Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Continuăm dosarul despre miercurea neagră a Parlamentului care a fost doar o prefaţă la zilele negre ale ţării.Partea I Semnează: Corneliu Leu, Aurel Contu, Grigore l. Culian, Dan Brudaşcu, Gh. Manea, Adrian Botez, Dimitrie Grama, Radu Soviani, Titus Andrei şi expeditori din folclorul internetului - Partea I
- Partea II
- Partea III
- Partea IV
- Partea V
Ultima oră
Viorel ROMAN - Fraude financiare, inocente ...
Dr. Dan BRUDAŞCU - Visurile imperiale ale Uniunii Europene
De la Iaşi, conservatorul american Paul Gottfried îi indeamnă pe români la rezistenţa naţională
Eugen Evu, Melania Cuc, Eugen Cojocaru, Sorin Cerin, George Anca, Al Florin-Tene şi mai multe recente publicaţii - În prezentari făcute de: Adrian Botez, Cezarina Adamescu, Cristian Contras, Ionut Caragea, Karine Drăgaş, Ben Todică, Sorin Bodea, Mihai Antonescu, Marius Rădescu - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
LITERATURA ROMÂNA ÎN LIMBILE LUMII - Partea I - Engleză - traduceri de Adrian Soncodi, - Franceză – traduceri de Constantin Frosin
Partea II
Poeţi români contemporani: Valeriu Matei, Dimitrie Grama
Poeţi români contemporani: Cezar Ivănescu, Adrian Botez
DIN NOU DESPRE UNIUNEA SCRIITORILOR, ISTORIA LITERATURII ŞI JUNGHIURILE PE CARE ELE LE PRODUC Articole de Ioan Lila, Pusi Dinulescu, Corneliu Florea, Adrian Botez şi o amplă convorbire „Vulturescu –Baciut”, preluată din revista ,,Vatra" - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Internetul:legislaţia, aventurile, umorul şi folclorul său
Legislaţia ia tot mai în serios internetul
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI (cu ajutorul lui Dan Lupescu)
Iată de ce l-au iubit atât de mulţi americani !
„Paso doble” – rubrica lui Ioan LILA
Poezie pe internet-rubrica lui Ionuţ Caragea
Două atenţionări mai grave venite pe internet
DIN PERLELE GANDIRII
Din umorul şi folclorul internetului
Vă prezentăm în continuare aspecte din concediul oferit românilor de Preşedintele Băsescu şi Guvernul său:
ODESSA IN FLACARI 1942- FILM DE ARHIVA- IN LIMBA ITALIANA, SUBTITRAT IN LIMBA ROMANA

Cezar Ivănescu

 „am surîs pînă cînd mi-au acoperit surîsul cu o pînză de sînge“
„Acum să explicăm, prin experienţă proprie, cum pentru a cîta oară în viaţă? ne-am însuşit lecţia sacrului printr-o drastică cenzură transcendentă... Toată iarna şi toată primăvara anului 1990 am lucrat poemul pe care-l veţi asculta, Symposion, cu voluptatea reluării imaginare, zilnice, a scenariului Calvarului, o trăire estetică, deci hedonistă, şi apoi a venit ziua de 14 iunie, cea mai sinistră zi din istoria trăită de mine a poporului român: şi prin propria voinţă m-am experiat puţin în scenariul Calvarului pe care tocmai îi descrisesem, plătind această experiere cu trei ani de boală: nu ne angajăm pe Drumul Crucii sau în oricare alt scenariu sacru ca într-o simplă experienţă estetică sau existenţială, ci încercînd să ne regăsim sufletul liber, fatal, religios: în acea clipă suspendată, cînd treizeci de brute cu bîtele în mîini au pătruns în încăperea în care ne aflam şi au început să ne lovească, mi-am amintit enunţul din Bhagavad-gita (II, 19) că un om nu poate fi ucis şi am surîs pînă cînd mi-au acoperit surîsul cu o pînză de sînge; după mai multe experienţe similare, clipe suspendate care durează cît lumea, numai o minte de imbecil se mai poate opune sentimentului religios care ne invadează sufletul... şi despre aceasta numai muzica ne poate instrui şi poezia, cînd aspiră să devină muzică sau se topeşte, ca într-o hierogamie, toată, în muzică... “
                                  Cezar IVĂNESCU, Curs general de poezie I
                                                           (fragment), 1993


Cezar Ivănescu
Poem ascensional
                 Exorcism
                 (fragment)
                 text inedit
 
! ca-n veci de veci să nu rămîie,
o, Doamne-Dumnezeule,
cît aur, smirnă şi tămîie,
rogu-mă miluieşte-ne,
unduitoare-a tale grîie
cu sfînt prinos, – sufletele,
ca-n veci de veci să nu rămîie,
o, Doamne-Dumnezeule!

 
! ca-n veci de veci să nu rămîie,
o, Doamne-Dumnezeule,
Sufletul meu copil, mîntuie
în Suflet toate groazele,
şi mîna de copil, căţuie
arzînd şi gura, – urlete,
ca-n veci de veci să nu rămîie,
o, Doamne-Dumnezeule!

 
! ca-n veci de veci să nu rămîie,
o, Doamne-Dumnezeule,
decît acel ce mai întîi e
Copil Divin ca Soarele,
Copil Divin rîzînd la Soare,
cu rîsul, ardere de tot,
pe Sufletul meu fă prinsoare,
Doamne, că dintre morţi îl scot!

 
! ca-n veci de veci să nu rămîie,
o, Doamne-Dumnezeule,
cît cel cu galbene călcîie
călcîndu-ţi, sfinte, urmele,
mă miluieşte şi-ngăduie
şi-mboboceşte-i ranele
Copilului ce-am fost şi nu e
Cum nici Fiinţa ta nu e

 
dar ne întinde mînuri arse
şi urlă-n toate lumile,
privirile îi sînt întoarse
în el ca-n stele razele,
ca să se mîntuie de groază
spre dînsul Doamne, -nclină-te
şi adu-l iar la tine-acasă,
o, Doamne-Dumnezeule!

 
! şi carnea lui cea flagelată
de bărbat tînăr şi frumos
cu bisturiu a fost tăiată
şi curăţată pân' la os,
os alb precum albeaţa rochii
Miresei de Ierusalim,
tăiaţi şi creierii şi ochii
cu care, Doamne, te privim

 
carnea mea, Doamne, ca Niobe
vecinic imploratoare-n cer,
alai de surle şi de tobe,
bătut-o-au pe-arşiţi şi ger,
bătut-au carnea să nu ţîie
Sufletul cu icoana Ta,
ca-n veci de veci să nu rămîie
decît osînda cărnii, grea


 
de-aceea mă rog Ţie, Doamne,
carnea cu care-am sîngerat
ca strugurii striviţi ai toamnei
ca să se facă vin curat
cu mîna Ta azi mi-o mîngîie,
sărută-mi-o cu buzele
ca-n veci de veci să nu rămîie
o, Doamne-Dumnezeule,

cît mîngîierea Ta cea sfîntă
şi gura ta şoptind divin,
cu mine, Doamne, bea şi cîntă,
nu trece-acest pahar cu vin,
căci sfînt şi sfînt şi sfînt e Domnul,
e Domnul Nostru Savaot
care bea vinul cum bea Somnul
Fiinţei suspendat de tot
şi sfînt şi sfînt e robul
care-i închină Domnului
Sufletul lui curat ca bobul
de rouă Okeanului!

! ca-n veci de veci să nu rămîie,
o, Doamne-Dumnezeule,
din creştet pînă la călcîie
trupu-mi străpuns de suliţe,
nici încreţit de vîntul morţii,
nici asudat de-atît ponos,
nici îndoit de lutul torţii
nici otrăvit cel vas frumos,

plînge-l şi-l spală şi-l botează
cînd toate omenelile
s-au împlinit şi încetează
sfioasele, greşelile,
şi mă călăuzeşte-n Hăul
care atît ne-a despărţit,
şi mă desparte de tot Răul
ce-asupra mea s-a săvîrşit,

să las surîsul să alunge
aceste feţe de coşmar,
Copil Divin cu plete lunge
eu să mă-ntorc la tine iar,
nici amintirea lor, nici umbra
să nu rămîie, ci-n trecut
etern li se prefacă sumbra
lor viaţă, nemaiîncăput
în Timpul Vieţii, cel de faţă
în care Tu mă priveşti mut
Doamne şi Faţă către Faţă
vezi Răul ce mi s-a făcut,
dar lîngă Tine-i numai bine,
de-aceea-Ţi zic neprefăcut,
fie să treacă de la mine
tot răul ce mi s-a făcut!
 
http://cezar-ivanescu-poeme.blogspot.com/2009/09/poem-ascensional-exorcism-fragment.html


 
 Adrian Botez

HRISTOS NU VA VENI LA MAHALA...

Hristos nu va veni la mahala
să-i ţină polonicul cu noroi
Satanei – preparând prânz cu moroi –
pe gheare socotind cât va renta!

în bâlciul ăsta de boieli şi vome
vă pregătiţi echipamentul pentru iad:
luminile din ochi se sting ori scad -
doar excrementele mai dau arome...

Hristos nu va veni la mahala:
îngândurat – stă-n Jilţul Judecăţii
şi-aşteaptă-umilii cerşetori dreptăţii

spre cer – puţinii ce-au scăpat de la hazna;
voi ce-aţi făcut din lume – zalhana
să ştiţi: Hristos nu va veni la mahala!

***
E-ATÂTA AROMIRE DE ALBINE...

e-atâta aromire de albine
din aur vechi sculptate-s flori de tei -
zefirii peste răni – să le aline
trec visele trimise de la zei...

e lacrimă de soare în potire
şi-atât de încărcat ospăţul vieţii:
Hristos venit la Cana Galileii
peste nuntaşi revarsă blânda-i fire

copacii zurbagii şi-au pierdut umbra:
ei doar mlădie dansul amintirii -
ei sunt icoane-n bolta fericirii

cu frunzele vrăjesc: uitată-i Sumbra...
...la nunta verii capătă loc drepţii
după ce luminează înţelepţii
***
                                      

DESPRE MINE

despre mine – de-acum
voi vorbi la trecut: ceilalţi
nu vor vorbi
deloc

smulge-mă somnului – Doamne
să n-aud paşii morţii
smulge-mă vieţii – să
nu mai simt – priponită în nări
duhoarea crimei perpetue

mi-e silă  - ruşine cumplită mi-e - de muncile
sângeroase ale
pământului – mi-e indiferentă
crucea de martir – exasperat sunt de
repetiţiile conştiincioase ale absurdului

doar pe Hristos – semen şi – blând
Călăuză – îl îngădui – pe sub
întunecaţii chiparoşi – insistent şi
grotesc foşnitori – până la scârţâit de
cavou

*
trecătorule  - du-te şi spune
cui mai ştie ori mai
poate-asculta -  că eu am murit aici – apărând
legile Lui - ucigând
impostura


DESPRE CEL NĂSCUT  ATUNCI,  ACOLO...

Te-ai născut între cei mai săraci dintre
săracii Pământului: între cei care nu au
chipul măreţului Om – şi între
pribegi

nimeni nu a mai văzut atâtea
punţi de lumină – între
peticele întunericului lumii – nimeni
nu a mai văzut atâta
speranţă – între cei care deja
plecaseră capul – pentru izbitura
finală

Te-ai născut – deci – pentru ca să
vindeci nădejdea

şi toţi cei cu ochii plecaţi – din mine – deodată
s-au privit drept în ochi şi
s-au recunoscut

în fiecare clipă Te naşti – eşti în
mine – deşi
o faci cu atâta putere - încât
fiecare clipă arde orbitor – şi apoi
în cenuşă se prăbuşeşte

va veni un Crăciun al orbilor
de tot şi senin fericiţi – fără nicio umbră de
funingine sub pleoape

până atunci – noi – cei săraci – şi
voi – cei orbi
să nu ne pierdem atingerea
caldă a mâinilor: între
mâinile noastre – gingaş unele cu altele
nuntite – se  coace jar pentru
Stea şi jar pentru Pâine – şi
Pâinea – sub crusta ei de lumină – pe toţi
ne numără şi ne
răs-numără – precum raze ale unei Nesfârşite
Viitoare Dimineţi: Dimineaţa
Turmelor Luminii – îmbulzite
sub sunet de clopot – spre
Cerul care nu se va mai închide
*
nimeni nu va mai ucide: Sângele va rămâne în
veşnic Potir

Te-ai născut să
împaci – Te-ai născut să
uneşti – Te-ai născut să
aboleşti muşcătura – împunsătura
umilinţa cumplită de a fi dedesubtul tăieturii
crimei

eşti Dumnezeul meu – al
singurei mele iubiri

dar Tu – Pruncule – nu poţi fi
Dumnezeul meu şi Dumnezeul
lor: nu eşti Stăpân al Hotarelor – ci
Bucurie şi Lumină fără
început şi sfârşit
*
niciodată n-ai ucis întru
hotar – ci ai vindecat
mereu – întru
recunoaştere
*

Paiul de Iesle – din
Stea – Steaua din
Coroană de Mag – Coroana
adânc rotită în Fântâna
sufletului meu

de-a dreapta Coroanei
Bourul – de-a stânga
Asinul :  în mijlocul
Crucii – Pruncul Păstor
Inorogul
cu frunte-nsângerată de sudoarea
efortului luminii – înţeleaptă cât toate
Scările


ÎNTRE FULGER ŞI TUNET

între fulger şi
tunet – se desfăşoară fiinţarea
mea: Dumnezeu fulgeră – chiar
trăsneşte – inspirat de puritatea
stâncilor – iar eu
eu – puturosul om – întârzii
potrivind sunetele
tunetului – să ia urma – şontâc-şontâc
Ei – Triumfalei întru
Fastul Exploziei Facerii
Lumini

Poezie – ajunge-L din urmă pe
Nevăzutul Cosmic – sau măcar pe
Distinsul Dirijor!


GLASURILE  APEI

pârâul gungureşte – râul – de-acum
vorbeşte – fluviul începe şi
ţine discursuri – iar marea şi
oceanele – profetizează
tunător

DE CRINI PREALACOMĂ

de crini prealacomă – viaţa de minuni
ţi-o-ngrădeşte diavolul – cu promisiuni –
...şi vine-apoi o seară dezlânată:
îţi priveşti, palid, mâna descărnată

ar perii albi – crescuţi din coate,  - astupă
balada palmei: ce-i făcut – se surpă...
trist stai sub ploaia de urină-a lampei
Morţii i-asculţi în creier vocea crampei

din epopeea nălucită-a vieţii
ţi-a mai rămas cenuşa din privire:
au fost incendii mari – hotarul ceţii

ţi s-a mutat în suflet – peste fire...
...a fost odată o poveste-albastră
dar a ieşit cu fumul – pe fereastră...
***

GALOPEAZĂ PRIN LUME SATANA

galopează prin lume Satana-n extaz
şi bezne se-aştern peste minte şi soartă
se despică-n pământ pentru toţi câte-o poartă
se sfădesc peste oase talaz cu talaz

galopează prin lume Satana-n extaz
şi muntele – vale se face, senil
iar regii cerşesc în incendii, umil –
Dezastrul îl scuipă-ntre ochi pe Necaz!
galopează prin lume Satana-n extaz
retina drăcească se-mbuibă cu-atlaz:
o, vraful de ceasuri ce nu vor fi azi

nici mâine, nicicând, niciodată!
...orbii se-nşiră pe puntea fardată:
osul de rimă şi-o stea vinovată
***

OM, MOARTE, ARTĂ

ce poate fi mai ilogic – şi
nepotrivit la culoare cu
cerul – decât existenţa
unui om
a fi galant cu stelele – şi a-ţi viola
propriul suflet: pe ce plită-ncinsă la
roşu – a căzut sămânţa lui
Prometeu

prea  mult bocet – la poalele
Câinelui: mai demn este
a despica – dintr-o singură lovitură –
înnodatul cu sine
Măr

legaţi – ca de-un catarg (izbăvitor de
sirene) – de Marele Orb  - urechile noastre fiind
desfundate - aşteptăm să cineze din noi – cinica
Artă
***

VIZIUNE DE PERSPECTIVĂ

înveninat de-atâta risipire
nu vrea nicicum deşartă proslăvire:
prea mult ar fi nedrept şi deocheat
dar tot nedrept – nimic din cât ai dat!

...cine să stea cântaru-n astă fire
a-l ţine-n echilibru ideal?
când vezi atâta crimă şi-umilire
şi vezi limbricu-n tronul cel regal

când vezi albina zdrenţuită-n zbor
căzându-şi cerul de-aur în nămol -
geniul silit să bea cucută din pocal

iar pajura-n văzduh cum se sufocă
sau marinari măcelărind o focă –
îţi ceri – nebun – vacanţă din „real”!

                                                           Adrian BOTEZ
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971