Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Continuăm dosarul despre miercurea neagră a Parlamentului care a fost doar o prefaţă la zilele negre ale ţării.Partea I Semnează: Corneliu Leu, Aurel Contu, Grigore l. Culian, Dan Brudaşcu, Gh. Manea, Adrian Botez, Dimitrie Grama, Radu Soviani, Titus Andrei şi expeditori din folclorul internetului - Partea I
- Partea II
- Partea III
- Partea IV
- Partea V
Ultima oră
Viorel ROMAN - Fraude financiare, inocente ...
Dr. Dan BRUDAŞCU - Visurile imperiale ale Uniunii Europene
De la Iaşi, conservatorul american Paul Gottfried îi indeamnă pe români la rezistenţa naţională
Eugen Evu, Melania Cuc, Eugen Cojocaru, Sorin Cerin, George Anca, Al Florin-Tene şi mai multe recente publicaţii - În prezentari făcute de: Adrian Botez, Cezarina Adamescu, Cristian Contras, Ionut Caragea, Karine Drăgaş, Ben Todică, Sorin Bodea, Mihai Antonescu, Marius Rădescu - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
LITERATURA ROMÂNA ÎN LIMBILE LUMII - Partea I - Engleză - traduceri de Adrian Soncodi, - Franceză – traduceri de Constantin Frosin
Partea II
Poeţi români contemporani: Valeriu Matei, Dimitrie Grama
Poeţi români contemporani: Cezar Ivănescu, Adrian Botez
DIN NOU DESPRE UNIUNEA SCRIITORILOR, ISTORIA LITERATURII ŞI JUNGHIURILE PE CARE ELE LE PRODUC Articole de Ioan Lila, Pusi Dinulescu, Corneliu Florea, Adrian Botez şi o amplă convorbire „Vulturescu –Baciut”, preluată din revista ,,Vatra" - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Internetul:legislaţia, aventurile, umorul şi folclorul său
Legislaţia ia tot mai în serios internetul
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI (cu ajutorul lui Dan Lupescu)
Iată de ce l-au iubit atât de mulţi americani !
„Paso doble” – rubrica lui Ioan LILA
Poezie pe internet-rubrica lui Ionuţ Caragea
Două atenţionări mai grave venite pe internet
DIN PERLELE GANDIRII
Din umorul şi folclorul internetului
Vă prezentăm în continuare aspecte din concediul oferit românilor de Preşedintele Băsescu şi Guvernul său:
ODESSA IN FLACARI 1942- FILM DE ARHIVA- IN LIMBA ITALIANA, SUBTITRAT IN LIMBA ROMANA
Continuăm dosarul ,,Casa Scriitorilor’’

DIN NOU DESPRE UNIUNEA SCRIITORILOR,  ISTORIA LITERATURII ŞI JUNGHIURILE PE  CARE ELE LE PRODUC


ALT MOD DE A GINDI UNIUNEA SCRIITORILOR

Eu aş gîndi Uniunea Scriitorilor ca pe o uniune de interese comune. Ce este o comună ? Hai să începem cu Comuna din Paris, cea care ne-a nenorocit pe toţi. Nu acesta era drumul cel bun, dar, aflaţi la „Carrefour”, ne-am dat pe lîngă pereţi şi ne-am luat cîte o îngheţată şi de atunci ne doare gîtlejul de cîtă cuvîntare democratică am vrea noi să cuvîntam, da’ de ceasul cel ultim ne demoralizăm. Democraţia, altoită pe trupul cel obez al Capitalismului, (de)generează – acaparată, abuzată, pervertită, sodomizată - într-un fel de tort cu piroanele Mîntuitorului disimulate în mapa ataşatului cultural al Vaticanului. În Comuna din Paris m-a copleşit lozinca îndestulătoare şi demagogică din care, prin reducere la consistenţa realului imaginar, s-au desenat peste chipul şi asemănarea aceste gemete: Libertate, Egalitate, Fraternitate. Şi, unde se regăsesc aceste fantasme ? Libertate, că e mai bună decît toate ? Liber să ce ? Să crăp democratic!  Egal cu cine? Cu mine însumi, pentru că, egalii între egali  nu pot fi egali cu egalii ! Frate, frate cu fabrica de automobile Renault ? Cu Dacia literară ? Şi iată, dragi confraţi-pintenaţi, la Uniunea Scriitorilor geniali ai Patriei afiliaţi, că, din ecuaţia noastră convulsivă lipseşte un termen cu o conotaţie emoţională! Iată cum ar suna fraza: „LIBERTATE EGALITATE FRATERNITATE - RECIPROCITATE ! Parcă nu am pus pe unde ar fi trebuit semnele de punctuaţie, dar, vă asigur că, (de)asupra lor nu am dreptul de copy-right! Nici stîngul ! Ce este Uniunea Scriitorilor ? O clădire cu doi lei paralei, în curînd eurolei, postaţi de-o parte şi de alta a intrării în eternitatea spiritului nostru deşăn]ţat. Cu secole în urmă, cum intrai în acel buncăr democratic, zăreai aliura diabolică a unui Corifeu creat de Partid, stavilă, adică zid ! Eu eram, pe vremea aia, jerpeleanu rău de tot! Şi, la masa lui izolată, mai zăcea şi o poeta fată. Tipul ăsta, cu aliură de mîrlan, era un mare gînditor pe al patriei noroi – în traducere exhaustivă: doua coaie ş-un butoi ! Mîrlănia lui milenară m-a dus cu gîndul la o scîndură depravată şi venală. De ce nu ar avea dreptul şi samovarul inculturii să decadă din raiul ăla apocaliptic ? Cum adică ? La Uniunea scriitorilor unii erau mai scriitori decît alţii ? Cine stabilea ierarhiile, Dumnezeu sau posteritatea ? ...şi mi-am adus aminte că a mai existat un poet ce a sodomizat o cavă ancestrală, sau o vacă comunală (sic!), aşa, pentru o nouă orînduire pestilenţială! Am întîlnit însă şi poeţi delicaţi. Umbre ale suavelor arome răspîndite de irişii visului, dar nu e ăsta timpul lor. Timpul lor este croit în eternitate! Azi ne căznim să ne nenorocim noi pe noi înşine, crezîndu-ne arondaţi efluviilor de legi democratice cernute în cetate.
Aşa că:
Subsemnatul, gramofon, de origine grafomaniacă, adicătelea patrie mumă, tată reverberatoriu, cîmpie cu mărar-mai-rar, maratonişti iluzorii şi colhoznici notorii... ia să ne (de)dăm noi la ceva filosofie, de-o fi să (ne) fie, să vă fie! Deconstructivismul filosofului francez Jacques Derrida (1930 - 2004), susţine că cititorul este cel care decide în ultimă instanţă întelesul lecturii şi nu textul în sine. Altfel spus, niciun text nu poate transmite la modul pur obiectiv şi absolut o informatie. Cum să nu ? Textul scriitorului îi însumează acestuia gîndirea artistică – sau, cum să-i spun, creativă ?! Ne aşezăm, copii, în faţa instrumentului de bătut cîmpiile patriei şi ne îmbătam cu apa din burlane, în loc să le creăm burlanelor „o clipă de orgasm”, cum zicea o poetă! Nu vreau să-i agăţ aici pe grafomani, pentru că şi aşa împînzesc cîmpia literaturii cu delirantele lor poezii, poeme, scurgeri, curgeri şi curgerii, sau pe prozatorii ce deschid uşi, închid ferestre, trîntesc portierele maşinilor, mîngîie damele, demoazelele şi dormezelele mai peste tot, ba prin urbea natală, ba pe la vreo trecere-petrecere de pietoni fruntea sus, vîntul v-a adus, motorabla v-a dus!          
                                                                                                                                                                                  Ioan LILĂ
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971