Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Articole de Viorel ROMAN, Mihai BERCA, Alin FUMURESCU, Magdalena Albu, Adrian BOTEZ, Gavril CORNUŢIU, Al. Florin ŢENE, Dona TUDOR, Dan ODAGIU- Partea I
- Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
Partea VII
Articole de Napoleon SĂVESCU, Gavril CORNUŢIU şi Sorin GOLEA - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Marin SORESCU tradus în franceză de Constantin FROSIN,
„Jocuri de cuvinte” de Dimitrie GRAMA - „Sonete erotice” de Ioan LILĂ
Valoroasa operă poetică a lui Valeriu MATEI prezentată şi comentată de Daniel CORBU şi Theodor CODREANU
Valoroasa operă poetică a lui Valeriu MATEI prezentată şi comentată de Daniel CORBU şi Theodor CODREANU- Partea II
Oportunităţi de afirmare literară prezentate de Nicolae BĂCIUŢ;
Recenzii de Adrian BOTEZ, Octavian CURPAŞ, Melania CUC, Ionuţ CARAGEA, Manole MOSCU, Eugen CRISTEA, Luminiţa ALDEA, la cărţi de Eugen EVU, Ioana STUPARU, Ionuţ CARAGEA, Theodor DAMIAN, George ROCA, Grigore AVRAM, George TĂUTAN, Al. Florin ŢENE, Paul POLIDOR, Ovidiu CREANGĂ- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
şi un „Dosar din câmpul literelor” alcătuit de Corneliu FLOREA, Florentin SMARANDACHE şi T. DUNGACIU despre: CONTROVERSĂRILE PRODUSE DE EXIBIŢIONISMUL CRITIC.- Partea I
Dosar din câmpul literelor - Partea II
Partea III
Napoleon SĂVESCU,- Radu MIHALCEA, Florentin SMARANDACHE , Zaharia BALA Prezentaţi de Gheorghe BUDEANU, Gheorghe ZIDARU, Octavian CURPAŞ- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
Partea II
Partea III
Lenin a fost homosexual - Partea I
Partea II
D’ALE LUI MARDALE
Rubrica lui Ioan LILĂ
Rubrica Elisabetei IOSIF
DOUĂ NOI COMPOZIŢII ÎN IMAGINE MUZICĂ ŞI TEXT
Identitatea lui Ion Popescu
ACTUALITATEA LITERARĂ, CULTURALĂ, ŞI EDITORIALĂ

Colecţia "Ediţii critice", a editurii ieşene „Princeps Edit” s-a îmbogăţit cu o antologie cuprinzând opera poetică a lui Valeriu Matei, important poet contemporan de limbă română şi mereu activă personalitate a mişcărilor de emancipare din Basarabia, antologie intitulată :
 "Elegiile fiului risipitor. Opera poetică"

Masivul volum, cuprinzând o operă impresionantă a acestui poet încă tânăr, a fost desemnat la recentul târg Internaţional de Carte de la Chişinău  - „Cartea de Poezie a anului 2010 în Republica Moldova” ,  anterior fiind distinsă cu premiul Uniunii Scriitorilor.

Încercăm o prezentare care se poate completa cu descărcarea unor capitole din carte aparute în “Vitrina Editurii noastre on-line”din pagina principală a acestui portal, începând prin a reproduce cuvântul editorului, poetul Daniel CORBU, coordonatorul acestei colecţii de ediţii critice alcătuită temeinic şi bogată în referinţe şi continuând cu amplul studiu semnat de scriitorul Theod
or CODREANU


 Daniel CORBU
                                                                                      Valeriu Matei
                                  sau noul expresionism liric

Între poeţii optzecişti din Basarabia, Valeriu Matei face o figură aparte. Afirmând asta, este neapărat nevoie să avansăm câteva argumente. În primul rând, Valeriu Matei este cel mai sincron poet tânăr cu literatura din ţară, deţinând o perfectă stăpânire a limbii române, a limbajului poetic modern. În al doilea rând, nu şi-a compromis poezia scriind, cum au făcut-o majoritatea congenerilor săi (mulţi dintre ei agitându-se azi sub umbrela precară şi înşelătoare a postmodernismului!), despre Lenin, Stalin şi n-a înălţat, folosind „neostenita chiriliţă”, propria simţire lirică pe bolţi unionale. În al treilea rând, el a dus mai departe mesajul unor poeţi ca Liviu Damian, Grigore Vieru sau Nicolae Dabija, care au scos poezia scrisă între Prut şi Nistru din discursurile folclorizante, din formulele lirice vetuste, obosite. Tânărul poet a abordat o altă gimnastică a ideilor şi a vehicolului lingvistic. În al patrulea rând, Valeriu Matei este singurul dintre tinerii poeţi basarabeni care s-a pus în slujba luptei pentru drepturile românilor (limba română, tricolorul), împotriva jocului absurd al istoriei, devenind ceea ce fără jenă şi complexe mai numim azi tribun.
Născut în comuna Cazangic (judeţul Lăpuşna, Basarabia) la 31 martie 1959, viitorul poet avea să urmeze şcolile primară şi medie în satul natal şi la Leova, pentru ca, între 1976-1979, să-l aflăm student la Facultatea de istorie a Unversităţii de Stat Moldova, iar între 1979-1983 la Facultatea de istorie a Universităţii „Lomonosov” din Moscova, pe care o absolvă dar este exclus de repede de la doctorat pentru antisovietism şi naţionalism. Urmează un exil de patru ani la Mănăstirea „Noul Ierusalim” (ţinutul Istra). În acest fel, deşi debuta prematur cu versuri în reviste, prima carte de poeme îi apărea în 1988, când începuse dezgheţul gorbaciovist, carte ce se numea „Stîlpul de foc” şi era prefaţată de Grigore Vieru. Entuziasmat, Grigore Vieru, vârful de lance al poeziei basarabene spunea: „Mărturisesc că nu am citit de mult un manuscris cu poezii tinereşti în care versul să curgă atît de firesc şi liber, atît de nechinuit şi nechinuitor, atît de muzical şi atît de legat de tradiţia noastră poetică. Săgeata este unită cu ţinta la acest poet, pentru a folosi un minunat vers al său.”
Grigore Vieru avea să sesizeze ceea ce s-a dovedit în timp, cu bună vedere de la o mie de leghe: Valeriu Matei este un poet adevărat, de o simţire lirică şi o ideaţie nesofisticate de tendinţe, curente sau inginerii textuale. De asemenea, o clară dicţiune a ideilor şi o mînuire instinctuală a simbolurilor (fără de care textul ar fi sărac, ar fi costeliv) oferă prestanţă poemelor sale.
Dacă după Mihai Cimpoi poetul în discuţie „recurge la sugestia metaforică şi muzicală specifică simbolismului, preferând misterul”, dacă Grigore Vieru afirma că modul de a scrie al lui Valeriu Matei este „versul energic şi fulgerător”, la care mai adaugă „o puternică notă intelectualistă”, postfaţatorul Elegiilor fiului risipitor (Editura Princeps Edit, colecţia Ediţii critice, 2010), Theodor Codreanu, ne vorbeşte, provocator, de „un caz de postmodernism premodern”. Dacă Ioan Alexandru descoperă în poezia lui Valeriu Matei „o forţă a cuvântului şi o adâncime a rostirii cum rar poţi întâlni la un tânăr de astăzi, în limba lui Eminescu” (1988), dacă Eugen Simion descoperă în textele sale „un bucolism agitat prin care trece un duh de nelinişte şi revoltă”, spunem fără a greşi, credem, că poezia lui Valeriu Matei, de la primul volum apărut (1988) şi până azi e aceea a unui neoavangardist de mare forţă care, accentuând forma, energizează şi împrospătează fondul.
Constatând că „toate corăbiile noastre / sunt ca nişte cruci putrezite / de prea multe crucificări ce-au purtat”, că „libertatea de a privi nu e totuna / cu libertatea de a vedea”, că „există un destin în rodul tăcut al seminţelor târzii”, poetul spune: „încerc zi de zi să sparg barierele / între mine, cel de azi, şi eu - cel сe voi fi mâine / mai bogat cu un peisaj, cu un prieten, o idee / sau cu o nouă rană / deschisă lumii în continuă destrămare”.
E bine ca în această scurtă notă de lector să nu ne izgonim din gânduri vocaţia de tribun a lui Valeriu Matei, care, într-o atmosferă basarabeană asemănătoare cu aceea din Transilvania anilor 1900, în care scria Octavian Goga, spunea: „Un ram din pomul neamului eu sunt, / o strună în vâltoarea unui cânt / ce l-au purtat străbunii peste ani. / E timpul vitreg. / Ţara-i sub duşmani. / Ci zările tu, Doamne, le-nsenină / sufletul greu de chin să stea-n lumină.” Şi încă, în Fiul risipitor: „De parcă-s exilat în propria mea umbră / să-nvăţ căderea şi s-alunec blând / pe faţa pietrelor, pe glia aburindă / mereu în urmă şi mereu pierzând / contur şi formă, nuanţă şi culoare, / să n-am odihnă şi să n-am crezare”.
„Aleluia, aleluia, / pentr-un neam al nimănuia”, strigă poetul în disperare de cauză, aflat într-un război acerb cu năvălitorii, cu mancurţii, cu istoria însăşi, nedreaptă şi trădătoare. Dar această „inteligenţă artistică remarcabilă”, cum o remarcă Alex Ştefănescu, nu putea să nu reclădească speranţa, pentru că, spune poetul, „libertatea de a privi / semnează un pact orb / cu libertatea de a vedea” şi, mai ales, pentru că „prin gândirea colectivă a străzii / trece tinereţea purpurie a ceţii / călare pe un cal alb”.
Cu marele risc de a ne repeta, vom spune că scriitorii basarabeni înseamnă ceva în acest moment doar prin confruntarea şi integrarea în marea familie a scriitorilor din România. Dicţiunea clară, impecabilă a ideilor, prospeţimea imaginii brodată pe o textură lirică originală, precum şi simbolistica şi profunzimea mesajului, absolut cuceritoare, ne obligă să-l aşezăm pe Valeriu Matei în prima linie a poeţilor români din ultima jumătate de secol.
Prezenta antologie, Elegiile fiului risipitor – opera poetică, apărută în colecţia Ediţii critice a Editurii “Princeps Edit” Iaşi, un fel de tragere de linii la vârsta de cincizeci de ani ai poetului, cuprinzând o selecţie riguroasă de poeme (de la debut până la secţiunea de poeme inedite de azi), stă mărturie în acest sens.

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971