Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Continuăm dosarul despre miercurea neagră a Parlamentului care a fost doar o prefaţă la zilele negre ale ţării.Partea I Semnează: Corneliu Leu, Aurel Contu, Grigore l. Culian, Dan Brudaşcu, Gh. Manea, Adrian Botez, Dimitrie Grama, Radu Soviani, Titus Andrei şi expeditori din folclorul internetului - Partea I
- Partea II
- Partea III
- Partea IV
- Partea V
Ultima oră
Viorel ROMAN - Fraude financiare, inocente ...
Dr. Dan BRUDAŞCU - Visurile imperiale ale Uniunii Europene
De la Iaşi, conservatorul american Paul Gottfried îi indeamnă pe români la rezistenţa naţională
Eugen Evu, Melania Cuc, Eugen Cojocaru, Sorin Cerin, George Anca, Al Florin-Tene şi mai multe recente publicaţii - În prezentari făcute de: Adrian Botez, Cezarina Adamescu, Cristian Contras, Ionut Caragea, Karine Drăgaş, Ben Todică, Sorin Bodea, Mihai Antonescu, Marius Rădescu - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Partea VI
LITERATURA ROMÂNA ÎN LIMBILE LUMII - Partea I - Engleză - traduceri de Adrian Soncodi, - Franceză – traduceri de Constantin Frosin
Partea II
Poeţi români contemporani: Valeriu Matei, Dimitrie Grama
Poeţi români contemporani: Cezar Ivănescu, Adrian Botez
DIN NOU DESPRE UNIUNEA SCRIITORILOR, ISTORIA LITERATURII ŞI JUNGHIURILE PE CARE ELE LE PRODUC Articole de Ioan Lila, Pusi Dinulescu, Corneliu Florea, Adrian Botez şi o amplă convorbire „Vulturescu –Baciut”, preluată din revista ,,Vatra" - Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
Internetul:legislaţia, aventurile, umorul şi folclorul său
Legislaţia ia tot mai în serios internetul
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI (cu ajutorul lui Dan Lupescu)
Iată de ce l-au iubit atât de mulţi americani !
„Paso doble” – rubrica lui Ioan LILA
Poezie pe internet-rubrica lui Ionuţ Caragea
Două atenţionări mai grave venite pe internet
DIN PERLELE GANDIRII
Din umorul şi folclorul internetului
Vă prezentăm în continuare aspecte din concediul oferit românilor de Preşedintele Băsescu şi Guvernul său:
ODESSA IN FLACARI 1942- FILM DE ARHIVA- IN LIMBA ITALIANA, SUBTITRAT IN LIMBA ROMANA
Apasă şi află cui ii datorezi reducerea calităţii unei vieţi şi aşa amărâte, a ta, a copiilor tăi, a părinţilor şi apropiaţilor tăi!
 
http://www.listarusinii.ro/harta
 




EXTRAGEM DIN REVISTA ELECTRONICĂ „NOI, NU…”

 De la Zamolxis la Tegucicalpu
                                                                                                                                                         de Aurel CONTU


Puterea regilor daci nu era despotică, aşa cum a ajuns in zilele noastre, fiind controlată de tarabostes ( nobilimea iniţiată) şi de comaţi ( oamenii de rand ), care aveau întotdeauna un cuvânt greu de spus in problemele importante ale ţării. După cucerirea romană şi fuga dacilor in munţi, unde au apărut obştile, conducătorii acestora erau bătrânii, purtătorii legilor străvechi şi a rânduielilor, numiţi înţelepţi sau moşi. Ei s-au bucurat întotdeauna de preţuirea şi de respectul obştii, lucru care s-a păstrat de-a lungul vremii până aproape de noi. Astăzi, urmaşii regilor de odinioară şi a taraboştilor, descălecaţi parcă din cotloanele cele mai întunecate ale istoriei, au pierdut orice respect pentru bătrânii patriei, abandonându-i sau cerându-le sacrificiu suprem : moartea ( fiindcă aceasta înseamnă ciuntirea pensiei !). Doar popoarele sălbatice şi nomade, precum triburile din Aracan, Battakii din Sumatra, Cachibas şi Tupi din Brazilia sau cele Wendi din Europa, îşi ucideau sau lapidau bătrânii. Imaginea bătrânilor aruncându-se din copaci pentru a fi omorâţi şi mâncaţi de proprii lor fii este zguduitoare. De la sacrificiile făcute în numele lui Zamolxis ( aruncarea victimilor în vârful suliţelor ) la cele făcute în numele zeului aztec Tezcaatlipoca ( zmulgerea inimilor din piepturile victimilor şi mâncării acestora) până la lipsirea victimelor de mijloacele existenţei ( prin tăierea pensiilor ) nu există nicio deosebirea : s-au schimbat doar metodele şi ...călăii. La azteci călăii se numeau chacahlmecas.



                Un „pericol” pentru securitatea naţională: presa!

                                                                                                                                                            Thursday, 01 July 2010 08:54
                                                                                                                                                           Editorial de Grigore L. CULIAN

30 aprilie 1973: Preşedintele SUA, republicanul Richard Nixon, îşi dă demisia din funcţie în urma scandalului „Watergate”, după ce doi ziarişti - Carl Bernstein şi Bob Woodward de la cotidianul Washington Post - investighează şi descoperă, folosind o sursă secretă din FBI pe nume „Deep Throat”, practicile ilegale de urmărire a adversarilor politici din Partidul Democrat. Pus în faţa evidenţei, Richard Nixon şi-a cerut scuze poporului american şi a demisionat împreună cu colaboratorii săi apropiaţi, unii dintre ei fiind şi condamnaţi! Nu l-a auzit nimeni pe preşedintele american să pomenească numele celor doi ziarişti de la Washington Post care l-au demascat sau să spună că presa americană reprezintă un pericol pentru pentru securitatea naţională a Statelor Unite.
24 septembrie 1998: Comisia Juridică a Camerei Reprezentanţilor declanşează procedura de „impeachment” (înlăturare) a preşedintelui democrat William Jefferson Clinton, în urma investigaţiilor procurorului independent Kenneth Starr privind relaţia sexuală a acestuia cu tânăra Monica Lewinsky. Bill Clinton este înlăturat (tehnic) de la putere, în urma votului Camerei Reprezentanţilor SUA din 19 decembrie 1998, pentru mărturie mincinoasă şi obstrucţionarea justiţiei, acuzaţii dovedite de procurori, fiind achitat/salvat de votul Senatului SUA (vot decisiv) din 12 februarie 1999. Niciodată fostul preşedinte al SUA nu a afirmat că procurorii care au anchetat acest caz sau presa americană ar reprezenta un pericol pentru securitatea naţională a Statelor Unite.

 26 octombrie 2001: George W. Bush, preşedintele republican al SUA, semnează controversatul „The Patriot Act”, o lege care îngrădeşte libertăţile cetăţenilor americani şi dă o serie de puteri sporite serviciilor secrete americane (urmărire, arestare şi reţinere - chiar şi fără probe! - a suspecţilor de terorism). Legea venea după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, America se afla în plin război împotriva terorismului, dar presa americană a reacţionat extrem de dur faţă de măsurile prevăzute în „The Patriot Act”. Cu toate acestea, nu l-am auzit pe preşedintele George W. Bush să susţină că atitudinea critică a ziariştilor americani ar reprezenta un pericol pentru securitatea naţională a SUA.
 22 iunie 2010: Traian Băsescu, preşedintele României (primul securist al ţării) convoacă Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi propune Parlamentului României dezbaterea Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, document conform căruia, cităm: (...)„fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora” este considerat „o vulnerabilitate” a României şi trusturile de presă pun în pericol securitatea ţărişoarei. (...)„În zona Apărării şi Securităţii Naţionale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor naţionale de securitate. În contextul acestei strategii, ameninţările sunt factori cu origine externă, prin care sunt afectate grav interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate. Factorii din interiorul societăţii care potenţează acţiunea ameninţărilor sunt denumite vulnerabilităţi. Scopul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării este acela de a asigura un management modern şi eficent al riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţiilor, urmărind, într-o primă fază, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor şi, ulterior, combaterea acestora” (...) „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului”.
 „Să şedem strâmb şi să judecăm drept”, încercând să identificăm jurnaliştii care reprezintă un pericol pentru securitatea naţională a Patriei, conform Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, concepută la un şpriţ, de „marele cârmaci” de la Cotroceni şi pusă pe hârtie cu ajutorul minţilor bolnave - de tip fascistoid! - care îl înconjoară. Înainte de a trece la subiect, trebuie să informez cititorii că Strategia Naţională de Apărare a Ţării NU se aplică jurnaliştilor sau „intelectualilor lui Băsescu” de la trusturile de presă care îl pupă în cur pe şeful statului. Prin urmare, aplaudacii prezidenţiali Radu Moraru (Naşu’), Andreea Pora, Ioana Lupea, Mircea Marian, Mircea Mihăieş, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu şi alţi câţiva purtători de pix mai neînsemnaţi - care îi intoxică pe români cu minciuni la comandă - NU sunt pe lista „duşmanilor poporului”, fiind scutiţi de efectele Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării asupra libertăţii de exprimare...
 Primul mare pericol pentru securitatea naţională a României vine din afară (de la „agenturili străine”), se numeşte Tommaso Cerno şi este jurnalist la publicaţia italiană L’Espresso. „România sunt eu”, se intitulează articolul de 4 (patru) pagini în care Traian Băsescu este calificat drept „cel mai urât preşedinte după Nicolae Ceauşescu, afemeiat, beţiv, demagog, arogant, cu ticuri de mic dictator”, „Berlusconi din Balcani”, Băsescu şi Berlusconi se aseamănă ca două picături de apă, mai ales la capitolul vicii”, „Habar nu are de economie, a negat luni la rând că România se află în criză economică, pentru ca, după realegerea sa în funcţie, să-i oblige pe români să se supună celor mai draconice măsuri de austeritate din era postcomunistă”, „Din păcate, România se află într-o perioadă foarte grea şi este condusă de un personaj fără nicio credibilitate şi fără calităţile unui adevărat lider”, „În discursurile sale, omite frecvent să nominalizeze UE, din care face parte şi România, dar întotdeauna aduce în prim-plan mitul numit SUA”. Tommaso Cerno - italianul plătit de moguli să strice imaginea României şi să arunce în aer Strategia Naţională de Apărare a Ţării! - aminteşte episoadele „ţigancă împuţită” şi „găozarul”, descrie pe larg obsesia şi ura pe care Băsescu le are faţă de mogulii din presa românească, prezintă scandalul casei din str. Mihăileanu (dată de primarul Traian Băsescu cetăţeanului Traian Băsescu!), enumeră cu lux de amănunte restaurantele preferate ale preşedintelui României şi episodul în care acesta s-a urcat la volan după ce băuse o noapte întreagă în compania lui Gigi Becali, consemnează pasiunea lui Traian Băsescu pentru femei, în special pentru acelea pe care le promovează în politică (Elena Udrea şi multiplele acuze de corupţie formulate la adresa ei). Nici „EBA” nu a scăpat din vizorul „duşmanului poporului român” din Italia, care descrie episodul incredibil de la europarlamentarele din 2009, când voturile pentru Elena Băsescu „au fost racolate chiar de către fidelii tatălui său, premierul Emil Boc şi ministrul Economiei, Adriean Videanu”. Fiica preferată a lui Traian Băsescu este prezentată ca „un fel de Paris Hilton care adoră să piardă nopţile şi care este neîndemânatică în relaţia cu Gramatica Limbii Române, obiceiuri moştenite de la tatăl său, un noctambul de nestăpânit şi o prezenţă deja fixă în restaurantele bucureştene”. Faptele descrise de jurnalistul italian sunt „minciuni” şi reprezintă - conform Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării - „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”. Curat murdar, nea Traiane!
 Principalii duşmani ai lui Traian Băsescu se află însă în ţărişoara atât de dragă „micului caporal” de la Palatul Cotroceni. Sunt jurnaliştii care „subminează securitatea naţională” şi se numesc Valerian Stan (editorialist la... New York Magazin), Mihai Gâdea, Valentin Stan, Cornel Nistorescu, Bogdan Teodorescu, Victor Ciutacu şi alţii, care scriu sau spun „minciuni” când le reamintesc românilor în fiecare zi promisiunile cuplului de şmenari Băsescu-Boc, care, în campania electorală prezidenţială din 2009, i-a aburit pe bieţii pensionari că le măresc pensiile cu 50 la sută. Le-au furat voturile, iar acum le taie pensiile cu 15 la sută şi îi lasă să moară de foame! Tot la capitolul „minciuni” se încadrează jefuirea economiei naţionale, clientelismul politic, nepotismul, nesimţirea şi lipsa de scrupule a clicii care încearcă acum să pună botniţă jurnaliştilor incomozi.
 Un mic terorist care pune în pericol securitatea naţională a României sunt şi eu. De exemplu, când am descoperit jaful de la Institutul Cultural Român şi l-am semnalat în presa din ţară, satrapii (in)culturii româneşti m-au pus imediat la zid. Sau când am dat telefon la James Madison University să verific dacă „EBA” a absolvit această facultate (aşa cum se lăuda mincinosul ei tată la televizor!) şi am aflat că „Bobiţa lu’ tata” urmase doar un curs de câteva luni, micuţa agramată prezidenţială fiind ocupată cu petrecerile din clubul de fiţe „Bamboo”, unde se „pregătea” pentru Parlamentul European (pe banii publici deturnaţi de buna ei prietenă Monica Iacob Ritzi, fost ministru al Tineretului şi Sporturilor - cu dosar penal „la purtător” nefinalizat nici până azi!).
 Lăsând gluma la o parte, eu cred că pericolul cel mai mare pentru securitatea naţională e chiar Traian Băsescu. El controlează acum toată puterea în România, dar mai are de cucerit ultima redută: presa. Planul A a fost avertizarea „găuzarilor” şi „ţigăncilor împuţite” care îl enervează, Planul B este în plină desfăşurare şi urmăreşte „înţărcarea” lor cu ajutorul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, iar Planul C ar fi „soluţia finală” după modelul rusesc (arestări, încarcerări şi, în final, execuţii!). Sunt strategii tipice dictatorilor, dar nu cred că Traian Băsescu va apuca să le finalizeze. Nu îl cheamă Putin, nu are banii lui Chavez sau Ahmadinejad, iar „marele licurici” şi Uniunea Europeană îl vor trage de mânecă la timpul potrivit. Deocamdată, Vestul îşi face treaba cu el...
                                                                                                                                                                               NewYorkMagazin
                                                                                                                                                                                
www.nymagazin.com




Dan Brudaşcu atrage atenţia asupra unei maşinaţiuni necurate şi favorizatoare, chiar din aceste zile când populaţia intră în marea suferinţă:

 

CACEALMAUA CURŢII CONSTITUŢIONALE

 O mare parte a mass-media de pe Dâmboviţa a pus, cu uimitoare naivitate, botul la decizia recentă a Curţii Constituţionale pe marginea celor două legi faţă de care actualul Guvern şi-a asumat răspunderea, fiind conştient c[ altfel i-ar fi fost imposibil să le treacă prin Parlament, date fiind şi derapajele semnalate în rândurile parlamentarilor propriului partid. Foarte puţini sunt cei care au sesizat şmecheria la care s-a recurs şi, anume, de pasare către Curtea Constituţională a obligaţiei găsirii unei soluţii, în speranţa că, în felul acesta, şi populaţia, adică cei obligaţi să materializeze prevederile actualului guvern, va tolera şi accepta soluţiile găsite. Unde mai pui că, prin această formă duplicitară, în care Curtea Constituţională a considerat că trebuie să se manifeste, au fost eliminate şi o parte din acuzaţiile cu privire la mult trâmbiţata obedienţă a acestei instituţii faţă de chiriaşul de la Cotroceni.
În opinia noastră, lucrurile stau cu totul altfel. În ideea de a li se permite magistraţilor de la Curtea Constituţională, dar şi de la celelalte instanţe să-şi păstreze nealterate pensiile şi celelalte privilegii de care beneficiază, ca o adevărată castă intangibilă, atât preşedintele, cât şi Guvernul au primit un sprijin nesperat după ce constataseră, se pare, că soluţiile lor anterioare, de a impune exclusiv tăierea pensiilor şi salariilor bugetarilor erau departe de a asigura reducerea deficitului bugetar în limitele impuse de către F.M.I .
Ca să stârnească şi mai mult reacţiile publicului şi, implicit, ale mass-media, s-a ajuns la această „găselniţă” de anulare a prevederilor reducerii pensiilor în ideea de a face posibilă recurgerea la o variantă şi mai dură, respectiv, aceea de majorare a TVA şi a altor taxe şi impozite. După opinia mea, în spatele acestui joc abil se află preşedintele Traian Băsescu, acelaşi de fapt care este şi autorul nefericitei idei de condamnare la sărăcie şi dispariţie a milioane de români. Se pare că, preşedintele n-a fost pregătit să sacrifice, din punct de vedere a imaginii, Curtea Constituţională în noua ei structură, obligând-o să voteze după interesul şi bunul plac al actualei puteri. Probabil că, şeful statului a sesizat că, în perioada care urmează, vor exista momente mult mai dure la nivelul confruntării politice, care vor impune intervenţia decisivă a Curţii Constituţionale, eventual, chiar pentru a-i salva propriul scaun. Ori, dacă această instituţie s-ar fi compromis acum, printr-o decizie discutabilă, ea ar fi fost discreditată şi necredibilă atunci când ar fi avut de soluţionat un caz mult mai complex şi chiar mult mai vital pentru liniştea şi siguranţa actualei puteri.
În realitate, prin decizia luată, membrii Curţii Constituţionale au dovedit totală obedienţă faţă de Cotroceni.
Ceea ce nici unul dintre reprezentanţii mass-media sau comentatorii politici şi economici, atât de implicaţi în susţinerea şi orchestrarea actualei dispute cu Puterea pe tema reducerii de venituri, o reprezintă situaţia reducerii cu 25% a veniturilor bugetarilor. Cu o comoditate ce-mi stârneşte mila şi compasiunea, majoritatea reprezentanţilor mass-media s-au mulţumit să deplângă reducerea nivelului de trai al bugetarilor în prezent, fără să sesizeze sau să se intereseze de faptul, la fel de grav, că o astfel de reducere va afecta şi nivelul pensiilor actualilor salariaţi. Asta pentru că, pe perioada cât va fi în vigoare această reducere, contribuţia lor la fondul de pensii scade, fapt ce va duce şi la scăderea, tot cu 25% a valorii punctului de pensie ce va fi luat în calcul la stabilirea cuantumului pensiei la împlinirea vârstei legale de pensionare.
Constat aceeaşi indiferenţă, sau poate doar incompetenţă, şi la nivelul liderilor de sindicat , mai ales al celor care, la orice oră din zi şi din noapte, ne agresează cu formulările lor agramate pe toate posturile de radio şi televiziune.
                                                                                                                                                                            Dr. Dan BRUDAŞCU




Ing. Gheorghe Manea prezintă câteva sugestii de soluţii privind ieşirea din criză:
     
 SOLUTII  PENTRU  IESIREA  DIN  CRIZA  A  ECONOMIEI  NATIONALE SECTORUL  AGRICULTURA

1. Propunere:  Consolidarea micii gospodării rurale
2. Premisă:      Nu se cer bani  suplimentar de la Bugetul de Stat
3. Justificarea propunerii:
 Cca şase milioane persoane din mediul rural trăiesc astăzi la nivel de subzistenţă, în mici gospodării agricole ce au suprafaţa de teren arabil sub un hectar şi un venit anual sub 1000 dolari.
 Starea de sărăcie a obligat o mare parte din populaţia aptă de muncă să emigreze, multe sate fiind în curs de depopulare.
 Emigranţi ce doresc să revină în ţară sunt descurajaţi de lipsa perspectivei economice, sociale, culturale, educaţionale etc.şi de criza economică a Românei care are premise de a se menţine pe termen lung.
 Agricultura are, atât resurse de dezvoltare nevalorificate în prezent ca: teren agricol şi arabil, păşuni montane, sursă umană cu cunoştinţe temeinice în domeniul agricol (mai ales al agriculturii tradiţionale), cât şi oportunităţi de piaţă (internă şi externă).
 Populaţia urbană, lipsită de locuri de muncă şi fără perspectiva acestora, la care se adaugă numărul mare de şomeri, pensionari cu pensii mici, vor putea să-şi găsească, parţial, refugiu în mediul rural, dacă micile gopodării agricole se consolidează economic şi obţin un surplus de produse.
 Pe o piaţă concurenţială acerbă în spaţiul european, mica gopodărie rurală din România ar putea accede cu produse ecologice (tradiţionale) care, din fericire, îşi găsesc locul în agricultura din România.
4 Soluţii propuse:
 Micile gospodării agricole să nu fie împovărate cu taxe şi impozite directe şi indirecte care să le accentueze starea de sărăcie.
 Terenul arabil ce face parte din Domeniile Statului şă fie redistribuit, în parcele de 1- 4 ha,  emigranţilor ce se întorc în ţară, ca suport economic al activităţii lor, micilor gospodari ce sunt capabili să lucreze un excedent de teren, ţiganilor din mediul rural care doresc şi pot deveni agricultori şi care trebuie să trăiască dintr-o activitate productivă.
 Desemnarea unei suprafeţe de teren în incinta localităţilor rurale, destinată înfinţării şi funcţionării „parcurilor agro-industriale”puse la dispoziţia tuturor celor ce doresc să investească în mediul rural, precumpănitor fiilor satului ce se întorc din emigraţie.
 Primăriile vor inventaria  ideile de afaceri  posibil de concretizat în cadrul comunei, ţinând seama de resursele locale existente, necesarul propriu de produse şi servicii ,posibilităţi de comercializare în afara comunei, resursa umană, utilităţile disponibile etc. O asemenea ofertă ajută şi fiii satului ce lucrează în străinătate de a investi într-o afacere la întoarcerea în ţară.Oferta va include şi instalaţiile de obţinere a biocombustibililor tip motorină prin presarea la rece a seminţelor de plante oleaginoase .
 Piaţa comunală poate obţine produse  de uz propriu, alimente şi servicii care, astăzi, sunt procurate din afara satului.

      5.   Ce se cere din partea   Guvernului ?
 Reînfinţarea sistemului şi reţelei Creditului Agricol, fie prin extinderea activităţii CEC, fie prin sprijinirea înfinţării de Bănci de Credit  locale care să preia şi banii excedentari ai emigranţilor (2-4 mild euro, anual)
 Organizarea şi funcţionarea „parcurilor agro-industriale” comunale
 Împroprietărirea   foştilor emigranţi, a micilor gospodari ce pot lucra o suprafaţă suplimentară de teren, a ţiganilor (poate şi a şomerilor din mediul urban ce vor să lucreze pământul)_pe seama terenurilor din Domeniile Statului.
 Facilităţi pentru micii gospodari pentru a-şi comercializa surplusul de produse  fără intermediul speculanţilor.
 Organizarea şi funcţionarea pieţelor locale (în sate şi comune sau intercomunale) pentru a se reduce cantitatea produselor alimentare, şi nu numai, aduse din altă parte, inclusiv din import.
 Facturarea energiei electrice pentru consumul casnic şi al platformei agro-industriale la preţul energiei hidro (beneficiari actuali- numai clientela politică).
 Elaborarea unui Program Naţional de Reconsiderare a Oieritului pentru a se pune în valoare păşunile alpine, experienţa tradiţională a ciobanilor şi a oferi pieţei interne şi externe produse din carne şi lapte. Importantă este şi spravieţuirea unei meserii dificil de însuşit şi care cuprinde cunoştinţe cumulate ale mai multor generaţii umane.
 Sprijinirea organizării de forme cooperatiste de desfacere a produselor din zona de deal şi munte, animate de  fiii satului ce se întorc din străinătate cu o altă deschidere pentru formele moderne de organizare a agricuturii  şi care au şi un suport financiar propriu.
6. Evaluarea economică a proiectului
Revenirea în ţară a emigranţilor înseamnă realizarea condiţiilor ca aceştia să poată să-şi continuie activitatea în agricultură, în zona din care au emigrat. Pentru aceasta, condiţia minimă este ca venitul micilor agricultori să  se dubleze pentru a asigura cel puţin subzistenţa noilor veniţi.  Este limita micii proprietăţi agricole şi care se obţine prin investiţii, noi structuri ale producţiei agricole, promovarea serviciilor, găsirea de canale de comercializare a produselor etc.


Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971