manipulează mintalul colectiv românesc pare doar scrisă în limba română. În umbră... Ajungi la concluzia că oscilaţiile pe care le-am semnalat şi deosebirile faţă de alte naţii depind de un nucleu de intelectuali, nu proclamaţi de o mass media care dispreţuieşte, uneori chiar pe faţă, poporul român. Că ne lipseşte o elită, care ar trebui să se autoresponsabilizeze pentru a alimenta pe orice cale, legală şi cinstită, demnitatea identităţii naţionale, intelectuali care să genereze mici focare. Acestea prin dezvoltare ar putea continua într-un torent fortificant al conştiinţei de sine a românilor.
Este oare nevoie de alte generaţii, sau există şi în actualele generaţii oameni de valoare capabili să se autoresponsabilizeze, sacrificând câteva „banane” pentru demnitate şi viitor? Cine sunt cei ce vor reaprinde luminiţele?

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971