Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Un motto din N. Steinhardt
Proteste, contestări şi pamflete ale scriitorilor Stefan Doru Dăncuş, Adrian Botez, Magdalena Albu, Corneliu Florea, Brăduţ Florescu, Angela Furtună, Virgil Diaconu, Ancelin Rosetti, Constantin Ciubotaru
- Partea II
- Partea III
Partea IV
„Statul la români” de Viorel Roman;
Un comentariu despre „Slujitorii care fac rău Credinţei”;
Mihai Ciubotaru despre „Ce este, de fapt, Republica Moldova”;
„F-16 cel de astăzi si Consiliul de Coroana din 1940”- un articol de V. Culiceanu;
O declaraţie a Alianţei Familiilor din România
CAZUL DACIA „ROMÂNIA MARE” - O AUTENTICĂ TEMĂ DE MEDITAŢIE sau :SĂ-I LĂSĂM PE PĂPUŞARI SĂ CREADĂ CĂ NE-AU „DUS DE NAS”!!! - Un amplu studiu de Prof. Dr. Adrian BOTEZ
CAZUL DACIA - Partea II
Partea II
Partea III
Nichita STĂNESCU în traducerea franceză a lui Constantin FROSIN;
VERSURI DE DAN LUPESCU
VERSURI DE ADRIAN BOTEZ
VERSURI DE MELANIA CUC
VERSURI DE PAUL POLIDOR
FLORENTIN SMARANDACHE A PRIMIT MEDALIA DE AUR PENTRU ŞTIINŢĂ
ION GHEORGHE ÎN COGAIONUL UITAŢILOR
VĂ INFORMĂM ÎN LEGĂTURĂ CUTREI ACTUALE OPORTUNITĂŢI DE AFIRMARE LITERARĂ: „Revista internaţională STARPRESS”, „Romeo şi Julieta la Mizil” şi „Antologiile revistei SINGUR”;
Eveniment editorial Silviu Dragomir, ;, De la regimul comunist la regimul Iliescu;, Îndreptăţite întâmpinări ale colegilor noştri de la revista „Contemporanul”;
Trei recenzii de Al. Florin ŢENE
Două recenzii de Octavian CURPAŞ
Două recenzii de Ionuţ CARAGEA
Cu George Roca de la spaţiul virtual la cel metaforic
O convorbire între Elisabeta IOSIF şi Al.Fl. ŢENE
IMPORTANŢII ROMÂNI AI STRĂINĂTĂŢII ŞI AI ŢĂRII LOR: CLAUDIU MĂTASĂ - un interviu luat de Nicolae Dima Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite consemnată într-un interviu luat de Nicolae Dima, o altă personalitate importantă printre românii din străinătate.- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
INTERNETUL VĂZUT DIN MEDIA TIPĂRITĂ
Balaurul Bondoc – o nouă specie de velociraptor descoperită în România
Rubricile lui Dan GHELASE, Ioan LILĂ, Ionuţ CARAGEA, Elisabeta IOSIF
- Partea II
Alte surse de folclor internet
Va oferim spre decărcare alte producţii şi filme din folclorul internetului
SLIDE SHOW DESPRE CUM PUTEŢI UITA DE CRIZA BÂND UN PĂHĂREL
 Pr. Ioan Alexandru MIZGAN

                                           „SILVIU DRAGOMIR – ISTORIC”

                                                    EVENIMENT  EDITORIAL



De curând a văzut lumina tiparului,  în a doua ediţie, o lucrare monumentală a istoriografiei româneşti  actuale dedicată renumitului istoric Silviu Dragomir. Este vorba de monografia intitulată „SILVIU DRAGOMIR – ISTORIC”, lucrare care aparţine renumitului istoric şi profesor orădean Sorin Şipoş, de la Universitatea din Oradea.  Volumul numără 547 de pagini şi a apărut în condiţii grafice excepţionale la Editura Universităţii din Oradea şi Editura Cartdidact din Chişinău.

Lucrarea se constituie într-o analiză ştiinţifică asupra vieţii, activităţii şi personalităţii istoricului Silviu Dragomir, fiind susţinută ca teză de doctorat la Universitatea  ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, şi beneficiază de o prefaţă semnată de academcianul Ioan Aurel Pop.

Ne întâlnim în acest volum cu o amplă investigaţie asupra vieţii şi activităţii renumitului istoric, din care desprindem personalitatea marcantă a acestuia. Născut la 1/13 martie 1888 în comuna Gurasada din judeţul Hunedoara, Silviu Dragomir va ajunge la studii la Novi Sad ca bursier al Fundaţiei Gojdu, iar apoi la Cernăuţi şi Viena. Va ajunge profesor la Sibiu şi mai apoi la Cluj. Pentru activitatea ştiinţifică, didactică şi pentru politica promovată, Silviu Dragomir a fost răsplătit cu numeroase medalii şi decoraţii precum şi cu titlul de membru al Academiei Române. În timpul dictaturii comuniste a fost închis între 1949 – 1955 în penitenciarele din Caransebeş şi Sighet. Se va stinge din viaţă la 23 februarie 1962.  

Întâlnim în acest volum şi documente inedite  recent culese din Arhiva CNSAS din perioada în care Silviu Dragomir a fost urmărit şi persecutat de către Securitate. Istoricul Sorin Şipoş consideră că viaţa istoricului Silviu Dragomir reprezintă un model de demnitate, generozitate, cinste şi patriotism. Trebuie să spunem în finalul acestor scurte consideraţii că  demersul ştiinţific al istoricului Sorin Şipoş se caracterizează  -aşa  cum remarca academicianul Ioan Aurel Pop- prin sobrietate, armonie, echilibru, acrivie şi obiectivitate.  

Probitatea morală şi intelectuală a istoricului Sorin Şipoş poate servi ca model pentru alţi istorici care au datoria în faţa opiniei publice de a sluji adevărul istoric şi nu anumite ”adevăruri istorice interesate” sau justificate prin alte metode decât acrivia ştiinţifică. Sperăm că prin aceste rânduri am trezit interesul multor pasionaţi de istorie de a citi această monumentală lucrare dedicată istoricului Silviu Dragomir.








          „DE LA REGIMUL COMUNIST LA REGIMUL ILIESCU”

Fostul sef al SRI, Virgil Magureanu, si-a lansat, miercuri, volumul "De la regimul comunist la regimul Iliescu ", in care scrie despre implicarea Rusiei in Revolutia din 1989 si despre faptul ca Ion Iliescu "nu a avut suficient curaj".
Magureanu sustine ca Ceausescu a fost informat de catre Gorbaciov, in ziua de 5 decembrie 1989, ca "Romania va fi teatrul unor schimbari".
"Atunci a inteles Ceausescu si atunci a folosit pentru prima oara cuvantul tradare, " scrie Magureanu.
 
Fostul sef al SRI spune ca schimbarea lui Ceausescu a fost o operatiune minutios si indelung pregatita de Gorbaciov, Kremlin si KGB, dar si de americani, israelieni si francezi. Magureanu afirma ca creierul schimbarii a fost Silviu Burcan, care primea instructiuni de la KGB si, personal, de la Gorbaciov. Fostul sef al SRI catalogand-o drept "lovitura de stat militara, reusita partial".
El afirma ca Securitatea, condusa de Iulian Vlad, l-a dus de nas pe Ceausescu in acea perioada, dovada faptul ca rapoartele serviciului nu vorbeau decat despre banalitati, "note generale, ceva de genul ca imperialismul se misca, serviciile israeliene care fac... nu transparea din niciuna dintre note ca regimul este condamnat".
Autorul spulbera legenda conform careia unii lideri post-decembristi s-ar fi cunoscut la Revolutie. Magureanu recunoaste ca pe fostul presedinte al Romaniei, actual presedinte de onoare al PSD, Ion Iliescu l-a cunoscut inca din 1973. Despre Iliescu, Magureanu afirma in carte ca era foarte bun prieten cu Valter Roman si, implicit, cu fiul acestuia, lucru care nu l-a impiedicat pe Petre Roman "sa inceapa sa il sape imediat dupa ce a fost desemnat premier".
Ion Iliescu a fost ales de Moscova pentru a conduce Romania, "se stia ca el va fi succesorul lui Ceausescu inca din 1987, cand Gorbaciov a vizitat Romania", iar Revolutia din 1989 a fost "o lovitura militara de stat reusita partial", afirma Virgil Magureanu.
Autorul scrie ca "sovieticii nu voiau neaparat sa faca tot circul pe care l-au facut in decembrie, violentele si implicarile vizibile. Ar fi preferat sa produca transferul puterii spre Iliescu prin mijloace politice, simple, daca se putea. Ceausescu, rezistand, s-a ajuns la crimele din decembrie".
Pe Iliescu, Magureanu il descrie astfel: "nu era o persoana dotata cu prea mult curaj, nu avea vocatia unui personaj eroic, nu l-am fi putut vedea vreodata indemnand tinerii la lupta, pe baricade, si nici conducand mitinguri impresionante impotriva regimului, cum a facut Lech Walesa... Dar in momentele din decembrie 1989 si in urmatoarele luni nu s-a ridicat un altul care sa fie mai convingator". "Niciodata nu a avut suficient curaj", concluzioneaza Magureanu.
Magureanu e categoric cand afirma ca rolul lui Iliescu a fost relativ minor in derularea schimbarii: "Iliescu si grupul sau nu aveau la indemana niciun instrument al fortei care sa le permita sa opereze decisiv pentru adjudecarea puterii. Nici nu au avut nevoie de asa ceva. Din aceasta cauza, pentru a ocoli faptul ca puterea a glisat, pur si simplu, catre acest grup, a fost folosit cu insistenta de catre ei termenul echivoc si neclar de "revolutie" ", spune fostul sef al SRI.
"In decembrie 1989 nu s-a intamplat nimic eroic", adauga el. "Puterea a fost oferita, ca o ofranda, catre grupul care nu prea a avut niciun merit in smulgerea ei din mainile autoritatilor comuniste".
 


 
 
ÎNDREPTĂŢITE ÎNTÂMPINĂRI ALE  COLEGILOR NOŞTRI DE LA REVISTA  „CONTEMPORANUL”

 

Domnului Prim Vice Preşedinte al USR Varujan Vosganian
Domnului Vice preşedinte ale USR Gabriel Chifu
Spre ştiinţă:
Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)
Federaţiei Editorilor şi Distribuitorilor de Carte din România (FEDCR)


Scrisoare deschisă

 
Telefonic, azi, 9 septembrie 2010, dl vice-preşedinte al USR, Gabriel Chifu m-a informat că revista Contemporanul – revistă înfiinţată la 1881, făcând parte din patrimoniul României, şi fiind condusă după 1990 de acad. N. Breban şi de Aura Christi – nu figurează pe lista revistelor care vor beneficia de sprijinul guvernului României, întrucât revista Contemporanul nu este o revistă a Uniunii Scriitorilor din România, ci, după cum s-a afirmat nu o data în şedinţele comitetului director al USR… „revista subsemnatei şi a fratelui acesteia”. Textele comunicatelor referitoare la sprijinul de un milion de euro care urmează să fie acordat de Guvernul Boc celor mai importante reviste de cultură româneşti, le-am parcurs cu atenţie. Am primit şi nu puţine mesaje de la cei peste 100 de colaboratori ai revistei Contemporanul. Nicăieri nu este specificat că Guvernul României urmează să sprijine explicit exclusiv revistele USR. Nu e specificat nicăieri, aşadar, că ar fi vorba de revistele culturale, proprietate a USR-ului (în realitate, nici o revistă a USR-ului nu este de jure a USR-ului; greşesc? Fiecare revistă – e un fel de a spune, nu-i aşa? – a USR-ului este sprijinită de o entitate nonprofit, fie aceasta fundaţie sau asociaţie, iar titlurile revistelor sunt înregistrate la OSIM pe numele entităţii nonprofit, nu a USR-ului).  
E vorba, în declaraţia dlui Boc, de revistele culturale de patrimoniu, care au avut un rol important cultural. Cred că ar fi firesc şi normal ca actuala conducere a USR-ului să nu budeze, aşa cum o face şi în cel de-al doilea mandat, Contemporanul, şi să-l includa pe lista revistelor care urmează să fie sprijinite de guvern. Lista care urmează să fie întocmită de actuala conducere a USR.
Membrii fondatori ai Asociaţiei Contemporanul, editor al revistei Contemporanul, sunt 4 redactori ai acesteia + un expert în proiecte, un economist, funcţionar la Ministerul de Finanţe, cu care a colaborat şi dl Vosganian pe când exercita funcţia de Ministru). Preşedinte al Asociaţiei Contemporanul este acad. N. Breban. Fratele meu, Andrei Potlog, nu figurează şi n-a figurat niciodată printre fondatori. Faptul că sunt denigrată în permanenţă pe nedrept („Contemporanul este revista Aurei Christi şi a fratelui ei” etc.) şi taiată la bani în ultimii 20 de ani cu o ritmicitate care ar dărâma şi un mamut  – nu e vina celor care mă denigrează, ci vina celor cărora le convine ca revista Contemporanul, înfiinţată la 1881, condusă de 20 de ani de acad. Breban şi subsemnata, să fie tăiată de pe mai toate listele. Credeţi că o asemenea situaţie flagrantă poate fi tolerată la nesfârşit?
E simplu de limpezit situaţia şi de anulat toate denigrările şi zvonistica întreţinută în cel mai anost stil balcanic. Pot, la solicitarea dvs., să vă pun la dispoziţie o copie a statutului acestei instituţii.
Dacă revista Contemporanul nu va figura pe lista revistelor sprijinite de guvern, dată fiind importanţa şi vechimea acesteia, importanţa grupului de colaboratori din ţară şi din străinătate ai revistei Contemporanul,  voi face publică această realitate flagrantă, evidentă, prin toate mijloacele media care ne stau la dispoziţie.
Calomnia, altminteri, ştiţi foarte bine, se pedepseşte prin lege.
Aştept un răspuns oficial, în timpul prevăzut de lege: ce sumă anume îi va reveni revistei Contemporanul din acel milion de euro alocat de Guvernul României revistelor de cultură de un real prestigiu, care se confruntă cu grave dificultăţi financiare, între care figurează şi revista Contemporanul, publicaţie care, între alţii, l-a lansat pe vremuri şi pe dl prof. Manolescu, dacă nu mă trage pe sfoară memoria. O singură informaţie vă ofer, ţinând de laboratorul revistei Contemporanul: în ultimii şapte ani, nici directorul revistei, nici subsemnata, nici contabilul, nici distribuitorul, nici juristul nu şi-au ridicat salariul pentru activitatea desfăşurată în scopul editării revistei Contemporanul. Revista este elaborată, tehnic vorbind, de 3 persoane. Prin comparaţie, alte reviste – care nu au prestigiul şi nici vizibilitatea, şi nici impactul, nici distribuţia Contemporanului – sunt elaborate de 8-10 persoane remunerate ritmic. Drepturi de autor colaboratorii vechi ai revistei n-au încasat de ani. Vi se pare normală o asemenea situaţie? Acum patru ani revista Contemporanul a lansat Apelul pentru salvarea culturii române vii, semnat de 900 de personalităţi din întreaga lume.
Solicit actualei conduceri a USR-ului să supună la vot deschis în următoarea şedinţă de consiliu a USR-ului includerea revistei Contemporanul pe lista revistelor de cultură care vor fi sprijinite de Guvern în aceste vremuri tulburi, de reală, dramatică dificultate pentru cultura română şi pentru literatura română vie. Solicit, de asemenea, ca revistele şi sumele care urmează să fie alocate revistelor desemnate de USR să fie sprijinite de Guvernul României să fie discutate şi supuse la vot în cadrul Consiliului USR, urmând să fie făcute – şi revistele de pe listă, şi sumele alocate – publice, fiind publicate inclusiv pe site-ul USR, dat fiind faptul că e vorba de bani publici.
 Vă invit să consideraţi acest email ca pe o adresă oficială. Semnez această adresă cu numele meu, conţinutul acesteia, spre ştiinţă, va fi comunicat tuturor colaboratorilor revistei Contemporanul, cât şi partenerilor noştri media.

Gânduri senine,
                                   Aura Christi redactor şef revista Contemporanul, membru al Uniunii Scriitorilor din România

                                                                                                              Bucureşti, 9 septembrie 2010
 
 
P.S. Membrii fondatori ai Asociaţiei Contemporanul sunt: Bogdan Mihai Dascălu, Dana Duma, Elena Mădălina Lehăduş-Timofte (expert în proiecte), Răzvan Voncu şi Aura Christi. Acad. N. Breban lipsea din ţară când am înfiinţat instituţia, plecând după alegerile USR, nu mi-a lăsat o împuternicire. L-am ales, prin majoritate de voturi, preşedinte de onoare. Aceasta e situaţia reală. Şi nu cea calomnioasă care se prezintă în Consiliul sau Comitetul director al USR.
Sunt incomodă, de acord. Sunt scorţoasă, de acord. Să fiu eu pedepsită pentru stilul meu, nu o revistă de prestigiul şi importanţa revistei Contemporanul.
Contemporanul este al lui Nicolae Breban şi al Irinei Petraş, al lui Alex Ştefănescu şi Răzvan Voncu, al lui Ştefan Borbély şi al Constantinei Buleu, al lui Dan Mircea Cipariu şi al Mariei-Ana Tupan, al lui Nicolae Balotă şi Ion Ianoşi, al Irinei Ciobotaru şi Ion Vianu. Contemporanul este al lui Leon Volovici şi Norman Manea, al Adrianei Teodorescu şi Daniel Cristea Enache, al lui Bogdan Mihai Dascălu şi Anamaria Romiţan, al Doinei Dascălu şi Crişu Dascălu, al Danei Duma, Călin Căliman (Mister Contemporanul), al Luizei Barcan, al lui Marin Radu Mocanu, al lui Moshe Idel şi Victor Frunză, al lui Edward Sava, al lui Liviu Antonesei şi al Nicoletei Dabija, al Anei Blandiana şi al lui Romulus Rusan, al lui Leo Butnaru, al Rodiсăi Grigore, al lui Vasile Andru, Cassian Maria Spiridon, Gabriela Melinescu, Philippe Palini, Liviu Ioan Stoiciu, Mihail Gălăţanu, Gellu Dorian, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, Cristian Bădiliţă, Varujan Vosganian, al corespondenţilor noştri din străinătate: Eugenia Dumitriu (Spania), Irina Boca (Canada), Mircea Gheorghe (Canada), S. Damian (Germania), Lucia Dărămuş (Anglia) etc. etc. Contemporanul este, da-da, în acel „azi etern al spiritului”, şi al scriitorilor care au devenit de mult legendă, mit, scriitori, din operele cărora publicăm cu ritmicitate în paginile revistei: Rilke, Dostoievski, Goethe, Nichita Stănescu, Evtuşenko, Platonov, Durand, Nietzsche, Schopenhauer etc. Contemporanul este, da, şi al meu, şi al Mihaelei David, economistul care a rămas din prietenie lângă noi, fără să fie remunerată. Şi al consilierului nostru juridic, Ion Cojocaru, care a dus, pe întinderea unui deceniu, războaie după războaie pentru a-l ţine în viaţă şi pentru a-l apăra, devenind astfel un membru al tribului Conte. Da. Conte este şi al fratelui meu, Andrei Potlog, care a redresat distribuţia revistei şi căruia îi mulţumesc pentru hărnicia şi devotamentul său.
Din ce motive să fie pedepsiţi toţi aceşti scriitori, toţi aceşti oameni de o reală valoare, de un înalt profesionalism? Din ce motive să fie taxată întreaga echipă? Pentru că subsemnata a publicat câteva analize incomode şi, da, recunosc, dure, oricum, neobişnuite pentru tabieturile amar-vesele în vogă pe malurile Dâmboviţei, taxând lipsa de profesionalism şi mentalitatea clientelară a actualei conduceri a USR-ului?
„Saliva-n gura capătă un gust amar” ar fi spus Blaga. Este incredibil ceea ce se întâmplă şi e limpede faptul că actuala conducere a USR-ului a trecut la represalii împotriva mea şi a grupului adunat în jurul Conte pentru că am taxat actuala conducere a USR pentru neglijenţă, lipsă de profesionalism, iar acum o taxez şi pentru tabieturi specifice dictaturii. Nu bănuiam că în anul de graţie 2010, la USR, vor prospera represaliile. Parcă am fi în plin Orwel.

                                                                                                                        10 septembrie 2010

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971