Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Un motto din N. Steinhardt
Proteste, contestări şi pamflete ale scriitorilor Stefan Doru Dăncuş, Adrian Botez, Magdalena Albu, Corneliu Florea, Brăduţ Florescu, Angela Furtună, Virgil Diaconu, Ancelin Rosetti, Constantin Ciubotaru
- Partea II
- Partea III
Partea IV
„Statul la români” de Viorel Roman;
Un comentariu despre „Slujitorii care fac rău Credinţei”;
Mihai Ciubotaru despre „Ce este, de fapt, Republica Moldova”;
„F-16 cel de astăzi si Consiliul de Coroana din 1940”- un articol de V. Culiceanu;
O declaraţie a Alianţei Familiilor din România
CAZUL DACIA „ROMÂNIA MARE” - O AUTENTICĂ TEMĂ DE MEDITAŢIE sau :SĂ-I LĂSĂM PE PĂPUŞARI SĂ CREADĂ CĂ NE-AU „DUS DE NAS”!!! - Un amplu studiu de Prof. Dr. Adrian BOTEZ
CAZUL DACIA - Partea II
Partea II
Partea III
Nichita STĂNESCU în traducerea franceză a lui Constantin FROSIN;
VERSURI DE DAN LUPESCU
VERSURI DE ADRIAN BOTEZ
VERSURI DE MELANIA CUC
VERSURI DE PAUL POLIDOR
FLORENTIN SMARANDACHE A PRIMIT MEDALIA DE AUR PENTRU ŞTIINŢĂ
ION GHEORGHE ÎN COGAIONUL UITAŢILOR
VĂ INFORMĂM ÎN LEGĂTURĂ CUTREI ACTUALE OPORTUNITĂŢI DE AFIRMARE LITERARĂ: „Revista internaţională STARPRESS”, „Romeo şi Julieta la Mizil” şi „Antologiile revistei SINGUR”;
Eveniment editorial Silviu Dragomir, ;, De la regimul comunist la regimul Iliescu;, Îndreptăţite întâmpinări ale colegilor noştri de la revista „Contemporanul”;
Trei recenzii de Al. Florin ŢENE
Două recenzii de Octavian CURPAŞ
Două recenzii de Ionuţ CARAGEA
Cu George Roca de la spaţiul virtual la cel metaforic
O convorbire între Elisabeta IOSIF şi Al.Fl. ŢENE
IMPORTANŢII ROMÂNI AI STRĂINĂTĂŢII ŞI AI ŢĂRII LOR: CLAUDIU MĂTASĂ - un interviu luat de Nicolae Dima Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite consemnată într-un interviu luat de Nicolae Dima, o altă personalitate importantă printre românii din străinătate.- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
INTERNETUL VĂZUT DIN MEDIA TIPĂRITĂ
Balaurul Bondoc – o nouă specie de velociraptor descoperită în România
Rubricile lui Dan GHELASE, Ioan LILĂ, Ionuţ CARAGEA, Elisabeta IOSIF
- Partea II
Alte surse de folclor internet
Va oferim spre decărcare alte producţii şi filme din folclorul internetului
SLIDE SHOW DESPRE CUM PUTEŢI UITA DE CRIZA BÂND UN PĂHĂREL
ACTUALITATEA CULTURALA, ŞTIINŢIFICĂ ŞI EDITORIALĂ
 
  ROMÂNO-AMERICANUL FLORENTIN SMARANDACHE A PRIMIT     MEDALIA DE AUR PENTRU ŞTIINŢĂ!


Printre cei 10 oameni de ştiinţă (2 din Australia, 2 din Italia, 2 din SUA, câte unul din Egipt, India, Israel, şi Rusia) care au primit în 12 iunie 2010 la Universitatea din Pécs, Ungaria,  Medalia de Aur pentru Ştiinţă acordată de către Academia de Ştiinţe “Telesio-Galilei” (organizaţie neguvernamentală internaţională cu sediul în Marea Britanie), s-a aflat şi prof. univ. dr. Florentin Smarandache (n. 10.12.1954, Bălceşti, Vâlcea), cu dublă cetăţenie, româno-americană, de la Facultatea de Ştiinţe din Universitatea „New Mexico”, Gallup, statul New Mexico, SUA. Această medalie a răsplătit două realizări ştiinţifice ale lui Smarandache: introducerea noţiunii de „Neutrosofie” în logica matematică şi enunţarea „Ipotezei Smarandache” în fizica teoretică.

„Neutrosofia” este o generalizare a „dialecticii” din filozofie, realizată de Florentin Smarandache prin introducerea categoriei de „neutru”, alături de categoria de „contrarii”. Prin aplicarea neutrosofiei în logica matematică, s-a realizat logica neutrosofică (numită în literatura de specialitate şi „logica smarandachiană”), în care o variabilă logică are trei valori: „adevărat”, „fals” şi „incert”.

Enunţată în articole de fizică teoretică, „Ipoteza Smarandache” (apărută ca o consecinţă a paradoxului Einstein-Podolsky-Rosen şi a inegalităţii lui Bell) afirmă că în Univers nu poate exista o viteză-limită, contrazicând concluzia lui Einstein, care susţine că viteza luminii este viteza-limită din Univers.

Academia de Ştiinţe „Telesio-Galilei”, cu sediul în Croydon, comitatul Surrey, Marea Britanie, cu o filială la Universitatea din Pécs, Ungaria, este o asociaţie nonprofit formată de savanţi (cei mai mulţi sunt din domeniul ştiinţelor naturii), având ca scop progresul creativităţii ştiinţifice. Ea poartă numele a doi oameni de ştiinţă italieni, Galileo Galilei (1564-1642)  şi Bernardino Telesio (1509-1588), care au schimbat modul de înţelegere a Lumii şi au avut o atitudine fermă împotriva obscurantismului. Dacă fizicianul, astronomul şi filozoful Galilei este cunoscut de toată lumea, pentru că figurează în manualele şcolare, contemporanul său Bernardino Telesio (filozof independent aparţinând Renaşterii târzii) este mai puţin cunoscut, pentru că s-a retras din mediul universitar pentru a-şi putea dezvolta în cărţile sale ideile filozofice şi ştiinţifice în afara restricţiilor tradiţiei aristoteliene-scolastice, dominantă în universităţi. El a fost un critic înflăcărat al metafizicii şi a promovat abordarea empirică (pe bază de experienţă) în filozofia naturii, fiind premergătorul empirismului modern timpuriu. Opera sa a avut o influenţă foarte mare asupra unor filozofi de marcă ai epocii, precum Tommaso Campanella, Giordano Bruno (ambii din Italia), Pierre Gassendi (Franţa), Francis Bacon şi Thomas Hobbes (ambii din Anglia).

Printre cei peste 160 de membri din lumea întreagă ai Academiei se află şi patru români: Cornel Ciubotariu (fizician, prof. univ. dr. la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iaşi), Constantin Udrişte (matematician, prof. univ. dr. la Universitatea „Politehnica” Bucureşti), Radu Zamfir (filozof) şi Florentin Smarandache.

Fondatorul Academiei de Ştiinţe „Telesio-Galilei”, în anul 2007, este italianul, stabilit în Anglia, Francesco Fucilla (n. 01.08.1951, în Cosenza, ca şi Telesio, a cărei memorie vrea să o păstreze prin numele acestei organizaţii neguvernamentale ştiinţifice). Este geofizician (a lucrat la marile companii internaţionale de prospecţiuni petroliere), inventator, scriitor, realizator de filme (documentare ştiinţifice) şi om de afaceri în domeniul petrolului. Din anul 2008 acordă premii anuale pentru realizări ştiinţifice de excepţie, când festivitatea înmânării premiilor a avut loc în Marea Britanie, iar în anul 2009, la Gurzuf (Crimeea, Ukraina). Ceremonia din 2010 a avut loc în Ungaria nu doar pentru că organizaţia are aici o filială, ci şi pentru că oraşul Pécs este Capitală Culturală Europeană în acest an.

Vizionaţi pe YouTube cei zece oameni de stiintă laureaţi ai medaliei de aur pe anul 2010 printre care şi românul nostru:

http://www.youtube.com/watch?v=9mydDB7zXCo&feature=related

                                                                                                                                           Mircea MONU



Florentin SMARANDACHE
Îşi prezintă cartea:
„HELLUO LIBRORUM”


Am fost un lector benevol de când eram copil în ţară, un consumator de cărţi - adică pe latineşte helluo librorum, unul care se îndoapă cu citiri. În atmosfera rustică a minunatului sat natal al meu, Bălceşti (după Revoluţie devenit „oraş” – bucuria bălceştenilor, încât m-a anunţat şi primarul de atunci, Emil Manu, trimiţându-mi o scrisoare în America), din clasele primare stăteam pe scara fânăriei sau în pătulul din curtea casei părinteşti, scufundat în foile de porumb, toamna după cules, şi citeam din Colecţia “Traista cu poveşti”, şi mă fascinau Amintirile din Copilărie ale lui Creangă (1837-1889), pe care le învăţam la şcoală, basmele populare româneşti, ori ale lui Petre Ispirescu (1830-1887), poveştile lui Andersen (1805-1875), sau ale Fraţilor Grimm {Jacob (1785-1863) şi Wilhelm (1786-1859)}.

Ţin minte că mă luam la-ntrecere cu prietenul şi colegul meu de joacă Victoraş Răducănoiu: care citeşte mai repede. Iar taică-său ne… arbitra! [Desigur, că important era care înţelege mai profund o carte…] Pe urmă pasiunea să dezleg enigmistică din revistele rebusiste, plus probleme din gazetele matematice. O parte din lecturile începătoare de-acum 35-45 de ani, din vremea preadolescenţei, adolescenţei şi-a tinereţii, dar şi unele mai recente (după cum am reuşit să recuperez însemnările acestea; unele pierdute, mucegăite, prăfuite în podul casei, ori roase de şoareci – nu s-au păstrat din păcate nici jumătate, atâtea am mai găsit când m-am întors din America în 1992 pentru prima dată după patru ani de auto-exilare), le-am inclus în acest tom* de compilaţii. Am selectat deocamdată mai mult lecturile literare (cu excepţia manualului de psihologie, pe care l-am conspectat pentru examenul de Psihologie a Copilului când eram student la Universitatea din Craiova). Spicuiri din ziare, reviste, broşuri, cărţi – tot ce-mi cădea-n mână.

Volumul acesta cuprinde citate din circa 1,000 de autori, în limba română, cu mici excepţii în franceză sau engleză, şi se întinde pe circa 1856 pagini. Lecturile şi alegerile de metafore, expresii, idei sunt bineînţeles subiective – după gusturile mele din momentul acela. O adâncă mulţumire celor care au cules şi corectat fişele mele scrise de mână, mărunt, pe caieţele ori fascicule ingălbenite de vreme. Fiecare autor sau subiect începe la pagină nouă. Este expus spre sfărşit şi un eşantion din Atelierul de Creaţie al editorului, în stil experimental - vezi pp. 1755-1800, dar in special Planul conceperii unor scrieri (pp. 1796-1800).

Şi astăzi obişnuiesc să citesc cu pixul în mână, notându-mi metafore care-mi plac din poezii, ori idei, aforisme şi fraze scurte din proze, eseuri, teatru. Culegeam şi expresii auzite din folclor. Pe cărţile ştiinţifice subliniez, şi-mi notez pe margine vreo posibilă generalizare a unor noţiuni ori teoreme întâlnite, care ulterior mă vor ghida spre scrierea unui articol sau a unei cărţi. În afară de cărţi, eram mort după fotbal (chibiţ înrăit al Universităţii Craiova), dar şi să joc în echipa clasei ca fundaş dreapta atât în Şcoala Generală (Chesa poreclit – Palca Victor pe numele real - era căpitanul de echipă la Generală, şi mă băga la fotbal, iar eu îl ajutam la matematică), cât şi în liceu, şi apoi la universitate ca student. Şi-mi mai plăcea să mă scald la Olteţ, dar mai ales să mă duc la mare.

Lecturile au fost şi surse de inspiraţie pentru propria-mi creaţie, imbold la scris. Precum mărturisea Theodore Parker: “Cărţile care te ajută cel mai mult sunt acelea care te fac să gândeşti cel mai mult”. Tata-mi striga, tot văzându-mă cu ochii-n cărţi:

- Mai ieşi şi tu, mă, afară la copii, să te recreezi!
- Lasă-mă, domne,-n pace!
Dar mama intervenea:
- Ce-ai tu cu copilul?! Nu-l pun la muncă, măcar să înveţe.

Era câte-o carte pe care n-o lăsam din mână toată noaptea – pân-o terminam. Noaptea era linişte. Mă concentram şi aprofundam mai uşor. {Ziua te mai perturba câte ceva, îţi
distrăgea atenţia.} Şi pentru şcoală când învăţam, în clasele primare, îmi spunea mama să dorm noaptea cu cartea sub căpătâi ca să-mi intre ideile în cap. Şi mă culcam cu gândul la ceea ce învăţasem în cursul zilei, cu câte-un manual sub pernă – să mi se întipărească mai bine în minte…

Închei prin povaţa Sf. Augustin (350-430 d. C.) din „Confesiunile” sale (VIII.xii.29): „tolle lege, tolle lege” [ia (cartea) şi citeşte, ia (cartea) şi citeşte].
---------------------------------------------------------------------------------------------

* HELLUO LIBRORUM se poate consulta la următoarea adresă de web:
http://fs.gallup.unm.edu/HelluoLibrorum.pdf

                                                                                                                 Florentin SMARANDACHE
                                                                                                                               februarie-august 2010








Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971