Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Continuăm dosarul despre miercurea neagră a Parlamentului care a fost doar o prefaţă la zilele negre ale ţării.Partea I Semnează: Corneliu Leu, Aurel Contu, Grigore l. Culian, Dan Brudaşcu, Gh. Manea, Adrian Botez, Dimitrie Grama, Radu Soviani, Titus Andrei şi expeditori din folclorul internetului - Partea I
- Partea II
- Partea III
- Partea IV
- Partea V
Ultima oră
Viorel ROMAN - Fraude financiare, inocente ...
Dr. Dan BRUDAŞCU - Visurile imperiale ale Uniunii Europene
De la Iaşi, conservatorul american Paul Gottfried îi indeamnă pe români la rezistenţa naţională
Eugen Evu, Melania Cuc, Eugen Cojocaru, Sorin Cerin, George Anca, Al Florin-Tene şi mai multe recente publicaţii - În prezentari făcute de: Adrian Botez, Cezarina Adamescu, Cristian Contras, Ionut Caragea, Karine Drăgaş, Ben Todică, Sorin Bodea, Mihai Antonescu, Marius Rădescu - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
LITERATURA ROMÂNA ÎN LIMBILE LUMII - Partea I - Engleză - traduceri de Adrian Soncodi, - Franceză – traduceri de Constantin Frosin
Partea II
Poeţi români contemporani: Valeriu Matei, Dimitrie Grama
Poeţi români contemporani: Cezar Ivănescu, Adrian Botez
DIN NOU DESPRE UNIUNEA SCRIITORILOR, ISTORIA LITERATURII ŞI JUNGHIURILE PE CARE ELE LE PRODUC Articole de Ioan Lila, Pusi Dinulescu, Corneliu Florea, Adrian Botez şi o amplă convorbire „Vulturescu –Baciut”, preluată din revista ,,Vatra" - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Internetul:legislaţia, aventurile, umorul şi folclorul său
Legislaţia ia tot mai în serios internetul
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI (cu ajutorul lui Dan Lupescu)
Iată de ce l-au iubit atât de mulţi americani !
„Paso doble” – rubrica lui Ioan LILA
Poezie pe internet-rubrica lui Ionuţ Caragea
Două atenţionări mai grave venite pe internet
DIN PERLELE GANDIRII
Din umorul şi folclorul internetului
Vă prezentăm în continuare aspecte din concediul oferit românilor de Preşedintele Băsescu şi Guvernul său:
ODESSA IN FLACARI 1942- FILM DE ARHIVA- IN LIMBA ITALIANA, SUBTITRAT IN LIMBA ROMANA

 " În ultimii ani am citit mai mult de o mie de cãrţi proaste ‘’
Alex  Şefãnescu în volumul sãu ‘’ Cum te poţi rata ca scriitor ‘’
                                                             

                                      
CUM  SE   RATEAZà  UN  CRITIC  LEFEGIU 

                                                                       - Scrisoare de Corneliu FLOREA
 
 DRAGà DOMNULE  ALEX   ŞTEFÃNESCU,
 Mã aflu în România. Printre cãrţile primite şi discutate cu amici mei se aflã şi volumul DVS despre rataţi prin ratãri, cunoscându-mi-se atracţia faţã de critica argumentatã obiectiv şi polemica picantã, indiferent din ce domeniu. Volumul DVS m-a interesat mult, chiar dacã sunteţi  doar un critic literar, deci un intermediar limitat, limitat în aria literaturii, vã apreciez, dar în acelaşi timp simpatia mea faţã de DVS este doar din compasiune, adicã milã mai pe româneşte, acum ,când înţeleg ce traumã neuropsihicã va cauzat citirea a o mie de cãrti proaste în ultimii ani. O adevãratã torturã a scoarţei cerebrale, ce vã poate  chiar deregla definitiv, pentru cã din punct de vedere neurofiziologic o mie de cãrţi proaste citite , una dupã alta, va poate prosti definitiv. S-a întâmplat şi cu alţii mai mari.
  Deasemenea,  amicii mei sunt îngrijoraţi de consecinţele acestei actiuni neglorioase – cum o numiti – dar profund dãunãtoare intelectului DVS de mare critic  literar, când împreuna am analizat intensitatea cu care v-aţi autoflagelat neuronii. Am calculat , e drept cu aproximaţie,  cã aţii citit o carte proastã la douã zile şi în a treia zi, aţi scris despre ea cât vi s-a pãrut de proastã, în conformitate cu  standardelor personale de critic cu vechime la Nicolae Manolescu. Astfel, iatã, acoperim timpul ultimilor ani, cuprinzând aproape  un deceniu, ţinând cont cã, oricât de mare critic marathonist  ar fi cineva, cineva ca DVS, are nevoie de timp şi pentru altele, cel puţin pentru necesitãţile fiziologice (necesitãţile fiziologice nu sunt numai cele de la WC , cum ştiu criticii literari )
 Sãracu’ domn ‘Alex a fost concluzia amicilor mei din jurul unei mese de terase unde ne aflam şi cu toţii am ridicat paharul, compasional, în sãnãtatea lui domn’Alex, saracu, cum s-a nenorocit el citind o mie de cãrţi proste, jerfindu-se pentru prestigiul literaturii !! Unul dintre noi v-a comparat cu un veritabil  Don Quihote de Bucureşti, care nu se luptã cu învechite mori  de vânt, ci cu o mareea neagrã pe hârtie. Tulai Doamne, ce critic titan! Din aceastã stare de  compatimire admirativa sau de admiraţie compãtimentoare, s-a iscat o nedumerire: cum a ştiut el cã sunt o mie de carţi proaste dacã nu a citit şi o mie de carţi bune?  Lipsesc elementele necesare de comparaţie !! Poate ca a citit şi o mie de cãrţi bune în acelaşi timp şi-a dat unul dintre noi cu pãrerea, nefastã, pentru cã imediat a fost penalizat  sã plãteascã, peste  rând, la toţi de faţã un alt rãnd fiindcã îi lipseau argumentele: nu se putea citi în acelaşi timp şi o mie de cãrţi bune din douã motive. Unul era timpul, celãlalt cãrţile bune. Timpul era potrivnic:nu-i mai rãmânea  nici de necesitãtile fiziologice . Cel ce trebuia sã plateascã având dreptul la apãrae, a  replicat  cã mari critici bucureştenii nici nu citesc, ca lumea, cãrţile pe care le recenzeazã  doar le rãsfoiesc superficial , apreciazã subiectiv în fucţie de bisericuţe şi clanuri literare, obligaţii, simpatii şi antipatii. În acestã manierã de criticã literarã bucureşteana Alex Ștefãnescu poate digera douã cãrţi pe zi:una buna şi una rea, deci poate compara. Astfel, de dragu’ lu’ domn’ Alex s-ar putea înghesui rãsfoirea a douã mii de cãrţI  în ultimii ani.  Aiurea, dar toleranţi  fiind, l-am lãsat sã vedem cât se va zbate sã dovedeascã ca s-au scris o mie de cãrţi bune în ultimii ani. Amicul nostru s-a chinuit  adunând  la un loc ‘’uşa’’ lui Liiceanu cu ‘’femeile iubite’’ de Cãrtãrescu  cu ‘’îngerii’’ lui Pleşu şi ‘’prezervativele’’ supleantului Petre Popescu. Degeaba !  Nu s-a lãsat, a mai adãugat şi pe cei ce îi perie cu lauda criticã  domn’ Alex : Patapievici & ICR company, Manolescu & USR company, Tismaneanu & Bãsescu company. Tot degeaba, deşi am acceptat şi gogoaşa cã şi   Bãsescu are multã literaturã buna de sertar, rãmasã prin sertare, dosare şi în  groapa de la Berevoieşti !!  În aceastã hilarã  eferveşcenţa, în care încercam sã adunam o mie de carţi bune pentru comparaţie, aflu cu stupoare, cã domn Alex, dupã douãzeci de ani de redactorie la Romania Literarã a zburat de acolo la  Cultura lui Gusti Buzura. Argumentul a fost:  s-a prostit !! Era  previzibil  dupã ce citise o mie de cărţi proaste. Cheste de cauzã şi efect, pe care o cunoştea şi dobaşul din Dorolea,  numai marele critic de Romania Literarã habar nu avea.  A avut totuşi noroc, putea fi mai rãu, în literatura de specialitate a psihiatriei se dau cazuri de tâmpenie definitivã  dupã lectura doar a câtorva cărţi proaste. şi norocul nu l-a pãrăsit din moment ce a ajuns la baciu Gusti, care o fost mare doctor pe la clinicile cele mari ale Clujului, îl va ţine sub observaţie. Noi, însã, înlocuim  Manolescu & USR company cu Gusti&cultura.
 Ne-am posomorât, privind cu scepticism  prognosticul şi viitorul criticului Alex Ștefãnescu, care s-a ratat datoritã lecturilor proaste sau  doar rasfoind-le şi nu a mai ramas redactot-şef pânã la sfârşitul vieţii precum rãmân papii, rabinii sau  patriarhii, sã pãstoreasca dupã canoane sale critice  literatura românã. Ce soarta paradoxalã; acum când toţi cititorii de rând se lumineazã citind, numai domn Alex s-a întunecat, s-a prostit  citind şi a fost trimis la plimbare. Ce soartã de ratat !
 Pe undeva, mã simt şi io jenat  având in vedere ca printre cele o mie de cãrţi proaste a trecut şi POLEMOS, volumul meu de pamflete şi polemici, ce ar fi contribuit la deteriorarea neuropsihicã a marelui critic . Îmi pare rău, maiestre dacă e aşa, dar, trebuie sã recunoaşteţi, cel puţin în sinea DVS, cã şi în cazul meu  aţi dat în gropi!! Întâi, io nu-s scriitor înregimentat, dar am dreptul sã scriu ce vreau io, cum vreau io !! Dacã credeţi cã am sãvârşit o infractiune chemaţi-mă în instanţã, mi-aţi face mare placere !! Dupã pãrerea DVS sunt nepriceput, rudimentar şi agramat, se prea poate, dar trebuia sã ştiţi pânã acum, cã şi noi, aştia, cu un IQ mai mititel facem parte din marea democraţie care stã pe buzele elitelor literare bucureştene la TV prin singtama libertatea de expresie garantatã! Bunã glumã.  Al doilea, prin acest op de 250 de cãrţi proaste, printre care ati afişat şi volumul meu  POLEMOS, pentru cã l-am criticat argumentat pe Roman Patapievici, aţi dat dovadã de superficialitate în lecturã şi gândire, subiectivism de trupã mãruntã şi de slugarnicie cât vi se pretinde. Vã întreb:  dacã îl lãudam pe Patapievici şi Tismaneanu era o carte bunã, îmi dãdea-ţi şi-un  premiu, îmi punea-i poza la gazetã ?!?  Ştiu cã nu raspundeţi, v-am mai scris o scrisoare foarte deschisã, despre folosinţa inteligenţei în diferite scopuri, a fost  publicatã. Aţi tãcut, ca stuţul  african  în anumite situaţii, poltron !
 În volumul pe care-l discutãm, Cum te poţi rata ca scriitor, vã erijaţi în mare maiestru al criticii literare, judecator de drept divin,  când în fapt  un critic literar nu este mai mult decât un intermeriar oarecare între cel ce scrie ce vrea, cum poate şi cititorul ce îşi alege ce vrea, ce-I place lui. Gusturile-s pe mãsura fiecãruia,  zice şi Mãtuşa Augustina din Prundul Bârgãului. În opul DVS, cântăriţi şi judecaţi poeţii şi scriitorii mai abitir decât  în  judecata de apoi pictatã de Michelangelo în Capela Sixtina. Bravo domn Alex! Sunt convins ca ştiţi prea bine cã în restul lumii critica literarã nu se face precum la Bucureşti, unde vã comportaţi ca nişte sfinţi ortodocşi cu  sufletele sãrmanilor  condeieri, care vor şi ei sã ajungã mai aproape de altarul literaturii române pe care s-au aşezat cu curul boierii minţii dâmboviţeni: Pata, Preşu, Lichi, Cârta . În al   treilea rând, mulţi cititori români se întreabã între ce fel de cãrţi aşeza şi volumul  POLITICE  a lui Roman Patapievici, care a scris: Pututuroşenia  abisalã a sufletului  românesc, spirocheta romaneascã îşi urmeazã cursul pânã la erupţia terţiarã, subreptice, tropãind vesel într-un trup inconştient , pânã ce mintea va fi în sfârşit scobitã, inima devine piftie iar creierul un amestec apos. – pag.49, ediţia 1996. Aud, maiestre, rãspundeţi?!?  Roman Patapievici, nu scrie asta despre Ion Iliescu cum îl scuzaţi in notiţa DVS. Ce nu spune omul la nervi ci despre sufletul românesc, adicã al nostru, al romanilor. Am impresia că DVS, pânã  acum la 63 de ani, cât şi aveţi, nu vă este clara noţiunea noastrã de suflet românesc, pe care o persiflaţi precum  Roman Patapievici, pe care    l-aţi uns drept unul dintre  cei mai inteligenţi români. Prostituţie literarã, maiestre!! Iar prostituţia asta nu vi se trage de la lecturi proaste, are cauze mult mai adânci, mai grave, incurabile.
 În încheiere, vreau sã vã spun; prin acest volum aţi ratat sã fiţi un onest critic literar, şi nu numai în cazul meu. Subliniez,  în cazul meu, aţi coborât la nivelul unui vardist  intermediar viclean ocãrându-mã pe mine şi aparându-l pe Roman Patapievici care a denigrat / denigreazã românii, ţara, limba şi cultura lor. Nu ne daţi un exemplu asemãnãtor cu el din Israel, Rusia sau Anglia?!? Cât priveşte ratarea mea ca scriitor pentru cã l-am criticat pe patibularul patapievici sã nu ţopãiţi de bucurie, nici sã vã doarã în olecran. Ceea ce scriu rãmâne absolut la latitudinea şi judecata cititorului, pentru el scriu, nu pentru intermediarii critici de azi  care nu se deosebesc cu nimic de cei de dupa 23 August  1944. 
 Reamintiţi-vã,  maiestre, unde sunt laudãtorii si laudaţii literaturii dintre 1945  şi 1965  de pe malul bucureştean  al Dâmboviţei?!? Acolo veţi fi şi voi, cei de azi, în urmãtorii douazeci de ani . Parol!!
 
                                                                                                                                                   Corneliu  FLOREA
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971