Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Continuăm dosarul despre miercurea neagră a Parlamentului care a fost doar o prefaţă la zilele negre ale ţării.Partea I Semnează: Corneliu Leu, Aurel Contu, Grigore l. Culian, Dan Brudaşcu, Gh. Manea, Adrian Botez, Dimitrie Grama, Radu Soviani, Titus Andrei şi expeditori din folclorul internetului - Partea I
- Partea II
- Partea III
- Partea IV
- Partea V
Ultima oră
Viorel ROMAN - Fraude financiare, inocente ...
Dr. Dan BRUDAŞCU - Visurile imperiale ale Uniunii Europene
De la Iaşi, conservatorul american Paul Gottfried îi indeamnă pe români la rezistenţa naţională
Eugen Evu, Melania Cuc, Eugen Cojocaru, Sorin Cerin, George Anca, Al Florin-Tene şi mai multe recente publicaţii - În prezentari făcute de: Adrian Botez, Cezarina Adamescu, Cristian Contras, Ionut Caragea, Karine Drăgaş, Ben Todică, Sorin Bodea, Mihai Antonescu, Marius Rădescu - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
LITERATURA ROMÂNA ÎN LIMBILE LUMII - Partea I - Engleză - traduceri de Adrian Soncodi, - Franceză – traduceri de Constantin Frosin
Partea II
Poeţi români contemporani: Valeriu Matei, Dimitrie Grama
Poeţi români contemporani: Cezar Ivănescu, Adrian Botez
DIN NOU DESPRE UNIUNEA SCRIITORILOR, ISTORIA LITERATURII ŞI JUNGHIURILE PE CARE ELE LE PRODUC Articole de Ioan Lila, Pusi Dinulescu, Corneliu Florea, Adrian Botez şi o amplă convorbire „Vulturescu –Baciut”, preluată din revista ,,Vatra" - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Internetul:legislaţia, aventurile, umorul şi folclorul său
Legislaţia ia tot mai în serios internetul
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI (cu ajutorul lui Dan Lupescu)
Iată de ce l-au iubit atât de mulţi americani !
„Paso doble” – rubrica lui Ioan LILA
Poezie pe internet-rubrica lui Ionuţ Caragea
Două atenţionări mai grave venite pe internet
DIN PERLELE GANDIRII
Din umorul şi folclorul internetului
Vă prezentăm în continuare aspecte din concediul oferit românilor de Preşedintele Băsescu şi Guvernul său:
ODESSA IN FLACARI 1942- FILM DE ARHIVA- IN LIMBA ITALIANA, SUBTITRAT IN LIMBA ROMANA
     POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI:

 Valeriu Matei


ZIUA A ZECEA
I.
În locul unde şirul de coifuri
Se-ntrerupea mereu
cu o moarte,
năgara înălbeşte vara devreme
şi aliorul poartă în frunze
sânge tânăr,
aici timpul se surpă -
ca muntele lovit din adâncuri
de magma nestăvilită -
şi apa izvorului murmură
despre visuri neîmplinite
când peste pajiştile acestea
iese din pântecul întunericului
luna însângerată ca un nou născut
soldaţii decimaţi stau de vorbă cu zeii
ca nişte vechi prieteni de suferinţă
şi firul amintirilor nu are sfârşit
aici soldaţii şi-au pierdut capetele
iar zeii trupurile

ZIUA A CINCISPREZECEA
III.
să-l atacăm pe Eminescu! să-l lovim cumplit,
din toate părţile şi deodată,
fiindcă el, o! tocmai el, are prea multe păcate
în pas cu moda legiferată de lichele
să aşezăm în ordine de-atac
cohortele şi tuiurile
hai, legiune-a scribilor ce vă schimbaţi stăpânii
precum mănuşile (ce fericire e pe capul ţării
că voi aţi învăţat să scrieţi!),
loviţi-l fără îndurare
fiindcă el nu a avut decât
un singur stăpân – adevărul
şi voi, cei care vă bâlbâiţi cu gura strâmbă
înaintea oricărui lucru de neînţeles,
loviţi-l pe Eminescu – el a ştiut
să-mblânzească miracolul
găgăuţi şi guşaţi, stăpâni ai clipei
(fiindcă în guşa voastră istoria face
bube),
acuzaţi-l pe Eminescu,
răstigniţi-l iar şi iar pe crucea istoriei
trişori şi farsori,
amatori de şmecherii şi şuşanele,
atacaţi-l pe Eminescu
fiindcă-i incomod şi coboară la voi
să vă însemne cu fierul ars în foc
şi voi, limbuţi consumatori de limbă,
loviţi-l pe Eminescu, fiindcă el
îi ia în seamă doar pe cei ce-au scris o
limbă ca un fagure de miere.
Dacă şi astăzi plutim în hău, fără de
nume,
deşi ni se cunoaşte numele,
să-l atacăm pe Eminescu, pentru că al
său
nume o să-l poarte secolii din gură-n gură
dacă iubitele noastre
ne spun vorbe de dragoste cu cuvintele lui,
să-l atacăm pe Eminescu –
el a iubit şi pentru cei care nu pot iubi
dacă ne apropiem de vârsta ciorilor
şi n-am lăsat nici o urmă în timp,
să-l lovim pe Eminescu,
fiindcă el a murit mult prea devreme,
deşi nu credea să-nveţe a muri vreodată.
Acum, când toate-s aşezate la locurile lor
şi prosperitatea face răni la tălpi
de-atâta plimbare prin casele noastre,
când suntem dincolo de bine şi mult prea dincolo de rău,
plini de fericire ca broasca de păr
şi nu mai avem ce face
pe faţa pământului puhav ca praful de puşcă,
să-l atacăm pe Eminescu,
fiindcă el ne-a dat cheia de boltă
a edificiului pe care noi nu l-am zidit.
Şi dacă suntem străini în lumea lui necuprins de aproape,
să-l atacăm pe Eminescu cu laude de neînţeles
pentru a nu mai lăsa copiii să vină la el.
Dar mai ales să-l lovim crunt,
fiindcă el
a revelat natura sacră
a fiecăruia dintre noi,
cei încorsetaţi de lucruri mărunte.
Să-l răstignim pe Eminescu
fiindcă este divin.





Dimitrie Grama

Pleoape

Pleoape,
    aproape ochi
    aproape ochi deschisi.
Pleoape,
   zvacniri de fericire
   zvacniri de groaza.
Pleoape
   uitate intr-adeschise!
   Bariere intre
A fi si
A nu mai fi.
Dintr-odata, noapte!
Viata taiata brusc
in doua sau trei
jumatati egale.
Departari cu rostogoliri
din gol, in gol,
in gol.
Liniste si haos.
Haos tot mai linistit.


Reazam un perete

In sfarsit ne-am reintors!
Suntem singuri si razboiul asta
A fost lung si devastator.
Altceva ni s-a promis!
Ne-am oprit in mijlocul pietii
Si asteptam sa vina cineva.
Asteptam demult timp si unii din noi
Au inceput sa cerseasca
Cu maini schiloade intinse
Spre statuile nepasatoare
Cu mainile intinse spre
Ferestre mari inchise.
Mie nu-mi este
Nici foame nici sete.
Reazam cu spatele
Un perete si astept.
Cineva, un strain sau
Poate un prieten
Imi aminteste ca ni s-a promis
Un razboi mai bun,
Mai frumos....
Cad prin perete si nu
Ma mai scol.



 
Dialog

Vulturii trag pe cer norii!
Vulturii se lupta cu fulgerul,
Se lupta cu traznetul si
Tot ei, cara ingeri beti
De colo-colo!
Si tu imi spui
Ca-i vorba de electricitate?
Prostule!!
Nu simti bataile de aripi?
Si cum de nu vezi
Culoarea curcubeului
Pastrata doar in ochi
De pasare maiastra?
Si cum...?
Si cum de nu...?!
Tata, te rog
Nu ma mai certa.
Noaptea cand sunt treaz
Totul este asa
Cum spui tu!

 
Dascalul

Mi-ai spus sa numar clipele
pentru ca fiecare clipa conteaza.
Te-am ascultat, am numarat, dar
m-am oprit, asa, pe la vreo doua mii,
Ca sa ma odihnesc.
M-ai certat, ca de obicei,
spunandu-mi ca am numarat altceva:
Ore, zile sau poate chiar
luni si ani am numarat.
Am incercat sa spun ceva, dar
m-ai intrerupt nervos si suparat,
Strigand ca ar fi trebuit sa fiu
mai bine mort.
Mi-ai spus ca eu, in fond,
am cam trait degeaba si
Te intrebai cine a gresit
in toata afacerea asta?!
Te ascultam supus
si in timp ce tu vorbeai,
Te uscai
Te ofileai...
De atunci au mai trecut cateva clipe
si acum tu, dascalul meu
Nu mai esti, si ma gandesc
cu amaraciune daca voi mai avea
Timp sa aprind o lumanare.


Dragoste tarzie

Cand eram tanar m-am hotarat
sa ma sinucid, asa, pe la vreo 50 de ani
dar in realitate m-am sinucis si
mult mai devreme si mult prea tarziu.
Acolo, in lumea sinucugasilor,
lumea celor neiertati, am intalnit o italianca.
Mi-a spus ca l-a cunoscut pe Dante Aligheri,
dar nu am crezut-o pana cand nu l-am vazut
Sprijinit de poarta infernului-Paradis.
Ma indreptam spre el....
Am ajuns devreme, pe la 6 dimineata
si cu toate astea, era deja multa lume
adunata acolo.
Unii erau culcati cu fata la pamant.
altii priveau fix inainte iar altii isi tineau
capul aplecat in piept parca recitandu-si
pacatele incrustate in stern, in coaste.
Eram ultimul in rand si nu cunosteam pe nimeni.
O necunoscuta s-a apropiat si s-a asezat langa mine.
-Eu, stii, vand placeri. Imi vand Imaginea
din care orisicine se poate infrupta! Vezi,
Corpul acesta a fost d'intotdeauna folosit
si totusi a ramas intact, virginal.
-Eu sunt si prima si ultima femeie!
A tacut apoi sprijinindu-si capul de umarul meu.
Daca eram mai tanar, mai puternic, mai viril,
asi fi cerut salvare si poate ca o saltam in brate,
strivindu-i virginitatea, dar ca un las batran am ingaimat:
-Din mine au zburat, precum randunele
speriate de furtuna zboara, placerile si bucuria
si tristetea au zburat.
-Sunt gol acum si pregatit sa mor.
-Te-nseli, mi-a spus. -Eu stiu mai bine
ca-ti sunt si mama si iubita.
Eu stiu ca doar atunci cand liber esti sa mori,
esti pregatit de viata, esti liber sa traiesti!

Am deschis ochii privind uimit cum toti cei care
asteptau la rand incet, incet, au disparut prin porti
deschise undeva in gol.

Era inca langa mine femeia-mama si ma tinea de mana.


In sfarsit...
 
Marginea lacului
o confund adesea
cu marginea padurii.
O confund cu o poteca
pe care am calcat
pana cand s-a terminat.

Dar totusi, stau si privesc lacul
care este si padure,
este si drum
si amintire.

Din cand in cand
inchid ochii, dar imaginile
pe care le vad de o viata,
nu se mai schimba,
Ca si cand tot ceeace exista
este impregnat in pleoape.

Din cand in cand aud voci.
Voci de copii.
Voci de adulti,
Si aud, mai ales,
Voci de batrani,
Si toate ma cunosc,
Si toate ma cheama pe nume!

Si rand pe rand incerc
sa le raspund,
In soapta lina si in racnet
incerc sa le raspund,
dar nu am glas!

Lacrimi de neputinta
mi se preling pe obraji,
sau poate ca sunt doar
semne de vorbire pe care,
abia acum le descopar.

Vezi, am glas in ochi,
i-am spus unei tinere
din spatele pleoapelor.
Si ea m-a auzit!

Si de la marginea padurii
se indreapta acum spre lac,
se indreapta spre mine.

O astept. Si nu are importanta
cat timp voi fi nevoit
sa o astept, pentru ca aici,
la marginea lacului mi-am amintit
ca doar eu sunt acela
care trebuie sa-i spuna ca
numai in acest loc,
drumurile noastre
se intalnesc.
Insfarsit!
In
Sfarsit!

                                                         Dimitrie GRAMA


 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971