Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Articole de Viorel ROMAN, Mihai BERCA, Alin FUMURESCU, Magdalena Albu, Adrian BOTEZ, Gavril CORNUŢIU, Al. Florin ŢENE, Dona TUDOR, Dan ODAGIU- Partea I
- Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
Partea VII
Articole de Napoleon SĂVESCU, Gavril CORNUŢIU şi Sorin GOLEA - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Marin SORESCU tradus în franceză de Constantin FROSIN,
„Jocuri de cuvinte” de Dimitrie GRAMA - „Sonete erotice” de Ioan LILĂ
Valoroasa operă poetică a lui Valeriu MATEI prezentată şi comentată de Daniel CORBU şi Theodor CODREANU
Valoroasa operă poetică a lui Valeriu MATEI prezentată şi comentată de Daniel CORBU şi Theodor CODREANU- Partea II
Oportunităţi de afirmare literară prezentate de Nicolae BĂCIUŢ;
Recenzii de Adrian BOTEZ, Octavian CURPAŞ, Melania CUC, Ionuţ CARAGEA, Manole MOSCU, Eugen CRISTEA, Luminiţa ALDEA, la cărţi de Eugen EVU, Ioana STUPARU, Ionuţ CARAGEA, Theodor DAMIAN, George ROCA, Grigore AVRAM, George TĂUTAN, Al. Florin ŢENE, Paul POLIDOR, Ovidiu CREANGĂ- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
şi un „Dosar din câmpul literelor” alcătuit de Corneliu FLOREA, Florentin SMARANDACHE şi T. DUNGACIU despre: CONTROVERSĂRILE PRODUSE DE EXIBIŢIONISMUL CRITIC.- Partea I
Dosar din câmpul literelor - Partea II
Partea III
Napoleon SĂVESCU,- Radu MIHALCEA, Florentin SMARANDACHE , Zaharia BALA Prezentaţi de Gheorghe BUDEANU, Gheorghe ZIDARU, Octavian CURPAŞ- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
Partea II
Partea III
Lenin a fost homosexual - Partea I
Partea II
D’ALE LUI MARDALE
Rubrica lui Ioan LILĂ
Rubrica Elisabetei IOSIF
DOUĂ NOI COMPOZIŢII ÎN IMAGINE MUZICĂ ŞI TEXT
Identitatea lui Ion Popescu
                                           CÂND VOR DORI SĂ NE IA CU JAPCA ŞI NUMELE?


Însemnări de prof. Gavril Cornuţiu pe marginea încă unei „iniţiative politice” a celui care se visează a fi numit  „Tatăl Legii Prostituţiei”, dar deocamdată vrea să vândă casa în care se prostituează parlamentarii






Repet vorba unui indian american bătrân, care le-a replicat albilor: „Când aţi venit aici la noi, pe continent, voi aveaţi sub braţ Biblia, iar noi, pământul de sub picioare. Ne-aţi rugat să închidem ochii şi să ne rugăm împreună. Când am deschis ochii, noi aveam în braţe Biblia, iar voi eraţi stăpâni pe pământurile noastre".
 
zboiul rece a fost ce a fost. S-a terminat şi au venit „eliberatorii”, să ne „ajute cu sfaturile”. Ei aveau lozincile şi sfaturile „de tip nou”. Nouă ne fusese scârbă de cele vechi, care se chemau tot „de tip nou”. Noi aveam o zestre economică cu care alţii... Dar ne-au spus: „Închideţi ochii şi haideţi să învăţăm lozincile de tip nou”. Când am deschis ochii... aurul, petrolul, combinatele (de carne, de fier etc.). Doar cele care acum le aduc profituri uriaşe. Celelalte au fost desfiinţate, să nu-i concureze. Le trebuiau doar pieţele şi forţa de muncă. Nouă, stând cu ochii închişi, ne şopteau în urechi „mormane de fier vechi”, „energofagi", bau-bau, hau-hau... Aşa ne-au rămas lozincile şi zâmbetul lor batjocoritor.

Dar oare am deschis ochii sau suntem încă hipnotizaţi de gargare imbecile? Iar ei s-au săturat deja sau ochii hulpavi încă văd..., văd... şi poftesc, ascunşi ca animalele de pradă? Zilele trecute am auzit cu stupefacţie că un parlamentar PD-L, fost şi, probabil, actual rege al pubelelor Bucureştiului, deszăpezirii etc., domnul Prigoană, propunea nici una, nici alta, decât vânzarea clădirii, impropriu numită în continuare, Casa Poporului!

Este cea mai mare clădire administrativă din lume, este cea mai mare clădire de pe continentul european şi, de fapt, de pe patru continente. Ea poate deveni brand de ţară şi, mai ales, brand de Bucureşti, un oraş extrem de sărac în simboluri. Toţi străinii care vin în Bucureşti vor să o vadă şi, spre contrarietatea şi stupefacţia bucureştenilor intoxicaţi politic, o admiră. Germanii au filmat-o în cadrul unui reportaj cu cele mai reprezentative clădiri ale Europei. Dincolo de costurile uriaşe ale construirii ei, clădirea are în sine o valoare arhitectonică deosebită şi dă prin măreţie, plus frumuseţe, ceva din acestea şi instituţiilor pe care le găzduieşte. Exact ceea ce visa şi Ceauşescu, ceva care să permită guvernanţilor ţării să poată primi pe oricine, din orice ţară, cu fruntea sus. Exact ca un particular, dacă ai o vilă frumoasă, ai dreptul de a-ţi primi musafirii de pe o anumită poziţie şi cu o anumită demnitate, iar dacă ai o cocioabă coşcovită...

Nu despre guvernanţi este vorba, ci despre demnitatea poporului român. Străinii ştiu doar că acolo stau reprezentanţii românilor, indiferent care sunt sau cine vor fi aceşti reprezentanţi. Câţi oameni care au avut un minim succes nu au avut parte de semeni de-ai lor care le-au dorit de la „foc la casă" până la pierderea?

Popoarele sunt ca oamenii şi formate din oameni. Vă aduceţi aminte că prima propunere postdecembristă a fost „aruncarea în aer", apoi „distrugerea prin implozie"... iar astăzi, vânzarea ei. Cui? Dar ce, este fraier cel sau cei care şi-au pus ochii pe clădire să se arate înainte de vreme? Doar cu gunoaie cumpărate pe care să le scoată în faţă cu propuneri. Argumente? Întâi, când ura anti-Ceauşescu era vie, se invoca „să nu mai vedem”, „să nu rămână urmă”... Apoi... Azi se invocă... preţul de întreţinere... Dar cel care va cumpăra clădirea cu ce bani o va întreţine? Iar după ce o va cumpăra va fi proprietar cu drepturi depline, care în mod legal o va putea aneantiza prin implozie. Nu o poate cumpăra decât o persoană sau un concern străin, dacă ar fi vândută la preţul ei. Ce le va păsa acestora de munca şi foamea românilor pentru a o construi? Mai mult, dacă vor înţelege că la mijloc este şi vorba despre un brand şi o sursă de demnitate naţională vor invoca... exact întreţinerea şi valoarea terenului etc. Ceea ce nu au putut face sugerând distrugerea ei vor putea face cumpărând-o şi recuperând ceva bani din teren, plus o utilizare de câţiva ani.
 
Vă mai aduceţi aminte de unde veneau cei care propuneau imediat după decembrie '89 distrugerea ei? Faptul că administraţia clădirii nu este în stare să valorifice şi prin alte măsuri - conferinţe, spectacole, vizitare cu taxă de intrare etc. - nu vizează clădirea, ci administrarea. Vor fi în stare parlamentarii să înghită o asemenea manipulare din parea unui gunoier? Vom trăi şi vom vedea. Dar nu îi priveşte doar pe parlamentari, ci priveşte demnitatea poporului român. Uitaţi-vă la alţii ce au, ce întreţin şi de ce o fac. Pentru că acolo gunoierii nu au curajul să facă pipi pe brandul de ţară.

                                                                                                                            prof. Gavril Cornuţiu


 
 AL.FLORIN ŢENE  
                                       
                     Capitalismul şi Cultura

                                           în societatea românească



    Făcând o retrospectivă în adâncul istoriei neamului românesc,atât feudalismul cât şi capitalismul s-au sprijinit pe elemente ale mentalităţi claselor de mijloc,respectul faţă de legi şi religie,devotamentul faţă de familie , comunitate şi sârguinţă în activităţile pe care populaţia o desfăşura.La rândul ei economia de piaţă,(la începutul ei limitându-se la schimburi de mărfuri în mediul rural),a satisfăcut aspiraţiile modeste ale oamenilor privind înbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi asigurarea şanselor  urmaşilor lor.
    Mă întreb astăzi,când majoritatea scriitorilor şi-au scris operele în mentalitatea stângismului comunist şi care încă mai persistă în aceste idei,dacă poziţia antiburgheză a acestora nu implică riscul subminării valorilor care trebuie să creeze clasa de mijloc şi piaţa liberă.
    Cea mai importantă evoluţie politică din  secolul XX a fost căderea regimului comunist din ţara noastră ,inclusiv din estul Europei.Nu este logic să subliniem că o doctrină politică a dat greş deoarece oamenii nu au folosit-o cum se cuvine sau au interpretat-o greşit,sau că ea a fost victima unei opoziţii şi conspiraţii a împrejurărilor istorice.Dacă acea doctrină comunistă nu a putut rezista abuzurilor umane sau împrejurărilor nefavorabile,înseamnă că ea a fost un produs al fantezuiei politice marxiste-leniniste  mai curând decât o idee politică realistă.Aşa cum am simţit-o pe pielea noastră această fantezie politică s-a putut impune în realitate numai prin constrângere brutală şi criminală.Acesta a fost destinul firesc al socialismului-comunist din ţara noastră-o utopie politică întruchipată într-un regim terorist,un coşmar istoric din care omenirea s-a trezit la sfârşitul secolului trecut.Implicaţiile prăbuşirii ideologiei comunist-socialiste sunt încă departe de a fi evidente în ţara noastră.Este adevărat că dezgheţarea din anul 1989  a relevat meritele unei economii a pieţii în comparaţie cu planificarea economică de stat.Încă ,scriitori şi intelectualii cu gândire de stânga susţin că în timpul dictaturii comuniste de la noi s-au construit locuinţe şi fabrici.Nimic mai fals.În ţările capitaliste europene nu s-au construit locuinţe şi fabrici? Şi încă mai moderne.Unii din intelectualii noştri au uitat că timp de peste 45 de ani acest popor a fost înfometat,i-au fost inversate valorile,i-a fost luată credinţa.Din orbirea gândirii stângiste ei nu văd,încă,beneficiile recoltate de ţările cu sisteme economice de piaţă.Aceşti scriitori şi intelectuali de extremă stângă ce descind din aparatul de propagandă comunistă nu doresc să vadă că într-o societatea burgheză ce se formează şi la noi,anumite valori sunt considerate de către majoritatea populaţiei ca fiind de la sine înţelese.Devotamentul faţă de aceste credinţe creează o clasă de mijloc,care apoi întreţine o economie de piaţă.Un mare pericol pentru învăţământul nostru este că ,încă,se predau în şcoli creaţii literare scrise în timpul dictaturii comuniste şi cu mentalitatea acelui regim,care impunea slugărnicia faţă de valorile false şi o ideologie criminală.
    De-alungul istoriei societatea capitalistă  şi mai ales economia sa are tendinţe de a produce „depresiuni”.Într-o societate urbanizată,cum este la noi,(la sate au rămas doar bătrânii),efectul acestei perioade de criză va fi destul de nefast. Situaţia în care abia am intrat va da”apă la moara”scriitorilor şi intelectualilor cu mentalitatea rămasă în proietul communist,din care abia am ieşit.Unii intelectuali şi oameni de artă nu agreează piaţa şi consideră drept respingătoare noţiunea propriei lor participări în cadrul pieţii.Ei nu-şi pot închipui propriile persoane producând bunuri de larg consum destinate vânzării sau schimbului,chiar dacă tratează profiturile,chiar dacă uneori sunt mici,astfel recoltate drept binevenite.O parte din ei care au beneficiat din plin de „binefacerile” societăţii comuniste, pentru motivul că ,indiferent dacă lucrările lor erau scrise prost şi  răspundeau la comandamentul propagandei de partid ,  drepturile de autor curgeau, în ciuda faptului că nu se vindeau.Iar,indiferent de ceea ce spun despre egalitate,ei nu cred că sunt  egali cu alţi oameni,cu toate că în regimul trecut folosindu-se de ipocrizia ideologiei,îşi spuneau” tovarăşi”acum,la fel ca  atunci,consideră că talentele şi sensibilităţile  pe care le posedă îi fac să fie superiori.
    Noţiunea de avangardă a fost adoptată de societatea capitalistă burgheză cu simplul înţeles de ultima modă-ultima tendinţă în artă.Societatea socialistă multilateral-dezvoltată de la noi a preluat acest termen dându-i sensul de “deschizătoare de drum al realismului socialist în cultură”.Această abordare din partea aparatului propagandist al P.C.R a reuşit să corupă activitatea artistică din ţara noastră.După evenimentele din 1989 pasiunile lumii culturale,la început dezorientate,au început să pătrundă în universul divertismentului de masă,prin televiziuni,iar rezultatul este dezastruos,cu toate că unii îl denumesc solemn”cultură de masă”.
    Oamenii de cultură,intelectualii de la noi ,trebuie să înţeleagă că într- un sistem democratic,oamenii obişnuiţi nu sunt neobişnuit de înţelepţi,dar experienţa lor tinde să îi facă să posede un simţ practic foarte bine dezvoltat.Aceşti oameni constituie fundamentul capitalismului burghez în formare,iar pe acest fundament au fost clădite societăţile democratice moderne din Europa şi S.U.A.În sfera culturală,energiile revoluţiei de la noi de implementare a capitalismului şi democraţiei în mentalul creatorilor de artă trebuiesc canalizate în direcţia a ceea ce se numeşte globmodernul,care respinge fostul postmodernism.Astfel, trecerea de la cultura realismului socialist ,ce mai persistă în arta românească, la cultura globmodernismului care promovează o reîntoarcere la modernsmul exprimat prin noi forme de abordare a realităţii se face anevoios.Motivul? Mentalitatatea formată în 50 de ani de dictatură comunistă.Mai este o cauză.Profesorii care redactează manualele şcolare sunt formaţi la “şcoala”realismului socialist făcând ca această boală să “viruseze”manualele şi de aici trece la elevi.Generaţii întregi vor purta cu ele această mentalitate care ani buni va frâna societatea nostră în mersul ei spre democraţia capitalistă autentică.
    Această“boală“,de care vorbeam mai sus, întrepătrunsă  cu non-arta promovată de televiziunile private, a dus în prezent la scăderea ştachetei calităţii culturii de masă.Este important să înţelegem că în această nouă fază a gândirii unor scriitori şi artişti din toate domeniile i-a condus să accepte calm anunţul lui Nietzsche că Dumnezeu este mort,în ciuda faptului că după 1989 bisericile s-au înmulţit.În aceste condiţii aceşti artişti care-şi spun liberi cugetători au tras concluzia nietzscheană că,dacă nu cred în Dumnezeu,totul este permis.
    Pentru a prospera România necesită mai mult decât oameni cu înţelepciune practică-ea are nevoie totodată de energiile imaginaţiei creatoare exprimate în religie şi artă.Un rol crucial în existenţa tuturor românilor ,la fel ca în existenţa tuturor fiinţelor umane din toate timpurile,îl joacă trăirea într-o lume care posedă un înţeles transcendental,o lume în care existenţa omului are sens.Nimic nu este mai dezumanizator,mai capabil de a genera criză,decâr sentimentul omului că viaţa sa este un fenomen fără sens într-o lume fără sens.Aşa cum s-a întâmplat în regimul trecut,comunist,ideologia ne vorbea de o societate a paradisului la care nimeni şi niciodată nu a ajuns.P.C.R creease o lume iluzorie pentru un viitor iluzoriu.La această propagandă au contribuit şi unii scriitori de azi incluşi de Alex Ştefănescu în iluzoria sa istorie a literaturii.
    Societatea românească capitalistă de astăzi are două faţete: economia de piaţă care a creat o lume ce duce la prosperitate materială-ceea ce societatea socialistă a dus la pauperizarea populaţiei.cealaltă faţetă,duce spre rău,societatea ,şcoala românească au devenit din ce în ce mai sărace în sens spiritual.Marea sarcină a intelectualilor români  este să pornească un război împotriva acestei sărăcii spirituale.Prăbuşirea socialismului,însoţită de recunoaşterea meritelor economiei de piaţă,ne oferă o minunată ocazie de a ne gândi cu seriozitate la o asemenea campanie.Numai astfel,viitorul capitalismului în ţara noastră poate să fie asigurat.


Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971