Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
BOCK&TARA - CRONICA POLITICĂ ÎN IMAGINI - de George ROCA
E o problema de cultură - Corneliu LEU
Albu Magdalena : Guvernul Boc
DOUĂ ARTICOLE DE Viorel Roman
Articole de Iulian URBAN
Articole de Generalul Iordache Olaru, Petrache Costinel şi Dan Brudaşcu
Articole Mihai Ciubotaru şi Ionuţ Ţene
Texte de pe internet
Texte de Dona Tudor, Mihaela Albu,Botez Adrian
Afirmaţii provenite din FOLCLORUL INTERNETULUI
Semnează: George Roca, Melania Cuc, Ioan Lilă - Partea I
Partea II
Partea III
Se profilează un volum de dialoguri
SE PROFILEAZA UN VOLUM DE DIALOGURI - continuare
EMINESCU – „LUCEAFĂRUL” , În versiune engleza de Adrian SONCODI
Poezii de IOAN ALEXANDRU , în versiune franceză de Constantin FROSIN
Carol al II-lea, o figură sinistră care produce mare neîncredere în genealogia moştenitorului tronului său: ESTE MIHAI I FIUL LUI CAROL AL II-LEA ?- de Dr. Dan Brudaşcu
Corneliu FLOREA despre Pusi Dinulescu
Gheorghe Postelnicu, I. Oprisan, Al. Florin Ţene, Dan Brudascu, melania Cuc, Nicolae Băciuţ, Dorel Schor, Octavian Curpaş, Carmen Cătunescu, Adrian Botez, Paul Polidor, Alina Jar şi Jalel El Gharbi Publică articole despre: Ion Gheorghe, Teohar Mihadaş, Vasile Celmare, Sabin Bălaşa, Lazăr Morcan, Lucreţia Berzinţu, Al. Florin Ţene, Melania Cuc, Theodor Damian, George Roca, Liviu Antonesei, Theodor Codreanu, Mircea Stefan, Menuţ Maximilian , Sorin Issvoran, Constantin Frosin - PARTEA I
PARTEA II
PARTEA III
PARTEA IV
PARTEA V
Articole de: Părintele Stăniloaie , Andrei Vartic, Adrian Botez, Dumitru Bălaşa, Mihai Bocioacă, Sorin Golea, George Liviu Teleoacă, Ioana Stuparu - PARTEA I
PARTEA II
PARTEA III
PARTEA IV
PARTEA V
PARTEA VI
Din folclorul internetului - PARTEA I
PARTEA II
PARTEA III
PARTEA IV - Rubrica lui Ionut Caragea
PARTEA V - Passo Doble de Ioan Lilă
PARTEA VI
PARTEA VII - „AM FOST DOBITOC, DAR MAI SUNT OARE?!”

DOUĂ ARTICOLE DE Viorel Roman, în continuarea  studiului despre ,, FRAUDELE FINANCIARE INOCENTE "

 



STATUL LA ROMÂNI




Iată cum vede evoluţia statului la români un poet, George Astaloş: „Românul este un maratonist/ care a luat-o la fugă/ acum două mii de ani,/ a greşit traseul/ şi continuă să alerge/ pentru că nu găseşte sosirea”. Realitatea se pare că-l confirmă, pentru că statele românilor - Transilvania, Moldova şi ţara Românească - s-au adaptat de-a lungul timpului intereselor imperiale greco-musulmane, ruso-pravoslavnice şi occidentale. Care-i situaţia începând cu perioadă interbelică?
 
Statul din România interbelică o fost o ficţiune prin care „oraşul parazitar - (cîte un milion de autohtoni occidentalizati, de evrei, de germani şi de maghiari) trăia pe socoteală a 16 milioane de ţărani. Mihail Manoilescu a propus o strategie de înlăturare a „creolilor” prin concentrarea deciziilor şi resurselor în mâinile unui stat naţional puternic. Românii urmau să înlocuiască, înlăture patru milioane de „creoli” parazitari şi să demareze modernizarea socio-economică prin ei înşişi.
 
Comuniştii au aplicat acest program cu dictatură de dezvoltare. Legăturile de subordonare faţă de metropolele apusene au fost reduse. Din „orasul parazitar” au rămas doar sechele şi raportul dintre sat şi oraş, ţăran şi oraşean s-a schimbat fundamental. Această politică de emancipare socială de mare succes a fost întreruptă 1989 prin lichidarea lui Nicolae Ceauşescu de către „creoli”.
 
După Revoluţie, primul Preşedinte, Ion Iliescu, pregătit la Moscova, şi prim-ministru Petre Român, nepotul rabinului de la Oradea, au început demontarea statului, „si-au luat mână de pe economie”, au degradat aparatul productiv importat din apus, calificindu-l „un morman de fiare vechi” şi „au făcut un pariu cu agricultura” catastrofal. Lichidarea libertăţii economice a românilor era astfel pecetluită, pentru că statul era singurul instrument care le permitea menţinerea unui echilibru între interesele celor zece milioane de salariaţi români veniţi de la ţara şi cele ale economiei mondiale.
 
Între economia de piaţă, democraţie, integrarea în structurile euro-atlantice şi bunăstarea materială a fost făcut un stupit şi iresponsabil semn de egalitate şi cei care îndrăzneau să atragă atenţia asupra degradării statului şi a consecinţelor dezastruoase asupra românilor erau imediat stigmatizaţi şi marginalizaţi că neo-, cripto-comunişti, xenofobi, antisemiţi, nostalgici, securişti, extremişti etc.
 
Prăbuşirea economiei şi transformarea majorităţii salariaţilor în „inutilizabili” nu a diminuat nici entuziasmul Preşedinţilor Emil Constantinescu, Traian Băsescu, nici noii „clase politicea”, care a preluat din mers mesajul corupţiei, clientielismului, nepotismului „orasului parazitar” interbelic şi nici elanul procapitalist al electoratului. Un mare succes propagandistic!
 
Rezultatul politici de tranziţie spre o societate subdezvoltată la periferia Europei este degradarea statului în numele unor iluzii. Privatizarea mizeriei şi siguranţei material s-au înfăptuit, iar funcţiile statului în derivă sunt preluate de o economie subterană de peste 50% din activitatea economică. Cetăţeanul lăsat în voia sorţii este nevoit să emigreze sau să activeze pe piaţă neagră, paralelă, informală etc., să practice activ sau pasiv corupţia, care a devenit singură formă de protest social.  
 
Fără un stat puternic, eficient cu o politică economică coerentă, tranziţia, reforma, privatizarea, economia de piaţă, democraţia, fără a mai pomeni de bunăstare sunt imposibil de realizat. Când şi cum îşi vor reface românii statul? Este întrebarea pe care şi-o pun din nou şi occidentali dezamăgiţi de degradarea statului român de o „clasa politică” coruptă, parazitara pentru ţară şi pentru occident.
 
                                                                                                                        

 




CREDO & CREDIT
 





Uniunea Europeana cu trei religii, credinte, romano-catolici, protestanti, greco-ortodocsi si respectiv cu trei traditii de drept, roman, anglo-saxon si bizantin, este ab ovo o constructie subreda, care nu se mai bucura de credit. Cum si cat va rezista?

Pentru ca daca nava EURO(pa) la prima adiere de vant de primavara greco-ortodoxa a intrat in deriva si tratatele trebuie deja revizuite, atunci la prima furtuna de toamna se va scufunda la fel de spectaculos ca Titanic-ul in timp ce propaganda si orchestra la bord va canta seducator pana la distaritia in valuri a colosului.
 
1944 Churchill si Stalin s-au inteles ca doi ceambasi pe a half-sheet paper in privinta influentei din Balcani: 90% Anglia/USA in Grecia si 90% URSS in România. Ironia istoriei: romanii voiau sa vina americani si grecii, rusii.

1989 Bush si Gorbaciov renunta la razboiul rece. Imperiul Roman de Apus se reface pasnic si greco-ortodocsii, romanii, slavii de sud adera la UE, cu toate ca ei n-au facut parte niciodata din Imperiul Roman de Apus, ci numai din cel de Rasarit si Imperiul Turc si fac parte din Imperiul duhovnicesc si sobornicesc al celei de a treia Roma, Moscova, care refuza dialogul cu Roma, capitala spirituala a Europei.

Ce credibilitate are o casa comuna europeana in care locatoarii refuza armonizarea modului de viata, a credintei si creditului? Paradoxal presedintele Traian Basescu este si pentru axa Londra-Washington potrivnica Europei si pentru EURO(pa). Ca in razboiul mondial II. Romanii lupta si perd pe toate fronturile, apoi sunt dezmembrati in doua colonii ruso-pravoslavnice. Rasplata duplicitatii. De data asta va fi altfel?

 Doua comentarii

In serialul „Fraude Financiare Inocente” am publicat in noua articole, fapte si ipoteze, care permit cititorului interesat sa completeze creativ filmul evenimentelor in curs, dupa cum se poate observa din cele doua comentarii competente de mai jos.

1.) In fond D-ta te indoiesti ca Proiectul European va avea succes daca, in acelasi timp (bine ar fi fost inainte) nu se realizeaza unirea crestinilor sub indrumarea Romei. Eu iti dau pe deplin dreptate. Bine ar fi fost sa se ajunga de mult la depasirea schismei, bine ar fi fost ca populatia romanizata de la Dunarea de Jos sa fi ramas sub influienta Romei. (Am citit recent undeva ca slavii bulgarizati sau bulgarii slavizati) au fost cei care au intors din drumul lor firesc aceste populatii romanizate. Bulgariii de azi, speriati de islam, cupleaza mai bine decat noi cu Occidentul la nivel institutional. Insa, dupa cum ii cunosc, este foarte probabil ca totul sa fie un comportament de fatada. In ce ne priveste pe noi romani, eu ca ortodox inteleg foarte bine (si ti-am spus-o adeseori) ca nu sunt sanse ca, in mod spontan, autoconvinsi si nesiliti de nimeni, sa incepem sa ne parasim traditiile religioase si sa le preluam pe cele ale crestinismului occidental, catolic ori protestant. Foarte bine ai constatat ca nu numai ca nu vrem asa ceva dar nici nu acceptam ideia ca deosebirile religioase s-ar afla la baza deosebirilor de civilizatie. Iti este prea bine cunoscuta vehementa cu care ti se resping afirmatiile si indemnurile in aceasta directie. Deci, cu regret sunt nevoit sa-ti repet ca, desi ai dreptate, nu ai nici-o sansa sa fie urmate indemnurile D-tale. Deaceea, eu imi pastrez speranta ca unirea statatala, oricat de greu va inainta, ramane singura cale de a depasi schizma bimilenara a crestinilor europeni, cel putin in partea europeana ce va fi integrata in UE. In fond, crestinismul, in final, a izbandit in Imperiul Roman doar prin actiunea puterii laice. Ma rog, doar, ca fibra morala a crestinilor occidentali sa nu cedeze la uneltirile mozaice, care isi vor mentine virulenta pentruca Unirea Crestinatatii va fi cea mai dureroasa blamare a ultimlor doua milenii de istorie mozaica, de respingere a Manturii prin Hristos.

2.) Imi place si ma bucura ca, unele dintre prognozele mele ?moi? (deci calitative, fara cifre) din anii ?90 par sa se indeplineasca acum si probabil si in viitorul apropiat. Inca de cand lucram pentru banci aveam impresia tot mai puternica ca, capitalismul neo-liberal axat in primul rand pe finante, capital liber (speculativ) si pe ?consiliere? (la adresa economiilor emergente) este de fapt o excrocherie enorma... Decorelarea (aproape) totala intre performanta tehno-(stiintifica), de pilda a ?clasei? inginerilor, si nivelul lor de remunerare (dar implicit acceptat de societeate!) da de gandit. Chiar si Grenspan (?the late?) a recunoscut asta intr-un fel si chiar si public (cred ca in The Economist). Clar ca BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) nu prea mai vor sa se joace de-a alba-neagrea Made in USA. Ce va urma este insa mai putin clar. O parte din societatea ruseasca pare sa se ?europenizeze? in sensul ca, populatia scade, idealuri tipice de middle-class (Klein-Buergertum) par sa prinda din ce in ce mai bine, nu prea se mai fac ?proiecte mari? (de lunga durata). Si tendita asta se pare ca ?loveste? Rusia in mod esential, mai mult decat orice amenintare startegica, nucleara, etc.. Celelate tari BRIC insa, asa cred eu, mimeaza comportamentul ?middle-class? poate si mai puternic, si mai deschis si mult mai colorat, dar, in esenta, nu prea sunt afectati de acesta in urmarirea proiectelor mari si de lunga durata. China, India (si Corea de Sud, de altfel) au programe de cercetare in domeniul ?fuziunii nucleare? absolut respectabile, in unele aspecte comparabile cu cele din SUA si din Japonia! Si UE si Rusia  au asemenea programe, dar cu o intensitate si cu un grad de finantare care nu reflecta nici pe departe valentele capitalului uman din domeniu si din zona! Pornind de la aceasta situatie, am putea sugera ?o noua strategie de dezvoltare?, care, cred ca ar avantaja mult si Romania asa cum se prezinta acum: Toata Europa (inclusiv Rusia) sa se transforme intr-un urias Disney-Land. Si intr-un furnizor de servicii medicale si educationale (sau ?de formare?) pentru lumea intreaga. Nu ar mai fi nevoie de nici un proiect mare (riscant si de durata). De fapt o catedrala Sfantul Petru (Roma, Vaticano) nu s-ar mai putea construi azi in Europa. Proiectul ar fi prea lung (in timp) si prea costisitor. Banuiesc ca ar costa cel putin 20 miliarde $ cu toate detaliile mestesugaresti. So what? Asa ceva nu prea ar fi nici ?sozial-vertraeglich?! Cu ?Amuzament, Sanatate si Formare? ar fi de acord chiar si neo-liberalii ! Si nu mai trebuie sa schimbam omul ! Trebuie gasita forma absoluta a telenovelei!

Chestiunea Orientala

Indiferent de intentii si metoda, falimentul moral si finaciar al greco-ortodocsilor a generat o criza a creditului si credintei, iar excrocheriile, ingineriile financiare inocente ale protestantilor anglo-saxoni a redeschis cutia pandorei - Chestiunea Orientala. Una din cele mai complicate probleme de istorie, care a inceput in anul 1774 cu Pacea de la Kuciuc Kainargi / Silistra, dintre turcii musulmani si rusi pravoslavnici, si numai aparent s-a incheiat in occident, cu Pacea de la Lausanne in 1923.

O fantoma bantuie prin UE. Chestiunea Orientala este din nou actuala in Grecia, Romania, Bulgaria, Serbia, Kosova, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Voievodina: Cine va invinge, cum vor conlucra: greco-ortodocsii, catolicii, protestantii, islamul?
Situatia tulbure din Balcani, duplicitatea greco-ortodoxa, expansiunea Moscovei si interesele divergente occidentale sunt elementele de baza ale Chestiunii Orientale. Criza financiara greco-ortodoxa e numai varful ghetarului. Titanic-ul e EURO(pa).
O retrospectiva. Expansiunea islamului s-a inpotmolit 1683 in fata Vienei. Petru cel Mare incepe cele opt razboaie ruso-turce 1710-1878. Occidentalii nu accepta insa inlocuirea Sultanului turc cu un Tar ortodox. Asta a fost sansa turco-musulamanilor pina la razboiul mondial I, dupa care s-au retras in Asia. InEuropa le-au ramas un cap de pod, Istambul si enclavele musulmane formate de bosnieci si albaneji.
 
Sa nu pierdem din vedere ca pentru lichidarea dominatiei Belgradului asupra romano-catolicilor si musulmanilor din fosta Iugoslavie, NATO s-a luptat un deceniu si ca turcii profita si azi de discordia dintre crestinii si vor iar sa intre cu un cal troian islamic in UE, un proiect sustinut vehement de dusmanii Europei de peste Atlantic.

NATO, occidentalii au o comanda militara unica dar interesele difera. Francezii fac cea mai subtila politica greco-pravoslavnica si turco-musulmana, pentru ca nu pot umple vidul de putere pe care l-ar lasa in urma un dezastru. Engleji urmaresc un echilibru de forte favorabil. USA iau taurul islamic si pravoslavnic de coarne. Berlinul se intelege cu Moscova, care face mari concesii germanilor. Pe de alta parte, rusii panortodocsi ii sustin pe panslavisti balcanici. Conflictul dintre catolici, protestanti, greco-ortodocsi si musulmani ia forme diverse si capcanele sunt la tot pasul. Un nod gordian vechi de trei secole pe care ori il va taia, ori va esua proiectul EURO(pa)?

Notiunile credo & credit au aceiasi radacina si una fara alta nu prea merge, mai ales in sfera economico-financiara. De aceea criza credintei si creditului generata de duplicitatea atavica greco-ortodoxa fata de occidentul latin, sprijinita de speculantii protestanti, mozaici din SUA a readus in actualitate Chestiune Orientala. Dialogul dintre ortodocsi si Roma in vederea refacerea unitatii crestine, fara de care nu se poate cladi mai nimic cat de cat durabil, e indispensabil. Balcanii, butoiul de pulbere al Europei, sunt instabili. Se va dezmembra, sau reaseza Europa? Raspunsul il pot da numai romano-catolicii, protestantii si greco-ortodocsii, cand vor sta de vorba sincer si deschis intre ei si impreuna cu lumea islamica.

Dupa cum se stie mai ales de la Razboiul Crimeii 1853-1856 si Revolutiile de catifea din 1989, occidentalii nu sunt vrajmasii greco-ortodoxiei, ci vor sa o aduca pe calea ratiunii, dialogului pentru a realiza o coordonare si cooperare a activitatilor in vederea crestinizarii intregii lumi, sau pentru a folosi un limbaj secularizat, pentru a promova standarde de civilizatie (occidentale, crestine), drepturile fundamentale ale omului.

                                                                                                                                               Prof. Univ. Dr. Viorel ROMAN
                                                                                                                                                   www.viorel-roman.ro
                                                                                                                                                          Bremen, Germania
                                                                                                                                                                     iulie, 2010


 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971