Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Un motto din N. Steinhardt
Proteste, contestări şi pamflete ale scriitorilor Stefan Doru Dăncuş, Adrian Botez, Magdalena Albu, Corneliu Florea, Brăduţ Florescu, Angela Furtună, Virgil Diaconu, Ancelin Rosetti, Constantin Ciubotaru
- Partea II
- Partea III
Partea IV
„Statul la români” de Viorel Roman;
Un comentariu despre „Slujitorii care fac rău Credinţei”;
Mihai Ciubotaru despre „Ce este, de fapt, Republica Moldova”;
„F-16 cel de astăzi si Consiliul de Coroana din 1940”- un articol de V. Culiceanu;
O declaraţie a Alianţei Familiilor din România
CAZUL DACIA „ROMÂNIA MARE” - O AUTENTICĂ TEMĂ DE MEDITAŢIE sau :SĂ-I LĂSĂM PE PĂPUŞARI SĂ CREADĂ CĂ NE-AU „DUS DE NAS”!!! - Un amplu studiu de Prof. Dr. Adrian BOTEZ
CAZUL DACIA - Partea II
Partea II
Partea III
Nichita STĂNESCU în traducerea franceză a lui Constantin FROSIN;
VERSURI DE DAN LUPESCU
VERSURI DE ADRIAN BOTEZ
VERSURI DE MELANIA CUC
VERSURI DE PAUL POLIDOR
FLORENTIN SMARANDACHE A PRIMIT MEDALIA DE AUR PENTRU ŞTIINŢĂ
ION GHEORGHE ÎN COGAIONUL UITAŢILOR
VĂ INFORMĂM ÎN LEGĂTURĂ CUTREI ACTUALE OPORTUNITĂŢI DE AFIRMARE LITERARĂ: „Revista internaţională STARPRESS”, „Romeo şi Julieta la Mizil” şi „Antologiile revistei SINGUR”;
Eveniment editorial Silviu Dragomir, ;, De la regimul comunist la regimul Iliescu;, Îndreptăţite întâmpinări ale colegilor noştri de la revista „Contemporanul”;
Trei recenzii de Al. Florin ŢENE
Două recenzii de Octavian CURPAŞ
Două recenzii de Ionuţ CARAGEA
Cu George Roca de la spaţiul virtual la cel metaforic
O convorbire între Elisabeta IOSIF şi Al.Fl. ŢENE
IMPORTANŢII ROMÂNI AI STRĂINĂTĂŢII ŞI AI ŢĂRII LOR: CLAUDIU MĂTASĂ - un interviu luat de Nicolae Dima Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite consemnată într-un interviu luat de Nicolae Dima, o altă personalitate importantă printre românii din străinătate.- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
INTERNETUL VĂZUT DIN MEDIA TIPĂRITĂ
Balaurul Bondoc – o nouă specie de velociraptor descoperită în România
Rubricile lui Dan GHELASE, Ioan LILĂ, Ionuţ CARAGEA, Elisabeta IOSIF
- Partea II
Alte surse de folclor internet
Va oferim spre decărcare alte producţii şi filme din folclorul internetului
SLIDE SHOW DESPRE CUM PUTEŢI UITA DE CRIZA BÂND UN PĂHĂREL
                         Cu George Roca de la Spaţiul virtual, la cel metaforic*


Despre dor.
(…)
Simt în pieptu-mi un fior
Şi bătăi de zeci ciocane,
Fiindcă inimii i-e dor
După plaiuri transilvane!
Pe pământuri australe,
M-a cuprins aşa-ntr-o doară,
Dor de gliile natale
Ce călcam odinioară!
(Transilvania, pag.16)

Mulţi s-au străduit să ne „explice” dorul nostru cel românesc. Puţini au reuşit! Pe George Roca îl doare dorul de Transilvania natală. De fapt eu cred că-l dor amintirile.
Într-o poveste pe care am auzit-o în celălalt mileniu, într-un tren, spusă de un moşneag cu suman şi căciulă unui nepot îmbrăcat în haine „domneşti”, personajul principal se numea Dor-Eliodor – şi avea un frate de cruce, Mohor. Ţara lor se numea Ogor. Dor a fost luat la oaste de Drăguţul de împărat şi dus în Ţara de Gheaţă. Dorul de locurile natale, de părinţi era aşa de mare că şi-au făcut tălpige din oase de lup şi au reuşit, într-o iarnă, să vină acasă. Dor se plângea că-l doare frunza de fag, durerea mamei care l-a născut, îl dor visele. Mohor cânta pe dintr-un solz de peşte despre durerea oilor tăiate, lingura de lemn ruptă de cel care a venit să le ia bir şi-l mai doare crucea din cimitir, de lemn, el simte un îndemn să plecea acasă fiindcă cineva-i râvneşte mireasa. E durerea celor plecaţi de acasă, mereu tentaţi să facă acea comparaţie cu ce au lăsat undeva, dor pe care s-au străduit să-l cicatrizeze.

Ştiaţi că cicatricele dor mai ales în somn şi atunci când scriem poezii? Un amic plecat de acasă mi-a mărturisit că a avut senzaţia concretă că are o rană în piept şi s-a dus la baie, unde a văzut sânge pe oglindă, dar el, deşi simţea un junghi la inimă, nu avea nici o rană. A zis: „Cred că mă doare rana din minte!”. Altul spunea că-l doare durerea miilor de bărbaţi care beau crezând că-şi alină durerea de dor… Să te doară, azi, când ai venit acasă după un sfert de secol, ogorul udat cu lacrimi de generaţii, pe care zace un bloc. Să te doartă durerea pomilor fructiferi tăiaţi fiindcă aşa e ordinul, copacii deveniţi chibrituri, cu care ai vrea să încendiezi o lume, dar n-o faci fiindcă din stejarii tăi s-au făcut şi sicrie. Mă dor durerile pe care George Roca le-a evocat în poeme…

Insula fericirii.

Încercăm cu toţii să supravieţuim
în secolul acesta a turbulenţei
creându-ne în imaginaţie mici insule
unde evadăm atunci când
nu mai putem face faţa
uraganelor şi cutremurelor
care ne înconjoară.
(…)
(Insula fericirii, pag. 11)
Nu ştiu dacă din fericire sau din opusul ei, Insula fericirii domnului George Roca este un spaţiu virtual-intim şi intangibil, al celui care observă cutremurele transferate, de la cele de pământ, la cele de gând, de trai, de ai ori n-ai… Nu mai e ce-a fost! Până şi fericirea, asemenea spaţiului virtual poate fi virusată! Ce bine este că pe „Insula fericirii” imaginate de domnul Roca totul este încă posibil! Şi mi-i teamă că nu peste mult timp această insulă se va scufunda în… tehnica pe care alţii o controlează! Oare sufletul se poate vindeca de relele pământeşti?
Versurile ne conduc spre o lume –nelume, imaginile ne cutremură, ne plesnesc peste comoditatea acceptată, derutează. Să mori în viitor? Să-ţi imaginezi o călătorie-deplasare, nu ca Marin Sorescu, de la pământ la Iad, parcă-parcă e mai aproape de noi.

Rugă pentru cărţi.
(…)
Şi apoi, Ţie mă-nchin,
poţi să mă laşi să mor puţin
pe un câmp cu iarbă verde
şi la cap cu trei flori,
cu-o porumbiţă-n braţe
şi-un teanc de carţi noi,
să am ce să citesc
atunci când mă trezesc…
la Judecata de Apoi!
(Rugă, pag.13)
Oare cum e să-ţi închipui o altă călătorie, până la Judecata de apoi? Omeneşte-poetic se poate. Dar tot cu păcate am pleca, nu ne putem închipui că ne-ar fi bine renunţând la iubire. Şi poeţii, chiar pe lumea cealaltă nu se pot lepăda de un teanc de cărţi noi. Oriunde mintea ne urmăreşte, noi nu vom putea abandona superbele coroli de minuni ale lumii zidite în flori!

Faţa nevăzută a Pământului.
(…)
Lumea,
poate să înceapă pe Pământ
şi să se termine
la capătul Universului.
Pentru mulţi dintre noi,
lumea începe din clipa
în care ne cuplăm
la Internet…
(De unde începe lumea, pag. 14)
Oare unde începe şi unde se sfârşeşte lumea aceasta se întrebă angoasat, fascinat, nedumerit George Roca. De unde, ştie. Lumea începe de la noi! Perfect. Dar până unde ne pot duce firile existenţei? De ce unora le este dat să vadă faţa nevăzută a pământului decât în lumea de celuloid?
Oare cine a comandat acele fire care să mă ducă la bătrâneţe-n Madrid, unde să fiu încântat de interviurile lui G. Roca şi mai apoi, trecând prin sticla ecranului să conversăm folosindu-ne de litere bătute-n sintagme şi gânduri!… Nu şi iar nu! Lumea nu începe odată cuplaţi pe internet! Lumea începută odată cu folosirea acestui mijloc de cunoaştere este partea pe care trebuie s-o trimitem cât mai des în împărăţia sesibilităţii noastre… Să nu facem din lumea sentimentelor roşii de seră: frumoase, zemoase, dar cu gustul gumei de mestecat! Prefer lumea din minusculul meu Roşiori de se mai Vede pe harta ţării, în care încă mă mai poate înţepa o albină, muşca un ţănţar, unde madam Kanicula nu mi-a ucis toate merele şi perele şi prunele, dar roşiile, da. Iarba, da, umbra, nu. Visele, şi amiciţia celor care încă mai visează la cuvintele devenite metaforă, nu!

Hoţie.
(…)
Cealaltă inimă,
cea cu toaca,
îmi aduce aminte
de cântecele strămoşilor mei daci…
Şi atunci,
mă cuprinde o dulce trădare,
care mă face…
să dau o fugă după colţ
şi să fur,
să fur o jumătate de olimpiadă,
s-o indes într-o traistă de tort
şi s-o trimit în dar românilor!
(Ambiguitate, pag. 21-23)
Domnul Roca vrea să fure jumătate din Olimpiada australiană şi s-o dăruiască conaţionalilor români! Eu nu l-aş sfătui! Dacă n-ar fi plecat… cred că acest superb gest de dărnicie pentru ai săi ar fi fost avortat încă din perioada pre…. Nimic din ce şi-a imaginat că s-ar putea întâmpla făcându-ne acest dar simbolic nu s-ar fi întâmplat!
Şi-ar fi putut oare imagina că odată ajunsă aici gaşca celor de la putere ar fi căzut la pace cu cei din opoziţie şi şi-ar fi împărţit beneficiile şi sloganurile cu care să se împroaşte în zilele următoare pe toate posturile şi în paginile presei de scandal!
Şi-a închipuit sau n-a aflat că am avut de gând să facem o Drakula-Parc şi că milioanele naivilor contribuabili au rotunjit conturile celor care azi nu mai suflă o vorbă despre asta.
Mai ştie domnia-Sa că truditorul de rând ar plăti angaralele tot din banii lor? Mă tem să vorbesc despre hoţie într-o ţară care nu avea pic de datorie şi legal toţi cetăţenii trăiau din salariul lor, iar în numai câţiva ani au apărut de unde, cum şi de cine ajutaţi miliardarii de carton şi cocalarii care ne calcă-n picioare…Of!

“Brandul” domnului George Roca
Culcat,
stau cu ochii închişi
şi visez la poiana mea cu flori.
E atâta linişte şi armonie!
Şi totuşi căprioara nebună
nu vrea să-mi dea pace
încercând din nou
să mă mângâie cu copita
pe albul ochilor mei obosiţi
de atâta privit spre spaţiul virtual.
(Căprioara nebună, pag. 10)
L-a declarat. L-am aflat: E cărioara neagră, brună, sau „de dor… nebună” care încă mai paşte pe plaiul nostru mioritic. Simbolul graţiosului şi independenţei. Ar da oare căprioara pe un pui de cangur? Te rog domnule nu cere să fie exportate câteva exemplare, că altceva nu ne-a prea rămas pe aici! Teamă mi-i de cei care le „păstoresc” şi-atunci… nici în spaţiul virtual s-ar putea să nu mai fie găsite!
                                                                                                                     Constantin T. CIUBOTARU
__________
* George Roca
Evadare din spaţiul virtual
A 2009 GR Project, Sydney, Australia
Poezii, ISBN 978-606-8049-19-9
Editura Anamarol, Bucureşti, 2009, 116 p.


Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971