Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Articole de Viorel ROMAN, Mihai BERCA, Alin FUMURESCU, Magdalena Albu, Adrian BOTEZ, Gavril CORNUŢIU, Al. Florin ŢENE, Dona TUDOR, Dan ODAGIU- Partea I
- Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
Partea VII
Articole de Napoleon SĂVESCU, Gavril CORNUŢIU şi Sorin GOLEA - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Marin SORESCU tradus în franceză de Constantin FROSIN,
„Jocuri de cuvinte” de Dimitrie GRAMA - „Sonete erotice” de Ioan LILĂ
Valoroasa operă poetică a lui Valeriu MATEI prezentată şi comentată de Daniel CORBU şi Theodor CODREANU
Valoroasa operă poetică a lui Valeriu MATEI prezentată şi comentată de Daniel CORBU şi Theodor CODREANU- Partea II
Oportunităţi de afirmare literară prezentate de Nicolae BĂCIUŢ;
Recenzii de Adrian BOTEZ, Octavian CURPAŞ, Melania CUC, Ionuţ CARAGEA, Manole MOSCU, Eugen CRISTEA, Luminiţa ALDEA, la cărţi de Eugen EVU, Ioana STUPARU, Ionuţ CARAGEA, Theodor DAMIAN, George ROCA, Grigore AVRAM, George TĂUTAN, Al. Florin ŢENE, Paul POLIDOR, Ovidiu CREANGĂ- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
şi un „Dosar din câmpul literelor” alcătuit de Corneliu FLOREA, Florentin SMARANDACHE şi T. DUNGACIU despre: CONTROVERSĂRILE PRODUSE DE EXIBIŢIONISMUL CRITIC.- Partea I
Dosar din câmpul literelor - Partea II
Partea III
Napoleon SĂVESCU,- Radu MIHALCEA, Florentin SMARANDACHE , Zaharia BALA Prezentaţi de Gheorghe BUDEANU, Gheorghe ZIDARU, Octavian CURPAŞ- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
Partea II
Partea III
Lenin a fost homosexual - Partea I
Partea II
D’ALE LUI MARDALE
Rubrica lui Ioan LILĂ
Rubrica Elisabetei IOSIF
DOUĂ NOI COMPOZIŢII ÎN IMAGINE MUZICĂ ŞI TEXT
Identitatea lui Ion Popescu

IMPORTANŢII ROMÂNI AI STRĂINĂTĂŢII ŞI AI ŢĂRII LOR - Prezentarea unor REVISTE ROMÂNEŞTI ŞI A UNOR GAZETARI ROMÂNI, DIN S.U.A.

 

 

                   REVISTE ROMÂNEŞTI ŞI GAZETARI ROMÂNI, DIN S.U.A.


Încă din 2008-2009, am reuşit să creez o punte de suflet (şi românească, de durere şi dor...), cu o primă revistă a românilor din California: revista Clipa, condusă de „Director Publisher”, DWIGHT LUCHIAN-PATTON şi de „Editor in Chief”, VERA LUCHIAN-PATTON. Aceştia, precum şi ceilalţi redactori şi colaboratori onorifici (Preot Chris Terhes, Eduard Ovidiu Ohanesian, Viorel Roman, Germania, Rev. Lazar Gog, Mariana Cristescu, Lazar Ladariu, Dr. Emil G. Onet, Gino Dobrescu, Octavian Curpas, Rev. Fr. Aurel Sas, Viorel Baetu, Germania, Nicolae Balint, Romania, Florentin Gurau, Romania) - sunt, toţi, români patrioţi, de mare valoare de Duh şi cărturărească, unii din România, dar, şi mai mulţi dintre ei,  români, aruncaţi de valurile unei istorii nedrepte şi vitrege, pe multe alte tărâmuri şi ţărmuri de lume… -  şi voiau să afle, prin mine, despre soarta şi, mai ales, semnificaţia profundă a pierderii, de către români/România, a Insulei Şerpilor (Nu vrem să uităm Insula Şerpilor!, Insula Şerpilor – forţa de echilibru mistic a României), despre soarta revoltei tinerilor basarabeni, ridicaţi, cu mâinile goale, cu un curaj părând nebunesc, în aprilie 2009, contra regimului comunistoid al lui Voronin (Requiem pentru Basarabia, România, “moldovenii” şi…”drăguţul de-mpărat”), dar şi adevăruri despre eroi, martiri şi genii româneşti (Sfinţi militari, genii protectoare de neam, mucenici şi martiri ai credinţei: Mihai Eminescu - 1850-1889)…

Deci, erau/sunt într-o “priză” de interes şi de participare spirituală continuă, la viaţa Cetăţii Româneşti! Nu cum sunt cei din jalnic-trădătoarea (de interes naţional), “aplaudaca” şi “yesmen-ita” noastră “intelighenţie” …locală, de doi bani grămada!
…Am fost absolut uluit de promptitudinea cu care Clipa californiană,  această revistă a românilor “de peste mări şi ţări” mi-a publicat, ÎN REGIM DE URGENŢĂ, un articol despre neregulile flagrante ale bacalaureatului românesc-2010, organizat de un ministru al cărui loc ar trebui să fie în banca de elev, iar nu pe fotoliul marelui Spiru Haret: ESCROCHERIE MINISTERIALA, IPOCRIZIE AROGANTA ŞI BRIGANDISM PSEUDO-INTELECTUAL  (Observaţii asupra aşa-zisei probe orale de Română – 15-17 februarie, bacalaureat 2010)…Aceşti fraţi români, din diaspora, sunt infinit mai vii, deci mai interesaţi de realitatea românească, şi şi-au păstrat forţa şi “viteza de reacţie” faţă de eveniment – INTACTE!!!
...Anul 2010 a însemnat, pentru mine, întâlnirea cu  români încă şi mai nostalgici şi (dacă ar fi fost posibil acest lucru...) şi mai „fierbinţi” de dorul de atât de depărtata, spaţial, Patrie – pe care şi-o poartă, precum pe o mare binecuvântare sau blestem, în mijlocul de Vatră, al Sufletului...

În primul rând, cu „timidul” (cum singur se defineşte...dar cât de arzător, în verb!) VIOREL NICULA, acest „factotum” al bravei, splendidei şi de toţi românii americani cititei reviste (...până în Hawaii şi...retur!), din Sacramento/California - Mioriţa USA. Cu o prietenie de un firesc cuceritor, VIOREL NICULA mi-a făcut onoarea de a-mi propune să mă număr printre redactorii revistei sale – şi, fireşte, am acceptat, cu multă bucurie! Mioriţa USA nu se desprinde cu o „iotă ori cirtă”, de „cordonul ombilical” al realităţii – mai ales, de acea realitate asupra căreia românii „diasporeni” au dovedit că pot avea o strălucită, benefică influenţă. Spre exemplu, numărul 38, Anul IV, din mai 2010, a izbândit să realizeze adevărate acte de  vigilenţă a Duhului Românesc, de bravură intelectuală şi patriotică:   
- A fost prima revistă din lume, care şi-a exprimat condoleanţele, către statul polonez, pentru tragedia de la Smolensk!
- După editorialul Mereu aproape de Polonia, urmează articolul problematizant, faţă de tragedia (şi!) Poloniei contemporane: A căzut un avion…şi, din nou, « a murit puţin » o ţară!, de Adrian Botez.
- Apoi, articolul Simonei Botezan, in memoriam prof. Liviu Librescu (Profesorul Liviu Librescu – în memoria eroului român de la “Virginia Tech”) – Liviu Librescu, profesorul român-erou, cel care, cu preţul vieţii sale, a salvat vieţile studenţilor dintr-o sală a Universităţii Virginia Tech, pe 16 aprilie 2007, atacaţi de un asasin psihopat!!!
- O nouă biserică românească, în zona Los Angeles, a arhim. NICODIM – este semnul de recunoştinţa al preotului Gh. Naghi, pentru împlinirea unui gând măreţ şi sfânt.
- Şi un semnal de alarmă: Ambasada culturii noastre  în SUA riscă să se închidă! Le mulţumim…”partidului” şi dlui Director al ICR, Patapieviciu…!!!

...Dar şi în Arizona trăiesc români cu multă NEATINSĂ şi NEÎNTINATĂ vlagă valahă - şi cu şi mai multe amintiri şi doruri... ! Phoenix Mission Magazin şi Arizona New Homes. Prima dintre ele care mi-a făcut onoarea să-mi găzduiască opinii şi comentarii/atitudini cetăţeneşti a fost Phoenix Mission Magazin (prin atât de binevoitorul domn OCTAVIAN CURPAŞ) – care a dovedit nu doar deschidere de comunicare cu tot ce este românesc, în ţara numită România şi în Lumea care « găzduieşte » români – dar şi preocupări şi îngrijorări, foarte sincere şi reale, în legătură cu greşelile şi gafele (şi... « ticăloşiile » !) politicii româneşti contemporane ! Pe de o parte, mi-a făcut onoarea să-mi ofere pagina web pentru interviul meu, luat unui mare Duh Românesc al diasporei româneşti, din Australia – IOAN MICLĂU, pe de alta, recenzia la o carte a dlui Theodor Codreanu (Polemici incorecte politic), carte recenzată şi recenzie (O primă pagină la dosarul procesului, de data aceasta, autentic, al comunismului : « Polemici incorecte politic, de Theodor Codreanu) - care deschideau larg frontul, pentru o discuţie asupra ipocriziei politice mondiale, în general, şi, în particular, asupra neroziei/mişeliei... « cu ştaif » şi « direcţie », a dlui N. Manolescu (preşedinte al USR, ambasador UNESCO la Paris... şi autor al unei incredibil de subiective Istorii a literaturii române!!!) de a-l oferi românilor, drept « canon »-reper spiritual durabil (« în veac » şi... « peste veac » !), pe dl Mircea Cărtărescu, în locul lui... EMINESCU!!!

...Nu pot decât să-i felicit, din străfundul inimii şi sângelui meu, pe aceşti fraţi din depărtări, care se dovedesc atât de aproape de ţară, de România în care mai toţi intelectualii adevăraţi dorm, iar cei « de mucava », confecţionaţi (mediatic !) de regimurile succesive (Iliescu-Constantinescu-Băsescu), se prostituează cu zel, de/cu zor şi...penibil de insistent !
...Cine ştie, poate că n-ar fi o idee chiar stupidă să fie ales viitorul preşedinte al României nu din « Fanarul local », ci din această diaspora neatinsă de Moartea Duhului şi de Boala Cronică a Ne-Veghii de Neam...Cum ziceam într-un articol recent (Cazul Dacia), poate că mediul străin, nu de la început şi nu totdeauna extrem de călduros, în care au fost nevoiţi să se transfere (NU de bunăvoie, ci din pricini total independente de dorinţele şi năzuinţele lor şi ale familiilor lor !) şi să-şi re-înceapă de la zero/să-şi re-clădească, piatră cu piatră, VIAŢA şi ROSTUL FIINŢEI LOR, uneori strângând amarnic din dinţi... - i-a făcut pe aceşti buni, vii şi, deci,  calzi până la incandescenţă, români – să se potrivească la spusele lui Petre Ţuţea, despre diferenţa dintre caracterul-profilul moral şi comportamental al « românilor de curte/domestici », şi cel al aromânilor - din Grecia, Bulgaria, Serbia etc. – unde, în fiece noapte (...şi nu acum o mie de ani, ci chiar în anul de graţie 2010 !!!), sunt siliţi să-şi apere, cu toporul în mână, la poarta gospodăriei lor, dreptul la existenţă fizică ! – sunt siliţi să-şi apere, deci, existenţa  lor şi a familiei lor, în faţa unor « băştinaşi » profund xenofobi, care ies din cârciumi « pentru a bea sânge de valah blestemat » : « “Mă întreba Marin Preda cum era cu macedo-românii şi i-am zis : domnule Preda, macedo-românii nu sunt români, sunt super-români, români absoluţi. Atât de năpăstuiţi şi goniţi, au instinct naţional de fiară bătută.Iar eu şi dumneata, pe lângă ei, avem forţa domestică de raţe.Macaim. Am stat cu macedo-români în temniţă. Ii băteau până îi omorau, dar ei nu declarau nimic. Au o bărbăţie perfectă.”

…Da, mulţi dintre românii-gazetari, din SUA, se potrivesc (destul, ba chiar surprinzător de bine!) acestui “tipar ţuţian”…Este o temă de reflecţie (şi de ruşine, pentru noi, “domesticii măcăitori”…), nu credeţi?!

                                                                                                                prof. dr. Adrian Botez




 Gheorghe BUDEANU

                    NAPOLEON SĂVESCU AFIRMĂ :
                 „NOI NU SUNTEM URMAŞII ROMEI”




Napoleon Savescu s-a nascut la 24 iunie 1946 la Bucuresti. A absolvit Medicina. Acum 33 de ani a parasit Romania, dominata de comunismul lui Nicolae Ceausescu si s-a stabilit la New York. Acolo a perseverat in domeniul medicinei, astazi fiind desemnat printre primii 100 cei mai buni doctori internisti din SUA.

Dr. Napoleon Savescu este presedinte si fondator al societatilor „Dacia Revival International Society Inc.” si „The Romanian Medical Society of New York”. Este una dintre cele mai cunoscute personalitati ale comunitatii romano-americane. De mai multi ani, dr. Savescu se straduieste sa reinvie preistoria poporului nostru daco-roman, aparuta in bazinul Carpato-Danubian cu mii si mii de ani inainte de nasterea lui Hristos. In cartea „Noi nu suntem urmasii Romei”, el demonstreaza nu numai originea mai putin cunoscuta a poporului nostru, dar si expansiunea in timpurile uitate ale preistoriei.
 
Ultima data dr. Savescu a venit la Chisinau la sfarsitul lunii iulie, cu ocazia prezentarii aici a cartii sale “Noi nu suntem urmasii Romei”.

„In 1976 am depus flori la monumentul lui Stefan cel Mare”
 
- Domnule Savescu, cine sunt parintii dumneavoastra?

- Tatal meu a fost colonelul Savescu, fost sef al apararii antiaeriene a Bucurestiului in timpul razboiului. Si-a facut studiile in Germania – matematica superioara, astronomie si balistica. Pe vremea lui Hitler, lucra in Germania. Cand a vazut ca lucrurile s-au incurcat mult, s-a intors in Romania, unde s-a casatorit si a avut doi copii: pe mine si pe sora mea, Aida Savescu, cantareata de opera. Pe linia tatalui, sunt moldovean get-beget. Bunicul era dintr-o comuna de langa Iasi, care se numea Saveni. Avea o moara, la care venea lume multa.

- Numele Savescu de la comuna vi se trage?

- S-ar putea sa fie… Mai tarziu, Savenii au fost inghititi de Iasi, au disparut. Bunica era si ea moldoveanca, dar din partile acestea, de la Ivancea. In 1976, am incercat sa vad locurile bunicii. Am ajuns la Chisinau. Mi-a placut, dar mi se parea ca nimeni nu mai vorbeste romaneste pe aici. Aveam un ceas american care canta muzica scotiana la fiecare ora. Am intalnit o tiganca care vorbea romaneste. Vindea flori in centrul Chisinaului. M-a intrebat daca nu vreau sa-i vand ceasul. I-am spus ca nu. „Iti dau toate florile”, zice ea. Si m-a dus undeva in parc, langa statuia lui Stefan cel Mare. Mi-a dat trei cosuri cu foarte multe flori. Venisem din Romania cu un autobuz, impreuna cu 41 de doctori. Si le-am spus: „Am toate florile astea, le ducem la Stefan cel Mare”. Imediat a aparut la toti sentimentul patriotic. Am poze foarte frumoase de atunci: un cortegiu de medici din Romania care inunda cu flori spatiul din jurul monumentului. Anii au trecut si l-am cunoscut pe ambasadorul Republicii Moldova la ONU, Tudor Pantaru, un om deosebit, pe care l-am respectat si am ramas prieteni. Datorita lui, am revazut, acum trei ani, Chisinaul. Azi, lucrurile mi se par schimbate. La aeroport, peste tot lumea vorbeste romaneste. Unii vorbesc si ruseste. Evident, nu poti sa le interzici, caci aici s-au nascut…

- Si americanii educa sentimentul internationalist?

- Americanii au scoli pentru toate nationalitatile din lume. Toate sunt insa pana la un punct. In momentul in care vrei sa ocupi o pozitie intr-un sistem in care sa primesti bani americani, daca nu stii engleza, nu poti sa intri.

- Atunci, in 1976, n-ati ajuns la Ivancea?

- Nu, nu mi-au dat voie sa ies din Chisinau. Aveam un ghid care vorbea perfect romaneste. L-am intrebat: esti roman? Mi-a raspuns cu un fel de ura: “Nu”. Am mers mai departe. Am ajuns la Bender. Nu ne-au dat voie sa fotografiem cetatea. Aveam un aparat foto si am facut cateva poze. Ghidul s-a uitat la mine, dar n-a zis nimic. A fost un om amabil, cine stie ce probleme avea si el… Anul trecut, m-am reintors la Chisinau. Tudor Pantaru a vrut sa ma duca la Cricova, sa vad cramele. Am refuzat: am venit pentru o zi si vreau sa vad Ivancea, Orheiul. Am ajuns acolo si el mi-a facut cunostinta cu Andrei Vartic. Am ramas impresionat de acest om si de ceea ce a facut el. Mi se pare ca a facut mai mult decat multi romani din Romania si de pretutindeni pentru neamul romanesc. Pastrez legaturile cu el.
 
- Ati gasit la Ivancea rude?

- Nu, au disparut.

„In America, inteligenta m-a ajutat sa fac bani”

- Cand ati plecat in America?

- In 1977. Am simtit ca situatia din Romania te ingradea si nu mai puteai face nimic. Era un plafon peste care nu mai puteai trece. Devenisem un chirurg bun, dar asta nu ma salva. Ca sa plec, m-a ajutat Ambasada americana din Bucuresti. O persoana de la ambasada m-a inclus pe o lista speciala, pe care Ceausescu a semnat-o cu scarba: „Sa plece astia din tara!” Si am plecat. Dupa ani de zile, l-am intalnit pe acel om de la ambasada, David Fundenburk, ajunsese congresman. L-am ajutat in campaniile electorale cu bani. Intr-o zi, a venit din Carolina de Nord la New York ca sa vada cine e omul care il ajuta cu atatia bani si de ce. Si i-am spus adevarul: „Tu ai fost cel care mi-ai schimbat viata cand eram in Romania si nu puteam sa plec”. L-am dus la Societatea doctorilor romani „Pan America”. Colegii m-au intrebat: „De ce il onorezi?”. Le-am raspuns: „Am fondat aceasta societate si cu ajutorul acestui congresman”.
 
- Dar de unde avea Napoleon Savescu bani ca sa-l ajute pe viitorul congresman?

- Din inteligenta.

- Ati lucrat ca chirurg in SUA?

- In SUA am fost, initial, chirurg la un spital, apoi am facut medicina de urgenta – traumatologie, dupa asta – medicina interna. Am fost nominalizat de curand printre cei mai buni 100 de doctori internisti din America. Datorita clinicilor mele medicale, sunt mai bine stabilit din punct de vedere material decat ati crede.
 
- Locuiti la New York?

- Da.

- E adevarat ca, in America, sunteti presedinte a doua societati?

- Da, una din ele a fost fondata pe baze medicale. Cand am sosit in America, n-am gasit pe cineva care sa ma ajute. A trebuit sa ma catar singur in piramida vietii. In momentul cand mi s-a parut ca am ajuns pe o platforma buna, am hotarat ca romanii trebuie sa fie ajutati. Sunt oameni inteligenti care, atunci cand sosesc intr-o tara straina, nu le este usor. Asa am fondat Societatea doctorilor romani din America, care a devenit, in momentul de fata, mai mult decat prestigioasa. Este considerata cea mai puternica organizatie romaneasca profesionala peste granitele Romaniei. L-am avut ca invitat si pe Emil Constantinescu, in momentul cand candida la presedintie. I-am facut si dansului un “fine leasing”. Nu ne-a uitat. De cate ori vine in America, ne intalnim. La fel, cand vin eu in Romania. Acum doua zile, m-a invitat la Cotroceni, unde i-am prezentat cartea mea “Noi nu suntem urmasii Romei”. A fost surprins: “Va ocupati si de altceva in afara de medicina?” A doua societate pe care am facut-o a fost Reinvierea Daciei. Cred ca in spiritul acesta trebuie sa actionam si sa gandim cu totii.
 
As renunta la medicina ca sa ma ocup de preistoria poporului roman

- Ati scris “Noi nu suntem urmasii Romei”. Premiera mondiala o faceti la Chisinau. Cum s-a intamplat ca un medic are o atractie deosebita fata de preistoria dacilor?

- Tot timpul am fost curios sa stiu cine sunt strabunii nostri si de unde au venit ei. Niciodata nu s-a spus clar. Eram in clasa a patra elementara cand ni se spunea ca limba romana este o limba slava. Ca la dumneavoastra. Astazi – cu putine influente latine. Intre timp, spre ghinionul conducatorilor de atunci ai Tarii Romanesti, au aparut niste cantece italiene ale lui Domenico Modunio, in care limba italiana semana atat de mult cu limba romana, incat mi se parea ca nu mai are rost nici pentru un copil din clasa a patra elementara sa gandeasca ca am fi de origine slava. Lucrurile in Romania au evoluat si ni s-a spus apoi ca noi, de fapt, ne-am trage de la Roma. Am crezut si asta, dar tinand cont de ceea ce mi s-a intamplat la o varsta frageda, am avut dubii. Au trecut anii. Eram student la medicina. Un coleg de-al meu, ungur, a hotarat sa se duca la bunici, la Targu Mures, ca sa se pregateasca de examene. Era o vara caniculara. M-a invitat si pe mine cu el. Sigur ca in acel moment Loţi nu a stiut ce face. M-a dus la Targu Mures, unde familia lui nu vorbea romaneste. Bunicul lui, care infiintase Biserica adventista a Ardealului, avea o singura carte romaneasca printre miile de carti unguresti. Era o carte a lui Densuseanu – “Dacia preistorica”. Si atunci mi-am zis: “Domnule, mai sunt si alte opinii despre istoria poporului roman!”

- Intamplarea a facut sa va deschideti ochii?

- Faptul ca am ajuns in America si ca am o situatie materiala confortabila m-a ajutat sa-mi dezvolt aceasta pasiune. In America, fiecare grup etnic are mandria lui. Grecii au mandria lor, sunt foarte puternici. In America ai posibilitati nelimitate de a deveni destept peste noapte. Te duci la o librarie, spui doar cuvantul “Dacia” si astia iti dau indata mii de subiecte despre Dacia. Ti le aduc din Elvetia, din Franta, de peste tot. In felul acesta am devenit destept. Dintr-o pasiune mica, m-am trezit asa de mult preocupat in problema asta, incat imi vine uneori sa renunt la medicina si sa ma ocup doar de preistoria poporului roman.

- Faceti opinie in societatea americana privind preistoria romanilor?

- Sunt invitat la conferinte, in special – de macedoromanii din America. Lumea este interesata de aceasta noua prezentare a poporului daco-roman. Datele pe care le-am adus in plus apartin cercetatorilor impecabili din toata lumea, care sustin de ani de zile ca spatiul carpato-danubian a dat nastere Europei. Romania este vatra Europei. Cand Europa a fost acoperita de doua ori de o hala de gheata, cum a fost ultima, cea alpina, singura arie ramasa neacoperita era cea din Carpatii de Jos. Or, nu putea sa apara o civilizatie in aria Germaniei, aflata atunci sub calota de gheata. In plus, marile civilizatii au aparut la gura de varsare a marilor fluvii: chinezii – la gura Fluviului Galben, indienii – a Gangelui, egiptenii – a Nilului. In acest context, nu puteau occidentalii sa apara la gura de varsare a Rinului, Senei sau sub gheata. Sa fim oameni seriosi, ca si prostia are o limita. Sunt si alte teorii care ne ajuta. Bunaoara, “teoria sarii”. Popoarele au aparut in ariile unde predomina sarea. Sa ne amintim ca soldatii romani erau platiti nu cu aur, ci cu sare.
 
- Care este esenta cartii Noi nu suntem urmasii Romei?

- Cartea mea are trei capitole distincte. In primul capitol, “Noi nu suntem urmasii Romei”, arat clar si convingator de ce trebuie sa renuntam la ideea impusa de un preot care se numea Miron Costin si care a spus: “Noi de la Ram ne tragem”. Ideea a fost preluata de Scoala Ardeleana care, din mandrie nationala si dorind sa apartina unui grup important, in lupta contra ungurilor, a zis: “Sigur, noi suntem urmasii Romei!”. Bogdan P. Hasdeu s-a opus acestei idei si a zis: “Nu distrugeti istoria acestui popor!”. Multa lume nu l-a ascultat si am ajuns unde am ajuns.

- Si Iorga, nu numai Hasdeu, a sustinut acelasi lucru…

- Absolut! Capitolul doi, “Epopeea poporului carpato-danubian”, este unul mai delicat. Grecii au epopeea lor. Romanii, prin “Eneida” lui Virgiliu, a lor. Singurul popor mare si important din Europa care nu are epopeea sa este cel roman. Si atunci am scris “Epopeea poporului carpato-danubian”, bazata pe date noi.

- Cum ati adunat aceste date, sunt ele convingatoare?

- Cand am scris despre alesul zeilor, Alexandru Macedon, imi trebuia sa stiu cum a fost vremea in Irak in anul 317 i.e.n, in cutare zi. Am gasit cu ajutorul computerului: batea vantul… Pe Columna de la Roma putem vedea chipuri de daci care numai a fi cotropiti nu par. Sunt oameni mandri, inteligenti, imbracati frumos, curati. Se pare ca civilizatia dacica, prin unele personalitati, a influentat mult timp inainte civilizatia moderna, cel putin pana la Constantin cel Mare. Cand Herodot a spus cine sunt dacii, ei traiau de mult pe acest pamant. Erau cei mai viteji dintre toti tracii. Vorbeau o limba clara. Ii place, nu-i place lumii, dar asa e scris peste tot in istorie: dacii au fost primii locuitori ai Europei. Apoi au venit peste ei grecii. Mai tarziu – slavii, ungurii, care au reusit sa patrunda in Transilvania abia in sec. XI. Si toate aceste popoare s-au gasit acuma ca sunt la ele acasa si ne pun conditii de intrare in Europa! Noi nu avem nevoie sa intram in Europa. dar Europa noi am fondat-o si nu trebuie sa rugam pe nici un cotropitor ca sa ne primeasca in tara noastra. Aici ne-am nascut, aici suntem si aici vom fi.
 
Eminescu ar spune: totul trebuie dacizat

- Care e atitudinea oficiosilor de la Bucuresti fata de teoria dvs?

- Deschideti cartea la pagina doi. Acolo este raspunsul nostru pentru toti oficiosii care vor s-o citeasca. Credeti ca ne vor da dreptate, dupa ce au muncit ani de zile si au dat teze de doctorat pe o ipoteza care nu e adevarata? Cum sa arunce ei toata munca lor la gunoi? Ei nu au mila si nu trebuie sa-i condamnam.

- Dar ce zic americanii, bunaoara?

- La New York pana si portarii stiu ca noi nu suntem urmasii Romei.

- Ce-ar spune Eminescu?

- Ar spune frumos: totul trebuie dacizat. In ultima calatorie facuta in Carpati, impreuna cu o echipa din 15 oameni, printre care generalul Spiroiu, fostul ministru al Apararii, actualul reprezentant al Romaniei la ONU, si consilierul principal al societatii “Reinvierea Daciei”, senatorul Boiangiu, alte personalitati din Romania, am umblat zece zile pe la cetatile dacice. Trebuie sa stiti ca este un acces foarte greu la aceste cetati. Drumuri nu exista sau sunt drumuri forestiere, trebuie sa mergi cate 10-15 km pe jos. Muntii Carpati sunt furiosi, demoleaza cararile, zilnic ploua…

- Aveati calauze?

- De multe ori, calauza e Andrei Vartic si cativa oameni, stalkeri din zona, care stiu sa vorbeasca si cu ursul, si cu albina, si cu muntele.

- Aceste zone ar putea deveni turistice?

- Sigur. Poate ca ultima intalnire cu domnul Emil Constantinescu va misca lucrurile din loc.

- Dar nu credeti ca ele sunt pentru cercetari serioase?

- Va reproduc cuvintele pe care le-a spus generalul Spiroiu: „Dupa ce am vazut aceste locuri, consider ca fiecare dintre cei ce vor sa candideze pentru o functie guvernamentala si, in special, pentru functia de presedinte, trebuie sa viziteze Sarmisegetusa”. Aceste cuvinte spun totul.

- De ce in ultima calatorie in Carpati ati mers cu militari, cu persoane de stat, si nu cu oameni de stiinta?

- Pentru ca oamenii de stiinta, ca Glodaru, Ferenz, sunt de mult timp acolo si fac ceea ce n-ar trebui sa faca: intra cu buldozerul in zidurile dacice fara sa le pese, le distrug, isi construiesc cabane arheologice, smulgand pietre din zidurile dacice. Vin acolo pentru 2 saptamani. Daca ploua, stau in cort, beau o tuica, se imbata, ies afara si… au scris lucrarea. Apoi se intorc la universitate. Cu doua saptamani de cercetare nu faci nimic. Am pus in carte o poza, in care trei sunt cu sapa, doi – cu mapa, iar doi – cu roaba. Nu se face arheologie cu sapa. Mie mi-a placut ce a spus Andrei Vartic: arheologia se face pe grupuri pluridisciplinare. Trebuie sa aduci specialisti din toate grupurile ca sa intelegi care a fost situatia militara oferita de Sarmisegetusa. Gasesti pe aici pietre din granit fasonate de peste 10 tone, ramase prin rapi salbatice. Ele au fost baza unei Columne, facute de niste tarani daci care au fost mandri si bucurosi sa-i afle pe romani si sa-i invete ce sa faca cu banii. Iar romanii, cu banii furati de la daci, au facut cea mai lunga serbare din istoria omenirii. Sarbatoarea romanilor, cu placinte, vin si distractii luate pe gratis de la daci, a durat 123 de zile. De fapt, Traian nu ne-a iubit niciodata. El a venit, ne-a furat tezaurul si a plecat. Ca el au procedat si alti barbari, mai tarziu, de cateva ori. E foarte usor sa distrugi un popor, sa-i schimbi istoria. Timpul trece si poporul habar nu are cine au fost stramosii lui. Cred ca voi, basarabenii, intelegeti foarte bine aceste lucruri. Dar e greu sa convingi oamenii ca ipotezele mele din „Noi nu suntem urmasii Romei” pot fi adevarate. A trebuit sa depun eforturi, bunaoara, ca sa-l conving pe generalul Spiroiu, care acum e stabilit la New York. Sa vedeti, azi el este avocatul cel mai puternic al acestei istorii.
 
- E o carte care vrea sa ne spuna ca noi, romanii, ar trebui sa ne cunoastem istoria adevarata?

- Da. Adevarul are nevoie de doua lucruri: cineva sa-l rosteasca si cineva sa-l asculte.

Nu poti sa traiesti mereu ca un leu care crede ca este oaie

- In Romania este cunoscut numele tatalui dvs?

- Tatal meu a fost Vitalie Savescu, un om inteligent, deosebit. A fost un parinte bun si l-am iubit foarte mult. Am sa va spun ce l-a salvat de la moarte, ca ar fi fost impuscat odata cu schimbarea regimului, dupa razboi. Cand romanii au intors armele impotriva germanilor, niste generali nemti, stiind ca el este un filogerman, au venit si i-au spus: „Romanii sunt tradatori, trebuie sa distrugem Bucurestiul”. Tata i-a arestat. Asta l-a salvat. Apoi a fost luat sa lucreze la constructia Canalului.

- Unde este ingropat?
 
- La New York, in libertate. Mama traieste cu mine. Cu ei alaturi, America a devenit a doua mea casa. Cand m-am intalnit cu Hillary Clinton, i-am vorbit foarte frumos despre Romania. Ea imi zice: “Dar, de fapt, esti un american. Pe cine iubesti mai mult, pe romani sau pe americani?” I-am raspuns foarte iute: “Romania este mama mea, iar America – sotia mea”. Ea a ras si a spus: “O sa tin minte aceasta expresie”. America este tara care mi-a dat voie sa progresez si sa-mi iubesc si mai mult Romania, locul unde m-am nascut si unde ii am ingropati pe toti strabunii mei.

- Ce inseamna Societatea “Reinvierea Daciei”?

- Am anuntat-o prin ziare in mai, anul acesta. Au venit rapid vreo 160 de romani stabiliti in America. Nu incapeau in sala si unul dintre ei a propus: “Am eu o sala mai incapatoare. Am numit-o “Sala Eminescu”. V-o pun la dispozitie”. Un preot mi-a propus si el ceva asemanator. Cu ei discutam si propagam istoria poporului daco-roman. In America, oamenii sunt ocupati, n-au timp de vorba goala, dar cand au auzit de istoria lor… Scriu articole, le public in ziarele de acolo. E greu sa-i convingi la sfarsitul sec. XX pe oameni ca singurul popor care n-a venit de nicaieri in Europa suntem noi, daco-romanii. Noi n-am migrat de nicaieri. Aici ne-au gasit alte popoare, care au venit peste noi. La 2-3 metri sub pamant avem o civilizatie deosebita. Dacii aveau o tehnologie a metalurgiei foarte avansata cu 200-300 de ani inaintea lui Hristos. Exista mostre de fier foarte perfecte din acele timpuri, pe cand cealalta Europa era cu mult in urma dacilor. In America, prin ceea ce facem noi, aceasta idee este cu mult mai incetatenita decat in Romania.

- Privind, din universul dvs dacic, realitatea de la Chisinau, nu vi se face scarba de urmasii dacilor?

- Chiar sunt foarte mandru. Venind la Chisinau, am gasit un oras foarte frumos, curat, plin de verdeata. Cam peste tot auzi limba noastra dacica. Mi se pare ca si aici sentimentul patriotic trebuie sa se dezvolte. Pentru ca nu poti sa traiesti tot timpul ca un leu care credea ca este oaie. E timpul sa stiti ca sunteti lei, sa stati drept si sa va mandriti de asta. Dar nu inseamna ca trebuie sa calcati peste alti oameni din jurul vostru.

- Ati putea sa strangeti mana unui conducator de la Chisinau si sa-i spuneti: „Buna ziua, pui de dac”?

- De ce vreti sa ma bagati in discutii politice pe care nu le inteleg? Stiu ca seful statului este Petru Lucinschi. Cand a fost la New York a dat un interviu pentru statia romaneasca de televiziune de acolo si mi s-a parut un mare patriot, mai mare decat unii din Romania. Cand l-au intrebat ce crede despre Unire, el a raspuns: “Daca poporul vrea si daca o sa fie momentul, unirea trebuie sa se faca”.

- Sunteti crestin?

- Eu sunt ceea ce sunt. Sunt vedic. Ati auzit vreodata de esenieni, acel popor ciudat de la care a pornit Biblia si toata credinta? Se spune ca esenienii se trag de aici, din spatiul nostru. Daca nu ne vom mandri noi cu aceasta, sa stiti ca nu va veni nimeni sa zica: „Mandriti-va, voi, romanilor, ca sunteti cei mai frumosi si cei mai destepti, ca voi ati inventat roata!” La noi a aparut cel mai vechi scris al lumii. Sa dam fiecarui popor in parte ceea ce merita, dar sa nu uitam si de noi. Sa stim cine suntem si sa fim mandri. Cu aceasta demnitate sa-i tratam pe toti de la nivelul la care ne gasim din punct de vedere spiritual.

- Acesta e mesajul cartii dvs?

- Sigur. Dar scriind cartea, eu am inchegat intre paginile ei ceea ce se cunoaste fragmentar despre trecutul nostru.

- Daca traiti de 22 de ani in America, cum de vorbiti atat de bine romaneste?

- Romanii care o fac pe americanii sunt niste mizerabili care vor sa-i impresioneze cu accentul lor pe cei de acasa. Plecand din America, un tanar m-a rugat sa le transmit salutari la ai sai, dar m-a implorat sa nu le spun ce lucreaza. Cand ai lucrat acasa inginer si acolo cari cu roaba, te simti lezat in mandria ta personala. Dar nu-i corect. Am un coleg, Serban Cocioaba, care si-a pus in sala de asteptare a pacientilor o poza de-a lui de pe cand lucra ca sudor. Zice: “Asa am inceput viata in America”. Nu este o rusine sa muncesti si sa perseverezi.

- Sunteti un om bogat?

- Cand m-am dus in America aveam in buzunar 99 de dolari, plus 2 valize. Pe una mi-a pierdut-o pe drum compania aeriana. Dar timpul a fost foarte bun cu mine. In 3,5 luni mi-am luat toate examenele. M-am intalnit cu secretara Ambasadei sud-africane si ea mi-a zis: “Vino in tara mea ca doctor si o sa fii un rege”. Era sa plec, dar am mai dat un examen, dupa care m-am trezit ca am dreptul sa lucrez in orice spital din New York.

- Cum faceti de aratati atat de tanar? Fumati?

- In New York, nici in spitale, nici in alte institutii, nici in restaurantele care au mai mult de 4 mese nu se permite ca cineva sa fumeze. Acolo, cei care fumeaza ii insulta pe cei care nu fumeaza. Pana la 36 de ani, n-am baut nici macar o lingurita de bere. Acum cativa ani, am aflat ca un pahar de vin rosu prelungeste viata si am zis: de ce sa mor atat de devreme?

- N-ati uitat ca sunteti si medic?

- Am cateva clinici medicale in New York si, cum v-am mai spus, sunt nominalizat printre primii 100 dintre cei mai buni internisti din America. Mai mult decat atata nu se poate atinge, cel putin in momentul de fata.

- Cu ce se deosebeste un spital din New Yok de unul din Chisinau?

- Este mai usor sa lucrezi acolo, pentru ca ai totul la indemana. Aici, bunaoara, in loc sa-ti stabileasca bine diagnosticul, daca te jelui de stomac, iti taie burta, ca sa vada ce ai acolo, apoi te coase la loc si-ti spun ca n-ai avut nimic. Acolo exista o tehnologie fantastica. Eu am adus la Institutul Oncologic din Chisinau un mamograf. Dar peste tot doctorii sunt oameni cu problemele lor, si aici si acolo. Oricum, doctorii nostri, daca ajung in America, dau dovada de o buna pregatire. Eu asa zic: „Oamenii nostri au in sangele lor internetul dacilor”.

 Gheorghe Budeanu

NOTA REDACŢIEI:

În pagina a doua a acestui număr publicăm un articol
prin care distinsul nostru conaţional îşi demonstrează
consecventele preocupări privind rădăcinile istorice ale românilor şi mândria de a aparţine uneia dintre cele mai vechi civilizaţii. Continuăm această pagină cu trei articole  conturând figura unei alte mari personalităţi româneşti:


Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971